Evaluare creanţe garantate-art.41 alin.2) din Legea nr.85/2006

Evaluare creanţe garantate-art.41 alin.2) din Legea nr.85/2006

Textul alineatului 2) nu trebuie interpretat prin raportare la alineatul 1), aspect care a fost avut în vedere de legiuitor la redactarea art.103 faţă de art.80 din noua lege a insolvenţei, Legea nr.85/2014.

Având în vedere textul art.41 alin.2), aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr.169/2010, instanţa constată că între norma juridică cuprinsă de art.3 pct.17 şi art.74 alin.1) -„ După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe.”, pe de o parte şi cea cuprinsă în art.41 alin.2) din Lege, pe de altă parte, există necorelări.

Însă, din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea ca înregistrarea tabelului definitiv al creanţelor să se facă, de îndată, după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi după ce s-a efectuat, între data întocmirii tabelului preliminar şi până la întocmirea tabelului definitiv, evaluarea garanţiilor, de către specialistul desemnat de către administratorul judiciar.

Această concluzie se impune prin prisma principiului de drept, conform căruia „Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat”-Legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării ei.

SENTINŢA  Nr. 723/2015  din 25 Martie 2015 TRIBUNALUL VÂLCEA –

SECŢIA A II A CIVILĂ

La data de 13.01.2015 contestatoarea E SA  a formulat contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor debitoarei /07.01.2015 cu privire la suma de 200.951.974-pct-13- reprezentând creanţe garantate, solicitând înscrierea la masa credală a sumei de 658.535.805,13 lei cu acest titlu, aşa cum a fost garantată de către debitorul X SA.

În motivare se arată că între părţi s-au încheiat următoarele contracte de garanţie: de ipotecă imobiliară…., de ipotecă mobiliară ….., ….. şi de cesiune de creanţă ……, contracte prin care a fost garantat întregul debit, inclusiv prin instalaţiile acestei societăţi, respectiv X SA.

Prin urmare, se solicită admiterea contestaţiei în temeiul dispoziţiilor art.75 din Legea 85/2006.

Prin întâmpinare s-a invocat excepţia inadmisibilităţii, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art.75 din Legea 85/2006 „… orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.”

Faţă de textul invocat se menţionează faptul că, în mod strict şi limitativ, legiuitorul  a stabilit cazurile în care este posibilă contestarea tabelului definitiv de creanţe.

În concret, se arată că, falsul reprezintă un mod ilicit de confecţionare sau de modificare a unui înscris oficial sau sub semnătură privată, în scopul ca acesta să producă efectele probatorii ale unui  ale unui înscris real.

Cu privire la dol, se menţionează că acesta constă în inducerea în eroare  a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic.

Referitor la eroarea esenţială, ca viciu de consimţământ, se precizează faptul că ea constituie o reprezentare falsă a realităţii la încheierea unui act civil.

Faţă de cele expuse, intimata menţionează că societatea creditoare nu şi-a întemeiat contestaţia pe descoperirea unui fals, dol, eroare esenţială sau pe descoperirea unor titluri hotărâtoare şi necunoscute până la momentul formulării acesteia.

În subsidiar, se arată că cererea de înscriere la masa credală formulată de către contestatoare a privit suma de 658.535.805,38 lei, admisă ca şi creanţă garantată în tabelul preliminar, iar ulterior, în perspectiva întocmirii tabelului definitiv de creanţe, în aplicarea dispoziţiilor art.41 alin.2) din Legea 85/2006, conform cărora „(…creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar…”) s-a întocmit Raportul de evaluare cu actualizările corespunzătoare.

Se subliniază faptul că operaţiunea de evaluare a patrimoniului societăţii debitoare nu reprezintă o opţiune, ci o obligaţie legală, de a cărei aducere la îndeplinire este răspunzător însuşi administratorul judiciar, acesta având ca şi atribuţie expresă aceea de a „dispune” efectuarea evaluării în procedură.Raportul de evaluare astfel întocmit a stabilit valorile tuturor activelor proprietatea X SA şi deci şi valorile bunurilor imobile/mobile constituite garanţie în favoarea creditoarei-contestatoare.

Potrivit Raportului, valoarea totală a bunurilor aduse garanţie este de 200.951.974 lei, iar faţă de această împrejurare, creditoarea a fost înscrisă în categoria creanţelor garantate, cu suma rezultată din evaluare, pentru restul sumei având calitatea de creditor chirografar, dispoziţiile art.41 alin.2 stabilind în mod neechivoc faptul că determinarea părţii garantate dintr-o creanţă, în vederea înscrierii în tabelul definitiv, se face pe baza raportului de evaluare.

