Acţiune privind plata titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Titlului vii al legii nr.247/2005. Incidenţa dispoziţiilor Legii nr.165/2013 privind plata în tranşe.

Dosar nr. 986/36/2013

TRIBUNALUL CONSTANŢA

SECŢIA I CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.3072

Şedinţa publică din 03 decembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE – dr.

GREFIER –

S-a luat în examinare acţiunea civilă formulată de reclamantul ..., domiciliat în …, în contradictoriu cu pârâţii ..., cu sediul în …, ..., cu sediul în …şi ..., cu sediul … şi cu sediul procesual ....

Dezbaterile asupra excepţiilor au avut loc în şedinţa publică din data de 26.11.2014, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 03.12.2014, când a pronunţat următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de apel Constanţa la data de 21.11.2013 sub nr.986/36/2013, astfel cum a fost precizată, reclamantul ... a solicitat în contradictoriu cu pârâţii ... – prin ..., ... – … şi ..., obligarea pârâţilor la plata sumelor de bani ce se regăsesc în Deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr.9368 şi nr.9369 emise în data de 19.01.2011.

Prin precizările depuse la dosar, reclamantul a arătat că acţiunea formulată este o acţiune în realizarea dreptului conform art.192 NCPC şi că înţelege să solicite obligarea pârâţilor la plata sumei de 290.513 lei, conform înscrisurilor şi hotărârilor judecătoreşti ataşate la dosar.

A mai invocat dispoziţiile art.41 din Legea nr.165/2013, art.26 din Legea nr.10/2001, Titlul VII din Legea nr.247/2005, art.115-118 Cod de procedură civilă.

Pârâta ... a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii. În referire la prima excepţie, a arătat că procedura de emitere a titlurilor de plată se află sub incidenţa Legii nr.165/2013, care, la art.41 alin.4, prevede că titlurile de plată se plătesc de către ... în cel mult 180 de zile de la emitere, astfel că ... nu mai are obligaţii privind plata despăgubirilor. În susţinerea excepţiei prematurităţii, a arătat că disp. art.41 din Legea nr.165/2013 şi art.22 alin.1 din HG nr.401/2013 reglementează procedura de emitere a titlurilor de plată, precum şi eşalonarea plăţii sumelor de bani pe o perioadă de 5 ani.

De asemenea, prin întâmpinare, pârâţii … - prin ... şi ... au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Au susţinut că nu există nici un raport juridic între pârâţii ... şi ... şi reclamant, potrivit art.2 lit.p din HG nr.1068/2007 plata despăgubirilor în numerar către beneficiarii Legii nr.9/1998 fiind în sarcina ....

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâţii ... - prin ... şi ..., pârâta ... a reluat susţinerile din propria întâmpinare, privind aplicabilitatea procedurii prevăzute de Legea nr.165/2013, care prevăd în mod expres că plata se face de .... Suplimentar, a arătat că ... a reluat emiterea titlurilor de plată, criteriul fiind cel al ordinii depunerii dosarelor de opţiune; cum numărul dosarelor de opţiune ale reclamantului este 23988, respectiv 23987, soluţionarea acestora prin emiterea titlului de plată pe întreaga sumă cuprinsă în titlul de despăgubire ar reprezenta o tratare discriminatorie faţă de celelalte dosare, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr.165/2013, în contextul în care ... a reluat procedura emiterii titlurilor de plată.

La dosarul cauzei, părţile au asigurat depunerea următoarelor înscrisuri: comunicare emisă de ... nr.7444DN/3.09.2010, adresele ... nr.706183/28.03.2007, nr.46579/CC/20.05.2010, nr.RG/56057/4437/SSET/ 5.12.2013, deciziile nr.9368 şi nr.9369/19.01.2011 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, contract de vânzare-cumpărare nr.695/6.03.1975, contract de împrumut din 11.03.1975, rapoarte de evaluare din 15.11.2010 şi din 1.07.2011, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.5910/20.09.2007 şi nr.6375/29.10.2008, adresa … nr.11492/8.12.2005, dispoziţia nr.321/23.11.2001 emisă de Primarul oraşului …, decizia penală nr.861/5.05.1960 pronunţată de Tribunalul Regional Constanţa, sentinţa Judecătoriei Constanţa nr.10476/18.10.2004, încheierea din 7.07.2010 pronunţată de Curtea de apel Constanţa, confirmarea primirii la CEDO a cererii reclamantului nr.66354/09,  adrese de răspuns emise de CEDO la 29.10.2010 şi 15.01.2014, titlurile de plată seria ... nr.0013909 şi nr.0013911– ..., seria ... nr.0013910 şi nr.0013908 – ....

Prin sentinţa civilă nr.148/CA/10.09.2014, Curtea de apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa – secţia I civilă. S-a reţinut că prevederile Capitolului V1 la care fac referire disp. art.19 alin.3 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 au fost abrogate şi înlocuite cu cele ale Legii nr.165/2013, în cuprinsul căreia se arată, la art.35, că „deciziile emise cu respectarea prevederilor art.33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”. Potrivit art.4 din acelaşi act normativ, „dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile investite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, iar reclamantul ... a făcut dovada depunerii la pârâta ... a cererii sale de emitere a titlurilor de plată, după cum reiese din înscrisul de la fila 46 din dosar, fiind îndreptăţit astfel să solicite realizarea drepturilor sale în procedura reglementată de Legea nr.165/2013.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi, dar şi excepţia prematurităţii cererii invocată din oficiu de instanţă, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul ... a solicitat instanţei de judecată să dispună, în contradictoriu cu pârâţii ..., ... şi ... – potrivit notelor de şedinţă de la fila 224 din dosarul curţii de apel, obligarea acestora la plata sumei de 290.513 lei reprezentând despăgubiri. A susţinut că, urmare a numeroaselor procese ce s-au derulat în procedura Legii nr.10/2001, a obţinut deciziile nr.9368/19.01.2011 şi nr.9369/19.01.2011, emise de Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru suma de 217.453 lei, iar diferenţa până la suma totală de 290.513 lei pretinsă de la pârâţi, ar rezulta din contractul de vânzare-cumpărare nr.695/6.03.1975 şi din procesul verbal nr. 595 depus pentru imobilul constituit din casă şi teren, situat în ….

Tribunalul constată că decizia nr.9368/19.01.2011 a avut la bază dispoziţia Primarului … nr.4970/31.07.2009 şi vizează suma de 195.975 lei RON pentru terenul în suprafaţă de 101,64 mp ... Decizia nr.9369/19.01.2011 a avut la bază aceeaşi dispoziţie a Primarului, dar şi decizia Curţii de apel Constanţa nr.29/C/1.02.2008 („prin care a fost obligat primarul să emită dispoziţie motivată cu propunere de despăgubiri … şi pentru cota de ½ din construcţia confiscată, despăgubirea pentru această cotă din construcţie constând din valoarea actualizată cu indicele de inflaţie a preţului de 39.460 lei ROL achitată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.695/6.03.1975, sumă ce va fi actualizată (s.n.) pentru perioada martie 1975-până la plata efectivă a sumei datorate cu titlu de despăgubire, astfel cum s-a stabilit prin încheierea pronunţată de Curtea de apel Constanţa la data de 7.07.2010, irevocabilă”) şi vizează suma de 21.478,73 lei RON.

Aşadar, suma pretinsă separat de reclamant, ca rezultând din contractul de vânzare-cumpărare nr.695/6.03.1975, a fost avută în vedere şi cuprinsă în decizia nr.9369/19.01.2011. În ceea ce priveşte suma de 33.600 lei, stabilită prin raportul de evaluare din 1.07.2011, despăgubirea fiind recunoscută prin dispoziţia Primarului oraşului …nr.321/23.11.2001, tribunalul reţine că nu există încă emisă decizie de despăgubire sau titlu de plată.

Conform OUG nr.62/2010, a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII al Legii nr.247/2005, valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor putându-se face doar prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea. Totodată, s-a prevăzut că persoanele care nu au optat pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul Proprietatea, vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani. Această ordonanţă a fost modificată prin Legea nr.117/2012, prin care s-a prevăzut că suspendarea va dăinui până la data de 15.05.2013.

Perioada de suspendare stabilită prin lege a expirat, iar ... şi-a reluat activitatea, fapt dovedit prin emiterea titlurilor de plată şi încasarea de către reclamant şi ... a sumelor cuvenite pentru prima tranşă, potrivit procedurii Legii nr.165/2013.

Este adevărat că potrivit art.2 lit.p din HG nr.1068/2007 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, aceasta avea printre atribuţii şi pe acea de a „acorda despăgubirile în numerar beneficiarilor Legii nr.9/1998 republicată, ai Legii nr.290/2003 cu modificările şi completările ulterioare, şi ai Legii nr.393/2006, din sumele prevăzute în bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor în acest scop şi repartizate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor”, însă printr-un act normativ ulterior, cu caracter special şi de rang superior, respectiv Legea nr.165/2013, această atribuţie a fost dată în competenţa Ministerului Finanţelor Publice.

Potrivit art.41 alin.4 din Legea nr.165/2013, „titlul de plată se emite de către ... în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către ... în cel mult 180 de zile de la emitere”.

Prin urmare, cel care plăteşte despăgubirea este ..., iar în raport de obiectul cererii de faţă, care vizează plata despăgubirilor, urmează a fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ... şi admisă aceeaşi excepţie faţă de pârâţii ... şi ....

În consecinţă, va fi respinsă acţiunea faţă de pârâţii ... şi ... ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte plata integrală a despăgubirilor, tribunalul reţine deplina aplicabilitate în speţă a dispoziţiilor Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, în raport de dispoziţiile art.4 din lege, conform cărora „dispoziţiile prezentei se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile investite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare  a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Legii nr. 165/2013.

Adoptarea Legii nr. 165/2013, care consacră principiul aplicării imediate a acestor dispoziţii legale notificărilor soluţionate în mod irevocabil în procedura administrativă şi/sau jurisdicţională, inclusiv cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, este urmarea firească a jurisprudenţei acestei instanţe de contencios european care, într-o serie de cauze ce vizau încălcarea dispoziţiilor din Protocolul 1 la CEDO (ex: Cauza …, Cauza … şi Cauza … contra României) a identificat o problemă structurală specifică în ce priveşte lipsa restituirii sau a despăgubirii pentru bunurile naţionalizate, instanţa europeană reţinând în mod constant influenţarea sistemului de restituire în special de întârzierea înregistrată în procedura de plată a despăgubirii.

CEDO a subliniat că „atunci când este în joc o problemă de interes general, puterile publice sunt ţinute să reacţioneze în timp util, corect şi cu cea mai mare coerenţă” (Cauza ... contra României, 22 mai 1998, f.51), „atât atingerea respectării bunurilor, cât şi lipsa reacţiei trebuie să genereze un just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele de protecţie a drepturilor fundamentale ale persoanei. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat de orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa (Cauza … şi alţii împotriva României, Decizia din 12 oct. 2010, pag.67).

Legea nr.165/2013 constituie o transpunere în legislaţia naţională a măsurilor cu caracter general reparatoriu prefigurate în hotărârea – pilot din Cauza Maria Atanasiu şi alţii contra României, legiuitorul român urmărind prin acest act normativ să implementeze în legislaţia naţională principiile CEDO în materia respectării dreptului de proprietate şi, în acelaşi timp, să menţină un echilibru între interesul general al comunităţii, respectiv între obiectivul legitim de „utilitate publică”, acela care urmărea măsuri de reformă economică ori de justiţie socială ce militează pentru o rambursare inferioară la valoarea de piaţă actuală (Cauza … şi alţii contra Regatului Unit, 8 iulie 1986, f.120) şi interesele particulare ale persoanelor private de proprietate, care sunt îndreptăţite să beneficieze de aceste măsuri reparatorii.

Or, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sus-menţionată CEDO, în situaţia unor modificări fundamentale ale sistemului unei ţări, precum cele care le prezintă tranziţia de la un regim totalitar la unul democratic de guvernare şi structura politică, juridică şi economică a statului, adoptarea unor legi economice şi sociale pe scară largă în materie de restituire a proprietăţii, nu poate asigura o dreptate completă în faţa varietăţii de situaţii în care se află numeroasele persoane în cauză.

S-a reţinut, astfel, că statul are dreptul de a expropria bunuri – inclusiv orice drepturi la despăgubire consfinţite de lege – şi de a reduce nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, amintindu-se că ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirilor acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport” cu valoarea bunului şi că doar o lipsă totală de despăgubire este considerată incompatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1.

De aceea, cum art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO nu garantează un drept la o compensaţie integrală în orice circumstanţe, o compensaţie parţială este justificată de obiective legitime de utilitate publică.

În această ordine de idei, prin Legea nr.165/2013 s-a urmărit o refacere totală a legislaţiei în materia restituirii proprietăţilor confiscate de regimul comunist, care să conducă la reguli de procedură clare şi simplificate, care să facă sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, iar plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă de timp reprezintă măsuri apte să asigure acest echilibru între interesul general al colectivităţii şi interesele foştilor proprietari.

Prin urmare, la art.41 din Legea nr.165/2013 s-a prevăzut:

„(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către ... în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către ... în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.

Faptul că acest sistem este funcţional este dovedit chiar de împrejurarea că reclamantul şi ... au încasat deja în anul 2014 prima tranşă din despăgubirile pentru care s-au emis titluri de despăgubire, respectiv câte 22.097,50 lei fiecare.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, în raport de dispoziţiile legale citate care reglementează o procedură de plată a despăgubirilor în tranşe, în ordinea depunerii dosarelor de opţiune, tribunalul constată că nu poate fi obligat pârâtul ... la plata întregii despăgubiri către reclamant într-o singură tranşă, motiv pentru care va admite excepţia prematurităţii şi va respinge acţiunea, astfel cum a fost restrânsă, ca fiind prematur introdusă. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul ..., cu sediul în … şi cu sediul procesual ales în ….

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor ..., cu sediul în … şi ..., cu sediul în ….

Respinge acţiunea faţă de aceşti pârâţi ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite excepţia prematurităţii.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul ..., domiciliat în …, astfel cum a fost restrânsă, formulată în contradictoriu cu pârâtul ..., ca fiind prematur introdusă.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Constanţa.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 3.12.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

.

Red./tehnored. jud. . 19.12.2014/6 ex. 

Domenii speta

Spete similare