Dizolvare societate.excludere asociat

Dosar nr. 16271/3/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2372

Şedinţa publică din 07.05.2015

Completul constituit din:

Preşedinte: Judecător IB

Grefier:  SAC

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât IGP, în contradictoriu cu  pârâta SC S SRL şi pârâtul-reclamant UCI, având ca obiect dizolvare societate, excludere asociat.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.04.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 07.05.2015, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L,

Prin  cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă la data de 23.04.2013, sub nr.16271/3/2013, reclamantul IGP în contradictoriu cu pârâtul UCI a solicitat tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună dizolvarea societăţii S SRL pentru neînţelegeri grave între cei doi asociaţi, menţionaţi anterior, neînțelegeri care împiedică desfăşurarea în continuare a activităţii acestei societăţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 227 alin (1) lit. e) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, denumită prescurtat Legea nr. 31/1990. De asemenea, solicită obligarea pârâtului UCI la plata cheltuielilor de judecată, conform dispoziţiilor art. 451-454 NCPC.

În motivarea cererii, reclamantul IGP a arătat că, aşa cum rezultă din Actul constitutiv actualizat al S SRL, înregistrat sub nr. 06/07.10.2010,  are calitatea de asociat, deţinând 50% din capitalul social (10 părţi sociale cu valoarea nominală de 10 lei fiecare) al societăţii, deţinând şi administrator unic cu puteri depline, asigurând conducerea acestei societăţi.

Reclamantul a mai arătat că pârâtul UCI, reclamantul a arătat că  acesta are calitatea de asociat în societatea  S SRL, deţinând  50% din capitalul social (10 părţi sociale cu valoarea nominală de 10 lei fiecare) şi că potrivit Actului constitutiv al societăţii, participarea asociaţilor la beneficii şi pierderi este proporţională cu capitalul social deţinut.

Referitor la sediul social al societăţii S SRL,  reclamantul a arătat că acesta a fost mutat din Tg. Jiu, judeţul Gorj,  în imobilul din Bucureşti, sectorul 6,  în care locuieşte asociatul UGI, în baza Contractului de comodat înregistrat sub nr. 05.04.06.2010, încheiat între asociatul UGI şi societatea S SRL, reprezentată prin asociatul şi administratorul IGP, în imobilul respectiv fiind efectuate numeroase îmbunătăţiri din fondurile societăţii.

În prezent, domeniul principal de activitate, aşa cum este prezentat la pag. 2-3 din Actul constitutiv actualizat ai S SRL, menţionat anterior, este 465 - Comerţ cu ridicata a echipamentului informatic şi de telecomunicaţii şi desfăşoară activitatea principala, 4652-Comerţ cu ridicata de componente şi echipamente electronice şi de telecomunicaţii şi activităţile secundare menţionate în acest document.

Reclamantul a arătat că deşi pârâtul UGI este asociat al S SRL, totuşi, în data de 09.11.2011, a devenit administrator cu puteri depline într-o altă societate şi anume la SG SRL, care a fost înfiinţată în judeţul Gorj şi, ulterior, a fost mutată în Bucureşti, în incinta locaţiei în care funcţionează societatea S SRL.

Susţine reclamantul că SG SRL este o societate concurentă pentru S SRL, având acelaşi obiect de activitate, aceeaşi activitate principală şi mai multe activităţi secundare, care includ şi activităţile secundare ale S SRL, aşa cum rezultă din documentul denumit Furnizare de informaţii nr. 78368/22.02.213, emis de O.R.C.- T.B.

Începând cu data de 27.11.2011, cifra de afaceri netă a S SRL a scăzut de la 1.614.938 lei, pe care a avut-o în anul 2011, la 45692 lei, pe care a avut-o în anul 2012, aşa cum rezultă din documentul denumit Contul de profit şi pierdere încheiat la data de 31.12.2012, în principal, datorită faptului că în calitate asociat unic si de administrator cu puteri depline al SG SRL, precum şi în calitate de asociat al S SRL, pârâtul UGI:

a) - abuzând de faptul că locuieşte în apartamentul în care îşi au sediul cele două societăţi concurente, respectiv S SRL şi SG SRL, a început şi continuă să desfăşoare acţiuni prin care să a împiedicat reclamantul să desfăşoare activitatea de administrator al S SRL.

 În acest sens, reclamantul a arătat că pârâtul nu îi mai permite accesul în imobilul în care se află sediul S SRL, începând cu data de 01.04.2012, neputând să-şi mai îndeplinească atribuţiile ce-i revin în calitate de administrator al societăţii.

Totodată reclamantul a arătat că pârâtul nu îi mai permite accesul la corespondenţa şi la documentele contabile ale S SRL şi prin aceasta, reclamantul IGP nu mai poate asigura colaborarea cu clienţii societăţii, împiedicând astfel funcţionarea acesteia ( se vedea e-mailul din 03.06.2012 ora 03:41, trimis de reclamantul IGP).

b) - a început şi continuă să desfăşoare unele activităţi de concurenţă neloială, prevăzute şi combătute de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare, împiedicând realizarea scopului S SRL cum ar fi:

- deturnarea clientelei S SRL în direcţia SG SRL, prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă, ca asociat al S SRL şi abuzând de faptul că locuieşte în apartamentul în care îşi au sediul cele două societăţi concurente, respectiv S SRL şi SG SRL;

- crearea adresei de e-mail,…, cu scopul de a face confuzii şi de a direcţiona clienţii fideli ai S SRL către societatea concurentă SG SRL;

- direcţionarea site-ului …., proprietatea societăţii S SRL, către site-ul ….., fără a avea acordul administratorului S SRL, respectiv al meu, al reclamantului IGP;

- comunicarea şi răspândirea în public, de către pârâtul UGI, a unor informaţii false în sensul că SG SRL ar include mai multe societăţi, printre care şi S SRL, pe care  ar reprezenta-o în relaţiile cu clienţii fideli ai S SRL, al cărei asociat este, în scopul de a direcționa clienţii fideli ai S SRL către SG SRL (a se vedea documentul preluat de pe site-ul SG SRL);

- comunicarea şi răspândirea în public de către pârât, ca administrator al SG SRL a unor afirmaţii false asupra întreprinderii sau activităţii sale, menite să inducă în eroare şi creeze astfel o situaţie favorabilă societăţii SG SRL, în dauna S SRL, al cărei asociat este (a se vedea răspunsul, e-mailul societăţii de găzduire SPACE RO SRL, a asistentului tehnic GC din 4.04.2012, ora 12:33);

- încheierea unor contracte între SG SRL, reprezentată prin administratorul UCI şi clienţii fideli ai S SRL, care urmau să încheie contracte cu S SRL, ca de exemplu AS SRL, GC SRL, HPF SA, H SA, A.G.F.D. SRL etc., prin contractele respective, aceşti clienţi urmând să asigure predarea/primirea unor mărfuri sau executarea unor prestaţii în favoarea SG SRL, în loc de S SRL, al cărei asociat este.

Reclamantul IGP a mai arătat că a încercat ca soluţioneze pe cale amiabilă, aceste neînţelegeri, dar de fiecare dată s-a lovit de refuzul pârâtului UGI.

Mai mult, încă din data de 01.04.2012, reclamantului i-a comunicat pârâtului că nu este binevenit în sediul S SRL, precum şi că nu va mai fi primit în acest sediu, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior.

În data de 07.05.2012, ora 16:00, a avut loc o AGA la sediul S SRL, din  Bucureşti, sectorul 6, unde s-au discutat problemele despre sediul societăţii, website-ul societăţii, noua societate concurenta SG SRL etc.

În urma acestor discuţii, atitudinea şi intenţiile pârâtului UCI au rămas neschimbate, traduse prin lipsa de interes pentru o bună desfăşurare a activităţii S SRL şi prin interesul acestuia de a-şi promova nouă societate, SG SRL.

Neînţelegerile au continuat, situaţie în care,  în data de 05.03.2013 reclamantul IGP a convocat Adunarea Generală Ordinară a asociaţilor S SRL, la sediul CA. "AC" în vederea soluţionării pe cale amiabilă a conflictului, la care pârâtul UGI, convocat prin e-mail, nu s-a prezentat.

Adunarea Generală Ordinară a asociaţilor S SRL a fost reconvocată pentru data de 04.04.2013, LA  sediul CA. "AC", prin executor judecătoresc, adunare la care pârâtul UCI nu s-a prezentat, dar i s-a comunicat de către d-na avocat VF, refuzul pârâtului UCI de a participa la acesta şedinţă şi o cerere de chemare în judecată a asociatului IGP şi a SS SRL, înfiinţată în luna  februarie 2012, la care IGP este asociat şi îşi desfăşoară activitatea, începând din luna mai 2012, pentru a-şi asigura astfel veniturile necesare întreţinerii familiei sale.

Consideră reclamantul că faţă de motivele expuse se justifică dizolvarea societăţii pârâte, deoarece prin activităţile pârâtului UCI de împiedicare a desfăşurării activităţii reclamantului IGP, ca administrator al S SRL şi prin activităţile de concurenţă neloială, menţionate anterior s-a creat  o stare de tensiune permanentă între cei doi asociaţi ai acestei societăţi, prin care este iremediabil compromisă relaţia personală (intuitu personae) specifică unei societăţi cu răspundere limitată.

În funcţionarea unei societăţi cu răspundere limitată, aşa cum este S SRL, elementul psihologic affectio societatis este cel care îi fundamentează existenţa. Datorită neînţelegerilor grave dintre asociatul si administratorul IGP si asociatul UCI, nu mai există elementul psihologic affectio societatis şi nu mai poate fi realizat cu succes scopul S SRL, în acest sens fiind şi practica judiciară.

În drept, au fost invocate dispoziţiile reglementărilor legale enunţate deja, precum şi dispoziţiile art. 191-203, art. 232-234 şi art. 237 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, denumită prescurtat Legea nr. 31/1990 şi dispoziţiile art. 194-450 NCPC.

Probe: înscrisuri, interogatoriu şi orice alte probe a căror utilitate va rezulta din dezbateri.

Pârâtul UCI a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat că nu se poate dispune dizolvarea societăţii din moment ce neînţelegerile dintre asociaţi au fost provocate chiar de reclamant, iar măsura dizolvării s-ar lua cu nerespectarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans („nimeni nu își poate invoca propria culpa sau incorectitudine").

În plus, pârâtul doreşte continuarea acestei societăţi sub forma societăţii cu răspundere limitata cu asociat unic, in urma excluderii (sau retragerii) reclamantului din societate, așa cum va arata prin cererea reconvențională. Aceasta societate şi-a construit un nume pe piaţa comerţului cu echipamente electrice pentru industrie si, deşi a încheiat anul 2012 pe pierdere, din vina reclamantului, poate fi redresata sub un alt management şi poate participa în continuare la circuitul economic.  Dizolvarea  unei societăţi este şi trebuie să rămână o soluţie excepţionala, fiind inaplicabila în acest caz.

1.Pârâtul a susţinut că societatea S SRL a fost dezvoltata prin eforturile sale.

Societatea care poarta actualmente numele de S SRL a fost înfiinţata in anul 2006, in judeţul Gorj, sub denumirea V SRL, având alţi asociaţi (PV, PD, de unde si prima parte a numelui societăţii – V) si un alt obiect de activitate principal (comerţ cu materiale de construcţii) decât cel din prezent.

Fiind in relaţii de prietenie cu asociaţii din societatea V, pârâtul s-a ocupat in data de 14.07.2008 de achiziţionarea numelui de domeniu V.ro si ulterior de realizarea si administrarea site-ului comercial al societăţii. întrucât asociaţii din cadrul V nu au avut suficiente resurse financiare, numele de domeniu a fost achitat de pârât si a rămas si in prezent in patrimoniul uneia dintre firmele mele.

În vara anului 2008, pârâtul le-a dat  prietenilor săi ideea de a orienta activitatea firmei către comerţul cu echipamente electrice, urmând sa îi ajut cu expertiza proprie in acest domeniu, întrucât este de profesie inginer cu specializarea Automatica si Informatica Industriala.

 In data de 10.10.2008, societatea V si-a schimbat parţial asociaţii, trecând pe o structura cu 3 asociaţi (PD, PIM, RI), si-a schimbat obiectul de activitate conform sugestiilor pârâtului si si-a schimbat totodată si numele comercial in S SRL, un nume mai adecvat pentru noul obiect de activitate si care a fost inventat chiar de pârât. Aceste modificări au fost înregistrate la Registrul Comerţului in data de 23.10.2008.

In data de 20.10.2008, pârâtul a achiziţionat numele de domeniu ..... cererea de înregistrare a făcut-o de pe adresa de e-mail …, unde a primit si confirmarea de înregistrare, iar plata a făcut-o din contul bancar personal, deşi factura pentru aceasta înregistrare s-a emis pe numele societăţii V.

Ulterior pârâtul a creat întreg conţinutul site-ului ….., fără a fi remunerat pentru drepturi de autor, si a asigurat administrarea site-ului din punct de vedere tehnic, folosind adresa de email ……, primind aici, de exemplu, informări privind lucrările de mentenanţă efectuate de firma autorizata de ROTLD (Registrul Roman de Domenii).

In perioada 2008 - 2010, pârâtul a colaborat cu asociaţii din cadrul S SRL dându-le acestora sfaturi de specialitate privind desfăşurarea comerţului cu echipamente electrice.

Susţine pârâtul că în data de 26.08.2010, a decis să devină asociat in societatea S SRL, pe care a preluat-o împreună cu reclamantul de la cei 3 asociaţi menţionaţi mai sus. Preluarea s-a făcut conform Actului adiţional, având încheierea de data certa nr.21276, in baza căruia s-a întocmit Actul constitutiv actualizat având încheierea de data certa nr.21277. Prin acest act, reclamantul a devenit si administrator întrucât avea mai mult timp decât el pentru a se ocupa de problemele administrative ale societăţii.

Odată cu intrarea pârâtului în societate, şi sediul acesteia a fost schimbat din jud. Gorj în Mun. Bucureşti, într-una dintre camerele din apartamentul proprietate personală a acestuia, situat în sector 6.

În calitate de asociat în societatea S SRL pârâtul a contribuit la semnarea a numeroase contracte, prin relaţiile personale dezvoltate în domeniul său de specialitate, a asigurat consultanta pentru găsirea celor mai buni furnizori de produse electrice pentru industrie, a asigurat consultanta tehnica pentru recomandarea celor mai potrivite produse pentru clienţi, a asigurat montajul unor produse, a asigurat societăţii un sediu social.

Având în vedere toate aceste motive, respectiv implicarea sa  personală in bunul mers al acestei societăţi încă de dinainte de participarea ca asociat, consideră că cea mai echitabilă măsură pe care o poate dispune instanţa este continuarea societăţii sub forma unei societăţi cu răspundere limitată cu asociat unic pârâtul, si nicidecum dizolvarea societăţii.

Pârâtul a mai arătat că în anul 2010 şi în anul 2011, conlucrarea cu reclamantul a mers bine, iar societatea a avut in anul 2010 o cifra de afaceri de 759.474 lei şi un profit net de 124.942 lei şi, respectiv o cifra de afaceri de 1.641.938 lei şi un profit net de 229.900 lei, în anul 2011, conform datelor disponibile si pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

2. Pârâtul susţine că neînţelegerile dintre asociaţi au fost provocate de reclamant.

Aşa cum va arata în cererea reconvenţională şi cum a arătat si in cadrul dosarului nr.13587/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civila, factorul care a declanşat neînţelegerile dintre pârât si reclamant a fost înfiinţarea de către acesta a unei societăţi cu acelaşi obiect de activitate în data de 24.02.2012, societate pentru care a ales un nume comercial cvasi-identic cu numele societăţii in care era asociat cu subsemnatul şi anume, SS SRL

În această societate, reclamantul deţine 70% din părţile sociale, iar restul de 30% sunt deţinute de soţia acestuia, IV.

De asemenea, reclamantul realizează si administrarea de facto a societăţii SS SRL, fără a avea permisiunea adunării asociaţilor S SRL, cu încălcarea dispoziţiilor art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 („administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator in alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici sa facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării si răspunderii pentru daune").

Administrarea societăţii SS SRL este realizată doar in mod formal de mama reclamantului, IS (care locuieşte in Jud. Prahova), însă este exercitata efectiv de reclamant, astfel cum reiese din datele de contact de pe site-ul societăţii ……….., în care apare adresa de email ……… la „Departament Conducere Management", alături de numărul de telefon 0749.180.149, număr alocat in baza unui abonament contractat si plătit de societatea S SRL

Chiar şi în prezentul dosar se poate observa că cererea de informaţii la Registrul Comerţului privind societatea SG SRL S.R.L. a fost făcuta in data de 22.02.2013 de reclamant, în numele societăţii SS SRL

Pârâtul consideră că reclamantul a săvârşit următoarele acte care constituie concurenţă neloiala sancţionabile conform Legii nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale:

- participarea la înregistrarea unei societăţi având un nume comercial cvasi-identic cu societatea in care sunt împreună asociaţi;

- exercitarea, fără autorizarea adunării asociaţilor, a unui mandat de administrator de facto intr-o societate cu acelaşi obiect de activitate cu societatea in care suntem împreuna asociaţi;

- frauda in dauna societăţii S SRL in care este administrator, prin utilizarea resurselor societăţii in interes personal, pentru o alta societate in care este asociat după cum urmează :

a) achiziţionarea din banii societăţii S SRL a numelui de domeniu S-solutions.com, unde este găzduit site-ul societăţii SS SRL;

b) utilizarea abonamentului telefonic plătit de societatea S SRL pentru activitatea unei societăţi concurente;

c) utilizarea maşinii Opel Astra având numărul de matriculare ....., aparţinând in proprietate exclusiva societăţii S SRL, pentru activitatea societăţii concurente SS SRL;

d) deturnarea clientelei societăţii S SRL către societatea SS SRL:

e) corespondenta email trimisa tuturor clienţilor in data de 24.03.2012, in care se afirma ca societatea in care sunt împreuna asociaţi si-ar fi schimbat denumirea in SS SRL si toate celelalte date de identificare si contact;

f) stabilirea de legături comerciale cu clienţii S SRL, dintre care aminteşte societăţile: HR SA, AGFDT S.R.L. si O S.A.

g) depunerea spre înregistrare la OSIM, in numele societăţii SS SRL, a unor mărci care aduc atingere dreptului societăţii S SRL asupra numelui sau comercial (si anume mărcile „SS" MN 121097 si „Sl" M 2012 07545).

Aceste acţiuni urmează a fi analizate ca acte de concurenta neloiala de Tribunalul Bucureşti in cadrul dosarului nr.13587/3/2013 aflat pe rolul Secţiei a V-a Civila.

Consideră pârâtul că acţiunile enumerate mai sus au fost de natura a cauza neînţelegeri intre asociaţi, fiind inadmisibil ca reclamantul să se prevaleze de propria culpa pentru a obţine dizolvarea societăţii.

Dimpotrivă, aceasta societate trebuie sa isi continue existenta si sa fie despăgubită de reclamant si de societatea acestuia SS SRL pentru actele de concurenta neloiala, astfel cum va dispune instanţa.

3. Afirmaţiile reclamantului privind o activitate de concurenta neloiala din partea societăţii SG SRL S.R.L. la adresa societăţii S SRL exced cadrul procesual si in plus sunt lipsite de fundament.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul afirmă că societatea SG SRL S.R.L., în care pârâtul este asociat si administrator, ar fi realizat acte de concurenta neloială fata de societatea S SRL

În primul rând, cele 2 societăţi nu sunt concurente, S SRL ocupându-se cu comercializarea de produse electrice, iar SG SRL S.R.L. fiind axată pe servicii de natura tehnica si in subsidiar, pe comerţul cu produse hidraulice.

În al doilea rând, în sarcina pârâtului nu exista o obligaţie legală de a nu fi asociat sau administrator în cadrul unei alte societăţi.

Pârâtul a menţionat că prezentul dosar nu are ca obiect constatarea unor eventuale acte de concurenta neloiala săvârşite de SG SRL S.R.L. la adresa S SRL, deci toate afirmaţiile reclamantului in acest sens depăşesc cadrul procesual.

Pârâtul a precizat că a dobândit calitatea de asociat si administrator în societatea SI SRL, cu sediul in Jud. Gorj, in data de 09.11.2011 şi, la aceeaşi dată, societatea si-a schimbat denumirea in SG SRL S.R.L. Această societate fusese înfiinţată în anul 2008 de asociatul PV, având ca obiect de activitate executarea de lucrări de instalaţii. În noiembrie 2011 d-nul PV i-a propus sa preia o parte din societate, întrucât dorea sa se retragă treptat din aceasta afacere.

Reclamantul a avut cunoştinţa de faptul ca pârâtul a dobândit aceste calităţi in societatea SG SRL S.R.L. si nu au existat neînțelegeri asupra acestui subiect, întrucât cele 2 societăţi urmau sa aibă activităţi diferite, S SRL - comerţ cu echipamente electrice si SG SRL S.R.L. - servicii de natura tehnica si eventual comerţ cu produse hidraulice, deci societăţile aveau sa colaboreze si sa se completeze, in funcţie de proiect.

În anul 2011, societatea SG SRL S.R.L. nu a avut activitate, încheind anul cu cifra de afaceri zero, conform datelor disponibile si pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Societatea si-a început efectiv activitatea in luna iunie 2012, atunci când a schimbat sediul societăţii din jud. Gorj si societatea a fost înregistrata in Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. SG SRL S.R.L. si-a început deci activitatea după ce reclamantul a înființat societatea SS SRL si au început neînțelegerile dintre părţi.

Pârâtul învederează instanţei câteva aspecte importante care se desprind chiar din documentele depuse de reclamant de pe site-ul ………., cu privire la contractele încheiate de SG SRL S.R.L. cu diverse societăţi, aspecte care evidenţiază diferenţa dintre activitatea comerciala a SG SRL S.R.L. si cea a S SRL

Astfel cum reiese din documentele depuse de reclamant de pe site-ul ……………, SG SRL S.R.L.  a încheiat cu societatea AGFD TANDAREI (AGRANA) un contract de servicii, conform căruia a fost pus in funcţiune si testat un sistem de recuperare a energiei la frânare. Acest gen de serviciu nu a fost executat niciodată de S SRL pentru vreun client (astfel cum va confirma Reclamantul la interogatoriu), deci nu este un serviciu concurent. Este de altfel un serviciu in premiera in România, pentru prestarea căruia pârâtul a urmat un curs special.

În mod similar se vor observa informaţiile despre contractul cu societatea HIDRO PRAHOVA S.A. Si aici este vorba de un contract de servicii, conform căruia au fost efectuate măsurători ale debitelor pe conducte metalice si din plastic. Nici acest gen de serviciu nu a fost executat niciodată de S SRL pentru vreun client (astfel cum va confirma Reclamantul la interogatoriu), deci nu este un serviciu concurent.

De asemenea, se observa tot din documentele depuse de reclamant, ca SG SRL S.R.L. a încheiat cu societatea HIDROSERV PORŢILE DE FIER S.A., in urma unei licitaţii publice, un contract de livrare produse hidraulice (instalaţie pentru stingerea incendiilor), plus servicii de execuţie instalaţie. Acest gen de produse si servicii nu au livrate sau executate niciodată de S SRL pentru vreun client (astfel cum va confirma reclamantul la interogatoriu), deci nu reprezintă un comerţ concurent.

În ceea ce priveşte informaţiile depuse de reclamant de pe site-ul ………. cu privire la așa-zisul contract cu societatea GC S.R.L., acestea arată ca intr-un proiect de achiziţii publice, beneficiarul A SA T a încheiat contracte de tip FIDIC cu constructorul (antreprenorul general) DS.A. si cu proiectantul GC S.R.L. Societatea SG SRL S.R.L. a avut doar un contract de subantrepriza cu D S.A., nu cu GC S.R.L. iar enumerarea societăţii GC S.R.L. printre clienţii fideli ai S SRL este o exagerare vădita, din moment ce S SRL a vândut un singur produs, de o valoare nesemnificativa, către acest client, si anume ventilatorul care apare pe factura depusa la dosar de reclamant.

