Procedura insolvenţei

Deşi procedura insolvenţei a fost deschisa faţă de debitoare la cererea altor doi creditori decât recurenta, demersul acesteia nu este lipsit de interes întrucât reţinerea calităţii de creditoare îndreptăţite să participe la procedura insolvenţei îi conferă acestea în acord cu prevederile art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 drepturile în procedură enumerate de lege; nu se poate reţine nici că ar exista în speţă autoritatea de lucru judecat derivată din hotărârea prin care a fost soluţionată contestaţia la executare întrucât în speţă obiectul şi cauza sunt diferite, neputându-se reţine decât puterea de lucru judecat susţinută de efectul pozitiv al acesteia.

Cât priveşte disputata calitate a recurentei de creditoare a debitoarei faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei, Curtea reţine că cea dintâi (recurenta) deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de debitoare în considerarea faptului că a prevalat un bilet la ordin care reprezintă titlu executoriu în acord cu prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi care nu poate fi desfiinţat decât în procedura specială prevăzută de art. 62 din acelaşi act normativ.

Prin Decizia civilă nr. 264/A/16 martie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia a doua civilă a admis apelul formulat de către apelanta M.B. SRL Italia împotriva sentinţei civile nr. 1356/09.12.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3214/108/2014, în contradictoriu cu intimata SC C.P. SRL., cu următoarea argumentaţie:

Prin sentinţa civilă nr. 1356/09.12.2014, pronunţată în dosarul nr. 3214/108/2014, Tribunalul Arad a admis cererile formulate de creditorii SC S. SRL şi SC P. SRL şi a respins cererea formulată de creditorul M.B. SRL;

A deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitorului SC C.P. SRL, menţinând debitorului dreptul de administrare;

A numit administrator judiciar provizoriu pe AG IPURL, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006;

A dispus toate celelalte măsuri specifice.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin cererea înregistrată, SC S. SRL Bucureşti a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitorului SC C.P. SRL  pentru recuperarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile de 156.195,45 lei reprezentând contravaloarea unor bilete la ordin neonorate la plată.

În susţinerea cererii a arătat că a primit 13 bilete la ordin în valoare de 167.712,62 lei din care a încasat numai 11.517,2 lei, iar pentru valorificarea  drepturilor a început demersurile în vederea executării silite, sens în care s-au format dosarele execuţionale nr. 306/2013 şi nr. 567/2013, dar dosarele s-au blocat deoarece debitorul nu figurează cu bunuri care pot fi executate, astfel că a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC C.P. SRL şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A mai arătat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 03/27.01.2012, modificat la data de 20.06.2012, având ca obiect în primă etapă, livrarea a 146.932 butaşi de viţă de vie şi plantarea acestora pe o suprafaţă de 32,79 ha; că, ulterior finalizării lucrării debitorul a emis şi înmânat biletul la ordin cu referinţă RNCB3AN-0315566 scadent la data de 20.12.2012 prin care s-a obligat la plata sumei de 166.494,45 euro reprezentând contravaloarea butaşilor şi a lucrărilor de plantare executate; că, a introdus la plată biletul la ordin, iar ulterior s-a constituit dosarul execuţional nr. 217/2013 pe rolul BEJ D.D.; că împotriva executării silite debitorul a formulat contestaţie dar aceasta a fost respinsă definitiv conform sentinţei civile  nr. 512/4.02.2014 pronunţată în dosarul nr. 10608/55/2014.

M.B. SRL Italia a mai susţinut că, sunt îndeplinite cerinţele art. 5 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, respectiv creanţa este certă, lichidă şi exigibilă; cuantumul este superior valorii prag şi de mai mult de 60 de zile, creanţa certă fiind consemnată prin titlu executoriu - biletul la ordin RNCB3AN-0315566 în valoare de 166.494,45 euro echivalentul a 726.115,60 lei, creanţa este lichidă, cuantumul acesteia fiind precis determinat şi este exigibilă, pentru că scadenţa a fost stabilită pentru data de 20.12.2012.

Prin cererea înregistrată la aceeaşi instanţă în dosar nr. 5380/108/2014, SC P SRL Italia a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC C.P. SRL  pentru recuperarea unei creanţe în valoare de 168.930,7 lei, echivalentul în lei a sumei de 38.140,23 euro, calculată la cursul de schimb de 4,4292 lei/1 euro din data de 2.12.2014 şi desemnarea ca şi administrator judiciar a A.G. IPURL Arad.

În susţinerea cererii a arătat că între părţi s-au derulat raporturi contractuale în temeiul cărora a livrat debitorului bunuri în valoare totală de 149.957,10 euro, iar acesta a efectuat plăţi în valoare de 111.816,87 lei; că potrivit fişei contului, acesta îi datorează suma de 168.930,7 lei şi este un creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii.

Prin notele de şedinţă, înregistrate în data de 5.12.2014, debitorul SC C.P. SRL  a arătat că, potrivit evidenţelor sale contabile suma datorată către SC S. SRL  este alta şi că nu datorează nici o sumă către M.B. SRL Italia, pentru că există pe rol dosarul nr. 3607/108/2014 al Tribunalului Arad având ca obiect rezoluţiunea contractului, astfel că nu este de acord cu pretenţiile; că datorează SC P SRL Italia debitul de 38.140 euro, dar nu dispune de sumele necesare pentru plata acestuia şi în măsura în care se va deschide procedura doreşte să depună un plan de reorganizare.

Analizând cererile, judecătorul sindic a reţinut că prin încheierile definitive date de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarele nr. 31900/301/2013 şi nr. 9164/301/2013 s-a încuviinţat executarea silită a creanţei creditorului SC S SRL Bucureşti în sumă de 156.195,45 lei împotriva debitorului SC C.P. SRL .

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă, SC S SRL  este în posesia unui titlu executoriu şi are calitatea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, pentru o creanţă superioară valorii prag de 45.000 lei.

S-a mai reţinut că M.B. SRL Italia este în posesia unui bilet la ordin emis de către debitorul SC C.P. SRL pentru plata sumei de 166.494,45 euro şi a început executarea silită, dar în prezent pe rolul Tribunalului Arad se află dosarul nr. 3607/108/2014 având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 03/27.01.2012 încheiat cu debitorul SC C.P. SRL în temeiul căruia a fost şi emis biletul la ordin.

Având în vedere această împrejurare, s-a apreciat că M.B. SRL Italia nu are calitatea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii în accepţiunea art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.

SC P SRL Italia a livrat către debitorul SC C.P. SRL bunuri în valoare de 38.140,23 euro şi preţul nu a fost achitat din lipsă de disponibil în cont, astfel cum a recunoscut debitorul prin notele de şedinţă din data de 5.12.2014.

Astfel fiind, SC P SRL Italia este în posesia unei creanţe certe, lichide şi exigibile conform art. 662 Cod procedură civilă; are calitatea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 şi insolvenţa debitorului este vădită potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.

Faţă de aceste considerente, judecătorul sindic a reţinut că doar cererile formulate de creditorii SC S. SRL şi SC P SRL Italia sunt cereri formulate de creditori în condiţiile art. 31 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006 astfel că, le-a admis.

Apreciind că M.B. SRL Italia nu are calitatea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii, judecătorul sindic a respins cererea.

A mai reţinut că, creditorul SC S SRL  nu a solicitat desemnarea unui practician în insolvenţă, dar creditorul SC P SRL  a solicitat numirea în calitate de administratorul judiciar a A.G. IPURL Arad.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel creditoarea M.B. SRL Italia, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi admiterea cererii formulate de creditoarea M.B. S.R.L. şi numirea în calitate de administrator judiciar provizoriu a societăţii E ARAD SPRL.

În motivarea apelului, apelanta arată că cererea sa este justificată, având în vedere că şi că la termenul din data de 9 decembrie 2014 la dosar, s-a conexat şi cererea creditorului P SRL Italia; că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere prevederile art. 70 alin. 3 din Legea 85/2014, conform cu care dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel ai judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul, prin serviciul de registratura, va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenta dosarului pe rol şi va înregistra cererea la dosarul existent. Judecătorul-sindic va stabili îndeplinirea condiţiilor referitoare la cuantumul minim al creanţelor în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezentul titlu, şi va comunica cererile debitorului.