Prin urmare, se solicită respingerea contestaţiei.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, arătând că, faţă de dispoziţiile art.73 alin.1 şi art.74 alin.1) din Lege, obligaţia administratorului judiciar era de a înregistra de îndată tabelul definitiv după soluţionarea contestaţiilor cu privire la tabelul preliminar, fără ca legea să-i permită acestuia să reevalueze patrimoniul debitoarei după afişarea tabelului preliminar.

Referitor la dispoziţiile art.41 alin.2) din Legea 85/2006, contestatoarea menţionează că alineatul 2 al articolului 41 din Lege a fost modificat prin Legea 169/2010 la data de 24.07.2010 şi nu se referă la o obligaţie a administratorului judiciar conferită de lege  de a evalua patrimoniul debitorului după întocmirea tabelului preliminar şi după ce instanţa de judecată a soluţionat toate contestaţiile formulate împotriva tabelului preliminar, acesta rămânând astfel definitiv, articol care se referă numai la accesoriile creanţei principale care, în mod excepţional, pot fi trecute în tabelul definitiv, fiind citat în susţinerea celor afirmate textul art. 41 din Lege.

Contestatoarea precizează că raportul întocmit de către Y SRL s-a făcut în scopul vânzării părţilor sociale ale X SPV SRL şi nu pentru a fi modificate valorile garantate din tabelul preliminar, prin aşa-zisa reevaluare a garanţiilor.

În plus, se arată că societatea E SA împreună cu Z au contestat raportul de evaluare, întrucât activele deţinute de către debitoare au fost evaluate doar până la data de 30.04.2013.

De asemenea, este menţionată Sentinţa 195/28.01.2013, prin care s-a reţinut „că administratorii judiciari au trimis adrese către membrii comitetului creditorilor, cerând acestora să indice evaluatori agreaţi de aceştia care să facă verificarea cerută de creditorul AAAS, conform adreselor anexate din data de 10.12.2014 şi 06.01.2015, urmând a fi convocat comitetul creditorilor pentru desemnarea unor persoane de specialitate pentru verificarea raportului întocmit de …SRL.”

Contestatoarea subliniază că terenurile situate în intravilan au o valoare de circulaţie foarte mare, iar cea a instalaţiilor tehnice de funcţionare a debitoarei cu care s-a garantat creanţa contestatoarei au, de asemenea,  o valoare mult mai mare decât cea dacă ar fi dezafectată societatea şi iar instalaţiile ar fi valorificate.

În final, se arată că demararea procedurii de vânzare a părţilor sociale ale X SPV SRL şi reevaluarea activelor în vederea valorificării unui bun garantat se poate face doar cu asigurarea protecţiei corespunzătoare, altfel s-ar ajunge la înfrângerea dreptului de preferinţă al creditorului care a fost diligent şi şi-a constituit garanţii pentru  creanţele sale.

Analizând actele dosarului, instanţa a constatat următoarele:

În cadrul procedurii insolvenţei privind pe debitoarea X SA  a fost întocmit Tabelul preliminar al creanţelor în care creditoarea-contestatoare a fost înscrisă cu o creanţă garantată în cuantum de 658.535.805,38 lei-poziţia 14.

În tabelul definitiv al creanţelor nr./07.01.2015, creditoarea-contestatoare a fost înscrisă cu suma de 200.951.974 lei, ca urmare a evaluării patrimoniului debitoarei.

Această evaluare a fost cuprinsă în raportul de evaluare a activelor deţinute de către debitoare, întocmit de … SRL, raport supus aprobării adunării creditorilor din data de 02.12.2013.

Conform Procesului-verbal întocmit rezultă că societatea creditoare şi-a exprimat punctul de vedere în sensul actualizării raportului de evaluare, astfel încât evaluarea activelor X SA să releve valoarea de piaţă la zi, „fără lipsa de echivoc obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei.

Cu o majoritate de 54,13% din valoarea totală a creanţelor prezente, au fost aprobate metodele de evaluare folosite la întocmirea Raportului de evaluare, ca fiind în conformitate cu cele recunoscute de către Uniunea Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România.

Cu privire la Raportul de evaluare întocmit în cauză au formulat contestaţii numai doi creditori, şi anume  creditoarea O, contestaţie respinsă ca rămasă fără obiect, prin Sentinţa  nr.3410/18.06.2014 pronunţată în dosarul 938/90/2014 şi creditoarea C LTD, contestaţie ce face obiectul dosarului…, aflat pe rolul instanţei, având ca obiect numai evaluarea garanţiilor constituite în favoarea acestei contestatoare.

La data de 04.12.2014, potrivit Procesului-verbal 04.12.2014, a fost convocată adunarea creditorilor având pe ordinea de zi Prezentarea şi supunerea spre aprobarea creditorilor a actualizării Raportului de evaluare a activelor deţinute de X SA întocmit de ….. SRL, societatea creditoare solicitând, prin adresa 03.12.2014, amânarea şedinţei la o dată ulterioară, invocând imposibilitatea de a se prezenta.

A fost consemnată decizia adunării creditorilor adoptată cu o majoritate de 68,1113% din valoarea totală a creanţelor prezente, în sensul că s-a luat act de Raportul de evaluare a activelor deţinute  de către debitoare.

Împotriva hotărârii Adunării creditorilor a formulat contestaţie creditoarea AAAS, iar prin Sentinţa nr.195/28.01.2015, contestaţia a fost parţial admisă, în sensul dispunerii anulării parţiale a Hotărârii Adunării Creditorilor din 04.12.2014 referitor la punctul 2, în sensul înlăturării menţiunii cu privire la aprobarea valorii reper a activelor reper a activelor transferate către SPV de 295.229.656 EURO.

Referitor la punctul privind raportul de evaluare, instanţa a reţinut în considerente următoarele:

 „… prin adresa 04.12.2014, creditoarea Z şi-a exprimat votul „considerând că acesta excede competenţa creditorilor având în vedere dispoziţiile art.116 alin.3 din Legea 85/2006, învederează faptul că ia doar act de actualizarea Raportului de evaluare a bunurilor X SA întocmit de către …..SRL, operaţiunea de actualizare a Raportului de evaluare fiind inclusă printre atribuţiile exclusive ale administratorului judiciar conform dispoziţiilor art.20 coroborate cu dispoziţiile art.116 alin.3 din Legea 85/2006, fără a exclude răspunderea administratorului special şi nici a evaluatorului desemnat.

De asemenea, având în vedere neconcordanţele intervenite cu privire la valoarea de piaţă a activelor rezultată din raportul de evaluare/actualizarea raportului de evaluare,solicită efectuarea unei verificări a acestui raport, în baza prevederilor OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, art.3 alin.3 lit.f)”

Prin prezenta contestaţie, contestatoarea precizează că, faţă de punctul de vedere exprimat, în fapt ne aflăm în prezenţa unui vot condiţionat ce echivalează cu un vot negativ, iar nu unul pozitiv, cum greşit a fost calificat de către consorţiul administratorilor judiciari.

Cele susţinute de către contestatoare nu pot fi primite, având în vedere că, în fapt, creditorul a menţionat că îşi rezervă dreptul ca, după ce se va lua act de actualizarea raportului de evaluare, acesta să solicite administratorului judiciar  efectuarea unei verificări a acestui raport, în baza prevederilor art.3 alin.3 lit.f) din OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.

Se observă că faţă de solicitarea creditoarei, consorţiul administratorilor judiciari a întreprins măsuri în legătură cu desemnarea  unor evaluatori pentru verificarea raportului întocmit de ….. SRL, aşa cum reiese din adresele …. din data de 10.12.2014 şi 1-3 din data de 06.01.2015, în conformitate cu prevederile art.23 din Legea 85/2006(„În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei(…)”  şi art.3 alin.3 lit.f) din OG 24/2011, dispoziţii care menţionează că „Evaluatorii autorizaţi, membri ai Uniunii, în exercitarea independentă a profesiei, desfăşoară, în principal, următoarele activităţi: f) verificări de rapoarte de evaluare.”

Solicitarea exprimată de către creditoarea-contestatoare, în cadrul adresei ….04.12.2014, nu determină nevalabilitatea votului, neaflându-ne în prezenţa unui vot condiţionat, deoarece, pentru a fi în această din urmă ipoteză, fiind imperios necesar ca votul creditorului să fie afectat de o condiţie.

Prin urmare, creditorul trebuia să declare că votează punctul 1 al ordinii de zi, numai dacă se va realiza una sau mai multe dintre condiţiile impuse de el, condiţia fiind acel eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde existenţa dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative.”

Faţă de situaţia de fapt prezentată mai sus, instanţa a constatat ca neîntemeiată contestaţia formulată, având în vedere următoarele:

Temeiul juridic al contestaţiei îl constituie dispoziţiile art.75 alin.1) din Legea 85/2006, conform cărora „ După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, doi sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.”

În speţă, aşa cum s-a precizat ulterior, contestatoarea-creditoare a invocat faptul că administratorul judiciar trebuia, faţă de dispoziţiile art.73 alin.1 şi art.74 alin.1) din Lege, să înregistreze de îndată tabelul definitiv după soluţionarea contestaţiilor cu privire la tabelul preliminar, fără ca legea să-i permită acestuia să reevalueze patrimoniul debitoarei după afişarea tabelului preliminar.

Referitor la dispoziţiile art.41 alin.2) din Legea 85/2006, contestatoarea menţionează că alineatul 2 al articolului 41 din Lege a fost modificat prin Legea 169/2010 la data de 24.07.2010 şi nu se referă la o obligaţie a administratorului judiciar conferită de lege  de a evalua patrimoniul debitorului după întocmirea tabelului preliminar şi după ce instanţa de judecată a soluţionat toate contestaţiile formulate împotriva tabelului preliminar, acesta rămânând astfel definitiv, articol care se referă numai la accesoriile creanţei principale care, în mod excepţional, pot fi trecute în tabelul definitiv, fiind citat în susţinerea celor afirmate textul art. 41 din Lege.

Contestatoarea a precizat că raportul întocmit de către …….SRL s-a făcut în scopul vânzării părţilor sociale ale X SPV SRL şi nu pentru a fi modificate valorile garantate din tabelul preliminar, prin aşa-zisa reevaluare a garanţiilor.

Prin susţinerile de mai sus ale contestatoarei se invocă în fapt descoperirea unei erori esenţiale, condiţii în care excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă.

Pe fond, susţinerile nu au fost primite.

Conform art.41 alin.1 şi 2 din Legea 85/2006(aşa cum a fost modificat prin Legea nr.169/2010) „(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula.”

Într-adevăr, în prima formă a textului art.41 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2006 se arăta că ”(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

(2) Prin excepţie de la alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanţiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. La distribuţia preţului garanţiei, creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate, la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei.”

Din compararea celor două texte instanţa a concluzionat că reiese faptul că legiuitorul, prin modificările dispuse prin Legea nr.169/2010, a urmărit să clarifice dispoziţiile anterioare cu privire la modalitatea de întocmire a tabelului definitiv, în privinţa creanţelor garantate.

Se observă că, în cazul acestor creanţe, acestea trebuie înscrise până la valoarea garanţiei  stabilite prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar, sensul modificărilor fiind acela al necesităţii înscrierii creanţelor garantate până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, evaluare dispusă de administratorul judiciar şi efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art.23 din lege.

Textul alineatului 2) nu trebuie interpretat prin raportare la alineatul 1), aspect care a fost avut în vedere de legiuitor la redactarea art.103 faţă de art.80 din noua lege a insolvenţei, Legea nr.85/2014.

Având în vedere textul art.41 alin.2), aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr.169/2010, instanţa constată că între norma juridică cuprinsă de art.3 pct.17 şi art.74 alin.1) -„ După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe.”, pe de o parte şi cea cuprinsă în art.41 alin.2) din Lege, pe de altă parte, există necorelări.

Însă, din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea ca înregistrarea tabelului definitiv al creanţelor să se facă, de îndată, după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi după ce s-a efectuat, între data întocmirii tabelului preliminar şi până la întocmirea tabelului definitiv, evaluarea garanţiilor, de către specialistul desemnat de către administratorul judiciar.

Această concluzie se impune prin prisma principiului de drept, conform căruia „Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat”-Legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării ei.

De altfel, s-a reţinut că, prin interpretarea expusă mai sus, nu se aduce nicio vătămare drepturilor creditorilor garantaţi, având în vedere că, în cazul în care se decide valorificarea bunurilor garantate, iar valorificarea se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, diferenţa va reveni creditorului garantat, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula, conform actelor din care rezultă creanţa, până la data valorificării bunurilor.

Prin urmare, valorile definitive ale garanţiilor se stabilesc după valorificarea bunurilor în limita sumelor obţinute.

În plus, rolul raportului de evaluare a patrimoniului debitoarei(deci inclusiv a bunurilor ce constituie obiectul contractelor de garanţie), în condiţiile în care se exprimă intenţia de a se depune plan de reorganizare, este subliniat de dispoziţiile art.95 din Lege, dispoziţii conform cărora planul de reorganizare trebuie să indice perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi cu mijloacele financiare disponibile ale debitoarei.

Prin urmare, nu a fost primită susţinerea contestatoarei, în sensul că singurul scop al evaluării ar fi fost cel vizat de constituirea societăţii X SPV SRL.

În ceea ce priveşte contestarea valorii garanţiilor, aşa cum a fost stabilită de evaluatorul desemnat de către administratorul judiciar, instanţa a reţinut că raportul de evaluare nu a fost contestat de către creditoare, conform dispoziţiilor art.21 alin.3) din Legea 85/2006, punctele de vedere exprimate în cadrul celor două şedinţe ale adunării creditorilor neproducând efectele juridice menţionate în prezenta contestaţie.

Faţă de cele arătate, contestaţia formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare