Societate în insolvenţă. Confirmare plan de reorganizare. Votul creditorului asociat unic şi administrator.

Societate în insolvenţă. Confirmare plan de reorganizare. Votul creditorului asociat unic şi administrator. Potrivit art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului (sentinţa nr. 1236 din 25 febr. 2015) .

Prin cererea formulată la data de 29 februarie 2012, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr.1464/90/2012, debitoarea SC M. SRL, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, cu motivarea că se află în imposibilitatea achitării pasivului exigibil cu sumele de bani disponibile.

La dosar s-au depus înscrisurile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa nr. 905 din data de 19.03.2012 Tribunalul Vâlcea  a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.

La data de 20 decembrie 2012 debitoarea a propus un plan de reorganizare a activităţii ( filele 909 - 945 vol. 3) plan care a fost supus votului creditorilor  în şedinţa din 21 dec. 2012.

Prin raportul de activitate din 21 ian. 2013 administratorul judiciar a solicitat instanţei confirmarea planului de reorganizare cu motivarea că planul a fost votat de 4 din cele 5 categorii de creditori înscrişi la masa credală.

Prin planul de reorganizare se propune plata integrală, pe o perioadă de trei ani,  a creanţelor garantate, a celor bugetare şi a creditorilor chirografari prevăzuţi de art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006; salariaţilor şi celorlalţi creditori chirografari nu li se acordă nici o sumă.

Potrivit art. 101 din Legea nr. 85/2006 planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;

C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;

D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;

E. planul respectă prevederile art. 95.

(2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

Examinând procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor din data de 21 dec. 2012, şedinţă în care a avut loc votul asupra planului, tribunalul constată că administratorul judiciar nu a precizat individual creditorii prezenţi şi nici pe cei care şi-au exprimat votul asupra planului. Administratorul judiciar arată că au fost prezenţi 5 salariaţi, 2 creditori garantaţi, un creditor bugetar şi 3 creditori chirografari fără a preciza identitatea acestora.

De asemenea se arată că din cele 5 categorii de creanţe au votat pentru aprobarea planului de reorganizare 4 categorii respectiv creditorii salariaţi în procent de 100% din voturile exprimate, creditorii garantaţi în procent de 73,75% din voturile exprimate,  creditorii chirografari în procent de 100% din voturile exprimate, şi creditorii chirografari conform art. 96 din Legea nr. 85/2006  în procent de 100% din voturile exprimate.

Acest calcul în procente din voturile exprimate nu are legătură cu condiţiile de confirmare prevăzute de lege întrucât, conform art. 100 alin. 4 din legea nr. 85/2006,  majoritatea absolută necesară pentru acceptarea planului într-o categorie de creanţe se determină din valoarea totală a creanţelor din categoria respectivă şi nu din voturile exprimate; administratorul judiciar nu a determinat majorităţile absolute în conformitate cu textul de lege susmenţionat.

La termenul din 18 febr. 2013 instanţa a solicitat administratorului judiciar să expliciteze votul iar acesta a arătat că de fapt nici un creditor nu a fost prezent în şedinţă şi toate voturile au fost exprimate în scris, fiind ataşate la procesul verbal de şedinţă ( filele 953-963 dosar).

Din examinarea voturilor exprimate în scris tribunalul constată că au votat pentru acceptarea planului creditorii R SA  (fila 953) , SC M R SRL (fila 955) , M.V. (fila 956) şi creditorii salariaţi.

Împotriva planului au votat creditorii C. SA (fila 962) şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea (fila 963).

Examinând structura votului în funcţie de creanţele înscrise în tabelul definitiv (filele 859- 860) tribunalul constată următoarele:

-în categoria creanţelor garantate creditoarea R. SA deţine majoritatea absolută şi a votat pentru ; în consecinţă planul se consideră acceptat în această categorie.

-în categoria creanţelor salariale toţi salariaţii au votat planul, astfel încât această categorie a acceptat planul de reorganizare.

-în categoria creanţelor bugetare planul a fost respins prin votul singurului creditor din această categorie, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea.

-în categoria creditorilor chirografari prevăzuţi de art. 96 alin. 1 din legea nr. 85/2006 debitoarea a inclus creditorii SC M R SRL cu o creanţă în sumă de 5.611 lei şi SC I L GS SRL  cu o creanţă în sumă de 22.006 lei. Planul a fost votat numai de către creditoarea SC M R  SRL deşi majoritatea absolută în această categorie o deţine celălalt creditor; aşa fiind această categorie nu a acceptat planul.

-în categoria creanţelor chirografare singurul vot pentru plan aparţine creditorului M V care deţine majoritatea absolută a valorii creanţelor în această categorie. Acest creditor este însă asociatul unic şi administratorul societăţii debitoare ( fila 142 vol. I). Potrivit art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului. Potrivit art. 2 pct. 16 din Legea nr. 297/2004 prin control se înţelege relaţia dintre societatea-mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială. Debitoarea şi administratorul judiciar au susţinut că dispoziţiile Legii nr. 297/2004 sunt aplicabile numai societăţilor ale căror acţiuni se tranzacţionează în piaţa de capital însă tribunalul constată că trimiterea pe care Legea nr. 85/2006 o face către legislaţia pieţei de capital este numai în legătură cu definiţia controlului; cum art. 100 alin. 5 nu distinge după natura debitorului, orice creditor care are controlul asupra debitorului se supune dispoziţiilor acestui text de lege. Cum creditorul M V  este asociat unic şi administrator el deţine controlul total asupra debitoarei astfel încât el putea vota numai dacă prin plan ar fi primit mai puţin decât în caz de faliment. Însă prin plan creditorilor chirografari nu li se plăteşte nimic iar debitoarea susţine că şi în caz de faliment creditorii chirografari nu ar primi nici o cotă din creanţe; aşa fiind acest creditor, care are o creanţă subordonată, conform art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006 şi care în consecinţă nu putea primi în faliment mai mult decât prin plan, nu putea participa la vot; votul său fiind ineficient, rezultă că în categoria creditorilor chirografari planul nu a fost acceptat întrucât nici un creditor chirografar nu a votat în favoarea planului.

Rezultă deci că din cele cinci categorii de creanţe numai două au votat planul şi anume salariaţii şi creditorii garantaţi.

Potrivit art. 101 lit. A din Legea nr. 85/2006 planul va fi confirmat dacă cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; în speţă această condiţie nu a fost îndeplinită, aşa încât planul nu poate fi confirmat.

O altă condiţie pentru confirmarea planului este cea  prevăzută de art. 101 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 , care se referă la tratamentul corect şi echitabil prin plan al tuturor creanţelor şi anume ca în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

În speţă categoria creanţelor bugetare a respins planul iar prin plan debitoarea a propus plata integrală a creanţelor din categoria prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din Legea nr. 85/2006 şi anume cea a creditorilor chirografari furnizori ce nu pot fi înlocuiţi. Debitoarea a susţinut că în caz de faliment creditorii chirografari nu ar primi nimic deoarece toate activele sunt grevate de garanţii.  Categoria creanţelor bugetare este defavorizată, în sensul art. 3 pct. 21 lit. b din Legea nr. 85/2006, prin eşalonarea plăţilor pe trei ani ,aspect recunoscut de altfel şi de către debitoare, care arată în cuprinsul planului că toate creanţele sunt defavorizate; în consecinţă cum această categorie a respins planul, categoria inferioară, în ierarhia prevăzută de art. 100 alin. 3, a creditorilor chirografari de neînlocuit, stabilită de art. 100 alin. 3 lit. d nu trebuia să primească mai mult decât în caz de faliment, adică, în concret să nu li se aloce nici o sumă.

Dacă, totuşi, debitoarea ar reveni asupra susţinerilor sale şi ar pretinde că în caz de faliment ar exista posibilitatea unor repartiţii către creanţele chirografare, se încalcă o altă condiţie pentru confirmarea planului,  prevăzută de art. 101 alin. 2 lit. a din legea nr. 85/2006 şi anume ca nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului.

În speţă categoriei creditorilor chirografari prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e din Legea nr. 85/2006 , care a respins planul, nu li s-a alocat nici o sumă prin planul de reorganizare, debitoarea arătând că nu are posibilităţi pentru plata acestor creanţe însă continuarea activităţii presupune şi continuarea colaborării cu aceşti creditori care astfel ar putea obţine profituri din colaborare.

Condiţiile prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006 pentru confirmarea planului trebuie îndeplinite cumulativ, în sensul că dacă o singură condiţie nu este îndeplinită, planul nu poate fi confirmat.

Aşa fiind , tribunalul urmează să respingă planul de reorganizare, constatând că acesta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. A şi alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006. În temeiul art. 107 lit. B din Legea nr. 85/2006 se va dispune trecerea la procedura falimentului şi dizolvarea societăţii debitoare. În calitate de lichidator va fi desemnat în mod provizoriu administratorul judiciar Casa de Insolvenţă S IPURL Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare