Drept la moştenire. Vocaţie generală şi vocaţie concretă. Tranzacţia drepturilor. Cenzurare.

În materie de moştenire legiuitorul a prevăzut norme juridice imperative şi principii legate de persoana celui care transmite succesiune şi de persoana celor care invocă un drept propriu la succesiune. Astfel, deşi s-a făcut dovada decesului şi a vocaţiei generale de a veni la moştenirea defunctei, ca verişoară primară, fiind rude de gradul IV din Clasa a IV-a de moştenitori legali, părţile tranzacţiei nu s-au preocupat să dovedească faptul că defuncta nu a lăsat descendenţi, încât pârâtele să nu fie înlăturate de la moştenire de rudele din Clasa I de moştenitori legali, nici că aceasta nu a avut fraţi şi surori, încât aceleaşi părţi să fie înlăturate de rudele în grad mai apropiat, gradul II de rudenie.

În sfârşit, nu s-a probat modul de acceptare expresă în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii sau de acceptare tacită a succesiunii prin dovezi certe, de uz şi dispoziţie a unor bunuri care să exprime voinţa neîndoielnică de acceptare cu atât mai mult cu cât părţile nu sunt moştenitoare sezinare ele trebuind trimise în posesia bunurilor succesorale, acceptarea fiind una declarativă, formală precum afirmaţiile din cauză. În consecinţă, tranzacţia va fi validată numai în partea privitoare la vocaţia generală la moştenirea defunctei a rudelor defunctei din clasa a IV-a de moştenitori legali, rude de gradul IV.

Prin cererea înregistrată la această instanţă reclamanta FR a chemat în judecată pârâtele DAI şi ZHB solicitând să se constate că reclamanta şi pârâtele au calitatea de succesori ai defunctei lor verişoare FR. În motivare, arată că în urma decesului verişoarei lor FR…, reclamanta şi pârâtele au rămas succesoare acceptante ale acesteia. În drept, invocă art. 700 C. civ.

Părţile au convenit stingerea litigiului în forma: „Părţile îşi recunosc reciproc calitatea de succesor al defunctei FR... Cotele succesorale ce revin fiecărei părţi sunt următoarele: FR – cota de 1/3; DAI – cota de 1/3 şi ZHB – cota de 1/3.”

Judecătoria a reţinut că FR…, cu ultimul domiciliu situat în Comuna G. Nr. 343, Judeţul A. a decedat în data de 22 iunie 2010 în localitatea Arad, conform menţiunilor consemnate în Certificatul de deces Seria Nr. eliberat de Primăria Municipiului A în data de 23 iunie 2010, fila 35 dosar. În baza înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, filele 30-40, reţine că reclamanta şi pârâtele au ca părinţi pe FŞ şi FA şi că defuncta FR…, născută în 5 iunie 1964 şi decedată în data de 22 iunie 2010, este fiica lui Ludovic şi Maria, iar tatăl părţilor, FŞt, născut în 19 august 1926 şi decedat în 15 mai 1963, este fiul lui Ludovic şi Varvara. Reţine că FL născut în data de 19 septembrie 1940 şi decedat în data de 15 ianuarie 1996 este fiul lui Ludovic şi Varvara. Rezultă că părţile sunt fiicele lui FŞt căsătorit cu FA şi frate cu FL, tatăl defunctei. Reţine faptul că nu s-a dovedit existenţa vreunui bun în raport de care să fie verificată acceptarea expresă în termenul legal de prescripţie sau prin acceptare tacită a moştenirii şi nici împrejurarea că mama părţilor, FA, că mama defunctei, FM, sunt ele însele decedate, respectiv că FL şi FM nu au avut alţi copii decât pe defunctă, acesta din urmă murind fără a lăsa în urmă descendenţi.

În baza celor reţinute, în temeiul art. 650, art. 651, art. 652, art. 653 alin. 2, art. 669, art. 670, art. 672, art. 675, art. 689 şi art. 700 C. civ. 1864, Judecătoria va admite în parte acţiunea civilă validând în parte tranzacţia părţilor şi va constata ca fiind deschisă succesiunea defunctei începând cu data de 22 iunie 2010, data decesului, cu ultimul domiciliu avut în Comuna G. Nr. 343, Judeţul A. urmând a constata exclusiv vocaţia generală la moştenirea defunctei a rudelor defunctei din clasa a IV-a de moştenitori legali, rude de gradul IV, fără a valida tranzacţia în ceea ce priveşte vocaţia concretă la moştenire şi stabilirea cotelor dreptului succesoral.

Judecătoria aminteşte părţilor, în special reclamantei, pe de o parte obligaţia pe care o au în ceea ce priveşte dovedirea solicitării acestora de a se constata existenţa unui drept succesoral în anumită cotă şi calitatea de acceptant al moştenirii, pe de altă parte, faptul că în materie de moştenire legiuitorul a prevăzut norme juridice imperative şi principii legate de persoana celui care transmite succesiune şi de persoana celor care invocă un drept propriu la succesiune.

Astfel, deşi s-a făcut dovada decesului lui FR… şi a vocaţiei generale de a veni la moştenirea acesteia, ca verişoare primare, părţile tranzacţiei nu s-au preocupat să dovedească faptul că FR… a murit fără a lăsa în urmă descendenţi, încât pârâtele să nu fie înlăturate de la moştenire de rudele din Clasa I de moştenitori legali, nici că aceasta nu a avut fraţi şi surori, încât aceleaşi părţi să fie înlăturate de rudele în grad mai apropiat, gradul II de rudenie. În sfârşit, nu s-a probat modul de acceptare expresă în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii sau de acceptare tacită a succesiunii prin dovezi certe, de uz şi dispoziţie a unor bunuri care să exprime voinţa neîndoielnică de acceptare cu atât mai mult cu cât părţile nu sunt moştenitoare sezinare ele trebuind trimise în posesia bunurilor succesorale, acceptarea fiind una declarativă, formală precum afirmaţiile din cauză.

Notă. Recursul a fost respins de Tribunalul Arad prin Decizia civilă nr. 282/17.12.2013

Domenii speta

Spete similare