Emitere ordin de protecţie

Sentinţă civilă 131 din 16.09.2015


Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. (...)  reclamanta (…) a chemat în judecată pe pârâtul (…), solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună emiterea unui ordin de protecţie care să cuprindă următoarele măsuri : evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de reclamantă; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de locuinţa proprietate personală  şi interzicerea oricărui contract, inclusiv telefonic sau prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima.

În motivarea cererii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de (…) cu convingerea întemeierii unei familii bazate pe afecţiune si respect reciproc. A mai precizat că încă de la începutul căsătoriei între părti au existat anumite divergente care s-au acutizat cu trecerea timpului, datorită firii dificile a pârâtului şi a violenţei fizice şi verbale. De asemenea, mai arată că pârâtul permanent si-a manifestat stări de violentă fizică şi verbale asupra reclamantei si a copilului rezultat din căsătorie, care în prezent este major. Mai susţine că, pârâtul este o fire extrem de violentă şi de multe ori a cerut sprijinul autorităţilor pentru a aplana conflictele, aşa cum rezultă şi din ordonanţa nr. (...), pârâtul fiind sancţionat cu amendă administrativă pentru violentele produse asupra reclamantei, astfel că pentru toate motivele invocate, solicită admiterea cererii si emiterea unui ordin de protecţie.

În drept, a invocat Legea 217/2003 – Cap. IV, modificată şi completată prin Legea 25/2012.

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, s-au luat interogatorii părţilor şi au fost audiaţi martorii (…)

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

In fapt părţile sunt căsătorite, aflându-se in proces de divorţ, insa continuând sa locuiască împreuna, in domiciliul comun, in camere separate si gospodariu-se separat.

 Din declaraţiile  concordante ale părţilor  si martorilor audiaţi in cauza se retine existenţa certă a unui casnicii problematice, cu episoade violente, din cauze care nu pot face obiectul analizei în prezentul dosar, episoade petrecute insa acum 1 an ( potrivit martorei (…) propusa de reclamanta), si 3 ani de zile ( potrivit martorei (…) propusa de reclamanta).

Având in vedere obiectul cererii si situaţia de fapt relevata, instanţa trebuie sa aibă in vedere existenta sau inexistenta condiţiilor si motivelor întemeiate pentru a stabili daca se impune restrângerea liberaţii unei persoane prin pronunţarea unui ordin de protecţie fata de victimele sale.

In mod evident, pe fondul conflictual existent intre părţi au avut loc mai multe incidente, insa, la analiza cauzei de faţă, instanţa trebuie să aibă în vedere scopul reglementărilor legale invocate, precum şi raţiunea avută în vedere la momentul edictării actului normativ privind protecţia împotriva violenţei în familie.

Astfel, potrivit art. 2 din legea 217/2003 violenta in familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionata, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare manifestata fizic sau verbal, săvârşita de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă, ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrara de libertate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie.

Faţă de conţinutul prevederilor legale anterior menţionate, cererea de emitere a unui ordin de protecţie vizează o stare de pericol iminent, determinată de acte de violenţă grave şi actuale, exercitate chiar de către un membru al familiei şi care reclamă o intervenţie urgentă caracteristică unei situaţii excepţionale din partea autorităţilor statului pentru protejarea celorlalţi membri.

În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că măsurile instituite prin actul normativ nu vizează orice formă de conflict între membrii unei familii, ordinul de protecţie neputând fi utilizat drept o metodă pentru reglarea diverselor divergenţe apărute în raporturile afective.

In speţa, instanţa retine ca, potrivit declaraţiilor concordante ale reclamantei si  martorilor audiaţi ( …) si ( …) si înscrisurilor de la dosar ( certificate medico legale) manifestările paratului fata de reclamanta au fost intr-o anumita măsura necorespunzătoare. Cu toate acestea, pe parcursul procesului reclamanta nu a fost in măsura sa facă dovada conduitei violente actuale a paratului, in condiţiile in care  acte violente din partea paratului datează cel mai recent de acum doi ani ( certificat medico-legal din (….)).

Din aceasta perspectiva, nici plângerea depusa la politia locala pe numele paratului de către reclamanta la data de (…) pentru care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire si alte violente nu poate justifica in considerarea prezumţiei de nevinovăţie, reţinerea in sarcina paratului a unui comportament violent actual.

In aceste condiţii, nu se  justifica reţinerea unei stări de pericol grav şi iminent care să reclame intervenţia de urgenţă a autorităţilor şi să constituie motiv temeinic pentru aplicabilitatea măsurilor speciale cu caracter excepţional prevăzute de Legea nr. 217/2003.

Astfel, nu poate fi asimilată noţiunii de violenţă în familie, în accepţiunea Legii 217/2003, orice formă de conflict între membrii unei familii, care poate provoca, desigur şi suferinţă unuia sau tuturor participanţilor.

Fata de situaţia de fapt reţinuta, instanţa apreciază ca aspectele invocate de reclamanta nu sunt dovedite in mare parte, martorii audiaţi in cauza relatând in principal aspecte ce ţin de violenta  dintre părti petrecute acum mai mulţi ani.

De asemenea nu s-a făcut dovada  ca paratul a încercat sa o contacteze pe reclamanta telefonic, ar fi căutat-o sau s-ar fi apropiat de imobilul sau.

In cauza,  insuficienta probelor care sa dovedească o  suferinţa fizica sau psihica de o anumita intensitate actuala dar si durata mare in timp a acestui conflict intre părţi duc la concluzia inexistentei unui pericol grav si iminent. 

Având in vedere caracterul special al ordinului de protecţie, efectele puternic restrictive pe care le produce, instanţa apreciază ca nu se poate dispune o astfel de măsura având in vedere doar eventualitatea apariţiei unei stări de pericol, aşa cum solicita reclamanta, care se teme ca paratul ar putea deveni violent odată cu plecarea fetei părţilor la munca in străinătate.

Pentru toate motivele de fapt si de drept reţinute, instanţa va respinge ca neîntemeiata cererea reclamantei.

In temeiul art. 453 Cod proc. civ, instanţa va lua act ca pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Onorariul apărătorului din oficiu (…) pentru asistenţa juridică din oficiu asigurată pârâtului va fi avansata din fondurile Ministerului Justiţiei.