Anularea Hotărârii Adunării Creditorilor prin care s-a aprobat propunerea de intrare in faliment a debitoarei si onorariul lichidatorului.

Potrivit art.11 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, una dintre atribuţiile judecătorului sindic priveşte desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă.

Art.37 alin.2 din OUG nr.86/2006

Art.11 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr.2008/88/2011, S.C. E. S.R.L., aflată în insolvenţă, prin administrator judiciar R.I. I.P.U.R.L., în calitate de creditor în dosarul nr.1477/88/2010 a Tribunalului Tulcea a solicitat în contradictoriu cu S.C. M. S.R.L. anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din 25.05.2011.

In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 25.05.2011, la sediul C.I.I. M.M., administratorul judiciar al debitoarei, a avut loc şedinţa adunării creditorilor ce a avut pe ordinea de zi 5 puncte, printre care la pct.3 – 4, discutarea şi aprobarea propunerii de intrare în faliment a S.C. M. S.R.L., şi la pct.4 aprobarea onorariului administratorului judiciar.

Contestatoarea a precizat că înţelege să conteste hotărârea doar sub aspectul punctelor 3 şi 4.

Referitor la pct.3, s-a arătat în contestaţie că hotărârea adunării creditorilor este nelegală pentru că a aprobat un raport al administratorului judiciar care nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege, în condiţiile în care în raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului S.C. M. S.R.L. s-a prevăzut că există şanse reale de redresare a activităţii, iar în raportul publicat în B.P.I. nr.5887 din 19.05.2011 s-a prevăzut că nu există posibilităţi de redresare a societăţii.

S-a mai arătat apoi referitor la pct.4 din ordinea de zi că hotărârea adunării creditorilor privind aprobarea onorariului administratorului judiciar de 3.500 lei/lună fără T.V.A. corespunzător perioadei dintre data deschiderii procedurii şi data când devine irevocabilă hotărârea judecătorului sindic de închidere a procedurii precum şi onorariul de succes de 5% plus T.V.A din sumele distribuite de creditori este nelegală în condiţiile în care onorariul negociat nu poate intra în vigoare decât după confirmarea de către judecătorul sindic şi nu retroactiv cu data deschiderii procedurii insolvenţei.

Totodată, s-a mai arătat că aprobarea onorariului de succes nu este legală întrucât în perioada de observaţie nu se distribuie sume între creditorii înscrişi în procedură, astfel că hotărârea adunării creditorilor este nelegală.

In dovedirea acţiunii, s-au depus la dosar înscrisuri, proces verbal al adunării creditorilor S.C. M. S.R.L. din 25.05.2011.

2. La data de 2 iunie 2011 sub nr.2026/88/2011 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea şi acţiunea formulată de creditorul B.R.D. – Group Societe Generale S.A. privind anularea hotărârii adunării creditorilor din 25.05.2011.

S-a arătat că onorariul lichidatorului, astfel cum a fost propus şi aprobat de către creditori este în cuantum prea mare, de natură să prejudicieze interesele creditorilor garantaţi în condiţiile în care onorariul de 3.500 lei trebuie încasat lunar şi nu pe toată perioada de observaţie generală.

Cu privire la pct.4 din hotărâre s-a susţinut că nu a expirat termenul de 30 zile prevăzut de art.94 din Legea nr.85/2006, în care debitorul, administratorul judiciar sau creditorii pot propune un plan de reorganizare astfel că raportul privind propunerea de intrare în faliment a fost aprobată nelegal de către creditori.

Prin Încheierea judecătorului sindic din 22 iunie 2011, cele două cereri au fost conexate pentru a fi judecate împreună, urmând să apară sub acelaşi număr de dosar 2008/88/2011.

3. Creditorul C.R.M. S.R.L. a invocat excepţia inadmisibilităţii şi respectiv tardivităţii cererii B.R.D. – G.S.G., care nu a respectat termenul prevăzut de art.14 alin.8 din Legea nr.85/2006, cererea fiind depusă la instanţă la 8 iunie 2011.

4. Prin Sentinţa civilă nr.3574/28.09.2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa a respins excepţia tardivităţii contestaţiei formulate de B.R.D. – G.S.G. S.A.; a admis contestaţiile formulate de contestatorul-creditor S.C. E. S.R.L., prin administrator judiciar R.I. I.P.U.R.L., şi de către contestatorul-creditor B.R.D. - G.S.G. S.A., şi a anulat în parte hotărârea adunării creditorilor din 25 mai 2011 doar în ce priveşte pct.4 din hotărâre, în sensul că onorariul negociat de lichidator şi aprobat de adunarea creditorilor va fi încasat începând cu data confirmării de către judecătorul sindic, şi nu odată cu deschiderea procedurii.

Prin aceeaşi hotărâre a respins capătul de cerere privind desfiinţarea hotărârii creditorilor din 25.05.2011 referitoare la pct.3 din hotărâre care vizează aprobarea intrării în faliment a debitoarei S.C. M. S.R.L.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că potrivit art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 hotărârile adunării creditorilor pot fi desfiinţate de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care fie au votat împotrivă, fie au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

Faptul că B.R.D. – G.S.G. S.A., în calitate de creditor, a înţeles să formuleze o cerere împotriva hotărârii adunării creditorilor din 25.05.2011, pe care a intitulat-o „acţiune în anulare” nu face ca cererea să fie inadmisibilă doar pentru că textul nu face referire la termenul „acţiune în anulare”.

Întrucât cererea vizează nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor şi urmăreşte desfiinţarea hotărârii, ceea ce este în acord cu art.14 alin.7, cererea este admisibilă.

Potrivit alin.8, cererea prevăzută la alin.7 va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data Adunării creditorilor, astfel că în condiţiile în care şedinţa a avut loc la 25.05.2011 iar acţiunea a fost formulată la 30.05.2011 (data poştei, menţionată pe plic), chiar dacă s-a înregistrat la instanţă la 02.06.2011, excepţia tardivităţii cererii nu este întemeiată.

Cu privire la fond, judecătorul sindic a reţinut că prin Încheierea nr.584/19 noiembrie 2010 a Tribunalului Tulcea s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală împotriva debitoarei S.C. M. S.R.L. şi desemnarea provizorie în calitate de administrator judiciar a C.I.I. M.M..

La data de 25.05.2011 a avut loc şedinţa adunării creditorilor cu ordinea de zi menţionată în convocare, la pct.4 regăsindu-se discutarea şi aprobarea propunerii de intrare în faliment a S.C. M. S.R.L. iar la pct.5 aprobarea onorariului administratorului.

Aşa cum rezultă din procesul verbal al şedinţei creditorilor, a fost confirmat onorariul administratorului judiciar C.I.I. M.M. în cuantum de 3.500 lei lună, plus T.V.A. corespunzător perioadei dintre data deschiderii procedurii şi data când devine irevocabilă hotărârea judecătorului sindic de închidere a procedurii şi a unui onorariu de succes de 5% plus T.V.A din sumele distribuite către creditori.

Totodată, a fost aprobată propunerea administratorului judiciar de intrare în faliment a debitoarei S.C. M. S.R.L.

In ce priveşte solicitarea reclamantei de a se desfiinţa hotărârea adunării creditorilor din 25.05.2011 privind aprobarea intrării în faliment a debitoarei S.C. M. S.R.L., judecătorul sindic a constatat că aceasta nu poate fi primită întrucât termenul de 30 zile prevăzut de art.94 din Legea nr.85/2006 în care debitorul, administratorul judiciar sau creditorii pot propune un plan de reorganizare, a expirat iar categoriile de persoane avute în vedere de dispoziţiile legale menţionate nu au propus niciun plan de reorganizare, astfel că în mod corect s-a aprobat de către adunarea creditorilor propunerea administratorului judiciar de intrare în faliment.

Cu privire la onorariul administratorului judiciar, s-a reţinut că Adunarea creditorilor a aprobat onorariul propus de administratorul judiciar de 3.500 lei/lună, fără T.V.A., pentru perioada dintre data deschiderii şi data când devine irevocabilă hotărârea judecătorului sindic de închidere a procedurii precum şi un onorariu de succes de 5% plus T.V.A. din sumele distribuite către creditori.

Potrivit art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006 la recomandarea creditorilor în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator/lichidator judiciar, stabilindu-i şi retribuţia.

Desemnarea practicianului în insolvenţă de către judecătorul sindic prin hotărâre de deschidere a procedurii insolvenţei are caracter provizoriu întrucât în prima şedinţă a adunării creditorilor, creditorii care deţin împreună 50% din valoarea totală a creanţelor pot alege un alt administrator sau îl pot confirma pe cel numit de către judecătorul sindic.

S-a mai reţinut că, potrivit art.11 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/(2006, judecătorul sindic confirmă prin încheiere administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat.

Drept urmare, onorariul negociat al administratorului judiciar, în adunarea creditorilor nu va putea fi încasat de către administratorul judiciar decât de la data încheierii judecătorului sindic de confirmare a administratorului judiciar şi a onorariului şi nicidecum de la data deschiderii procedurii insolvenţei cum greşit s-a procedat şi s-a aprobat de către creditorii debitoarei S.C. M. S.R.L., avându-se în vedere că, până la data confirmării administratorului judiciar ori a lichidatorului şi a noului onorariu se va încasa doar onorariul stabilit de judecătorul sindic prin hotărâre de deschidere a procedurii insolvenţei.

5. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ M.M. – fost administrator judiciar al debitoarei SC M. SRL Tulcea, fără indicarea temeiului de drept, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

Prin încheierea nr.384 din data de 19.11.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.1477/88/2010, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generala cu privire la debitoarea SC M. SRL, a desemnat în calitate de administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă M.M. şi a stabilit pentru administratorul judiciar o remuneraţie fixă in cuantum de 2.000 lei plus TVA şi o remuneraţie în procent de 10% din fondurile obţinute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe.

Oferta de preluare a poziţiei de administrator judiciar/lichidator, depusă la dosarul cauzei, prevedea un onorariu fix lunar de 2.000 lei plus TVA şi un onorariu de succes de 10% plus TVA din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe, dar judecătorul sindic a apreciat că este suficient un onorariu fix de 2.000 lei pentru toată procedura insolvenţei.

Această solicitare respectă prevederile art.37 alin.2 din OUG nr.86/2006, întrucât la stabilirea nivelului onorariului am avut în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activităţii depuse de administratorul judiciar/lichidatorul debitoarei SC M. SRL.

Conform art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, desfăşurată în data de 16.02.2011, prin vot majoritar, creditorii au decis confirmarea administratorului judiciar - Cabinetul Individual de Insolvenţă M.M. - desemnat provizoriu de judecătorul sindic potrivit art.11 lit.c din Legea nr.85/2006. In aceeaşi şedinţă a fost desemnat şi comitetul creditorilor. În temeiul art.19 alin.3 Legea nr.85/2006, creditorul SC C.R.M. SRL a contestat decizia adunării creditorilor din data de 16.02.2011 de confirmare a administratorului judiciar.

 Prin Sentinţa civilă nr.1207/08.04.2011 pronunţată în dosarul nr. 1477/88/2010/a8 a Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, judecătorul sindic a respins contestaţia şi „a confirmat administratorul judiciar desemnat de adunarea creditorilor".

Învederează recurenta că şi în pronunţarea acestei hotărâri judecătorul sindic a fost în eroare, în speţă, administratorul judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic (art.11 lit.c), a fost confirmat de adunarea creditorilor (art.19 alin.2). Aşadar, nu ne aflăm în situaţia în care adunarea creditorilor a optat pentru desemnarea unui alt practician în insolvenţă care trebuia confirmat de judecătorul sindic.

În şedinţa adunării creditorilor desfăşurată în data de 25.05.2011, prin vot majoritar, creditorii au aprobat intrarea în procedură de faliment a debitoarei SC M. SRL şi au aprobat remunerarea administratorului judiciar/lichidatorului cu un onorariu fix lunar de 3.500 lei plus TVA, începând cu data deschiderii procedurii, şi un onorariu de succes de 5% plus TVA din sumele distribuite către creditori, ca urmare a negocierii purtate în şedinţa comitetului creditorilor din data de 28.04.2011.

La data de 27.05.2011, administratorul judiciar a solicitat judecătorului sindic confirmarea onorariului aprobat de adunarea creditorilor în şedinţa din 25.05.2011.

Însă, în speţă, judecătorul sindic nu numai că a ignorat cererea de confirmare şi nu s-a pronunţat, prin încheiere, cu privire la confirmarea/neconfirmarea onorariului aprobat de adunarea creditorilor, dar a considerat şi că administratorul judiciar nu este îndreptăţit să fie remunerat pentru activitatea desfăşurată de la data deschiderii procedurii, ci doar de la data confirmării, fără a fi clar: de la data confirmării onorariului ori a administratorului judiciar.

Având în vedere etapele parcurse în procedura de insolvenţă derulată în dosarul nr.1477/88/2010 a Tribunalului Tulcea, administratorul a fost confirmat de adunarea creditorilor în prima şedinţa desfăşurată la data de 16.02.2010, iar aşa-zisa confirmare a judecătorului sindic din data de 08.04.2011 este lipsită de efecte juridice.

În ceea ce priveşte onorariul aprobat de adunarea creditorilor in şedinţa din data de 25.05.2010, acesta nu a fost confirmat, prin încheiere, de judecătorul sindic. Mai mult decât atât, prin Sentinţa civilă nr.3942/13.10.2011 pronunţată în dosarul nr.1477/88/2010 a Tribunalului Tulcea, judecătorul sindic a admis cererea administratorului judiciar – recurenta din cauza de faţă – şi în temeiul art.107 alin.1 lit.D din Legea nr.85/2006, a dispus intrarea debitoarei SC M. SRL în procedura falimentului, desemnând în calitate de lichidator un alt practician în insolvenţă – HM E. I. – fără a justifica această decizie, în contextul în care procedura falimentului s-a deschis ca urmare a aprobării raportului administratorului judiciar, iar acesta şi-a manifestat intenţia de a prelua poziţia de lichidator al debitoarei SC M. SRL.

La data de 31.05.2011, creditorul SC E. SRL a solicitat anularea hotărârii adunării creditorilor de aprobare a onorariului practicianului în insolvenţă, iar creditorul BDR GSG SA a formulat o cerere de anulare a aceleiaşi hotărâri a adunării creditorilor.

Anticipând complexitatea dosarului, înainte de deschiderea procedurii, recurenta, a depus la dosarul cauzei oferta de servicii prin care solicita un onorariu fix lunar de 2.000 lei plus TVA şi onorariu de succes de 10% din fondurile obţinute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe. Prin încheierea de deschidere a procedurii judecătorul sindic a stabilit un onorariu fix de 2.000 lei plus TVA şi un onorariu de succes de 10% din fondurile obţinute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe.

 Potrivit prevederilor art.11 alin.1 pct.c din Legea nr.85/2006 fixarea remuneraţiei practicianului de către judecătorul sindic se face in conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, respectiv cu prevederile art.37 din OUG nr.86/2006, însă judecătorul sindic nu a ţinut cont nici de oferta depusă la dosar şi nici de criteriile expres prevăzute de lege.

Adunarea Creditorilor în şedinţa din 25.05.2011 a aprobat onorariul propus de administratorul judiciar, luând în considerare criteriile prevăzute de art.37 alin.2 din OUG nr.86/2006,onorariul negociat care restabileşte echilibrul între munca prestată de administratorul judiciar şi remuneraţia cuvenită, convenindu-se stabilirea unu onorariu lunar de 3.500 lei plus TVA şi diminuarea onorariului de succes, atât în ceea ce priveşte procentul (de la 10% la 5%) cât şi în ceea ce priveşte baza de aplicare (de la „fondurile obţinute clin lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe" la „sumele distribuite către creditori").