In ceea ce priveşte faxul trimis de societatea AS S.R.L. pentru societatea SG SRL S.R.L., pârâtul a arătat că acest fax a fost trimis din eroare. In aceeaşi zi societatea respectiva a trimis un fax cu exact acelaşi conţinut către societatea S SRL, iar comanda a fost onorata de societatea S SRL, aceasta ocupându-se cu comerţul cu genul de echipamente de care avea nevoie clientul.

Pârâtul a mai arătat că, în data de 12.06.2013, reclamantul a contactat prin email societatea AS SRL in calitate de director executiv al SS SRL, pentru oferirea de produse si echipamente electrice. Corespondenta email a fost redactată ca o continuare a unei alte corespondente din anul 2012 de pe email-ul societăţii S SRL, pentru a induce ideea ca societatea SS SRL este continuatoarea societăţii S SRL

Constată, de asemenea, că prin cererea de chemare in judecata reclamantul mai invoca o serie de aspecte care in opinia sa au dus la scăderea cifrei de afaceri a S SRL Aspectele invocate nu au nicio influenta asupra cifrei de afaceri, fiind evident ca reclamantul încearcă sa găsească scuze pentru încheierea anului 2012 pe pierdere. Nu înţelege in ce fel ar influenta cifra de afaceri a S SRL funcţionarea unui nume de domeniu ..... sau existenta unei adrese de email ..... nefolosite (a se vedea in documentul depus de Reclamant rubrica „Usage", care este pe zero).

Menţiunea de pe site-ul .....conform căreia SG SRL S.R.L. ar face parte din acelaşi grup de firme cu S SRL nu este o afirmaţie falsa, așa cum afirma reclamantul. Cele 2 firme pot fi considerate din acelaşi „grup" prin faptul ca pârâtul face parte dintre asociaţii ambelor firme, iar acestea nu desfăşoară un comerţ concurent. Aceasta afirmaţie exprima convingerea pârâtului că S SRL si SG SRL S.R.L. pot colabora si se pot completa in proiecte.

Susţine pârâtul că a dorit să promoveze societatea S SRL si prin intermediul site-ului ....., ceea ce i-ar fi adus o mai mare vizibilitate, însă a scos ulterior menţiunea de pe site pentru a nu crea tensiuni suplimentare, văzând ca afirmaţia îl deranjează pe reclamant.

Afirmaţiile că pârâtul nu a mai permis folosirea sediului societăţii S SRL sunt de asemenea nefondate. Reclamantul deţine o pereche de chei de la sediu, acesta putând veni oricând.

Se va observa, de asemenea, că pârâtul nu a reziliat contractul de comodat încheiat in anul 2010 pentru sediul societăţii, deşi nu i-a fost plătită niciodată cota de contribuţie de 1/3 la cheltuielile locative. In plus, reclamantul deţine posesia exclusiva a maşinii Opel Astra având numărul de înmatriculare ....., aparţinând societăţii S SRL Având la discreţie maşina societăţii, reclamantul a avut oricând posibilitatea de a participa la întâlniri cu clienţii la sediul acestora.

Menţionează că în anul 2013 a avut loc o singura convocare a adunării generale a asociaţilor S SRL, care să poată fi interpretata în sensul de a îndeplini condiţiile legale, pentru data de 04.04.2013, însă la acea dată, pârâtul a introdus in instanţa acţiunea ce face obiectul dosarului nr.13587/3/2013 şi a invitat partea adversa la o reflecţie de ansamblu asupra aspectelor susţinute de ambele părți şi a propus reconvocarea pentru data de 22.04.2013.

Pârâtul este dispus la o rezolvare amiabilă a celor 2 dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, in condiţii echitabile. Consideră că reclamantul ar putea sa se retragă din societatea S SRL, sa schimbe denumirea societăţii SS SRL, sa cedeze societăţii S S.R.L cele doua mărci depuse la OSIM care conţin denumirea „S" si sa își desfăşoare în continuare activitatea la noua sa societate, in condiţii de concurenta loiala. In aceste circumstanţe, ar putea sa reglementeze pe cale amiabila si problema despăgubirilor pe care le datorează societăţii S SRL pentru actele de concurenţă neloială.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205, art.451 - 453 din Noul Cod de procedura civila; art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile.

În dovedirea susţinerilor sale, pârâtul a propus următoarele probe:  înscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba cu martori.

Pârâtul UCI a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat:

1. excluderea asociatului IGP din societatea S SRL si continuarea societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitata, cu asociat unic, în temeiul art.222 alin.1 lit. d) din Legea nr.31/1990 privind societăţile;

2. revocarea mandatului de administrator pe care IGP îl deţine în cadrul societăţii S SRL, ca o consecinţa a admiterii primului capăt de cerere sau, in subsidiar, in temeiul art.197 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societăţile;

3. obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, in temeiul art. 451-453 Noul Cod de procedură civilă.

 Pentru respectarea dispoziţiilor art.223 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile, conform cărora „când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea si asociatul parat solicita menţinerea citării in cauza si a societăţii S SRL

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a arătat că are calitatea de asociat, deţinând 50% din părţile sociale ale societăţii S SRL În aceasta societate, reclamantul-pârât IGP deţine calitatea de asociat având 50% părți sociale si totodată calitatea de administrator (a se vedea in acest sens Anexa 1 - Extras ONRC privind societatea S S.R.L).

Numele comercial S SRL a fost înregistrat in data de 23.10.2008 la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj, când societatea V SRL cu sediul in Corm. Runcu, Jud. Gorj, si-a schimbat denumirea cu care se înființase in anul 2006 (a se vedea Anexa 2 - Certificatul de înregistrare menţiuni din 23.10.2008 si certificatul de înregistrare al societăţii S S.R.L eliberat la data de 30.10.2008) si obiectul principal de activitate in „comerţ cu ridicata de componente si echipamente electronice si de telecomunicaţii" (cod CAEN 4652).

Pârâtul a colaborat cu societatea S SRL încă din vara anului 2008 conform susţinerilor de la pct. 1 din întâmpinare,  şi a  devenit asociat in societate in data de 26.08.2010, conform Actului adiţional cu încheierea de data certa nr.21276, in baza căruia s-a întocmit Actul constitutiv actualizat, având încheierea de data certa nr.21277, iar reclamantul-parat a devenit asociat si administrator in aceeaşi data. O data cu intrarea lor in societate si sediul acesteia a fost schimbat în Bucureşti.

Societatea S SRL are ca obiect principal de activitate „comerţul cu ridicata de componente si echipamente electronice si de telecomunicaţii" (cod CAEN 4652).

În continuare, pârâtul –reclamanta a reluat susţinerile din întâmpinare cu privire la cifra de afaceri şi profitul înregistrat de societatea S S.R.L  şi înfiinţarea de către reclamantul-pârâta a societăţii SS SRL pe care, în fapt, o şi administrează.

Susţine pârâtul reclamant că, folosindu-se de datele de contact email ale clienţilor societăţii S S.R.L, reclamantul-parat a încercat sa deturneze clienţii către noua sa societate SS SRL, anunțându-i prin email-ul din data de 24.03.2012, ca societatea şi-ar fi schimbat denumirea în SS SRL, precum si toate celelalte detalii de înregistrare si contact (a se vedea Anexa 10). Acest email de inducere in eroare a clienţilor din data de 24.03.2012 avea ataşata o prezentare Power Point a societăţii care si-ar fi schimbat denumirea, prezentare in care regăsim ideea ca „SSeste un partener de încredere si foarte bine cunoscut pe piaţa din România". Reclamantul-parat recunoaşte cu alte cuvinte ca S SRL era la acel moment o societate foarte bine cunoscuta pe piaţa din România, cu numele căreia era foarte profitabil sa fii asociat.

Una dintre societăţile care au primit acest email este societatea MD SRL având numărul de înregistrare in Registrul Comerţului J40/8659/2009, care era un client important al societăţii S SRL, asa cum rezulta din facturile pe care le puteţi regăsi in Anexa 11.

O alt client S SRL, societatea A S.R.L. a primit în data de 12.06.2013, aceeași scrisoare de prezentare a firmei SS SRL, prin email, semnat, director executiv al SS SRL (Anexa 11).

O parte dintre clienţii S SRL au inceput sa lucreze cu noua societate înfiinţata de reclamantul-parat, cum ar fi societăţile HR SA, AGFDT S.R.L si O S.A.

În dovedirea acestei susţineri, pârâtul-reclamant a arătat că depune doua extrase de cont emise de O S.A. din care rezultă că această societate a fost client al societăţii S SRL, după care a devenit client al societăţii SS SRL In extrasul privind societatea SS SRL, aceasta figurează cu sold debitor pentru că O SA achitase prin ordin de plata mărfurile, fără să îi fie emisa încă factura (aceasta este deci modalitatea contabila de evidenţiere a operaţiunii).

In privinţa societăţilor HR SA si AGFDŢ S.R.L. dovezile că acestea au devenit clienţi ai SS SRL vor reieşi din expertiza pe care pârâtul a solicitat-o privind documentele contabile ale societăţii SS SRL, în dosarul nr. 13587/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a Civila.

Pârâtul-reclamant a menţionat că lista clienţilor care au început sa colaboreze cu societatea SS SRL este mai mare, însă dovezile sunt dificil de obţinut.

La data de 23.05.2012, societatea SS SRL (in care reclamantul-parat este acţionar majoritar) a făcut un  nou act de concurenta neloiala, depunând spre înregistrare la OSIM marca „SS" pentru clasele de servicii 35, 37 si 42 conform Clasificării Nisa (a se vedea fisa mărcii in Anexa 13), deşi asociaţii din societate aveau cunoştinţa de faptul ca elementul puternic, distinctiv, al mărcii (cuvântul „S") făcea obiectul unui drept de proprietate industriala aparţinând unei alte societăţi (respectiv numele comercial S SRL). Subliniază ca dreptul la numele comercial este un drept de proprietate industrial distinct, reglementat de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883.

 Pârâtul nu a aflat de depunerea acestei cereri de marca decât la sfârşitul anului 2012, când a aflat de asemenea de depunerea cererii de marca „S", care face obiectul depozitului reglementar M 2012 07545 din data de 21.11.2012.

Daca prima marca era deja înregistrata si nu a avut alta cale de a acţiona decât formularea unei acţiuni în instanţă, în cazul celei de a doua mărci a formulat opoziţie pe cale administrativa la OSIM, ceea ce a stârnit nemulţumirea reclamantului-parat, exprimata intr-un email prin care protestează în calitate de administrator al societăţii S SRL fata de acţiunea pârâtului de a se opune înregistrării de către o societate terţa a unei mărci care corespunde identic numelui comercial al societăţii.

Menţionează de asemenea faptul ca in acest moment pe site-ul …. apar doar doua adrese de email, si anume …. si …, site-ul neavând niciun fel de alt conţinut. Deci, reclamantul nu mai prezintă publicului care este activitatea S SRL, nemaimanifestând niciun interes pentru aceasta societate.

 1. Faptele reclamantului-parat de frauda in dauna societăţii S SRL justifica excluderea acestuia din societate, conform art.222 alin.1 lit. d) din Legea nr.31/1990

Frauda in dauna societăţii este orice acţiune sau omisiune intenţionata săvârşita de asociatul-administrator, care aduce prejudicii societăţii.

Rezumând cele prezentate, acţiunile săvârşite cu intenţie de reclamantul-parat in dauna intereselor societăţii S SRL sunt cel puţin următoarele:

- participarea la înregistrarea unei societăţi având un nume comercial cvasi-identic cu societatea in care suntem împreuna asociaţi, înregistrare care a condus practic la pierderea dreptului de folosinţa exclusiva asupra numelui comercial „S", drept garantat de art.30 alin.4 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului. Se poate vedea din extrasul RECOM Online de furnizare informaţii din Anexa 17, ca in întreaga tara nu ,exista decât 2 firme al căror nume conţine cuvântul „S", deci este un nume distinctiv, care merita sa fie aparat;

-  exercitarea, fără autorizarea adunării asociaţilor a unui mandat de administrator de facto intr-o societate cu acelaşi obiect de activitate cu societatea in care sunt împreuna asociaţi;

- achiziţionarea din banii societăţii S SRL a numelui de domeniu S-solutions.com, unde este găzduit site-ul societăţii SS SRL;

- utilizarea abonamentului telefonic plătit de societatea S SRL pentru activitatea unei societăţi concurente;

- utilizarea maşinii Opel Astra având numărul de matriculare ....., aparţinând in proprietate exclusiva societăţii S SRL, pentru activitatea societăţii concurente SS SRL;

- deturnarea clientelei societăţii S SRL către societatea SS SRL astfel:

- corespondenta email din data de 24.03.2012, in care se afirma ca societatea in care suntem împreuna asociaţi si-ar fi schimbat denumirea in SS SRL si toate celelalte date de identificare si contact;

- stabilirea de legături comerciale cu clienţii S SRL, printre care Heineken România S.A., AGFDT S.R.L. si O SA;

- depunerea spre înregistrare la OSIM, in numele societăţii SS SRL a mărcilor „SS" MN 121097 si „S" M 2012 07545, care aduc atingere dreptului societăţii S SRL asupra numelui sau comercial.

Din Contul de profit si pierdere la data de 31.12.2012, depus la dosar de reclamantul-parat odata cu cererea sa de chemare in judecata, se poate vedea deja rezultatul acţiunilor săvârşite de acesta in frauda societăţii S SRL: societatea a încheiat anul 2012 pe pierdere.

2. Referitor la solicitarea de revocare expresa a mandatului de administrator pe care reclamantul-parat ii deţine in cadrul societăţii S SRL, pârâtul a arătat că întrucât Legea nr.31/1990 nu cuprinde dispoziţii clare privind revocarea implicita a mandatului de administrator pentru un asociat-administrator exclus in baza prevederilor art.222 ali.1 lit. d, pârâtul solicită ca instanţa sa se pronunţe in mod expres asupra acestei chestiuni.

Consideră ca instanţa poate revoca "mandatul de administrator al reclamantului-parat si ca o consecinţa a admiterii primului capăt de cerere, iar daca se considera necesara o justificare suplimentara, se poate face aplicarea art. 197 alin.2 din Legea nr.31/1990 care prevede că  administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării si răspunderii pentru daune".

Cazul de faţă consideră că se încadrează in ambele situaţii prevăzute de lege pentru revocarea mandatului administratorului.

Reclamantul-parat a primit un mandat de administrator intr-o societate concurenta sau cel puţin având acelaşi obiect de activitate, chiar daca este vorba de un mandat de facto (legea nu distinge intre tipurile de mandat); reclamantul-parat face un comerţ concurent sau cel puţin de acelaşi gen, pe contul altei persoane juridice (SS SRL).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.209, art.451 - 453 din Noul Cod de procedura civila; art.197 alin.2, art.222 alin.1 lit.d, art.223 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile; art.30 alin.4 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului, orice alta dispoziţie legala aplicabila.

În dovedirea susţinerilor sale pârâtul-reclamanta a solicitat administrarea următoarelor probe: înscrisuri, interogatoriul reclamantului-pârât, expertiza contabilă, proba cu martori.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul UCI solicitând respingerea apărărilor pârâtului şi admiterea cererii  de chemare în judecată..

În ceea ce priveşte propunerile pârâtului UGI de rezolvare pe cale amiabilă a celor 2 dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, consideră că nu pot fi acceptate deoarece nu poate fi vorba de propuneri de soluţionare, în condiţii echitabile, a litigiilor dintre cei doi asociaţi ai S SRL, concretizate prin aceste dosare, aşa cum pretinde pârâtul, în realitate fiind vorba de stipulaţii în favoarea pârâtului  cu privire la:

- dorinţa de repartizare, în favoarea sa, a câştigurilor realizate de S SRL şi de SS SRL şi cu privire la absolvirea sa de la plata daunelor cauzate S SRL, prin actele sale de concurenţă neloială, propunerile respective fiind clauze leoniene, ce contravin legii;

- dorinţa de cesionare, în favoarea sa, cu titlu gratuit, a mărcii naţionale înregistrată SS, propunerea respectivă fiind nelegală, reclamantul IGP nefiind titularul acestei mărci;

- dorinţa de cesionare, în favoarea sa, cu titlu gratuit, a cererii de înregistrare a mărcii naţionale S, propunerea respectivă fiind nelegală, reclamantul IGP nefiind solicitantul acestei cereri;

- dorinţa de excludere a reclamantului IGP din societatea S SRL, al cărei administrator unic, cu puteri depline şi asociat este, propunerea respectivă fiind nelegală, conform prevederilor art. 14 din Legea nr.31/1990, pârâtul UGI, în calitate de administrator unic, cu puteri depline şi asociat unic al societăţii concurente SG SRL, neavând dreptul să mai fie asociat unic şi la altă societate cu răspundere limitată.

În cazul în care pârâtul UGI doreşte într-adevăr rezolvarea, în condiţii echitabile, pe cale amiabilă, a litigiilor cu reclamantul IGP, înţelege să-i propunem următoarele:

- dizolvarea S SRL printr-o hotărâre a adunării generale a celor doi asociaţi ai acestei societăţi, în hotărârea respectivă urmând să se menţioneze şi modul de lichidare a societăţii, precum şi modul de repartizare a activelor rămase, după plata creditorilor, conform art. 227 alin (1) lit. d) şi art. 235 alin (1) şi alin (2) din Legea nr. 31/1990;

- înregistrarea hotărârii adunării generale, menţionată anterior, în registrul comerţului;

- radierea S SRL din registrul Comerţului, urmată de împărţirea bunurilor între cei doi asociaţi, după procedura lichidării prevăzute la art. 235 alin (3) şi alin (4)şi ale art. 237 din Legea nr. 31/1990 şi transmiterea drepturilor asupra bunurilor rămase după plata creditorilor acestei societăţi, în favoarea celor doi asociaţi ai acestei societăţi.

Reclamantul-pârât a menţionat se impune dizolvarea S SRL pentru motivele arătat prin cererea de chemare în judecată .

În plus, reclamantul - pârât a arătat că  dispariţia elementul affectio societatis, adică a intenţiei asociaţilor de a colabora la desfăşurarea activităţii comerciale a S SRL, determină dizolvare acestei societăţi, fiind lipsită de relevanţă eventuala culpă a unuia sau altuia dintre cei doi asociaţi în generarea acestor neînţelegeri, important fiind doar efectul disensiunilor, respectiv împiedicarea funcţionării societăţii, aşa cum rezultă şi din Decizia ICCJ, Secţia comercială, nr.256 din 30 ianuarie 2008.

Susţinerile pârâtului-reclamanta că neînţelegerile dintre asociaţi au fost provocate chiar de reclamant, iar măsura dizolvării s-ar lua cu nerespectarea principiului nemo auditur propriam turpitudem allegans  sunt neîntemeiate, fiind lipsită de relevanţă, eventuala culpă a unuia sau altuia dintre cei doi asociaţi în generarea acestor neînţelegeri, aşa cum s-a arătat anteriore.

Nu corespunde adevărului nici afirmaţia pârâtului –reclamant că  . S SRL  a fost  dezvoltată prin eforturile sale, deoarece,  în realitate, denumirea S SRL, conform Dovezii privind disponibilitatea firmei nr. 44107 din 08.10.2008, eliberată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj (O.R.C.T.G.) a fost înregistrată de prof. univ. dr. ing. PI.IM, asociat şi administrator cu puteri depline al S.C. V SRL, devenită S SRL, care ulterior şi-a vândut drepturile sale, respectiv cele 25% din capitalul social şi calitatea de administrator unic, cu puteri depline, precum şi denumirea înregistrată S SRL, reclamantului IGP.

Consideră reclamantul-pârât că nu poate fi vorba de o contribuţie pozitivă importantă, prin eforturile personale ale pârâtului UCI, la stabilirea denumirii S SRL, la orientarea activităţii acestei societăţi către comerţul cu echipamente electrice şi la dezvoltarea societăţii respective, pentru că:

a) în perioada 2008 -2010, în care societatea S SRL a fost condusă de prof univ. dr. ing. Popescu Ion - Marian, asociat şi administrator cu puteri depline al acestei societăţi, pârâtul UGI nu avea calitatea de asociat al acestei societăţi, fiind angajat cu contract de munca în altă parte, fapt pe care îl recunoaşte.

b) în perioada 2010 - 2012, în care societatea S SRL a fost condusă de reclamantul IGP, pârâtul-reclamant,  UGI nu a putut avea o contribuţie pozitivă importantă, aşa cum pretinde, la dezvoltarea societăţii S SRL, fiind angajat cu contract de munca în alta parte, iar după ce a preluat societatea SGI SRL, în noiembrie 2011, căreia i-a schimbat denumirea devenind SG SRL şi obiectul de activitate, prin încorporarea, ca activitate principală, a obiectului de activitate al societăţii S SRL, nu a putut avea o contribuţie pozitivă importantă la dezvoltarea societăţii S SRL, acesta devenind şi  administrator unic cu puteri depline al unei alte societăţi, respectiv al societăţii SG SRL, reprezentând o societate concurentă faţă de societatea S¸

c) în perioada 2010 - 2012, în care reclamantul IGP s-a ocupat, în mod exclusiv, numai de activitatea societăţii, activitatea respectivă fiind singura sursă de venituri a acestuia, nefiind angajat să mai lucreze şi în altă parte;

d) în perioada 2010 – 2012, pârâtul UGI, abuzând de calitatea de asociat al societăţii S SRL a fraudat această societate prin diferite acte de concurenţă neloială, cum ar fi, ca de exemplu:

- preluarea, în mod fraudulos de către S.C. SG SRL, a comenzii de produse Siemens a societăţii D-CT SRL, reprezentată prin directorul CS , ofertată anterior de S SRL, reprezentată prin reclamantul IGP, pârâtul prezentandu-se fără acordul administratorului, în data de 24.10.2011, orele 15:58, ca fiind director general al societăţii S SRL, fără a avea această calitate şi în data de 22.11.2011 ora 23:05, ca fiind director general al S.C. SG SRL şi al S.C. S SRL (E-mail: ………… şi E-mail: ……), fără a avea aceste calităţi;

- preluarea, în mod fraudulos, de către S.C. SG SRL, al cărei asociat şi administrator unic cu puteri depline este pârâtul UGI, a mai multor comenzi de produse, ofertate anterior de reclamantul IGP, ca asociat şi administrator unic cu puteri depline al societăţii S SRL, prin prezentarea ca făcând parte din grupul SG SRL, ca partener al S SRL, având site-ul …………., ceea ce nu este adevărat, în realitate S SRL nefiind parteneră cu SG SRL.

- deşi a provenit din societatea SI SRL, pe care a preluat-o pârâtul UCI, la 09.11.2011, căreia i-a schimbat denumirea devenind SG SRL şi apoi, în luna iunie 2012, i-a schimbat şi sediul, funcţionând în acelaşi sediu cu societatea S SRL, SG SRL a început să realizeze profit, începând cu anul 2012, an pe care S SRL I-a încheiat pe pierderi, apărând astfel suspiciunile şi stările de tensiune permanentă între cei doi asociaţi ai S SRL, menţionate de numitul pârât la pag. 6-7 din documentul denumit întâmpinare, care au generat neînţelegerile grave dintre aceştia;

- deşi pretinde că nu efectuează activităţi de concurenţă neloială faţă de societatea S SRL, menţionând în acest sens activităţile prezentate la pag. 5-6 din întâmpinare, totuşi se opune dizolvării societăţii S SRL, ceea ce nu ar trebui să se întâmple, în cazul în care pârâtul UCI nu ar efectua activităţi de concurenţă neloială.

5) Afirmaţiile numitului pârât precum că SG SRL şi-a început deci activitatea după ce reclamantul a înfiinţat societatea SS SRL şi au început neînţelegerile dintre asociaţi, nu corespund adevărului. În realitate, societatea SG SRL şi-a început activitatea  mai înainte de înfiinţarea societăţii S SRL, respectiv în data de 09.11.2011, reprezentând data preluării acesteia de către pârâtul UGI, aşa cum rezultă din cele prezentate anterior, societatea SS SRL fiind înfiinţată ulterior, respectiv în luna februarie, după ce societatea S SRL a început să lucreze pe pierderi, iar reclamantul IGP a rămas fără surse de venituri din care să-şi întreţină familia, aşa cum am menţionat la pag. 4 din Cererea de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile reglementărilor legale enunţate deja, precum şi dispoziţiile art. 194 - 394 Noul C. proc. civilă.

Reclamantul a depus întâmpinare la cererea - reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant UCI, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Referitor la primul capăt de cerere prin care pârâtul-reclamant a solicitat excluderea asociatului IGP din societatea S SRL şi continuarea activităţii societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic,  în temeiul art. 222 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, reclamantul pârât a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat, în lumina dispoziţiilor art. 14 alin (1), alin (2) şi alin (3) din Legea nr. 31/1990 care prevede că „(1) O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.(2) O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană.(3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) şi (2), statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăţi astfel constituită."

Societatea S SRL nu-si poate continua activitatea cu pârâtul-reclamant UCI, pentru că mai este asociat unic si administrator cu puteri depline al unei alte societăţi, respectiv al societăţii SG SRL.

Reclamantul–pârâta a solicitat respingerea şi a capătului cererii reconvenţionale prin care pârâtul-reclamant a solicitat revocarea mandatului de administrator al reclamantului IGP deţinut în cadrul societăţii S SRL întrucât dispoziţiile art. 197. (1) din Legea nr. 31/1990 nu pot constitui temei legal pentru revocarea mandatului de administrator, cu plata daunelor cauzate.

Deşi potrivit art. 197 alin (2) şi alin (3) din Legea nr. 31/1990, se poate solicita revocarea mandatului de administrator, cu plata daune cauzate, totuşi o astfel de solicitare este netemeinică, pentru că :

- deşi reclamantul-pârât IGP a fost acela care, a făcut totul pentru a asigura buna funcţionare a S SRL, această activitate fiind singura lui sursă de venituri pentru întreţinerea familiei, totuşi, începând cu 09.11.2011, reprezentând data la care pârâtul-reclamant UCI a devenit asociat unic şi administrator cu puteri depline al societăţii concurente SG SRL, nu a mai putut să-şi îndeplinească de facto funcţia de administrator al S SRL pentru că pârâtul-reclamant, abuzând de calitatea de asociat al S SRL şi de calitatea de asociat unic şi de administrator cu puteri depline al SG SRL, precum şi de faptul că cele două societăţi au sediul social în aceeaşi locaţie, respectiv în apartamentul pe care el îl deţine în proprietate, i-a interzis reclamantului-pârât accesul la corespondentă şi la documentele contabile şi chiar accesul în acest sediu, aşa cum a învederat la lit. a) de la pag. 2 din Cererea de chemare în judecată;

- deşi reclamantul-pârât IGP a fost acela care a încercat să soluţioneze pe cale amiabilă, neînţelegerile dintre asociaţii S SRL, apărute după data de 09.11.2011, nu a reuşit nici măcar să poată discuta problemele privind activitatea acestei societăţi în cadrul unei adunări generale a celor doi asociaţi, de fiecare dată lovindu-se de un refuz total de a comunica din partea pârâtului-reclamant UGI;

- nu poate fi vorba de săvârşirea unor acte de concurenţă neloială prin care să fie fraudată societatea S SRL, prin aceea că reclamantul-pârât IGP şi-a ajutat soţia şi mama să-şi înfiinţeze, în data de 24.02.2012, societatea SS SRL, pentru că această activitate nu a fost făcută cu intenţia de a frauda, respectiv de a deturna clienţii fideli ai societăţii S SRL, spre SS SRL, ci a fost făcută pentru a-şi putea asigura veniturile minime necesare întreţinerii familiei.

Referitor la cheltuielile de judecată, reclamantul pârât a arătat că acestea vor fi suportate, la cerere, de partea care pierde procesul, conform dispoziţiilor art. 451-453 Noul C. proc.civilă.

A mai arătat reclamantul-pârât că cel care a început săvârşirea mai multor acte de concurenţă neloială faţă de societatea S SRL, este pârâtul-reclamant  care a preluat fraudulos, prin inducere în eroare, de către S.C. SG SRL, al cărei asociat şi administrator unic cu puteri depline este el, a comenzii de produse Siemens a societăţii D-C T SRL şi a altor comenzi de produse, ofertate anterior de societatea S SRL , pe pe site-ul societăţii SG SRL apar date şi informaţii precum că societatea S SRL, având site-ul …., ar face parte din acest grup, ca partener; anularea domeniului de internet …… cumpărat anterior de S SRL; urmată de înscrierea acestui domeniu pe site-ul SG SRL, aşa cum rezultă din documentul cuprinzând Răspunsul Echipei Spaţiu.ro pe care îl anexează şi din Documentul din care rezultă direcţionarea domeniului de internet ….. către site-ul …...

Consideră reclamantul-pârât că nu a săvârşit acte de concurenţă neloială prin care să fraudeze societatea S SRL, deoarece ajutorul oferit  soţiei şi mamei sale să-şi înfiinţeze, în data de 24.02.2012, societatea SS SRL, nu poate constitui un act de concurenţă neloială, iar faptul că SS SRL a negociat şi încheiat contracte cu societatea O sau cu alte societăţi care erau informate greşit că societatea S SRL a fost preluată de SG SRL nu poate constitui un act de concurenţă neloială.

În opinia reclamantului-pârât nu constituie acte de concurenţă neloială cererea de înregistrare a mărcii naţionale S, pe care a formulat-o deoarece denumirea comercială rezervată S SRL nu a fost înregistrată şi ca emblemă, alegerea şi înregistrarea unei embleme fiind facultativă, aşa cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 şi art. 11 din Legea nr. 26/1990 privind registru comerţului, nu poate reprezenta un semn prin care societatea S SRL să se poată diferenţia de alţi comercianţi, persoane fizice sau juridice, care desfăşoară activităţi similare de comerţ, în timp ce marca înregistrată reprezintă uri astfel de semn.

Prin marca naţională înregistrată SS şi prin cererea de înregistrare a mărcii naţionale S se procedează la protejarea serviciilor oferite şi prestate de societatea SS SRL, conform Legii nr. 84/1998 privind protecţia mărcilor şi indicaţiilor geografice, utilizarea acestor mărci, în condiţiile legii, neputând constitui acte de concurenţă neloială.

Reclamantul-pârâta a mai arătat că afirmaţiile pârâtului-reclamant UCI că ar fi achiziţionat din banii S SRL domeniul …….. unde este găzduit site-ul SS SRL", că a utilizat "... abonamentul telefonic plătit de S SRL pentru activitatea ..." SS SRL, sunt neîntemeiate întrucât nu corespund adevărului (sens în care anexează Factura Sena GHESI-F nr. 1820 din 18.04.2012, Chitanţa nr. 60135450/19.12.2010, Chitanţa nr. 92594969/19.01.2013 şi Contractul de cesiune nr. 40757063/20.12.2012), iar afirmaţia în sensul că a utilizat autoturismul Opel Astra  aparţinând societăţii S SRL pentru activitatea societăţii concurente SS SRL este neîntemeiată pentru că acest autoturism a fost folosit numai în interesul societăţii S SRL pentru raportări la ANAF, recuperări datorii etc. societatea SS SRL având alt autoturism care este folosit în interesul acesteia.

5) Afirmaţiile pârâtului-reclamant că, fără autorizarea adunării acţionarilor, "reclamantul-pârât a primit un mandat de administrator într-o societate concurentă, chiar dacă este vorba de un mandat de facto ... ", sunt neîntemeiate, în lumina principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, neîntrunirea adunării acţionarilor societăţii S SRL, în care să se discute şi problema autorizării, pentru a fi respectate dispoziţiile art. 197 alin (2) din Legea nr 31/1990, fiind din culpa pârâtului-reclamant UCI care, deşi a fost convocat de mai multe ori, verbal şi în scris, totuşi nu s-a prezentat la AGOA S SRL din data de data de 05.03.2013 şi nici la AGOA, reconvocată, pentru data de 04.04.2013.

În drept, au fost invocate dispoziţiile reglementărilor legale enunţate deja, precum şi dispoziţiile art. 205 - 210 şi ale art. 211-394 NCPC.

Pârâtul UCI a depus răspuns la întâmpinarea depusa de reclamantul-pârât IGP la cererea reconvențională.

1.Prin întâmpinare, pârâtul-reclamant a arătat că dovada ca nu mai deţine calitatea de asociat unic in cadrul societăţii SG SRL S.R.L. va fi depusa la primul termen de judecată.

Râtul –reclamant a menţionat că va coopta în cadrul societăţii SG SRL S.R.L. încă un asociat, însă, fiind o operaţiune care necesita o analiza atenta si aprofundata, pentru care este nevoie de timp, va  depune documentele respective la primul termen de judecata.

2. In ceea ce priveşte capătul 2 din Cererea reconvenționala, privind revocarea mandatului de administrator al reclamantului-parat, precizează ca acest capăt de cerere este întemeiat în subsidiar pe art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 privind societăţile

În Cererea reconvenționala, la capătul 2 de cerere, s-a strecurat o eroare de redactare, in sensul indicării art.197 alin.1 in loc de art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Formulează prezenta cerere precizatoare in temeiul art.204 alin.2 punctul 1 NCPC.

 3.  Faţă de apărările formulate de reclamantul-parat, privind cererea de excludere a sa din societatea S SRL, pârâtul reclamant a arătat reclamantul-parat este asociat cu un procent de 70% in cadrul societăţii SS SRL, iar soţia sa deţine doar 30% din aceasta societate, deci, în mod logic se desprinde concluzia ca soţia si mama l-au ajutat pe acesta să înființeze societatea în cauza, si nu invers.

Reclamantul-parat era angajat cu contract de munca la societatea S SRL in momentul in care si-a înființat cea de-a doua societate; deci la data de 24.02.2012, pe lângă dividendele aferente anului 2011 (societatea S SRL avusese in anul 2011 un profit net de 229.900 lei),  reclamantul-pârât avea de încasat si venituri salariale, fiind exclusa ipoteza ca nu avea cu ce să îşi asigure întreținerea familiei .

Afirmaţiile reclamantului-parat precum ca a înființat o noua societate întrucât nu si-a mai putut exercita mandatul de administrator in societatea mai veche sunt nefondate. La data la care reclamantul-parat a înfiinţat societatea SS SRL relaţiile dintre cei doi asociaţi din societatea S SRL erau bune, erau relaţii de colaborare pentru realizarea activităţilor societăţii, astfel cum se poate vedea din corespondenta email ataşata. Reclamantul-parat avea acces la sediul social, la corespondenta şi la documentele contabile, afirmaţiile contrare din întâmpinarea la Cererea reconvenționala fiind neîntemeiate si surprinzătoare.

Neînţelegerile dintre cei doi asociaţi nu au început in data de 09.11.2011 când pârâtul-reclamant a devenit asociat cu un procent de 51,16 % si administrator in societatea SG SRL S.R.L. Nu aveau cum sa fie disensiuni din moment ce societatea nu a avut activitate  pana in luna iunie 2012, când a fost schimbat sediul social in Bucureşti si a depus la Oficiul Registrului Comerţului o declaraţie speciala de îndeplinire a condiţiilor de începere a activităţii.

In mod intenţionat reclamantul-parat încearcă sa prezinte cronologic invers evenimentele petrecute, căutând o justificare pentru faptele sale. Din documentele aflate la dosar, reiese însă cu evidenta faptul ca înfiinţarea societăţii SS SRL a avut loc cu câteva luni înainte de începerea activităţii societăţii SG SRL S.R.L.

Toate aceste sunt făcute din dorinţa de a se stabili cu exactitate situaţia de fapt, însă subliniază faptul ca activitatea societăţii SG SRL S.R.L, putea sa fi început si înainte de înfiinţarea societăţii noi a reclamantului-parat, in sarcina acestuia neexistând o obligaţie legala de a nu fi asociat sau administrator in cadrul unei alte societăţi.

 În schimb, reclamantul-parat avea obligaţia de a nu face un comerţ concurent sau cel puţin de acelaşi gen, pe contul altei persoane juridice atâta vreme cat era administrator al societăţii S SRL

Cu privire la încălcarea acestei obligaţii, pârâtul reclamant a arătat că depune un extras de pe site-ul UEFISCDI, instituţie publica din subordinea Ministerului Educaţiei, de unde reiese ca la data de 11.05.2012 reclamantul-parat depusese un proiect in competiţia „Cecuri de inovare" in numele societăţii SS SRL

Faţă de afirmaţiile reclamantului-parat conform cărora denumirea S SRL a fost înregistrata de d-nul prof. univ. dr. ing. PIM, la data de 08.10.2008  şi că, ulterior, acesta a vândut drepturile sale (părţile sale sociale) către reclamantul-parat, face următoarele precizări:

- faptul ca o rezervare de denumire pentru o societate se face pe numele unuia dintre asociaţi nu conferă acestuia drepturi mai mari decât ale celorlalţi asupra denumirii respective după momentul la care aceasta denumire este înregistrata la Oficiul Registrului Comerţului. Denumirea o data înregistrata aparţine societăţii, deci tuturor asociaţilor, ea nu face parte dintr-o categorie de drepturi care ar aparţine cu titlu special celui ce făcuse anterior rezervarea de denumire;

- faptul ca reclamantul-parat a primit prin cesiune o parte din părţile sale sociale chiar de la persoana care făcuse in anul 2008 rezervarea de denumire „S SRL", ramane o simpla coincidenta, fara nici un efect juridic.

4. Dovezi suplimentare privind faptul ca pârâtul-reclamant a colaborat cu fondatorii societăţii S SRL inainte de a deveni asociat, sunt următoarele:

- un extras de cont din anul 2008 emis de Raiffeisen Bank S.A. care atesta in data de 23.10.2008 că pârâtul-reclamant a făcut o plata de 190,40 lei pentru factura emisa de Spaţiul (Space) Ro pentru numele de domeniu S.ro;

- o declaraţie olografa din partea d-lui RI, care atesta faptul ca pârâtul a contribuit la alegerea denumirii „S SRL", fiind colaborator al acestei societăţi incă din anul 2008.

5. Pârâtul-reclamant a invocat în materie respectiv Decizia nr.768/ 27.02.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Secţia comerciala, in care s-a apreciat ca neînţelegerile grave dintre asociaţi sunt o cauza de excludere a asociatului, nu numai de dizolvarea a societăţii; că lipsa affectio societatis nu conduce automat la dizolvarea societăţii, ci mai degrabă la excluderea asociatului in cauza; daca societatea are posibilitatea din punct de vedere financiar de a-si realiza obiectul de activitate, asociatul nemulţumit se poate retrage sau poate fi exclus din societate, permiţând funcţionarea in continuare a acesteia; daca un asociat doreşte continuarea societăţii, nu se impune dizolvarea acesteia.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate pentru reclamantul-pârât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului-reclamant şi proba testimonială, iar pentru pârâtul-reclamant  proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului –pârât, proba testimonială şi proba cu expertiza contabilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul IGP şi pârâtul şi pârâtul UCI, au calitatea de asociaţi ai societăţii S SRL, fiecare deţinând un nr. de 10 părţi sociale, în valoare totală de 100 lei,  reprezentând 50% din capitalul social,  participarea acestora la beneficii şi pierderi fiind proporţională cu capitalul social deţinut.

Astfel cum rezultă din Actul constitutiv al societăţii S SRL (f. 8-14 vol. 1) şi din relaţiile furnizate de registrul comerţului (f. 114-118 vol. 1),  societatea are ca obiect principal de activitate „Comerţ cu ridicata de componente şi echipamente electronice şi de telecomunicaţii”, iar administratorul acesteia, cu puteri depline, este reclamantul IGP.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat dizolvarea societăţii pentru neînţelegerile grave existente între asociaţi, care împiedică desfăşurarea activităţii societăţii, invocând  prevederile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare.

Conform prevederilor  art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, societatea se dizolvă prin „hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.”

Textul de lege mai sus enunţat, reglementează dizolvarea judiciară a societăţii, la cererea oricărui asociat, atunci când există motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.

Aşadar, criteriul prevăzut de lege pentru admisibilitatea unei cereri de dizolvare formulate în temeiul art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990,  îl constituie existenţa  unor motivele temeinice, care pot consta în neînțelegeri grave dintre asociați de natură să împiedice funcționarea societății.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că între asociaţii  S SRL există neînţelegeri grave generate de comportamentul ambii asociaţi, neînţelegeri care împiedică funcţionarea societăţii.

 Astfel, în ceea ce-l priveşte pe reclamantul IGP, tribunalul reţine că acesta a înfiinţat la data de 24.02.2012, împreună cu soţia sa, IV, societatea SS SRL, societate care are acelaşi obiect principal de activitate cu societatea S SRL, respectiv „Comerţ cu ridicata de componente şi echipamente electronice şi de telecomunicaţii” (f. 144-147 vol. 1).

Deşi în Actul constitutiv şi în înregistrările din registrul comerţului reclamantul IGPa apare doar în calitate de asociat care deţine 70% din capitalul social, (30 % din capitalul social fiind deţinut de soţia sa, IV), administratorul societăţii fiind IS, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, în fapt, reclamantul este cel care administrează societatea şi nu IS (mama reclamantului).

În acest sens, tribunalul reţine din depoziţia martorei IS, propusă de pârât, că  neînţelegerile grave dintre cei doi asociaţi au apărut în luna noiembrie 2011, după ce reclamantul a aflat că pârâtul UCI deţine o societate care desfăşoară aceeaşi activitate ca şi S SRL. Întrucât societatea S SRL nu mai avea clienţi, reclamantul a hotărât să-şi înfiinţeze o altă societate, cu acelaşi obiect de activitate - SS SRL .

Din declaraţia martorei rezultă că cel care administrează activitatea societăţii SS SRL este IGP, acesta ocupându-se de importul echipamentelor, de contactarea clienţilor, de negocierea contractelor, de semnarea lor şi chiar de gestionarea resurselor financiare ale societăţii, având drept de semnătură în bancă pentru societatea SS SRL.

Referitor la activitatea desfăşurată de martora IS în cadrul societăţii SS SRL, aceasta a declarat că primeşte corespondenţa şi  coletele, prezintă ordine de plată băncii la care societatea are cont deschis, răspunde la telefon şi preia solicitările clienţilor pe care le transmite reclamantului IGP

Martora a mai arătat că nu s-a întâlnit personal cu niciunul dintre clienţii societăţii, contractele cu aceştia fiind semnate la recomandarea fiul său, IGP. De asemenea, aceasta nu deţine o adresă de e-mail pentru a fi contactată sau pentru a contacta clienţii societăţii; nu lucrează pe calculator şi nu deţine un număr propriu de telefon la care să poată fi contactată, clienţii sunând doar pe telefonul fiului său, IGP.

Declaraţia martorei IS se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar (f.149 şi 156 vol.1) din care rezultă că persoana de contact din cadrul societăţii SS SRL este reclamantul IGP şi nu administratorul societăţii, iar prin răspunsul la întrebările nr. 10 şi 11 din interogatoriul formulat de pârât, reclamantul  a recunoscut că a semnat contracte cu clienţii societăţii SS SRL, în baza mandatului promit de la administrator şi că are drept de semnătură în bacă pentru societatea SS SRL.

În ceea ce priveşte numărul de telefon al societăţii (XXXXX) tribunalul constată că acesta coincide cu numărul de telefon al societăţii S SRL, acest număr de telefon fiind cedat de  S SRL, reclamantului la data de 20.12.2012 prin contractul de cesiune nr. 40757063 (f. 219-220 vol. 1).

De asemenea, martora IS nu a putut indica niciunul dintre furnizorii echipamentelor pe care le comercializează societatea SS SRL nici nu a putut denumi vreunul dintre aceste echipamente, de unde rezultă că aceasta nu se ocupă de administrarea societăţii SS SRL, deţinând doar formal această funcţie,  administrarea societăţii fiind asigurată de reclamantul IGP.

 Tribunalul reţine că înfiinţarea societăţii SS SRL de către reclamant în luna februarie 2012 a dus la amplificarea neînţelegerilor şi tensiunilor dintre cei doi asociaţi, ambii asociaţi  fiind preocupaţi, în egală măsură, să creeze confuzie în rândul clienţilor societăţii S SRL, în scopul deturnării lor către societăţile pe care le administrează.

În acest sens, tribunal remarcă faptul că denumirea societăţii înfiinţate de reclamant, SS SRL, utilizarea unor date de contact comune pentru cele două societăţi precum şi a aceluiaşi slogan „Soluţii, Inovaţie Mobilitate” poate crea cu uşurinţă confuzie între această societate şi societatea S SRL.

În plus, prin nota informativă transmisă prin e-mailul din data de 24.03.2012, reclamantul a adus la cunoştinţa clienţilor societăţii S că datele societăţii vor fi altele, sugerând că societatea S SRL şi-a schimbat denumirea în SS SRL precum şi datele de înregistrare şi de contact (f. 156-163 vol. 1 ).

Tribunalul nu poate reţine apărarea reclamantului în sensul că a fost nevoit să-şi înfiinţeze o altă societate pentru a asigura veniturile necesare traiului familiei sale, deoarece în calitatea de angajat al societăţii S SRL încasa lunar un salariu net de 3500 lei, conform răspunsului la întrebarea nr. 6 din interogatoriu.

 În ceea ce-l priveşte pe pârâtul UCI, tribunalul reţine că acesta a fost cooptat ca asociat în societatea S.I. SRL, în luna noiembrie 2011, astfel cum rezultă din Actul adiţional la Actul constitutiv al  S.I. SRL, având încheierea de dată certă nr. 14261/09.11.2011 (f. 90, 91 vol. 1).

 Prin acelaşi act adiţional la Actul constitutiv al S.I. SRL, s-a decis reluarea activităţii societăţii începând cu data de 09.11.2011, schimbarea denumirii societăţii şi schimbarea domeniului principal de activitate precum şi a obiectului principal de activitate din „lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat” în „comerţ  cu ridicata de componente şi echipamente electronice şi de telecomunicaţii”.

Ulterior, prin Actul adiţional la Actul constitutiv al SG SRL, având încheierea de dată certă nr. 284/07.06.2012, societatea s-a transformat în societatea cu asociat unic, în urma dobândirii de către asociatul cesionarul UCI a tuturor părţilor sociale, acesta ajungând  să deţină 100 % din capitalul social şi, în consecinţă, calitatea de asociat unic şi administrator. Totodată a fost schimbat sediul societăţii  din Com. Runcu, Jud. Gorj, în Bucureşti, sector 6 (f. 96-102 vol. 1).

Tribunalul constată că societatea SG SRLşi-a mutat sediul social la adresa domiciliului pârâtului UCI, adresă la care se află şi sediul social al societăţii S SRL, în care pârâtul Unga Cosmin–Ionel deţine calitatea de asociat cu 50 % din capitalul social, fapt ce a generat neînţelegeri între cei doi asociaţi  ai S SRL, în condiţiile în care cele două societăţii au nu doar sediul comun ci şi acelaşi obiect de activitate,  aspecte de natură a produce confuzie în rândul clienţilor S SRL, cu atât mai mult cu cât pârâtul a creat adresa de e-mail …….. (f.36 vol.1) şi s-a prezentat drept responsabil cu administrarea siteului ………….f. 98 vol. 2).

De asemenea, la cererea pârâtului UCI domeniul ...... aparţinând societăţii S SRL, a fost direcţionat către site-ul societăţii SG SRL, iar în cele din urmă a fost anulat la data de 30.08.2012 (f. 221 vol. 1). Totodată pe pagina de internet a societăţii SG SRL, a apărut informaţia conform căreia, S SRL face parte din grupul de firme S (f.38 vol. 1, f.96 vol. 2) în condiţiile în care nu a existat nicio manifestare de voinţă a celor două societăţi, în sensul asocierii lor în vederea constituirii unui grup de afaceri integrat pentru realizarea unor obiective comune, într-un domeniu de interes comun.

Dimpotrivă, nu a exista nici măcar o informare a reclamantului în calitate de asociat şi administrator al S SRL, cu privire la intenţie a pârâtului (asociat unic  şi administrator al SG SRL) ca cele două societăţi să se constituie într-un grup de afaceri în vederea realizării unor obiective comune în domeniul lor de activitate.

Tribunalul mai reţine din corespondenţa electronică purtată între Spaţiul Ro Comercial şi reclamantul IGP (f. 109 vol. 2) că pe site-ul .....aparţinând societăţii S SRL se afişează site-ul …., în condiţiile în care singura persoană autorizată să facă modificări în cont era administratorul societăţii S, deţinătoare a domeniului, iar reclamantul IGP nu a făcut şi nici nu avea interesul să facă o astfel de modificare.

În  acest sens, din depoziţia martorului propus de reclamant, CGL, rezultă că pârâtul UCI s-a folosit de buna credinţă a reprezentanţilor Space Ro SRL, pentru a avea acces la datele de administrare complete ale site-ului S. ro. Acesta le-a  comunicat reprezentanţilor Space Ro SRL că a uitat parola de acces, trimiţându-le codul unic de înregistrare şi actul constitutiv al societăţii S SRL, din care reieşea că deţine 50 % din capitalul social.

S-a constata apoi că site-ul S.ro aparţinând societăţii S SRL afişa conţinutul site-ului ….. Martorul a explicat că  în momentul în care se deschide pagina, tastând S.ro sau ……., apar informaţii doar  despre clientul …….. 

Din depoziţia martorului CGL rezultă că în e-mailul trimis de pârâtul U către Space Ro SRL, acesta s-a prezentat ca fiind proprietarul domeniului S.ro, susţinând că are dreptul de a administra acest site, deşi proprietarul domeniului este societatea S SRL, aşa cum apare pe portalul rotland.ro., autoritatea care administrează aceste domenii; declaraţie care se coroborează cu înscrisul aflat la fila 98 vol. 2 din dosar.

Martorul a precizat că persoana care are acces la domeniul S.ro, poate face orice modificare doreşte; poate să şteargă sau să adauge date, existând şi posibilitatea  direcţionării e-mailurilor primite pentru S ro. către o altă adresă de e-mail.

Aşadar, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că pârâtul UCI, profitând de buna credinţă a reprezentanţilor Space Ro SRL, a obţinut acces la datele de administrare a domeniul S.ro, acţionând de maniera în care, accesarea domeniului S.ro să oferă informaţii despre societatea SG SRL şi nu informaţii despre societatea S SRL, deţinătoarea  respectivului site.

Contrar susţinerilor pârâtului, tribunalul reţine că societatea SG SRLnu şi-a reluat activitatea în luna iunie 2012, după mutarea sediului social în Bucureşti, ci aceasta şi-a reluat activitatea în luna noiembrie 2011, conform Actul adiţional având încheierea de dată certă nr. 14261/09.11.2011.

Faptul că SG SRL a desfăşurat activitate anterior lunii iunie 2012, rezultă din facturile fiscale emise de societate anterior acestei date (f. 81-87 vol. 2), precum şi din Lista principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani depusă la dosar (f. 100 vol. 2) din cuprinsul căreia  rezultă că SG SRL a efectuat livrări de produse către societatea DSA, la data de 12.01.2012 şi la data de 23.03.2012, în baza unui contract încheiat între cele două societăţi.

Faptul că societatea SG SRL  îşi desfăşura din plin activitatea la data mutării sediului în Bucureşti, rezultă şi din Recomandarea din data de 24.03.2014 de AGFDŢ SRL, în cuprinsul căreia se menţionează că între cele două societăţi s-a încheiat contractul nr. 5/09.04.2012. 

Cât priveşte susţinerea pârâtului că societatea SG SRL nu a avut activitate în anul 2011, întrucât cifra de afaceri a fost zero, tribunalul nu o poate primi, deoarece cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din operațiunile comerciale efectuate de firmă, respectiv vânzarea de mărfuri și produse într-o perioadă de timp determinată. Or, faptul că societatea nu a înregistrat venituri în perioada scurtă cuprinsă între data reluării activităţii (09.11.2011) şi data de 31.12.2011, nu echivalează cu lipsa activităţii societăţii, cu atât mai mult cu cât din datele disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice (f. 89 vol. 1) rezultă că societatea SG SRL a înregistrat în anul 2011 cheltuieli în sumă de 1933 lei. 

Tribunalul nu poate primi nici apărarea pârâtului în sensul că  societatea SG SRLşi S SRL nu sunt societăţi concurente, deoarece acestea au acelaşi obiect de activitate, iar din conţinutul facturilor emise de către societatea SG SRL rezultă că aceasta nu s-a limitat la prestarea unor servicii de natură tehnică, ci aceasta a prestat şi activitatea de comercializare a unor echipamente conform obiectului său de activitate, neexistând nicio dovadă la dosar că SG SRL comercializează alte echipamente decât societatea S SRL, respectiv produse hidraulice.

În plus, din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar (f 61-66 vol. 2)  rezultă că şi societatea S SRL s-a ocupat şi de prestarea unor servicii de natură tehnică şi nu doar de comercializarea echipamentelor electronice şi de telecomunicaţii.

Este adevărată susţinerea pârâtului că nu exista o obligaţia a sa de a nu fi asociat sau administrator într-o altă societate, însă, simpla calitate de asociat nu îl degrevează de obligaţia de fidelitate faţă de societate şi de obligaţia de a contribui la realizarea obiectului acesteia. Or, aspectele mai sus reţinute denotă preocuparea pârâtului pentru împiedicarea realizării obiectului de activitate al S SRL

În acest sens, tribunalul are în vedere şi corespondenţa electronică purtată între pârât şi reprezentantul societăţii D-CT SRL cu privire la ofertarea unor produse comercializate de ambele societăţi (f. 193-194 vol. 1), în care pârâtul se recomandă ca fiind director general al societăţii SG SRL dar şi al societăţii S S.R.L, deşi din probatoriul administrat nu rezultă că acesta ar fi deţinut o astfel de funcţie în cadrul societăţii S SRL.

Tribunalul subliniază că funcţionarea unei societăţi se realizează prin mecanismul adoptării de hotărâri în adunările generale, hotărâri care exprimă voinţa socială. Prin urmare, dacă adoptarea hotărârilor în adunările generale este împiedicată datorită neînţelegerilor dintre asociaţi (în speţă, fiecare asociat deţinând 50% din capitalul social), însăşi funcţionarea societăţii este împiedicată.

Din corespondenţa electronică purtată între părţi (f. 31-33 şi 40-44 vol.1) rezultă că datorită neînţelegerilor apărute între asociaţi nu a mai fost posibilă funcţionarea societăţii. Intenţia reclamantului de a convoca o adunare generală, la o dată agreată şi de către pârât, a fost sortită eşecului, pârâtul susţinând de fiecare dată că se află în imposibilitatea de a participa.

 Cu toate că pârâtul a fost cel care a solicitat reclamantului convocarea unei adunări în data de 06.04.2012, la sediul societăţii unde se află şi domiciliul său, în vederea discutării activităţii prestate de către administrator şi a modului în care acesta a utilizat bunurile societăţii, acesta nu a participat, invocând existenţa unor motive personale.

Pârâtul nu a dat curs nici convocărilor pentru datele de 05.03.2013 şi 04.04.2013 (f. 55-63 vol.1) la Cabinet de Avocat „CA”, deşi pe ordinea de zi a adunării din 04.04.2013 figura, printre altele, prezentarea şi aprobarea raportului de gestiune şi prezentarea şi aprobarea bilanţului contabil pe anul 2012.

Ulterior, pârâtul i-a comunicat reclamantului că l-a acţionat în judecată ca urmare a săvârşirii unor acte de concurenţă neloială. Din acest moment cei doi asociaţi au încetat orice colaborare, acuzându-se reciproc de săvârşirea unor acte de concurenţă neloială faţă de societatea S SRL

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că ultima adunare generală a asociaţilor (la care a participat pârâtul) a  fost cea din data de 29.02.2012, când s-a prezentat şi aprobat raportul de gestiune pe anul 2011 şi bilanţul contabil pe anul 2011, în acest sens fiind şi răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 11 din interogatoriu (f. 2,3 vol. 2).

Având în vedere cele reţinute mai sus, tribunalul apreciază că neînţelegerile grave intervenite între cei doi asociaţi, denota lipsa unor interese convergente în realizarea obiectului de activitate al societăţii S SRL, nemaiexistând affectio societatis.

Affectio societatis este elementul esenţial al contractului de societate şi reprezintă voința  comună a asociaților unei societăți comerciale de a colabora la desfăşurarea activităţii acesteia în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor, suportând totodată şi riscurile activității comerciale.

În prezent, fiecare dintre părţi deţine calitatea de asociat şi administrator (administrator de facto în cazul reclamantului) într-o altă societate cu acelaşi obiect de activitate ca şi societatea S S.R.L, întregul lor efort fiind canalizat spre realizarea obiectului de activitate al societăţilor  pe care le administrează şi care le pot aduce cele mai mari beneficii, având în vedere cota deţinută din capitalul social (70 % în cazul reclamantului şi 95% în cazul pârâtului, în prezent) dovadă fiind şi faptul că  societatea S SRL a încheiat anul 2012 şi următorii ani în pierdere, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, în timp ce societatea  SG SRL a realizat în anul 2012 un profit de 1.005.658 lei, şi asta în condiţiile în care pârâtul a susţinut că societatea a început activitatea în luna iunie 2012, iar în anul 2013 a realizat un profit de  380.756 lei (f. 38.39 vol. 6). Or, o asemenea disociere de interese echivalează, în opinia tribunalului, cu o lipsa a lui affectio societatis.

În contextul mai sus arătat, tribunalul apreciază că neînţelegerile grave dintre asociaţi, determinate de conduita ambilor asociaţi, fac dovada că scopul pentru care a fost înființată societatea S SRL nu mai poate fi atins și justifică dizolvarea ei.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite condiţiile  prevăzute de art. art. 227 lit. e) din Legea 31/1991 republicată cu modificările şi completările ulterioare, tribunalul va admite cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată şi va dispune dizolvarea societăţii S SRL

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, tribunalul apreciază că remediul propus de pârât prin cererea formulată, respectiv excluderea reclamantului din societate, în temeiul art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, nu este aplicabil în prezenta cauză, întrucât pârâtul a contribuit în mare măsură la ivirea neînţelegerilor între asociaţi după ce a devenit unic asociat şi administrator al SG SRL.

Aşa cum s-a reţinut anterior, pârâtul a întreprins o serie de acţiuni împotriva intereselor societăţii S SRL, menite să creeze confuzie în rândul clienţilor acestei societăţii în scopul deturnării lor, o parte a acestora regăsindu-se în portofoliul de clienţi al SG SRL aşa cum rezultă din compararea facturilor depuse la dosar (f. 69-87 vol. 2) şi a adresei SC AS SRL (f 162 vol.2).

Astfel, pârâtul a prezentat societatea S ca membră a grupului S, a susţinut că este director general al ambelor societăţii, a operat modificări ale site-ului .....aparţinând societăţii S, astfel încât, accesarea lui să ofere informaţii doar despre societatea SG SRL, a mutat sediul social al societăţii  SG SRL la aceeaşi adresă la care se află si sediul societăţii S, a utilizat numele societăţii S în contractele încheiate de SG SRL folosindu-se de buna reputaţie câştigată de această societate, a direcţionat siturile aparţinând S către site-ul  SG SRL.

 În plus, tribunalul reţine că prin probatoriul administrat în cauză pârâtul-reclamant nu a dovedit frauda în dauna societăţii săvârşită de reclamantul-pârât.

 Noţiunea de „frauda in dauna societăţii” presupune prejudicierea conştienta, intenţionata de către administrator a intereselor societăţii prin acte juridice de natură a micşora substanţial patrimoniul acesteia.

Pârâtul a susţinut că acţiunile săvârşite de reclamant în dauna societăţii constau în: participarea la înregistrarea unei societăţi având un nume cvasi–identic cu societatea în care sunt asociaţi; exercitarea fără autorizarea adunării generale a asociaţilor a unui mandat de administrator de facto într-o societate cu acelaşi obiect de activitate; achiziţionarea din banii societăţii S a numelui de domeniu …………….. unde este găzduit site-ul societăţii SS SRL; utilizarea abonamentului telefonic plătit de societatea S SRL pentru activitatea unei societăţi concurente; utilizarea autoturismului Opel Astra aparţinând societăţii S pentru activitatea societăţii concurente S S SRL, deturnarea clientelei societăţii S SRL către societatea concurentă S S SRL, depunerea spre înregistrare la OSIM, în numele societăţii S S SRL a mărcilor „SS”  şi „S”.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul are calitatea de asociat în societatea  S S SRL, societate a cărei denumire este asemănătoare societăţii la care părţile sunt asociaţi, însă, aceasta nu face dovada fraudări societăţii S SRL de către reclamant,  în condiţiile în care societatea S S SRL a fost legal înregistrată în registrul comerţului cu această denumire.

