Procedura insolvenţei

Potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditori,  prezumţia este relativă, insolvenţa fiind stabilită în baza actelor prevăztute de art. 28 din aceeaşi lege..

Conform art. 27 din acelaşi act normativ, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, însoţită de actele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenţei.

Prin Decizia nr. 222/A/26.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1101 din 03.11.2014, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 3200/108/2014 pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa apelată s-a respins cererea  formulată de lichidatorul DM I.C. IPURL pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei potrivit art. 270 din Legea nr. 31/1990 rep.

Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reţinut că iniţial cererea a fost formulată de debitoarea SC P.G. Arad SA reprezentată prin lichidatorul judiciar, deşi prevederile art. 252 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. sunt abrogate, iar prin rezoluţia de numire a lichidatorului nu sunt prevăzute puterile conferite acestuia ci doar plata onorariului.

Dispoziţiile art. 252, alin. 3 din Legea nr. 31/1990 care permitea reprezentarea societăţii aflată în lichidare să fie reprezentată de lichidator de la data desemnării, a fost abrogat.

Potrivit dispoziţiilor art. 255, alin. 1, lit. a „ În afară de puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor putea:  a) să stea în judecată în numele societăţii”, iar potrivit lit. e „să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii”.

S-a observat că, pentru a sta în judecată în numele societăţii şi pentru a lichida societatea, lichidatorii au nevoie fie de mandat care să le confere astfel de puteri, fie de o sentinţă judecătorească ce suplineşte acest mandat.

Din Rezoluţia nr. 3103/14.03.2014 nu rezultă că astfel de puteri au fost conferite lichidatorului din cererea de faţă.

Prin urmare, cererea a fost formulată de lichidator în temeiul art. 260, alin. 4 rap. la art. 2701 din Legea nr. 31/1990 rep. care se judecă în contradictoriu cu debitoarea şi nu în numele ei în şedinţă publică, cadrul legal astfel stabilit rezultând în mod indubitabil din lege, aceasta fiind şi practica instanţelor de pe raza Curţii de Apel Timişoara.

Fiind deci o cerere formulată de lichidator, acesta avea îndatorirea ca anterior formulării cererii să întocmească un raport, în baza art. 260, alin. 4 din Legea nr. 31/1990 rep. din care să rezulte că singura modalitate de a lichida societatea este introducerea unei cereri de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei pe care să îl înregistreze la ORC teritorial.

Din actele dosarului rezultă însă că raportul prevăzut la art. 260 alin. 4 nu a fost înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Arad.

Deşi art. 257 conţine prevederi prin care sunt obligaţi lichidatorii să ceară sumele de bani necesare plăţii datoriilor societăţii de la administratorii statutari care răspund nelimitat,  la dosar nu există nici o dovadă că a fost cerută datoria societăţii ori că a fost introdusă o acţiune la instanţa competentă împotriva administratorului statutar, ori că s-a cerut administratorului societar plata datoriei către AJFP Arad.

De asemenea, având în vedere momentul dizolvării, nu rezultă că ar fi cercetat datoriile societăţii sub aspectul prescripţiei extinctive.

Nu în ultimul rând, judecătorul sindic a constat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul legii insolvenţei este acela ca, printr-o procedură colectivă, să fie acoperit pasivul debitorului aflat în procedura insolvenţei.

Din moment ce lichidatorul din prezenta cerere menţionează că societatea nu deţine nici un bun, rezultă fără tăgadă că scopul legii nu poate fi realizat şi singura raţiune pentru care a fost formulată  cererea este aceea a obţinerii de către lichidator, a unui onorariu superior celui acordat potrivit rezoluţiei 2833/2014.

Împotriva sentinţei civile nr. 1101 din 03.11.2014 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 3200/108/2014, a formulat apel DM I.C. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al SC P.G. Arad SA, prin care a solicitat admiterea apelului şi, desfiinţând sentinţa criticată, deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei P.G. -Arad S.R.L, cu desemnarea ca lichidator judiciar DM I.C. IPURL, trimiţând cauza judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Arad, pentru exercitarea controlului de legalitate asupra procedurii de lichidare judiciară.

În motivarea apelului formulat s-a arătat că judecătorul fondului a respins în mod greşit solicitarea de deschidere a procedurii, întrucât documentele contabile prevăzute de art. 28 din lege nu se găsesc în posesia lichidatorului desemnat de către registrul comerţului, deoarece reprezentanţii debitoarei nu au putut fi contactaţi, situaţie care nu poate constitui motiv de respingere a cererii, printre alte argumente fiind şi acela că, în acest fel, se acordă o adevărată primă de încurajare administratorilor care refuză să colaboreze pentru scoaterea societăţilor pe care le-au administrat din viaţa economică, ceea ce creează o stare de adevărat pericol pentru toţi agenţii economici care operează în piaţă, ca şi pentru interesele legitime ale statului român.

În mod greşit instanţa de fond a ignorat prezumţiile judiciare create, în înţelesul prevederilor art. 329 din codul civil, din modul în care au fost întocmite situaţiile financiare raportate organelor fiscale, astfel cum acestea au fost publicate pe site-ul www.mfinante.ro şi care consideră că se bucură de prezumţia de realitate şi legalitate.

Depunerea raportului privind situaţia economică a debitoarei la registrul comerţului nu are nici o relevanţă sub aspectul existenţei unei situaţii de insolvenţă a patrimoniului debitoarei.

 Motivul real pentru care raportul nu a fost înregistrat, spre publicare, la registrul comerţului, a fost acela al lipsei resurselor necesare achitării taxelor, în condiţiile, de notorietate de altfel, deci nefiind necesar a fi probate, în care onorariile de administrare-lichidare judiciară se achită cu mari întârzieri, iar procedurile sunt susţinute exclusiv de către lichidatorii judiciari, din surse proprii, ceea ce creează acestora probleme de susţinere financiară a activităţii.

Caracterul cert, lichid şi exigibil al lichidatorul judiciar neavând atribuţii de lege, creanţelor bugetare este prezumat chiar în sensul verificării acestor aspecte, care pot fi cenzurate doar într-o procedură de contencios administrativ – fiscal.

Lipsa de interes pentru prezenta procedură a organului fiscal, care nu a comunicat titlurile executorii lichidatorului, nu trebuia să conducă la respingerea cererii, interesul de a scoate în afara circuitului comercial societăţile fără activitate, dizolvate şi aflate în stare tehnică de insolvenţă fiind unul general, pe care judecătorul investit cu judecarea cererii nu trebuia să-l ignore.

Mandatul pe care îl deţine lichidatorul de a întreprinde operaţiunile de lichidare rezultă din rezoluţia directorului ORC de pe lângă Tribunalul Arid, prin care a fost atribuită această calitate, concluzia că din cuprinsul rezolutei nr. 3103/14.03.2014, nu rezultă că putem lichida societatea fiind, în mod evident, greşită.

Apelantul a arătat că în cauză nu există asociaţi sau administratori care să răspundă nelimitat, motiv pentru care nu se poate introduce o acţiune împotriva acestora, cercetarea datoriilor fiscale nu se poate face nici sub aspectul prescripţiei de către lichidator, ci doar într-o procedură de contencios fiscal, de către un judecător specializat, investit cu judecarea unei contestaţii.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând în temeiul dispoziţiilor art. 466 şi urm. C. pr. civ. apelul formulat de către creditoare, Curtea reţine că acesta este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al debitoarei prin lichidatorul desemnat în baza Legii nr. 31/1990 vizează deschiderea procedurii simplificate a falimentului SC P.G. Arad SA apreciind că se află în stare de insolvenţă şi că în raport de lipsa fondurile băneşti nu poate face faţă datoriilor exigibile, arătând totodată că documentele societăţii nu i-au fost predate de către administratorul acesteia şi că societatea este abandonată de către asociatul său.

Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr.85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditori,  prezumţia este relativă.

Conform art. 27 din acelaşi act normativ, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, indică documentele pe care cererea debitorului de deschidere a procedurii trebuie să le însoţească, documente care în speţă lipsesc, astfel că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că nu se poate reţine în mod neîndoielnic existenţa stării de insolvenţă aşa cum este definită de art. 3 pct. 1 din lege, redate mai sus.

Insolvenţa aşa cum este definită de disp. art. 3 din lege trebuie analizată numai în baza actelor prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege, ori din probele administrate în cauză nu a rezultat starea de insolvenţă a debitoarei.

Mai mult, nu s-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar de către lichidator că societatea comercială dizolvată faţă de care se solicită deschiderea procedurii simplificate a falimentului, ar avea datorii faţă de terţi, care sa impună lichidarea unui pasiv în procedura colectivă şi că valoarea prag pentru deschiderea procedurii este de 45.000 lei conform disp. art. 1 pct. 12 din lege.

Conform art. 2, scopul Legii nr. 85/2006 este instituirea unei procedurii colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, ori în lipsa documentelor societăţii arătate mai sus, nu pot fi verificate condiţiile prevăzute de lege, pentru a intra în procedura simplificată a insolvenţei.

Curtea mai reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 din Noul Cod de procedura civila, incidente in prezenta cauza in raport de prevederile art.24 din acelaşi act normativ ,,cel care face o susţinere in cursul procesului trebuie sa o dovedească, in afara de cazurile anume prevăzute de lege’’.

Motivele invocate de către lichidator prin cererea de apel, respectiv lipsa sediului social şi dizolvarea anterioară a societăţii, abandonarea societăţii de către asociat, nu constituie motive suficiente pentru admiterea apelului şi admiterea cererii sale de intrare în procedura simplificată, câtă vreme legea 85/2006, prevede imperativ şi alte condiţii, analizate mai sus şi neîntrunite de societate.

 Tribunalul în mod legal a constatat că ipoteza normei legale din art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 nu este întrunită şi că cererea reclamantei nu întruneşte cerinţele art.28 din lege, considerente pentru care, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 şi art. 466 şi urm. C.pr.civ., instanţa a respins apelul formulat ca fiind neîntemeiat,  menţinând în tot hotărârea apelată, ca fiind temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare