Contestaţie la executare

Dosar nr. 4786/205/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1739/2013

Şedinţa publică de la 25 Iunie 2013

Obiectul cauzei:contestaţie la executare

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă, deliberând:

Constată că prin contestaţia înregistrată la data de 06.11.2012 sub nr. 661/205/2012 pe rolul instanţei, contestatoarea BRD G.S.G. a chemat în judecată intimaţii D.G.F.P. Argeş, S.C. D.L. 2005 SRL şi S.A.C. , solicitând instanţei constatarea nulităţii absolute a actelor de executare silită efectuate de executorul fiscal C.B. în dosarul de executare nr. ... , inclusiv procesul verbal de licitaţie nr. ... şi procesul  verbal de adjudecare din 29.12.2010, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea A.F.P. la cheltuieli de judecată.

În considerente contestatoarea arată că între ea şi intimata SC D.L. 2005 SRL s-a încheiat un contract de credit pe termen lung, garantat cu garanţie reală mobiliară, conform contractului nr. ... , prin care s-a instituit gaj asupra bunului cumpărat, respectiv autoutilitara marca Volvo nr. de identificare ... , an de fabricaţie 1998.

Respectivul gaj, arată contestatoarea a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, devenind opozabil erga omnes.

În pofida acestui fapt, arată contestatoarea, prin dosarul de executare silită a cărui anulare se cere, bunul gajat a fost vândut la licitaţie publică de către executorul fiscal, fără ca acesta să înştiinţeze în vreun fel contestatoarea şi la un preţ derizoriu, cu încălcarea disp. O.G. nr. 92/2003 şi a Legii nr. 99/1999.

Aceste încălcări atrag nulitatea absolută a executării, astfel încât în baza art. 173 alin. 3 C.pr.fiscală se promovează prezenta cerere.

Faţă de acţiunea principală, la data de 23.02.2011 intimata A.F.P. Argeş a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acţiunii.

Sub aspect procedural, intimata a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, faţă de dispoziţiile art. 173 C.pr.fiscală, având în vedere că bunul s-a valorificat la licitaţie la data de 24.12.2010.

Pe fond, arată intimata, executarea silită bunurilor mobile începe prin sechestrarea şi valorificarea acestora, iar la momentul încheierii procesului verbal de sechestru, conform art. 152 alin .1 lit. i C.fiscal debitorul avea obligaţia să comunice existenţa vreunui drept de gaj, ipotecă, privilegiu constituit asupra aceluiaşi bun. Cum însă debitorul a refuzat să coopereze cu executorul fiscal, aceste informaţii nu au fost cunoscute la momentul încheierii actului. Formalităţile de executare silită prin vânzare la licitaţie s-au făcut cu respectarea regulilor de publicitate, astfel încât contestatoarea avea posibilitatea să ia cunoştinţă de ele în termen util.

Asupra valorii, arată intimata că valoarea stabilită nu a fost derizorie ci a fost cea prevăzută în evaluarea unui evaluator profesionist agreat ANEVAR şi ANAF, că bunul s-a vândut la a treia licitaţie, cu o scădere a 50% din valoarea de evaluare, în condiţiile în care contestatoarea nu a depus titlul spre valorificare conform art. 171 C.pr.fiscală.

Mai arată intimata că raportul de evaluare din 06.01.2011 întocmit la solicitarea debitorului se referă la alt bun decât cel vândut la licitaţie, aspect ce rezultă din specificaţiile tehnice enumerate şi nu a fost însuşit de evaluator prin semnătură şi ştampilă.

La data de 23.03.2011 acţiunea a fost anulată ca insuficient timbrată, soluţie împotriva căreia contestatoarea  a formulat recurs, recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 2424/2001 a Tribunalului Argeş, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În rejudecare părţile au depus din nou acte, iar instanţa a pus în discuţie excepţia tardivităţii, excepţie admisă prin sentinţa civilă nr. 1651/2011 a Judecătoriei Câmpulung.

Şi împotriva acestei soluţii contestatoarea a formulat recurs, admis prin decizia civilă nr. 970/29.03.2012, ocazie cu care s-a constatat că contestatoarei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 173 alin. 2 din OG nr. 92/2003, ci art. 173 alin.1 lit.a din acelaşi act normativ, situaţie în care nu se poate aprecia asupra tardivităţii câtă vreme nu există dovezi că s-ar fi comunicat contestatoarei existenţa executării silite.

Ca atare s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.

După reînregistrare, intimata a formulat din nou întâmpinare, invocând din nou excepţia tardivităţii, asupra căreia se pronunţase Tribunalul Argeş prin decizia civilă nr. 970/29.03.2012, dar şi excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Câmpulung, faţă de situaţia nou apărută, respectiv intrarea intimatei SC D.L. 2005 SRL în procedura insolvenţei, şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 1207/2012 s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Piteşti, dar în urma regulatorului de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 32/F-CC din 10.10.2012 a Curţii de Apel Piteşti, s-a statuat asupra faptului că aparţine judecătoriei competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanţei, iar părţile au fost legal citate.

În cauză s-au depus acte şi înscrisuri, iar contestatoarea a formulat concluzii scrise.

Prin sentinţa civilă nr.1949/2012 pronunţată de Judecătoria Câmpulung s-a admis acţiunea formulată de contestatoarea B.R.D. - G.S.G.  - GRUP PITEŞTI - DIRECŢIA RECUPERARE CREANŢE REŢEA POL CONTENCIOS - REGIUNEA SUD, cu sediul în Piteşti, bd. Republicii, nr. 69 bis, judeţul Argeş în contradictoriu cu intimaţii DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARGEŞ-ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CÂMPULUNG, cu sediul în Câmpulung, str. Negru Vodă, nr. 84, judeţul Argeş, S.C. D.L. 2005 S.R.L., cu sediul în … , S.A.C. , domiciliat în …

Au fost anulate toate formele de executare efectuate de executorul fiscal C.B. în dosarul de executare silită nr. ... , inclusiv procesul verbal de licitaţie nr.... şi actul de adjudecare din 29.12.2010.

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

A fost obligată intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş-Administraţia Finanţelor Publice Câmpulung să plătească contestatoarei 194 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza art.274-276 C.pr.civ.

În considerentele sentinţei se reţin următoarele:

Prin contractul de credit nr. 16/18.01.2008 încheiat între contestatoare şi intimată SC D.L. 2005 SRL s-a acordat intimatei un credit în valoare de 123.800 lei, pe termen de 7 ani, pentru procurarea unei autoutilitare Volvo.

Rambursarea creditului a fost garantată cu bunul procurat, conform contractului de garanţie reală mobiliară nr. ... , înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare la dat de 10.01.2008, dată de la care a devenit opozabil erga omnes.

Ulterior, împotriva debitoarei s-a început urmărirea silită pentru alte creanţe datorate bugetului de stat, la data de 05.05.2010 încheindu-se procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 416/139/12.05.2010 încheiat de executor fiscal C.B. .

Conform art. 152 alin. 1 lit. i C.pr.fiscală, acest document trebuie să conţină menţiunea făcută de debitor privind existenţa sau inexistenţa unui drept de gaj, ipotecă, privilegiu constituit în favoarea altei persoane asupra bunului sechestrat.

Conform art. 152 alin. 6 C.pr.fiscală, dacă se sechestrează şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul verbal de sechestru.

Contestatoarea arată că nu a primit acest document şi nu a fost înştiinţată în niciun mod de începerea executării silite pentru a-şi prezenta şi valorifica titlul.

Intimata se apără arătând că obligaţia precizării existenţei altor drepturi de gaj, ipotecă sau privilegiu aparţine debitorului, că debitorul a refuzat să coopereze şi s-a sustras executării silite, astfel încât executorul fiscal nu a cunoscut existenţa gajului, acesta fiind motivul pentru care nu a informat-o pe contestatoare.

Conform art. 17 din Legea nr. 99/1999 contractul de garanţie reală este titlul executoriu.

Conform art. 28 din aceeaşi lege „Faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor supuse dispoziţiilor prezentului titlu au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanţia reală sau sarcinile au fost făcute publice prin una din metodele…”.

La momentul la care executorul fiscal a demarat procedura sechestrării bunurilor mobile, garanţia reală a contestatoarei era înscrisă în arhiva electronică şi opozabilă erga omnes.

În aceste condiţii, executorul fiscal, constatând că debitoarea refuză să coopereze, avea obligaţia să consulte arhiva electronică şi să procedeze la comunicarea actelor de executare faţă de contestatoare.

Neprocedând astfel, executorul fiscal a pus contestatoarea în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile prev. de art. 162 alin. 3 şi art. 170 alin. 2 şi urm. C.pr.fiscală.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 173 C.pr.fiscală, instanţa a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură efectuate în dosarul de executare silită nr. ... .

În privinţa valorii derizorii la care contestatoarea pretinde că s-a vândut bunul, aceste argumente au fost  respinse ca nefondate.

Astfel, actul pe care contestatoarea îşi întemeiază argumentele îl constituie un raport de evaluare întocmit la data de 03.01.2008 de către A.P. RC SRL (fila 18-24 dosar), iar conform actului, valorile estimate sunt valabile la data prezentării şi într-un interval de timp limitat (circa 3 luni ulterioare acestei date).

Alte probe din care să rezulte că valoarea ar fi derizorie contestatoarea nu a administrat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  intimata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele motive:

Hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.

Capătul de cerere privind întoarcerea executării silite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, nu a fost taxat conform prev. Legii 146/1997.

Instanţa de fond a anulat toate formele de executare efectuate în dosarul de executare silită.

debitorul s-a sustras executării silite, a refuzat să colaboreze cu executorul fiscal şi a refuzat să semneze şi să primească procesul  verbal de sechestru.

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.

După întocmirea procesului verbal prevăzut nici un creditor nu mai este în drept să ceară să participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, funcţie de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.

Instanţa de fond prin interpretarea şi aprecierea corectă a probelor administrate în cauză a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică reţinând nelegalitatea actelor de executare emise în dosarul de executare silită  nr.... .

Astfel, în ce priveşte primul motiv de recurs ce vizează cuantumul taxei de timbru , tribunalul îl apreciază ca nefondat, întrucât acesta nu este  un motiv care să atragă modificarea sau casarea sentinţei ci eventual dacă instanţa de recurs apreciază că în speţă, contestatoarea mai datorează vreo diferenţă de taxă de timbru urmează a-i fi pusă în vedere sau a se dispune obligarea acesteia prin dispozitiv, situaţie în care nu ne aflăm  în prezenta cauză.

De asemenea, instanţa de recurs constată ca nefondat şi motivul doi de recurs ce vizează anularea tuturor formelor de executare întrucât instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv pe cererea cu care a fost învestită reţinând că prin cerere contestatoarea  a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită.

Instanţa de fond a reţinut corect că deşi debitorul  nu a înţeles să precizeze situaţia juridică a bunului ce urma a fi executat, fiind vorba de o garanţie reală înscrisă în arhiva electronică şi opozabilă erga omnes, executorul judecătoresc avea obligaţia să consulte arhiva electronică şi să procedeze la  comunicarea actelor de executare către  contestatoare cea care beneficia de efectele contractului de garanţie reală.

Neprocedând astfel, executorul fiscal a pus contestatoarea în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile prev.de art.162 alin.3 şi art. 170 alin.2 şi urm.Cod pr.fiscală.

Astfel, se constată că instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a disp.art.173 Cod pr.fiscală dispunând nulitatea actelor  de executare.

Contestatoarea nefiind încunoştiinţată de această executare  nu avea cum să depună  titlul în  vederea participării la distribuirea sumelor realizate din executare potrivit art.171 cod pr.fiscală.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de intimata DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARGEŞ-ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE CÂMPULUNG, împotriva sentinţei civile nr.1949/2012 pronunţată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 4786/205/2012, intimate fiind contestatoarea B.R.D. -G.S.G.  -GRUP PITEŞTI-DIRECŢIA RECUPERARE CREANŢE REŢEA POL CONTENCIOS -REGIUNEA SUD şi S.C. D.L. 2005 S.R.L., S.A.C.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.06.2013, la Tribunalul Argeş, secţia civilă.

Domenii speta

Spete similare