Este adevărată susţinerea pârâtului-reclamant că, în fapt, reclamantul este acel care administrează societatea S S SRL, însă acest aspect nu constituie un motiv pentru excluderea reclamantului din societate, în condiţiile în care nu s-a demonstrat că reclamantul a încheiat acte juridice de natură a micşora substanţial patrimoniul societăţii S.

Conform prevederilor art.197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 „Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.”

Aşadar, sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării de către administratorul societăţii a dispoziţiilor art. 197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 este revocarea din funcţia de administrator şi răspunderea acestuia pentru daunele pricinuite societăţii, iar nu excluderea din societate.

Tribunalul constată că reclamantul a achiziţionat, iniţial, din banii societăţii S numele de domeniu S soluţions.com unde este găzduit site-ul societăţii SS SRL, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (f.262, 263 vol. 1) cât şi din răspunsul reclamantului la interogatoriu (întrebarea nr.12), însă, factura fiscală nr. 24931/05.03.2012 emisă de T D SRL către S SRL a fost stornată, fiind emisă factura GHESI-F nr. 1820/18.04.2012 către SS SRL pentru aceeaşi sumă de 874,58 lei.

Faptul că sumă de 874,58 lei, nu a fost recuperată de la societatea  D SRL, nu face dovada fraudării societăţii, această sumă putând fi recuperată de la societatea debitoare, sau de la persoana responsabilă care a prejudiciat societatea respectiva sumă.

Referitor la utilizarea de către reclamant a abonamentului telefonic plătit de societatea S SRL pentru activitatea unei societăţi concurente, tribunalul constată că, într-adevăr, numărul de telefon alocat în baza abonamentului telefonic deţinut de S SRL a fost menţionat ca dată de contact şi pentru societatea SS SRL, însă nu s-a făcut dovada că acesta a fost folosit efectiv pentru activitatea prestată de reclamant în cadrul societăţii SS SRL, iar din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtul-reclamant (f. 268 vol. 1) nu rezultă plata unor sume mari pentru convorbirile telefonice care să trezească suspiciunea că abonamentul plătit de S SRL a fost utilizat efectiv de către reclamantul-pârât şi în interesul societăţii SS SRL.

Cât priveşte utilizarea de către reclamantul-pârât a autoturismului Opel Astra aparţinând societăţii S, pârâtul nu a produs nicio probă care să conducă la concluzia certă că autoturismul a fost folosit şi în interesul societăţii SS SRL.

Pârâtul-reclamant UCI a mai susţinut că reclamantul-pârât IGP a deturnat clientela societăţii S SRL către societatea concurentă S S SRL, depunând la dosar în dovedirea acestor susţineri două estrase de cont emise de O SA către S SRL şi către SS SRL (f. 170,171 vol. 1) şi  o serie de facturi fiscale emise de către S SRL către clienţii săi H R şi AGFDŢ  (f. 172-175 vol. 1) .

Din extrasul de cont emis către S Solutionas SRL, rezultă că în evidenţele Oltchim SA această societate figura în data de 31.12.2012, cu un sold debitor în contul 409, însă acest extras de cont nu este însuşit de către societatea destinatară, aşa încât, nu poate dovedi existenţa raporturilor comerciale dintre Oltchim SA şi S Solutins SRL, în lipsa altor probe cu care să se coroboreze.

Cât priveşte facturile fiscale emise de S SRL către clienţii săi HR şi AGFDŢ (f. 172-175 vol. 1) acestea fac doar dovada raporturilor comerciale dintre S SRL şi societăţile anterior menţionate, nu şi dovada raporturilor comerciale dintre SS şi aceste societăţi .

În ceea ce priveşte depunerea unor cereri de înregistrare la OSIM, în numele societăţii S S SRL, a mărcilor „SS” şi „S”, tribunalul apreciază că înregistrarea mărcii SS” nu face dovada fraudării societăţii S SRL, în condiţiile în care asociaţii acesteia nu au decis niciodată  înregistrarea  mărcii S, sau a altei mărci asemănătoare. În plus, simpla depunere a unei cereri de înregistrare a mărcii S, la care pârâtul-reclamant a şi făcut opoziţie, nu poate constitui o dovadă a fraudării societăţii S SRL. 

Referitor la susţinerea pârâtului-reclamant în sensul că  prin acţiunile sale reclamantul-pârât IGP a dus la diminuarea veniturilor societăţii care a încheiat anul 2012 în pierdere, tribunalul apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Ceea ce se poate  reţine este că ambii asociaţi au contribuit la diminuarea progresivă a activităţii societăţii, începând cu anul 2012 şi la înregistrarea unor cheltuieli nejustificate.

Astfel, din raportul de expertiză contabilă efectuat  în cauză (f. 1-29 vol. 3) completat cu răspunsul la obiecţiuni (f.107-119 vol. 7), rezultă că în perioada analizată de expert, respectiv noiembrie 2011 - până la data efectuării expertizei, reclamantul –pârât a cheltuit din veniturile societăţii următoarele sume: în anul 2012 suma de 69.965,88 lei, reprezentând cheltuieli pentru combustibil (19901,02 lei), piese de schimb (19.973,69 lei), cheltuieli de protocol (7833,85 lei), cheltuieli pentru serviciile executate de terţi (22.257,10 lei); în anul 2013 reclamantul a cheltuit din veniturile societăţii suma de 5.804,28 lei  pentru combustibil (1564,02 lei), piese de schimb (2163,02 lei), cheltuieli pentru serviciile executate de terţi (2.163,02).

În ceea ce-l priveşte pe pârâtul reclamant, acesta a cheltuit în anul 2012 suma de 4948 lei, din care: 846,59 lei cheltuieli de protocol, 2946,80 lei contravaloare combustibil şi 1155 lei cheltuieli pentru serviciile prestate de terţi; în anul 2013 şi 2014 nefiind înregistrate cheltuieli efectuate de către pârâtul-reclamant.

Expertul a precizat în răspunsul la obiecţiuni că toate cheltuielile în sumă de 86.352,15 lei, cu privire la care a opinat în raportul de expertiză că nu au avut acoperire în relaţiile comerciale ale societăţii S SRL, sunt de fapt cheltuieli în legătură cu activitatea societăţii. În continuare, expertul a arătat că, în opinia sa, cheltuielile de protocol angajate de reclamantul-pârât în sumă de 7833,85 lei şi cele angajate de pârâtul-reclamant în sumă de 846,59 lei, nu pot fi acceptate drept cheltuieli de protocol, întrucât societatea a înregistrat pierderi şi nu avea dreptul să angajeze astfel de cheltuieli, iar în urma analizării documentelor prezentate, aceste cheltuieli nu pot fi considerate ca având natura unor cheltuieli de protocol.

Tribunalul apreciază că sume de bani cheltuite de reclamantul-pârât în anul 2012 pentru protocol, nu pot fi justificate în totalitate, chiar dacă s-ar admite că, în calitatea sa de administrator al S SRL, s-a întâlnit clienţii sau potenţialii clienţii, în vederea continuării sau stabilirii unor relaţii comerciale oferind şi mici cadouri partenerilor de afaceri tradiţionali, conform uzanţelor.

Astfel, din tabelul centralizator al facturilor fiscale emise de societatea S în perioada noiembrie 2011-24.09.2014 (77 vol. 7), tabel depus la dosar de către reclamantul-pârât, rezultă că începând cu data de 30.05.2012 societatea S  nu a mai emis nicio factură  către o altă societate, în afara societăţii SS SRL, administrată chiar de reclamantul –pârât.

 Or, din cuprinsul răspunsului expertului la obiecţiunile la raportul de expertiză contabilă, (f. 111 vol. 7 – tabelul cheltuielilor de protocol ) rezultă că reclamantul a continuat să efectueze cheltuieli de protocol în perioada iunie –septembrie 2012, cheltuieli ce au constat în: costuri deplasare şi cazare (Amara, Costineşti, Constanţa), mese la restaurant, costuri servicii transport barcă de agrement, produse băcănie, băuturi-vinuri.

Aceste cheltuieli de protocol apar ca nejustificate în condiţiile în care în această perioadă societatea S a emis facturi doar către SS SRL, administrată de facto de către reclamantul-pârât, iar în anul 2013 veniturile societăţii S SRL au fost de numai 26,84 lei, ca în anul 2014 societatea să nu mai înregistreze niciun venit.

Cu toate acestea, nu se poate reţine că prin efectuarea acestor cheltuieli reclamantul a fraudat societatea S SRL, în condiţiile în care nu s-a dovedit intenţia de fraudare, respectiv efectuarea acestor cheltuieli în interesul personal al reclamantului şi nu în scopul menţinerii sau stabilirii unor relaţii comerciale cu clienţii societăţii, deoarece inabilitatea asociatului-administrator în afaceri este sancţionată prin revocarea sa din funcţie şi eventual, prin obligarea la plata prejudiciului produs societăţii, iar nu prin excluderea acestuia din societate.

În ceea ce-l priveşte pe pârât, tribunalul apreciază că suma cheltuită din fondurile societăţii, în cuantum de 4948 lei, nu poate fi justificată, în condiţiile în care nu există nicio dovadă  că cesta a prestat vreo activitate  în beneficiul societăţii S SRL, în cursul anului 2012. Dimpotrivă, aşa cum s-a arătat mai sus, după dobândirea calităţii de asociat unic şi administrator al SG SRL, acesta a întreprins o serie de acţiuni de natură a împiedica  funcţionarea societăţii S SRL, ceea ce formează convingerea instanţei că nu există intenţia reală a pârâtului-reclamanta de continua activitatea S S.R.L, în calitatea de asociat unic, cu atât mai mult cu cât societatea pe care o administrează în prezent, SG SRL, are acelaşi obiect de activitate cu societatea S SRL.

Pentru  toate considerentele mai sus expuse, tribunalul va respinge capătul  cererii reconvenţionale privind excluderea reclamantului-pârât din societate ca neîntemeiat. 

Prin capătul 2 al cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a solicitat revocarea mandatului administratorului IGP deţinut în cazul S SRL, în principal ca o consecinţă a excluderii acestuia din societate, iar în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

Având în vedere că cererea pârâtului-reclamant privind excluderea –reclamantului –pârât din societate a fost respinsă, tribunalul va respinge ca neîntemeiată şi cererea accesorie privind revocarea mandatului de administrator al acestuia, conform principiului accesorium sequitur principale.

Tribunalul va respinge, ca neîntemeiată şi cererea subsidiară privind revocarea mandatului administratorului IGP, în temeiul dispoziţiilor art. 197 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, întrucât instanţa a dispus dizolvarea societăţii S SRL, iar potrivit art. 233 din Legea nr.31/1990, dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării, iar din momentul dizolvării, administratorii nu mai pot întreprinde noi operaţiuni, în caz contrar, aceştia fiind personal şi solidar răspunzători pentru acţiunile întreprinse.

În atare situaţie, revocarea mandatului administratorului societăţii nu ar avea ca efect decât lipsirea societăţii de organul de conducere, fără posibilitatea alegerii unui alt administrator, în condiţiile în care societatea intră în lichidare ca urmare a dizolvării.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite acţiunea şi va dispune dizolvarea societăţii S SRL, respingând cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, art. 453 alin. 1 C. p. civ. dispune că „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” .

Din aceste dispoziţii legale rezultă că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, îl reprezintă culpa procesuală, or, în prezenta cauză, culpa procesuală  aparţine ambelor părţi, întrucât ambii asociaţi au contribuit prin comportamentul lor la apariţia unor neînţelegeri grave între ei, dovedind lipsă de loialitate faţă de societatea pârâtă.

În  consecinţă, tribunalul va respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamantul IGP, cu  domiciliul  în  Bucureşti, sector 3,  în contradictoriu cu pârâţii UCI, cu domiciliul în Târgu-Jiu, judeţul Gorj, şi  SC S SRL cu sediul în Bucureşti, sector 6.

Dispune dizolvarea societăţii S SRL.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul UCI în contradictoriu cu reclamantul IGP, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.05.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare