Condiţii.Desfiinţarea sentinţei. Măsuri preventive.

În cazul admiterii cererii de redeschidere a procesului penal instanţa trebuie să constate desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţată în lipsa persoanei condamnate, putând lua faţă de aceasta o măsură preventivă.

 Prin încheierea din 17.06.2015, în temeiul art. 466, art.  469 alin. 3 Cod procedură penală, s-a  admis  cererea de redeschidere a procesului penal formulată d e condamnatul B.P.C.

În temeiul art. 469 alin. 7 Cod procedură penală, s-a constatat desfiinţată de drept sentinţa penală, pronunţată de Tribunalul Neamţ.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Neamţ şi celelalte forme de executare.

  În temeiul art. 469 alin. 9 Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin. 4 lit. b, art.  215  Cod procedură penală, s-a dispus luarea faţă de inculpatul B.P.C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor  prevăzute de art. 12 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 şi de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea  art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 33 lit. a Cod penal anterior, a măsurii preventive a controlului judiciar, pentru durata de 60 de zile, cu începere de la data punerii în libertate.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul– condamnat B.P.C., în cadrul dispoziţiilor art. 466 şi urm. Cod procedură penală, instanţa a  reţinut următoarele considerente:

 Prin sentinţa penală nr. din 2008 a Tribunalului Neamţ, a fost condamnat inculpatul B.P.C, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art.64 lit.a teza II şi lit.b cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1  şi alin.2 lit.a  din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2  şi art.74 alin.1 lit.a şi 76 alin.1 lit.b Cod penal.

Prin decizia penală a Curţii de Apel Bacău s-a admis şi apelul inculpatului, s-a desfiinţat sentinţa penală a Tribunalului Neamţ şi s-a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că, în cursul procesului penal inculpatul a avut locuinţa în Germania, nu se afla în situaţia de a avea obligaţia să încunoştinţeze organele judiciare despre schimbarea de adresă, locuinţa sa fiind stabilită înainte de declanşarea urmăririi penale, în Germania, nici procurorul, nici instanţa neavând cunoştinţă de toate coordonatele necesare citării sale în străinătate.

Prin decizia penală  pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale din 2009, s-a casat această decizie şi s-a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor la Curtea de Apel Bacău.

Prin decizia penală din 2010 a Curţii de Apel Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis apelul inculpatului B.P.C., sub aspectul faptului că infracţiunea de trafic de persoane faţă de victima sub acoperire nu a fost dovedită, menţinându-se încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa aplicată de instanţa de fond.

Ulterior, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii şi mandatul european de arestare, care a fost executat de autorităţile germane la data de 19 august 2014, petentul fiind încarcerat în Penitenciarul Rahova.

 Conform dispoziţiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală,  este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces  şi nici nu a luat cunoştinţă în nici un mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales, ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui, ori şi retras apelul.

Potrivit acestui cadru legal, Tribunalul a constatat ca fiind întemeiată cererea  de redeschidere a procesului penal,  formulată de petentul – condamnat B.P.C. 

Din actele depuse la dosar rezultă că petentul B.P.C. are domiciliul în Germania, în oraşul Leipzig, unde locuieşte împreună cu familia, de peste 15 de ani, având loc de muncă.

În cursul urmăririi penale petentul nu a fost găsit şi nu a dat nicio declaraţie. În tot cursul judecăţii acesta a fost citat la adresele cunoscute, din municipiul Roman, jud. Neamţ şi la Roman. Procedura de citare a fost îndeplinită prin afişare şi nu face dovada că petentul a luat cunoştinţă în mod efectiv despre existenţa acestui proces penal, în sensul dispoziţiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală. Din conţinutul proceselor verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere emise de instanţă reiese că petentul era stabilit, din anul 1991 în Germania. De altfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut, în considerentele deciziei penale că ,,este un fapt cert că, în tot cursul procesului penal inculpatul a avut locuinţa în Germania, nefiind vorba de o simplă călătorie sau o situaţie temporară, ci având caracter definitiv”. Mai reţine instanţa că petentul şi-a stabilit locuinţa în Germania înainte de declanşarea urmăririi penale şi că ,,nici procurorul, nici prima instanţă nu a avut cunoştinţă de toate coordonatele necesare citării sale în străinătate”.

Nefiind legal citat petentul condamnat nu a avut cunoştinţă de procesul care s-a judecat în lipsa sa.

Acesta nu a declarat personal apel sau recurs împotriva sentinţei prin care a fost condamnat. Căile de atac au fost exercitate de avocaţii din oficiu, care i-au asigurat apărarea în cursul judecăţii, fiind desemnaţi la cererea instanţelor.

Este adevărat că, la un moment dat, în cursul judecăţii la instanţa de fond petentul a fost asistat de avocat ales, acelaşi avocat care îl asista şi pe fratele inculpatului, judecat în aceeaşi cauză. Susţinerea petentului condamnat, precum că fratele său, i-a angajat avocat, în lipsa lui, este credibilă, întrucât împuternicirea avocaţială din data de 16.05.2007, care atestă dreptul avocatului de a susţine cauza pentru petent nu este semnată de nimeni, la rubrica ,,client/reprezentant”.

Prin urmare petentul nu şi-a desemnat personal avocat, în sensul dispoziţiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală.

Faţă de considerentele expuse, s-a reţinut că cererea de redeschidere a procesului penal este întemeiată şi în temeiul art. 466, art.  469 alin. 3 Cod procedură penală a fost admisă ca atare.

 În temeiul art. 469 alin. 7 Cod procedură penală, s-a constatat  desfiinţată de drept sentinţa penală atacată precum şi mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Tribunalul Neamţ, precum şi celelalte forme de executare privind pe condamnat, emise în baza susmenţionatei sentinţe penale.

În aceste condiţii, din oficiu, conform dispoziţiilor art. 469 alin. 9 Cod procedură penală, odată cu redeschiderea procesului penal, instanţa a pus în dezbaterea contradictorie a părţilor luarea faţă de inculpat  a unei dintre măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-e Cod procedură penală. Având în vedere şi susţinerile părţilor, instanţa a constatat că, în cauză, se impune luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar, pentru considerentele ce se analizează în continuare:

Dispoziţiile art. 469 alin. 9 Cod procedură penală, se  completează cu dispoziţiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, care  prevăd că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a  comis o infracţiune  şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. Potrivit alin. 3, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit pentru realizarea acestuia.

Faţă de aceste dispoziţii, instanţa constată, că măsura preventivă a controlului judiciar este proporţională cu gravitatea acuzaţiei adusă inculpatului prin rechizitoriul DIICOT- Biroul Teritorial Neamţ  şi, deopotrivă, este  necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispoziţiile art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, de asigurare a bunei desfăşurări a procesului penal în faza de rejudecare a cauzei după redeschiderea  procesului penal în acest dosar, în baza dispoziţiilor art. 466 Cod procedură penală.

De asemenea, s-a reţinut că prin setul de obligaţii din conţinutul controlului judiciar ce pot fi stabilite de instanţă în sarcina inculpatului  şi prin posibilitatea revocării acestei măsuri, în cazul săvârşirii de noi infracţiuni sau încălcării obligaţiilor fixate, se asigură garanţiile respectării acestora şi a realizării finalităţii avute în vedere de legiuitor de bună desfăşurare a procesului penal.

Domenii speta

Spete similare