Consideră că în mod eronat s-a reţinut în sentinţa civilă atacată că apelanta nu are calitatea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii în accepţiunea art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că pe rolul Tribunalului Arad se află dosarul nr. 3607/108/2014, având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 03/27.01.2012 încheiat cu debitoarea şi în temeiul căruia a fost emis biletul la ordin în valoare de 166.494,45 euro; că judecătorul sindic a considerat, în mod nelegal, că creanţa sa constatată prin titlul executoriu reprezentat de Biletul la ordin RNCB3AN - 0315566 nu este certă, potrivit cerinţelor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, deoarece simpla existenţă a unui litigiu pendinte privind rezoluţiunea contractului în baza căruia a fost emis biletul la ordin nu este în măsură a înlătura caracterul cert al creanţei, conferit de titlul executoriu. Împotriva executării silite începută de apelantă în baza biletului la ordin RNCB3AN - 0315566, în valoare de 166.494,45 euro, debitoarea a promovat contestaţie la executare, prin care s-a pus în discuţie fondul raporturilor juridice dintre părţi, însă contestaţie a fost respinsă de Judecătoria Arad prin sentinţa civilă nr. 512/04.02.2014 pronunţată în dosarul nr. 10608/55/2014, definitivă prin respingerea apelului.

Apelanta susţine că titlul deţinut de aceasta este abstract şi autonom, fără legătură cu raportul juridic dedus judecăţii în litigiul pendinte ce face obiectul dosarului nr. 3607/108/2014 şi că Legea nr. 58/1934 privind titlurile de credit prevede cum poate fi executat un bilet la ordin şi cum poate fi contracarată executarea acestuia, în speţă debitoarea epuizând, fără succes, procedura specială instituită de Legea nr. 58/1934 în cadrul contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. 10608/55/2014 al Judecătoriei Arad, în acest sens fiind şi Decizia nr. 3410 din 14 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a statuat că: „Principiul anulării actului subsecvent ca o consecinţa a anulării actului juridic principal nu se aplica în cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, autonome şi independente faţa de raportul juridic fundamental care i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o obligaţie de sine stătătoare. Altfel spus posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului, şi nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.”

De asemenea, apelanta consideră că hotărârea apelată este nelegată şi prin prisma numirii în calitate de administrator judiciar provizoriu a societăţii A.G. IPURL propus de creditoarea P SRL Italia, având în vedere că potrivit art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 printre atribuţiile judecătorului sindic se numără şi numirea motivată a administratorului judiciar provizoriu, iar la desemnarea acestuia judecătorul sindic trebuie să respecte anumite criterii, respectiv judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine, iar dacă cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosar şi în caz de conexare se va ţine seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor.

Apelanta precizează că a solicitat prin concluziile orale susţinute la termenul din 9 decembrie 2014, admiterea cererii sale şi numirea în calitate de administrator judiciar provizoriu a societăţii E ARAD SPRL, dar instanţa a omis să consemneze solicitarea sa, sens în care a solicitat o copie după notele grefierului de şedinţă, cu susţinerile părţilor la termenul din data de 9 decembrie 2014 şi transcrierea înregistrării acelei şedinţe de judecată. Consideră că prin hotărârea nelegată atacată s-a încălcat principiul desemnării administratorului judiciar, prevăzut în art. 11 alin. 1 lit. c) teza finală din Legea nr. 85/2006, întrucât în cauză au existat solicitări de numire a administratorului judiciar atât din partea creditoarei P SRL Italia, cât şi a apelantei, iar judecătorul sindic era obligat să desemneze administratorul judiciar propus de creditoarea cu creanţa cea mai mare, respectiv M.B. SRL, mărimea creanţei sale fiind mult peste cea a creditoarei P SRL Italia (166.494 euro faţă de 38.000 euro).

Solicită apelanta să se constate că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei C.P. SRL, aceasta fiind constatată printr-un titlul executoriu valabil, reprezentat de Biletul la ordin RNCB3AN - 0315566, precum şi admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, admiterea cererii apelantei şi numirea în calitate de administrator judiciar provizoriu, a SCP EXPERT ARAD SPRL, conform art. 11 alin. 1 lit. c) teza finală din Legea nr. 85/2006.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006, art. 231, art. 470 Cod procedură civilă.

Debitoarea intimată SC C.P. SRL prin administrator special Ţ.A., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că prin hotărârea asociaţilor din data de 20.01.2015,  a fost desemnat administrator special al debitoarei; că în cauză a fost formulată cerere de admitere a creanţei de către M.B. SRL, ulterior precizată, prin care s-a solicitat admiterea unei creanţe chirografare de 166.494,45 + 6987,91 + 1620 Euro reprezentând contravaloarea unor bunuri livrare şi a unor servicii prestate de acest creditor şi cheltuieli de judecată; că administratorul judiciar provizoriu a procedat la verificarea cererii de admitere a creanţei şi a admis parţial solicitarea creditorului pentru suma de 312.599,68 lei, echivalentul a 70.427,54 Euro la cursul de la data deschiderii procedurii.

Tabelul preliminar de creanţe a fost publicat în BPI nr. 3326/19.02.2015, astfel că prezenta contestaţie este formulată în termenul procedural de 5 zile prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Împotriva tabelului preliminar a formulat contestaţie atât apelanta cât şi debitoarea, prin administrator special, contestaţiile aflându-se pe rolul Tribunalului Arad.

În ce priveşte raporturile juridice de drept material dintre debitoare şi apelantă, arată că între C.P. SRL în calitate de cumpărător şi M.B. SRL în calitate de vânzător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 03/2012 din 27.01.2012 prin care creditorul s-a obligat să vândă debitoarei şi să planteze butaşi de viţă de vie, precum şi sistemul de susţinere al viţei de vie, produse detaliate în anexele 1 şi 2 la contract. Conform contractului, M.B. SRL avea obligaţia de a livra şi planta butaşii de viţă de vie în cantitatea şi sortimentele prevăzute la pct. B şi C din anexa 1 la contract până la data de 25.05.2012 (art 4.2 din contract). De asemenea, sistemul de susţinere urma să fie livrat şi instalat până la data de 30.06.2012 (art. 4.2 din contract şi anexa 1 pct. 02). La data de 20.06.2012 s-a încheiat un act adiţional la contractul iniţial prin care s-au modificat termenele de execuţie a lucrărilor, pentru data de 30.06.2012 în ceea ce priveşte plantarea butaşilor şi pentru 30.07.2012 în ce priveşte sistemul de susţinere. Pentru a garanta plata sumelor datorate în ipoteza respectării prevederilor contractuale, debitoarea urma să emită două bilete la ordin.

Se mai arată că lucrările de plantare s-au derulat în luna iunie 2012, imediat după aceea fiind constatate o serie de deficienţe, pe care debitoarea le-a semnalat în repetate rânduri creditorului, începând cu iulie 2012, solicitând în mod expres acesteia o deplasare la faţa locului pentru a se constata modul de realizare a lucrărilor de plantare şi gradul de prindere a butaşilor, având în vedere că potrivit anexei 2 la contract, vânzătorul garantează un grad de prindere de 98%. La data de 28.11.2012 a transmis creditorului o solicitare în scris, reiterând necesitatea unei deplasări la faţa locului, deoarece solicitările anterioare ale debitoarei au rămas fără răspuns. La data de 7.12.2012 reprezentanţii legali ai creditorului s-au deplasat la ferma apelantei pentru a constata nemijlocit situaţia butaşilor plantaţi cu câteva luni înainte, în urma căreia intimata a comunicat un punct de vedere prin care a recunoscut o reală problemă de prindere a butaşilor, dar ulterior acestei date, creditorul nu a mai întreprins niciun demers în vederea remedierii lucrărilor. Ca urmare, la data de 25.06.2013, debitoarea a transmis creditoarei notificarea nr. 10/25.06.2013, arătând că refuză plata oricăror altor sume aferente contractului nr. 03/201Z şi actului adiţional din 20.06.2012, până la finalizarea totala a plantaţiei de vie.

Debitoarea prin administrator special precizează că, întrucât ulterior creditorul a pus în executare unul din biletele la ordin emise drept garanţie pentru executarea obligaţiei de plată şi nu ca instrument de plată, respectiv BO pentru suma de 166.494,45 Euro, debitoarea a formulat mai întâi contestaţie la executare care a făcut obiectul dosarului nr. 10608/55/2014 al Judecătoriei Arad, această cale de atac specială fiind însă respinsă. Ulterior, debitoarea a formulat acţiune în rezoluţiunea contractului nr. 3/2012 din culpa vânzătorului, cerere care face obiectul dosarului nr. 3607/108/2014 al Tribunalului Arad şi care a fost soluţionată în primă instanţă la data de 5.02.2015 prin respingerea cererii ca nefiind de competenţa instanţelor române, această sentinţa fiind comunicată debitoarei.

Privitor la cererea de respingere a apelului, debitoarea arată că instanţa a fost sesizată cu trei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, dintre care una formulată de apelantă, cererile fiind soluţionate conform Legii nr. 85/2006, incidentă faţă de data la care prima cerere a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, astfel că orice referire în apel la prevederile Legii nr. 85/2014 sunt irelevante. Consideră că apelul apare în acest moment ca fiind parţial lipsit de interes din perspectiva faptului că cel puţin unul din obiectivele cererii de deschidere a procedurii a fost atins şi anume acela ca debitorul să intre sub incidenţa legii insolvenţei.

În ceea ce priveşte desemnarea unui alt practician în insolvenţă, solicitat de creditorul apelant, urmează ca instanţa de apel să verifice dacă o atare cerere a fost formulată în cauză, deoarece creditoarea nu a inclus o atare cerere accesorie în cererea de deschidere a procedurii, astfel că nu a formulat o cerere validă din punct de vedere procedural, chiar dacă ar fi pus concluzii cu privire la desemnarea unui anumit practician în insolvenţă la termenul din 9.12.2014. Arată că referitor la această cerere sunt incidente următoarele dispoziţii procedurale: art. 30 alin. 4 C.pr.civ. potrivit căruia cererea de desemnare a unui practician este o cerere accesorie, căci soluţia asupra sa depinde de soluţionarea cererii principale; art. 148 alin. 1 C.pr.civ arată că orice cerere adresată instanţei se formulează obligatoriu în scris, cererile formulate oral fiind socotite ca investind în mod valabil instanţa doar în cazurile anume prevăzute de lege, ipoteză care nu se verifică în cauză (art. 148 alin. 4 C.pr.civ).

În subsidiar, debitoarea susţine că cererea de desemnare a unui alt practician în insolvenţă nu este întemeiată, întrucât apelanta nu justifică în speţă calitatea de creditor în accepţiunea art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, deoarece creanţa pretinsă de aceasta nu este certă, lichidă şi exigibilă; că, în speţă, contractul nr. 03/2012, modificat prin actul adiţional din 20.06.2012, este un contract sinalagmatic, cu consecinţa directă a faptului că obligaţiile asumate de una din părţi îşi au cauza juridică în îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte, că în esenţă, contractul prevede ca M.B. SRL să realizeze lucrările de plantare a butaşilor la anumite termene şi de o anumită calitate, respectiv asigurând şi garantând un anumit grad de prindere a acestora, de 98%, ceea ce ar constitui apoi cauza juridică a obligaţiei subscrisei de plată a preţului. Astfel, obligaţiile contractuale ale creditorului sunt unele de rezultat, ceea ce înseamnă că debitorului obligaţiei îi revine sarcina probei executării obligaţiei, din înscrisuri rezultând că apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, ceea ce justifică pe tărâm contractual invocarea de către debitoare a garanţiei vânzătorului pentru lipsa calităţilor convenite ale bunurilor vândute, prevăzute expres la art.1714 Cod Civil. Acest text legal face trimitere expresă la răspunderea vânzătorului pentru vicii ascunse, al cărei mecanism se aplică în mod similar.

Consideră că în speţă, vânzătorul a garantat un procent de prindere a butaşilor de vită de vie de minim 98%, aspect esenţial pentru cumpărător, iar aşa cum a arătat şi creditoarea în documentul întocmit după vizita din teren din 7.12.2012, s-a constatat o reală problemă de prindere a butaşilor, aspect confirmat şi prin nota de control întocmită de D.I.S. din cadrul M.A., la data de 18.07.2013. În acest document sunt menţionate constatările echipei de control, după cum urmează: debitoarea a executat lucrări de plantare de viţă de vie în golurile rămase în urma executării defectuoase a lucrărilor de către pârâtă, fiind astfel plantaţi un număr de 36.500 butaşi suplimentari, ceea ce semnifică doar 45% din golurile de plantaţie; debitoarea a executat lucrări mecanice şi manuale de întreţinere a plantaţiei şi a aplicat tratamente fitosanitare, respectând bunele practici în domeniu.

În anexele la nota de constatare s-a arătat însă că, inclusiv după executarea lucrărilor de plantare suplimentară de către debitoare, au rămas goluri de plantare în procente cuprinse între 5-70% din suprafaţa aferentă podgoriei, ceea ce demonstrează încă o dată, executarea necorespunzătoare de către creditor a obligaţiilor contractuale asumate. Astfel, consideră că probele indicate demonstrează executarea necorespunzătoare a contractului de către creditorul vânzător, ceea ce îndreptăţeşte cumpărătorul să solicite, potrivit art. 1614 raportat la art. 1710 alin. 1 lit. d Cod Civil, rezoluţiunea vânzării, deoarece viabilitatea butaşilor este un element esenţial avut în vedere de către cumpărător la data încheierii contractului. Vânzătorul nu a respectat prevederile art. 6 din contract care instituie în sarcina sa obligaţia de garanţie cu privire la calitatea mărfurilor vândute, deşi debitoarea a respectat toate prevederile contractuale referitoare la condiţiile în care garanţia vânzătorului intră în funcţiune. Mai mult, debitoarea a fost nevoită să achiziţioneze produse similare de la alte societăţi de profil pentru a nu pune în pericol întregul program de investiţii al societăţii.

Cu privire la inexistenţa unei creanţe certe, debitoarea arată că s-a pronunţat şi judecătorul sindic prin sentinţa apelată, apreciind că apelanta nu are calitatea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii în accepţiunea art. 3 pct. 6 din Legea nr 85/2006.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza art. 476-479 din noul Cod de procedură civilă, în raport de motivele invocate de către apelantă, Curtea constată şi reţine următoarele:

Deşi procedura insolvenţei a fost deschisa faţă de debitoare la cererea altor doi creditori decât recurenta, demersul acesteia nu este lipsit de interes întrucât reţinerea calităţii de creditoare îndreptăţite să participe la procedura insolvenţei îi conferă acestea în acord cu prevederile art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 drepturile în procedură enumerate de lege, astfel încât excepţia invocată de către intimată apare a fi nefondată.

Nu se poate reţine nici că ar exista în speţă autoritatea de lucru judecat derivată din hotărârea sus identificată prin care a fost soluţionată contestaţia la executare întrucât în speţă obiectul şi cauza sunt diferite, neputându-se reţine decât puterea de lucru judecat susţinută de efectul pozitiv al acesteia.

Cât priveşte disputata calitate a recurentei de creditoare a debitoarei faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei, Curtea reţine, contrar judecătorului sindic, că cea dintâi (recurenta deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă) faţă de SC C.P. SRL în considerarea faptului că a prevalat un bilet la ordin care reprezintă titlu executoriu în acord cu prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi care nu poate fi desfiinţat decât în procedura specială prevăzută de art. 62 din acelaşi act normativ.

În speţă nu numai că nu s-a întâmplat acest fapt, dar prin sentinţa civilă nr. 512/04.12.2014 pronunţată în dosarul cu numărul 10608/55/2013, Judecătoria Arad, în limitele contestaţiei la executare formulate faţă de executarea silită declanşată în temeiul aceluiaşi bilet la ordin, a antamat excepţia cambială personală fundamentată pe excepţia de neexecutare a contractului ce a stat la baza emiterii titlului executoriu, pe care a găsit-o neîntemeiată.

În consecinţă faptul că s-a formulat şi o acţiune în rezoluţiunea contractului nu prezintă relevanţă, astfel încât, în considerarea celor de mai sus, Curtea reţinând că apelanta deţine o creanţă aşa cum pretinde art. 3 pct. 6 şi 12 din Legea nr. 85/2006, va admite în baza art. 480 NCPC apelul şi va schimba în parte hotărârea ce face obiectul acestuia în sensul că va constata calitatea de creditoare a apelantei M.B. SRL.

În ce priveşte aspectele legate de numirea administratorului judiciar, se observă că în speţă au devenit incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 85/2006, respectiv că administratorul judiciar a fost confirmat de către Comitetul creditorilor prin hotărâre, ceea ce presupune că examinarea legalităţii măsurii poate fi efectuată numai în limitele cadrului procesual legal reglementat spre o atare finalitate, astfel încât motivul de apel nu este întemeiat.

Întrucât apelul a fost găsit întemeiat în parte, în ce priveşte cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 453 alin. 2 NCPC, urmând ca aceasta din urmă să suporte parţial cheltuielile de judecată dovedite de către apelantă a fi fost efectuate.

Domenii speta

Spete similare