În situaţia în care adunarea creditorilor stabileşte ca onorariul practicianului să fie aplicat începând cu data desemnării, modificarea acestei hotărâri de către judecătorul sindic este nelegală.

Acceptarea ideii că practicianul în insolvenţă poate să presteze o muncă neremunerată încalcă principiul constituţional, motiv pentru care hotărârea adunării creditorilor de plată a onorariului începând cu data deschiderii procedurii este legală şi justificată de volumul de activitate desfăşurat de administratorul judiciar.

În speţă, onorariul provizoriu stabilit de judecătorul sindic la data deschiderii procedurii, fără a respecta oferta practicianului în insolvenţă şi criteriile prevăzute de art.37 din OUG nr.86/2006, a fost modificat de adunarea creditorilor, cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate, iar judecătorul sindic, potrivit atribuţiilor stabilite de art.11 din Legea nr.85/2006, trebuia să respingă contestaţiile formulate şi să confirme onorariul negociat şi aprobat de adunarea creditorilor.

Prin urmare, pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului şi, judecând cauza în fond, să se dispună respingerea contestaţiilor formulate şi confirmarea onorariului negociat şi aprobat de adunarea creditorilor SC M. SRL din data de 25.05.2011, respectiv onorariu fix lunar de 3.500 lei plus TVA, începând cu data deschiderii procedurii, şi onorariu de succes de 5% plus TVA din sumele distribuite către creditori, în favoarea recurentei.

Intimaţii, legal citaţi, nu au formulat întâmpinări.

6. Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii şi care au fost încadrate în dispoziţiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, dar şi potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, nefiind identificate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs a fost declarat de fostul administrator judiciar provizoriu al debitoarei SC M. SRL împotriva Sentinţei civile nr.3574/28.09.2011  pronunţată de Tribunalul Tulcea prin care s-au  admis contestaţiile formulate de creditoarele S.C. E. S.R.L. şi B.R.D. - G.S.G. S.A., şi a fost anulată în parte hotărârea adunării creditorilor din 25 mai 2011 doar în ce priveşte pct.4 din hotărâre, în sensul că onorariul negociat de lichidator şi aprobat de adunarea creditorilor va fi încasat începând cu data confirmării de către judecătorul sindic şi nu odată cu deschiderea procedurii.

Potrivit art.11 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, una dintre atribuţiile judecătorului sindic priveşte desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă

În speţă, prin încheierea nr.384 din data de 19.11.2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.1477/88/2010 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală cu privire la debitoarea SC M. SRL şi a desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu Cabinetul Individual de Insolvenţă M.M., stabilindu-i o remuneraţie fixă in cuantum de 2.000 lei plus TVA şi o remuneraţie în procent de 10% din fondurile obţinute din lichidarea bunurilor ce compun averea debitoarei şi din recuperarea de creanţe.

Această hotărâre nu a fost recurată de administratorul judiciar provizoriu, în speţă recurenta, sub aspectul neconcordanţei dintre oferta sa şi remuneraţia stabilită de judecătorul sindic, astfel că orice critică adusă pe calea prezentului recurs este inadmisibilă deoarece excede limitelor de investire, respectiv examinarea legalităţii Sentinţei civile nr. nr.3574/28.09.2011.

Recurenta urmăreşte ca pe o cale ocolită, într-un alt litigiu care priveşte o altă hotărâre judecătorească, să pună în discuţie ceea ce s-a stabilit irevocabil prin încheierea nr.384 din data de 19.11.2010, deci cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat.

 În prima adunare a creditorilor debitoarei SC M. SRL desfăşurată în data de 16.02.2011 s-a confirmat numirea administratorului judiciar desemnat provizoriu prin încheierea judecătorului sindic în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, hotărâre care a fost contestată în temeiul art.19 alin.3 din Legea nr.85/2006 de creditorul SC C.R.M. SRL

 Prin Sentinţa civilă nr.1207/08.04.2011 pronunţată în dosarul nr. 1477/88/2010/a8 al Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului creditoarei prin Decizia civilă nr.1444/com/2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, judecătorul sindic a respins contestaţia şi „a confirmat administratorul judiciar desemnat de adunarea creditorilor".

Faţă de această situaţie, Curtea reţine că excede, de asemenea, cadrului legal al investirii, şi prin urmare nu vor fi analizate, criticile referitoare la „eroarea săvârşită de judecătorul sindic” prin Sentinţa civilă nr.1207/08.04.2011 când „a confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu  conform art.11 lit.c), acesta fiind confirmat de adunarea creditorilor (art.19 alin.2), nefiind în situaţia în care adunarea creditorilor a optat pentru desemnarea unui alt practician în insolvenţă care trebuia confirmat de judecătorul sindic.”

Curtea reţine că dacă era nemulţumit de Sentinţa civilă nr. 1207/08.04.2011 administratorul judiciar avea la îndemână exercitarea căii de atac a recursului, ceea ce nu a făcut, fiind decăzut din dreptul de a mai pune în discuţie, într-o altă fază procesuală, ceea ce s-a stabilit irevocabil prin hotărârea menţionată mai sus.

În aceeaşi situaţie se află şi critica referitoare la desemnarea în calitate de lichidator de către judecătorul sindic prin Sentinţa civilă nr.3942/13.10.2011 a unui alt practician în insolvenţă – HM E. I. – fără a justifica această decizie, în contextul în care procedura falimentului s-a deschis ca urmare a aprobării raportului administratorului judiciar, iar acesta şi-a manifestat intenţia de a prelua poziţia de lichidator al debitoarei SC M. SRL.

Nu se poate reţine afirmaţia recurentei că practicianul în insolvenţă a prestat o muncă neremunerată câtă vreme prin încheierea nr.384 din data de 19.11.2010  i s-a stabilit provizoriu onorariul, iar orice modificarea acestuia de către adunarea creditorilor nu poate avea efecte decât pentru viitor nicidecum cu începere de la data deschiderii procedurii, astfel cum se solicită prin recurs.

Curtea reţine că interpretările date de recurentă dispoziţiilor art.19 al.2 din Legea nr. 85/2006 sunt contradictorii deoarece, pe de o parte se susţine că judecătorul sindic nu era îndrituit să-l confirme pe administratorul judiciar cât timp acesta fusese  confirmat de adunarea creditorilor, dar pe de altă parte afirmă că a formulat o cerere către judecătorul sindic pentru confirmarea onorariului stabilit de adunarea creditorilor. Ori, plecând de la raţionamentul recurentei, dacă judecătorul sindic nu era abilitat să-l confirme în calitate de administratorul judiciar nu putea nici să-i confirme onorariul stabilit de adunarea creditorilor.

Curtea constată că judecătorul sindic s-a pronunţat în limitele investirii sale de către cele două creditoare, iar aşa cum rezultă din dosar s-a contestat momentul de la care începe să intre în vigoare modificările aduse de adunarea creditorilor onorarului stabilit administratorul judiciar în mod provizoriu, conform art.11 lit.c din Legea nr. 85/2006.

Susţinerea recurentei că la data de 27.05.2011 a solicitat judecătorului sindic confirmarea onorariului aprobat de adunarea creditorilor în şedinţa din 25.05.2011 este nereală, nefiind formulată o astfel de cerere conexă celor două contestaţii şi faţă de care să se pronunţe judecătorul sindic. Confirmarea la care face referire recurenta se regăseşte în raportul înregistrat la Tribunalul Tulcea sub nr.0095/27.05.2011 privind activitatea administratorului judiciar în perioada 19.02.2011 - 27.05.2011 întocmit conform art.21 din Legea nr. 85/2006, raport care nu a făcut obiectul litigiului.

Concluzionând, Curtea reţine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare