Raspundere civilă asiguratorie. Despăgubiri acordate pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului asigurat

Achitând pârâtului suma de 2.472 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului avariat, reclamantul este îndreptăţit să obţină de la asiguratorul său restituirea acestei sume care acoperă cheltuielile pârâtului cu tractarea maşinii şi închirierea unei alte maşini pentru a-şi continua deplasarea pe care o întreprinsese în data de 3 februarie 2012 atunci când a fost afectat de urmările accidentului

1. Constată că prin cererea înregistrată sub nr timbrată cu 208 reclamantul DIT în contradictoriu pârâta SC G şi cu pârâtul MS, a solicitat să se constate că a achitat pârâtului MS suma de 2.472 lei, reprezentând pagube ca urmare a lipsei de folosinţă a vehiculului avariat şi să fie obligată societatea de asigurare, pârâtul 1, să-i restituie suma de 2.472 lei achitată pârâtului 2, cu cheltuieli de judecată.

1.1. În motivare, arată că în ziua de 3 februarie 2012 a condus pe DN 7 autoturismul proprietate personală Hyundai Tucson cu nr. de înmatriculare AR. La acea dată autoturismul era asigurat prin poliţia RCA seria X. Pe raza localităţii Bârzava, judeţul Arad, autovehiculul a intrat în derapaj şi a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare PH, proprietatea pârâtului 2, autoturism care se afla staţionat într-o parcare. În urma impactului au fost avariate ambele autovehicule.

1.2. Neavând altă posibilitate de a se deplasa, pârâtul 2 a fost nevoit să transporte autovehiculul avariat, proprietatea sa, până în Arad, la o firmă de închirieri de autovehicule unde l-a lăsat drept garanţie pentru a-şi închiria un alt autoturism pe o perioadă de 8 zile.

1.3. Reclamantul, precizează că întrucât s-a considerat răspunzător pentru prejudiciul produs prin fapta lucrului proprietatea sa, i-a achitat pârâtului 2 suma de 2.472 lei din care 558 lei reprezentând remorcarea autoturismului şi suma de 1914 lei ce reprezintă contravaloarea închirierii unui alt autoturism pe o perioadă de 8 zile. Din suma totală, 1000 lei au fost achitaţi prin virament bancar la 07.02.2012 şi suma de 1.472 lei în numerar la data de 11 februarie 2012.

1.4. În drept, invocă aplicarea art 6, art 1349, art 1376, art 2199, art 2223, art 2226 C.civ., art.44 alin.2 din Legea nr.136/1995, art.26 şi art 45 din Ordinul CSA nr.14/2011.

1.5. Prin înscrisul denumit Răspuns la întâmpinare, reclamantul invocă aplicarea prevederilor cuprinse în art. 21 din Constituţia României, art. 38 din Ordinul CSA/2011 care se referă la obligaţiile ,,persoanei prejudiciate”, reclamantul neavând această calitate, ci pe aceea de ,,asigurat” la care se referă art. 44 alin.2 din Legea nr.136/1995 (despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit). Invocă şi prevederile art. 2.207 C.civ. apreciind că acestea nu sunt imperative. Astfel, deşi în alineatul 1 se arată că: ,,asiguratul este obligat să comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare”, în alineatul 2 se arată că: ,,în caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alin.1, asiguratorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei”. Despăgubirile care fac obiectul acestei cauze fac parte dintre cele la care se referă art. 45 din Ordinul nr.14/2011 al CSA, proba acestor despăgubiri făcându-se, potrivit acestei norme, cu înscrisuri doveditoare. Chiar dacă nu şi-a îndeplinit această obligaţie, nu sunt motive pentru refuzul plăţii indemnizaţiei, din moment ce cauza producerii evenimentului asigurat a fost stabilită de către organele de poliţie, iar stabilirea întinderii pagubei se face, potrivit legii, pe bază de acte. Apreciază că în calitate de asigurat şi-a îndeplinit şi obligaţiile prevăzute de art. 33 din Ordinul nr.14/2011, în sensul că prin cererea de chemare în judecată, însoţită de copii după actele de care a înţeles să se folosească, a înştiinţat asiguratorul despre producerea evenimentului, despre faptul că partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la reclamant, şi, în plus, despre faptul că reclamantul a procedat potrivit art.44 alin.2 din Legea nr.136/1995, achitându-i păgubitului pretenţiile dovedite cu documente. A apreciat că este inutil să se adreseze direct asiguratorului din moment ce stabilirea despăgubirii privind lipsa de folosinţă a bunului avariat se face, conform art.45 din Ordinul nr.14/2011, numai prin hotărâre judecătorească.

1.5.1. Referitor la faptul că pârâtul 2, proprietarul autoturismului marca Opel PH, nu s-a adresat pârâtei în vederea deschiderii dosarului de daună şi nici nu a avizat-o în legătură cu daunele produse, arată că are cunoştinţă că acesta a solicitat despăgubiri pentru avariile suferite de la societatea la care deţine asigurarea de accidente CASCO, care, aşa cum rezultă din actele comunicate de către Poliţia Rurală Săvârşin, este SC Generalli Asigurări SA. Avariile produse la autoturismul său rezultă tot din aceste documente.

1.5.2. Referitor la cele invocate în întâmpinare cum că ar exista între reclamant şi pârâtul 2 încheiată o convenţie, solicită să se observe că odată cu cererea de chemare în judecată pârâtei i-a fost comunicată şi copia de pe actul denumit ,,chitanţă”, încheiat la 11 februarie 2012, din care rezultă că pârâtului i-a achitat suma de 2.472 lei în două tranşe şi în două modalităţi, ce reprezintă suma respectivă şi că, la rândul său, pârâtul i-a înmânat copii după documentele doveditoare. Solicită respingerea excepţiei invocate de pârâtă şi admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

2. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală raportat la prevederile art. 109 C pr civ coroborate cu prevederile art 38 alin 1 din Ordinul CSA.

2.1. Invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la prevederile art.691 şi 2 din Legea nr 136/1995 coroborate cu prevederile art.38 alin 1 şi alin 2 din Ordinul nr.14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin raportare la art.109 şi art 2.207 C.civ. având în vedere că pârâta, în calitate de asigurator, nu a fost avizată de producerea acestui prejudiciu în vederea evaluării acestuia.

2.2. Pe fondul cauzei, după ce face o incursiune în prezentarea stării de fapt concluzionând asupra vinovăţiei reclamantului în producerea accidentului rutier, pârâta apreciază că acţiunea este netemeinică întrucât nici reclamantul, nici pârâtul nu au cerut pârâtei avizarea de daună neputând fi astfel constatate avariile autoturismului pârâtului. Totodată, aparenta convenţie dintre reclamant şi pârât nu a fost adusă la cunoştinţa pârâtei.

2.3. Pârâta, prin Notele de şedinţă depuse la filele 48, 49 dosar, invocă în continuare excepţia inadmisibilităţii acţiunii. În subsidiar, dacă se va respinge excepţia invocată, arată că nu contestă valabilitatea poliţei, dar contestă cuantumul sumei pretinse.

2.4. În final, prin Notele de şedinţă depuse la filele 55, 56 dosar, pârâta conchide că lipsa de folosinţă a bunului avariat sau distrus se referă la persoane juridice sau fapte de comerţ care pot fi dovedite cu acte înregistrate la administraţia fiscală.

3. Pârâtul nu s-a prezentat la judecată, nu a depus întâmpinare sau un alt înscris prin care să-şi prezinte apărarea, deşi a fost legal citat.

4. Judecătoria a constatat că este competentă să judece cauza cu care a fost investită, conform considerentelor consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2012.

5. A fost administrat mijlocul de probă constând în înscrisuri solicitându-se Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad să înainteze documentaţia care a stat la baza întocmirii Procesului-verbal de contravenţie seria CP nr 595460 din data de 3 februarie 2012, documentaţie depusă în copie certificată la filele 30-33 dosar.

6. Judecătoria reţine faptul că prin accidentul rutier produs în data de 3 februarie 2012, astfel cum a fost constatat şi sancţionat prin Procesul-verbal seria CP nr 0595460 întocmit în data de 3 februarie 2012, fila 31 dosar, reclamantul a condus auto marca Hyundai Tucson cu nr AR pe DN 7 în Bârzava la Km 487+250 în direcţia Arad-Deva, în aceeaşi zi la ora 15.00, atunci când, la ieşirea dintr-o curbă deosebit de periculoasă, nu a adaptat viteza la condiţiile de drum (zăpadă bătătorită) şi a pierdut controlul asupra direcţiei de mers derapând şi acroşând frontal auto marca Opel cu nr PH care se afla parcat regulamentar pe partea stângă a sensului de mers, accident din care nu au rezultat victime. Reclamantul şi pârâtul au dat declaraţiile de la filele 32, 33 dosar consemnând avariile reciproce ale autovehiculelor implicate în accident, cu menţionarea situaţiei că autovehiculul pârâtului nu mai poate fi folosit pentru continuarea deplasării.

6.1. Reţine că reclamantul, în calitate de asigurat al pârâtei în baza Poliţei de asigurare de răspundere civilă auto Seria valabilă pentru perioada 24 septembrie 2011 – 23 martie 2012, fila 5 dosar, a Ordinului de plată şi Chitanţei de la fila 6 dosar şi pârâtul, în baza Facturii nr a Chitanţei nr, a Facturii nr şi a Chitanţei nr, filele 7-10 dosar, au încheiat înscrisul de la fila 6 dosar, denumit Chitanţă, prin care pârâtul recunoaşte că a primit de la reclamant suma de 2.472 lei reprezentând total pretenţii cauzate de accidentul produs în data de 3 februarie 2012 prin care auto PH proprietatea pârâtului a fost avariat de auto AR proprietatea reclamantului.

7. În baza celor reţinute, cercetând cu prioritate excepţia procesuală în temeiul art 137 alin 1 C pr civ, Judecătoria o va respinge şi, procedând la abordarea fondului cauzei, în temeiul art 26 alin 1 lit c), art 45 pct 1 din Ordinul nr 14/29 noiembrie 2011 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor raportat la art 44 şi art 53 din Legea nr 136/1995 în forma aflată în vigoare anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil va admite acţiunea constatând că reclamantul a achitat pârâtului suma de 2.472 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului avariat, va obliga pârâta SC G să restituie reclamantului suma de 2.472 lei achitată de acesta pârâtului şi va obliga pe aceeaşi pârâtă să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 213,76 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

7.1. Referitor la soluţionarea excepţiei privind inadmisibilitatea formulării acţiunii, Judecătoria o va respinge apreciind că acţiunea reclamantului poate fi dedusă în mod direct judecăţii pe fond, obiectul cauzei privind restituirea sumelor de bani achitate de către asiguratul vinovat de producerea accidentului de circulaţie persoanei prejudiciate, despăgubiri privind acoperirea lipsei de folosinţă a autovehiculului, acţiunea fiind reglementată expres de art. 44 din Legea nr. 136/1995: „Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.

Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.” coroborat cu art. 45 pct. 1 din Ordinul nr. 14/29 noiembrie 2011: „Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: … se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care deţine licenţă şi autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;”. Din alt unghi de vedere, posibilitatea asigurată pârâtei de a-şi prezenta şi dovedi opinia cu privire acordarea sau neacordarea despăgubiri a fost asigurată pe cale judecătorească în condiţii rezonabile care pot fi comparate celor care ar fi operat dacă pârâta ar fi trebuit să se pronunţe în timp determinat pe cale extrajudiciară. De altfel, inadmisibilitatea acţiunii invocată de pârâtă nu trebuie confundată cu lipsa unei proceduri prealabile, excepţie pe care pârâta nu a invocat-o.

7.2. Pe fond, Judecătoria apreciază că au devenit incidente cauzei prevederile art. 26 alin. 1 lit. c), art. 45 pct. 1 din Ordinul nr. 14/29 noiembrie 2011 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor raportat la art. 44 şi art. 53 din Legea nr. 136/1995 în forma aflată în vigoare anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, Poliţa de asigurare de răspundere civilă auto Seria valabilă pentru perioada 24 septembrie 2011 – 23 martie 2012 fiind emisă în 22 septembrie 2011. În consecinţă, achitând pârâtului suma de 2.472 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului avariat, reclamantul este îndreptăţit să obţină de la asiguratorul său restituirea acestei sume care acoperă cheltuielile pârâtului cu tractarea maşinii şi închirierea unei alte maşini pentru a-şi continua deplasarea pe care o întreprinsese în data de 3 februarie 2012 atunci când a fost afectat de urmările accidentului.

7.3. Textul art. 45 pct. 1 din Ordinul nr. 14/29 noiembrie 2011 priveşte una şi aceeaşi lipsă de folosinţă a autovehiculului calculată însă în mod diferit după cum autovehiculul era sau nu era destinat desfăşurării unei activităţi aflate sub licenţă şi autorizare. În cauză, autovehiculul nu era destinat unei activităţi derulate sub licenţă şi autorizare, astfel încât referinţa e conţinută de durata perioadei de reparaţie, pe care, în cauză, reclamantul şi pârâtul şi, prin aceştia, şi Judecătoria o asimilează în echitate ca fiind acele cheltuieli prilejuite de tractarea maşinii şi închirierea unei alte maşini pentru ca pârâtul să-şi continue deplasarea pe care o întreprinsese în data de 3 februarie 2012.

7.4. În temeiul art. 274 alin 1, alin. 2 C. pr. civ., Judecătoria va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată ca efect al pierderii procesului.

N.B. Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Domenii speta

Spete similare