Clauze abuzive

Dosar nr. 44457/300/2012*

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-VI-A CIVILĂ

Decizia Civilă Nr. 314/2015

Şedinţa publică de la 20 Aprilie 2015

Completul constituit din:

PREŞEDINTE A R

Judecător M N

Judecător Camelia Pop

Grefier  C V S

Pe rol se află soluţionarea cererii de recurs formulată de contestatoarea-recurenta S L împotriva sentinţei civile nr. 19783/09.12.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 44457/300/2012 în contradictoriu cu intimat-pârâtă SC V R SA cauza având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă contestatoarea recurentă prin avocat F O, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 2338205/2015 pe care o depune la dosar, celelalte părţi fiind lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, după care:

Tribunalul acordă contestatoarei cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.

Contestatoarea prin avocat, solicită admitere cererii şi repunerea pe rol a cauzei.

Deliberând, tribunalul admite cererea şi în condiţiile art. 245 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, repune cauza pe rol.

Tribunalul, pune în discuţie scoaterea din cauză a intimatei SC V R SA şi introducerea în cauză a societăţii R C S R SRL conform susţinerilor intimatei prin cererea depusă la dosar.

Contestatoarea-reclamantă prin avocat, solicită respingerea cererii de scoaterea din cauză a intimatei SC V R SA motivat de faptul că prin contestaţia la executare invocă nerespectarea de către intimată a prevederilor legale referitoare la obligaţia de informarea consumatorului şi de a se abţine de la introducerea în contractul de credit a clauzelor abuzive, chiar şi în situaţia în care intimata a încheiat un contract de cesiune de creanţă ulterior.

Deliberând, tribunalul respinge cererea formulată de intimata SC V R SA de a fi  scoasă din cauză şi de a fi introdusă  R C S R SRL, deoarece nu pot fi formulate noi cerere în calea de atac a recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra contestaţiei la executare.

Contestatoarea-recurentă prin avocat, solicită admiterea contestaţiei şi modificarea în parte a sentinţei civile atacate în sensul constatării caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, redenumit comision de administrare şi la clauzele referitoare la rata dobânzii penalizatoare. Arată că în mod greşit prima instanţă a considerat cererea ca inadmisibilă, pe motiv că nu pot fi aduse critici privind clauzele abuzive printr-o contestaţie la executare. Numai că art. 12 alin. 4 din Legea nr. 193/2000, legiuitorul a lăsat posibilitatea consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive, să invoce nulitatea clauzei atât pe cale de acţiune cât şi pe cale de excepţie. Instanţa are totodată dreptul să elimine prin hotărârea pronunţată, clauzele cu caracter abuziv care rezultă din analiza înscrisurilor, chiar şi în ipoteza în care consumatorul nu le invocă. Pe de altă parte, arată că la momentul executării, în calculul sumei puse în executare, a fost inclus şi comisionul de risc, constatat drept clauză abuzivă potrivit şi jurisprudenţei pe care o depune la dosar, solicitând instanţei şi anularea executării silite.  Menţionează că nu solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 150 Cod procedură civilă de la 1865, declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL:

Prin sentinţa civilă nr. 19783/9.12.2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti Secţia civilă în dosarul nr. 44457/300/2012 a respins contestaţia la  executare formulată de contestatoarea S L, în contradictoriu cu intimata S.C. V R S.A. şi intervenientul în nume propriu D B  şi a respins  cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 24.07.2008 între intimată şi contestatoare s-a încheiat convenţia de credit nr. 158225/24.07.2008, cu garanţie reală imobiliară, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4691/24.07.2008, dosar filele nr. 103-107.

La data de 03.05.2010, ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de către contestatoarea-debitoare, intimata a notificat contestatoarea despre declararea ca scadent anticipat a creditului, aceasta fiind totodată somată să achite suma de 227.560,17 CHF, reprezentând credit restant, precum si dobânzile si penalităţile ce se vor cumula până la plata integrală a obligațiilor, notificarea fiind comunicată la domiciliul indicat de contestatoare, în cuprinsul convenţiei, potrivit dovezii de la dosar filele nr. 108-109.

La data de 17.06.2010 intimata s-a adresat Corpului Executorilor Bancari din cadrul său pentru începerea executării silite împotriva contestatoarei, dosar fila nr. 252, în temeiul titlului executoriu reprezentat de convenţia de credit nr. 158225/24.07.2008, pentru recuperarea unei creanţe în cuantum de 231.819,27 CHF, calculată până la data de 17.06.2010, precum şi a dobânzilor aferente până la stingerea integrală a creanţei.

Prin Decizia nr. 842/28.06.2010 emisă de Corpul Executorilor Bancari din cadrul S.C. V R S.A. s-a decis începerea executării silite solicitate în dosarul execuţional nr. 189/PF/2010, executarea silită fiind încuviinţată de Judecătoria Piteşti prin Încheierea din data de 10.09.2010, pronunţată în dosarul nr. 13536/280/2010, dosar fila nr. 233, precum şi de Judecătoria Sector 2 prin încheierea din data de 28.09.2010, pronunţată în dosarul nr. 23468/300/2010.

La data de 07.12.2010 executorul bancar B C a întocmit un proces verbal de stabilire/reactualizare a debitului datorat de contestatoare la suma de 239.772,05 CHF, dosar fila nr. 220, pe baza extraselor de cont depuse la dosarul execuţional, de către intimată.

La data de 08.12.2010 executorul bancar B C a întocmit un proces verbal de situaţie a imobilului situat în Bucureşti, Sector 2, proprietatea contestatoarei şi ce a făcut obiectul garanţiei imobiliare aferente convenţiei de credit. De asemenea la aceeaşi dată a emis o somaţie către contestatoare, privind plata debitului actualizat la suma de 239.772,05 CHF şi 90 de lei, cheltuieli de executare, această somaţie fiind înscrisă şi în cartea funciară a imobilului prin încheierea nr. 364859/12.08.2011.

 La data de 19.09.2011 s-a dispus înfiinţarea poprii asupra veniturilor contestatoarei, această măsură fiind comunicată cu contestatoarea la data de 23.09.2011, conform dovezii de la dosar fila nr. 206.

Ulterior urmare a unei cereri din partea intimatei privind suspendarea executării silite formulată la data de 07.12.2011, s-a revenit asupra poprii, aşa cum rezultă din adresa dosar fila nr. 204.

La data de 25.07.2012 intimata a formulat către B.E.J.A. D G, LG şi MP o nouă cerere de executare silită a contestatoarei, in temeiul titlului executoriu de drept - convenţia de credit nr. 158225/24.07.2008, pentru recuperarea unei creanţe în sumă de 252,568,51 CHF, calculată până la data de 25.07.2012, la care a anexat extrase de cont privind modul de calcul al acestui debit, filele nr. 85-89.

Astfel s-a constituit dosarul execuţional cu nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G şi M P, iar prin Încheierea din data de 11.10.2012 pronunţată în dosarul nr. 33632/300/2012 de Judecătoria Sector 2 s-a încuviinţat executarea silită, executarea silită fiind astfel reluată în acest nou dosar execuţional.

În cadrul noului dosar de executare, s-au calculat cheltuielile de executare, aferente debitului principal în sumă de 252,568,51 CHF, conform procesului verbal, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor contestatoarei, s-a întocmit un proces verbal  privind imobilul mai sus amintit, s-a emis somaţia imobiliară către contestatoare, ce s-a înscris şi în cartea funciară a imobilului, s-a evaluat imobilul de către o persoană autorizată, s-au emis publicaţii de vânzare a imobilului, iar la data de 13.09.2013 acesta a fost adjudecat de intervenientul în nume propriu D B, conform procesului verbal de licitaţie şi actului de adjudecare.

Prin prezenta contestație la executare se solicită de către contestatoare, în principal, ca instanța să constate nulitatea absolută a unor clauze abuzive din convenţia de credit nr. 158225/24.07.2008, respectiv clauza prevăzută de pct. 5 lit. a) din Condiţiile Speciale, referitoare la comisionul de risc, inclusiv după redenumirea acestuia în comision de administrare şi clauza prevăzută de pct. 4 lit. b) din Condiţiile Speciale, referitoare la rata dobânzii penalizatoare, şi pe cale de consecinţă să se dispună restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule.

De asemenea, în cadrul aceleaşi contestaţii la executare, solicită să se dispună anularea executării înseşi, aceasta fiind instrumentată pentru o creanţă care nu îndeplineşte condiţiile art. 379 din C.proc.civ., respectiv nu este certă, lichidă şi exigibilă.

În ceea ce priveşte capetele principale de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor clauze abuzive din convenţia de credit nr. 158225/24.07.2008 (pct. 5 lit. a) din Condiţiile Speciale, referitoare la comisionul de risc şi pct. 4 lit. b) din Condiţiile Speciale, referitoare la rata dobânzii penalizatoare), precum şi restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule, instanţa a respins aceste de cereri ca fiind inadmisibile în prezenta procedură, având în vedere obiectul prezentei cauze şi următoarele considerente:

O astfel de cerere (de constatare a nulităţii absolute a unor clauze dintr-o convenţie de credit şi restituirea unor sume de bani încasate în temeiul acestor clauze) nu poate fi soluţionată în cadrul unei contestaţii la executare, întrucât acest mijloc procesual este destinat doar să înlăture neregularităţile comise cu prilejul executării silite (contestaţia la executare propriu-zisă) sau să aducă lămuri asupra înţelesului, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (contestaţie la titlu), potrivit art. 399 coroborat cu art. 400 Cod proc. Civ..

S-a mai reţinut că potrivit art. 399 alin.3 Cod proc. Civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Din aceste dispoziții legale rezultă că în cadrul unei contestații la executare, nu se poate tinde la constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului executoriu ci, în cazul în care titlul nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva acestuia, însă, cu privire la aceste apărări de fond legea a instituit o restricţie si anume să nu existe o altă cale de atac prin care sa poată fi valorificată această apărare.

Aşadar, în conformitate cu prevederile legale arătate, pe calea contestaţiei la executare partea poate invoca şi apărări de fond împotriva titlurilor executorii, însă doar în situaţia în care nu are la îndemână o altă acţiune pentru valorificarea acestora.

Astfel, contestaţia la executare are un caracter subsidiar, respectiv, ori de câte ori partea are la îndemână o acţiune prin care există posibilitatea punerii în discuţie a valabilităţii titlului executoriu, este obligată să folosească această din urmă cale.

Contestatoarea a avut şi are şi în continuare posibilitatea să introducă o acţiune de drept comun privind constatarea nulităţii absolute a clauzelor apreciate ca fiind nelegale (şi implicit să ceară şi restituirea sumelor de bani încasate nelegal), având în vedere că în privința clauzelor abuzive din convențiile încheiate cu comercianți (profesioniști), legiuitorul român a reglementat expres modul de sesizare, constatare si sancționare a comercianților care introduc astfel de clauze in convențiile încheiate cu consumatorii, prin Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, stabilind astfel o procedură specială în acest sens, prevăzută la art. 8-15 din lege.

Astfel, urmare a faptului că legiuitorul a prevăzut expres o cale de atac specială pentru un consumator care se considera vătămat, prin încheierea unei convenții, cu un profesionist, ce conține clauze abuzive, formularea unei astfel de cereri în cadrul unei contestații la executare apare ca fiind inadmisibilă, întrucât există posibilitatea contestării valabilităţii titlului executoriu printr-un alt mijloc procesual decât contestaţia la executare şi prin care se poate obţine constatarea nulităţii unor clauze contractuale, deci partea este obligată să uzeze de aceea cale.

În ceea ce priveşte lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce face obiectul executării silite contestate în prezenta cauză, se constată că reclamanta-contestatoare nu a formulat cereri cu astfel de obiect, limitându-se a invoca faptul că creanţă ce se execută silit nu îndeplineşte condiţiile art. 379 din C.proc.civ., respectiv nu este certă, lichidă şi exigibilă, raportat la prevederile din titlul executoriu.

În ceea ce priveşte aceste critici instanţa a respins contestaţia la executare ca fiind nefondată din următoarele considerente:

Intimata a făcut dovada modului de calcul al creanţei ce a făcut obiectul executării silite atât în dosarul iniţial, instrumentat de executorii bancari din cadrul său, cât şi în dosarul execuţional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G şi M P.

Astfel se reţine că suma de 231.819,27 CHF, datorată de reclamanta contestatoare la data de 17.06.2010 şi pretinsă iniţial de intimată în dosarul execuţional nr. 189/PF/2010 (instrumentat de executorii bancari), a fost actualizată de executorul bancar până la data de 06.12.2010, prin procesul verbal de la dosar fila nr. 220, la suma de 239.772,05 CHF, aceste debite fiind stabilite, în temeiul convenţiei de credit şi pe baza extraselor de cont depuse la dosarul execuţional, de către intimată, raportat şi la planul de rambursare de la dosar.

De asemenea suma de 252,568,51 CHF, pretinsă de intimată în dosarul execuţional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G şi M P, a fost calculată până la data de 25.07.2012 şi a fost stabilită în temeiul convenţiei de credit şi pe baza extraselor de cont depuse la dosarul execuţional, de către intimată, ce se coroborează cu extrasele de cont depuse de la filele nr. 130-148 şi planul de rambursare de la dosar filele nr. 150-155.

S-a reţinut că reclamanta contestatoare a contestat modul de calcul al creanţei în acest din urmă dosar execuţional, deşi modalitatea de actualizare a creanţei a fost aceeaşi cu cea realizată în primul dosar execuţional care îi este de asemenea opozabil contestatoarei, actele de executare întocmite în acest prim dosar execuţional fiind comunicate cu aceasta în mod legal şi nu au fost contestate în termenul legal.

Mai mult, reclamanta contestatoare, prin cele trei angajamente de plată din data de 14.10.2011, 05.03.2012 şi 27.03.2012 a recunoscut toate creanţele reţinute în sarcina sa de intimată, la data formulării angajamentelor de plată.

Astfel, chiar contestatoarea, prin ultimul angajament de plată din data de 27.03.2012, a arătat că la data de 27.03.2012 datorează intimatei suma totală de 249.569,17 CHF, compusă din debit principal (credit) în sumă de 215.412,38 CHF, dobândă în sumă de 11.079,23 CHF şi dobândă penalizatoare în sumă de 23.077,56 CHF.

Contestatoarea reclamă faptul că dobânda penalizatoare a fost calculată eronat raportat la prevederile contractuale, ori suma recunoscută de aceasta la data de 27.03.2012, ca fiind datorată cu titlu de dobândă penalizatoare a fost de 23.077,56 CHF, iar până la data de 25.07.2012 această creanţă s-a majorat la suma de 26.076,90 CHF, restul creanţei, având ca obiect debit principal (credit) în sumă de 215.412,38 CHF, dobândă în sumă de 11.079,23 CHF, fiind la data de 25.07.2012 la acelaşi cuantum ca cel ce a fost recunoscut de contestatoare la data de 27.03.2012.

În consecinţă, raportat la recunoaşterea contestatoarei din data de 27.03.2012, creanţa în sumă de 249.569,17 CHF, compusă din debit principal (credit) în sumă de 215.412,38 CHF, dobândă în sumă de 11.079,23 CHF şi dobândă penalizatoare în sumă de 23.077,56 CHF a dobândit caracter cert, lichid şi exigibil, potrivit dispoziţiilor art. 379 alin.3 şi 4 Cod proc.civ., din care rezultă că o creanţă dobândeşte caracter cert şi lichid dacă rezultă din acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În ceea ce priveşte exigibilitatea creanţei aceasta este evidentă în cauza de faţă, încă din data declarării scadenţei anticipate a creditului, la data de 03.05.2010, din culpa contestatoarei, conform notificării mai sus amintite, înscris ce nu a fost contestat de reclamanta-contestatoare.

Astfel, în prezenta procedură, contestatoarea este îndreptăţită să conteste numai diferenţa dintre această sumă recunoscută la plată si suma ce face obiectul executării silite din dosarul execuţional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G şi M P, diferenţa fiind în sumă de 2.999,34 CHF, ce reprezintă practic diferenţă dintre contravaloarea dobânzii penalizatoare datorată la data 27.03.2012 şi cea datorată la data de 25.07.2012, din care s-au scăzut plăţile parţiale efectuate de contestatoare în acest interval de timp, conform extrasului de cont aflat la dosar.

Ori această diferenţă a fost calculată întocmai cum a fost calculată şi dobânda penalizatoare recunoscută la plată de contestatoare, iar aşa cum rezultă din actele depuse la dosar intimata a avut în vedere şi toate plăţile efectuate de contestatoare de la data încheierii convenţiei de credit şi până la data de 25.07.2012. În acest sens nici contestatoarea nu a invocat faptul că vreuna din plăţile parţiale efectuate nu se regăseşte în extrasele de cont depuse de intimată în dosarele execuţionale.

Totodată, potrivit art. 1169 Cod civil, reclamanta contestatoare avea obligaţia de a face dovada afirmaţiilor sale privind caracterul necert, nelichid şi neexigibil al creanţei executate silit, ori prin probele administrate nu a dovedit caracterul necert, nelichid şi neexigibil al creanţei ce face obiectul executării silite contestate, chiar dimpotrivă, prin angajamentele de plată şi recunoaşterile contestatoarei a contribuit tocmai la dovada contrară făcută de intimată, respectiv aceea că creanţa urmărită în dosarul execuţional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G şi M P este una certă, lichidă şi exigibilă, potrivit dispoziţiilor art. 379 alin.3 şi 4 Cod proc.civ.

Susţinerile reclamantei-contestatoare în sensul că pe durata angajamentelor de plată, banca nu avea dreptul să calculeze dobânzi penalizatoare, întrucât prin acceptarea acestor angajamente intimata a acordat un termen pentru a rambursa împrumutul sunt nefondate, întrucât din cuprinsul celor trei angajamente de plată din data de 14.10.2011, 05.03.2012 şi 27.03.2012, dosar filele nr. 39-44, nu rezultă că intimata a acordat o eşalonare la plată a debitului recunoscut de contestatoare, sau că părţile au înţeles să modifice clauzele iniţiale din convenţia de credit. Practic intimata, în cuprinsul acestor angajamente de plată, nu şi-a asumat nicio obligaţie faţă de contestatoare.

În ceea ce priveşte actele de executare silită propriu-zise instanţa a constatat că reclamanta-contestatoare nu a adus nicio critică asupra acestora şi astfel, faţă de toate aceste considerente, constatând şi regularitatea actelor de executare întocmite în dosarul execuţional nr. 2213/2012, al B.E.J.A. D G, L G şi M P, în temeiul art. 399 şi urm. Cod proc. civ., contestaţia la executare de faţă a fost respinsă ca fiind inadmisibilă în ceea ce priveşte capetele principale de cerere privind constatarea nulităţii absolute a unor clauze abuzive (şi implicit cererea de restituirea a sumelor de bani încasate în temeiul acestor clauze) şi ca nefondată în ceea ce priveşte celelalte critici aduse de contestatoare privind creanţa ce face obiectul executării silite contestate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea S L solicitând modificarea sentinţei în  sensul admiterii contestaţiei la executare şi constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc inclusiv după redenumirea acestuia în comision de administrare, precum şi a clauzei referitoare la rata dobânzii penalizatoare cu consecinţa anulării executării înseşi.

Motivele de recurs vizează următoarele aspecte:

Instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) Cod proc. civ. (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc. civ.);

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 4 alin:(2) si art. 12 alin. (4) din Legea nr. 193/2000 (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc civ.).

Arată recurenta că prin sentinţa atacată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin.(2)Cod proc. civ. (motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 5 Cod proc. civ)

Motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc civ, include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Printre aceste principii se numără şi principiul contradictorialităţii, nesocotit flagrant prin sentinţa criticată.

Aşa cum s-a arătat în doctrină, contradictorialitatea în procesul civil îngăduie părţilor în litigiu să participe în mod activ la prezentarea, argumentarea şi dovedirea dreptului lor în cursul desfăşurării judecării litigiului, având dreptul de a discuta şi combate susţinerile făcute de fiecare din ele, precum şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Aspectele de fapt sau de drept pe care le ridică din oficiu trebuie să le pună în discuţia contradictorie a părţilor, deoarece altfel nu se poate baza pe ele la pronunţarea hotărârii."

Contradictorialitatea trebuie să guverneze atât comportamentul părţilor cât şi pe cel al judecătorului. De altfel, doctrina şi practica sunt constante în a recunoaşte că principiul contradictorialităţii îl vizează şi pe judecător. In acest sens, se arată că din  Decizia nr. 525/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia Comercială: „instanţa nu se poate pronunţa asupra unei excepţii procesuale sau de fond înainte de a o pune în discuţia părţilor, pentru a se respecta principiul contradictorialităţii. "

Astfel încât prin respingerea contestaţie la executare in privinţa capetelor principale de cerere ca inadmisibila pe considerentul că pe calea contestaţie la executare nu pot fi invocate apărări referitoare la caracterul abuziv al clauzelor din convenţia de credit (reprezentând titlul executoriu in baza căruia este intrumentata executarea silita), clauze ce permit băncii sa stabilească un cuantum exagerat al debitului solicitat in executare fără a pune această chestiune în discuţia părţilor şi fără a ne oferi posibilitatea de a ne exprima poziţia faţă de modalitatea de a invoca criticile referitoare la caracterul abuziv al conventiei de credit, titlu executoriu, printr-o cale de atac speciala ( indicata de legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesionişti si consumatori) a fost încălcat, în mod evident, principiul contradictorialităţii.

În  cazul în care instanţa ar fi pus în discuţia contradictorie a părţilor parcurgerea unei proceduri speciale pentru a critica clauzele abuzive din convenţia de credit, am fi putut răspunde acestor chestiuni.

Desi, instanţa de fond apreciază ca acest text de lege reprezintă un adevărat fine de neprimire a argumentelor  din contestaţia la executare, o derogare de la dreptul fiecărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată (drept recunoscut în mod expres de art. 6 CEDO şi art. 21 din Constituţie), nu îi  acorda recurentei măcar posibilitatea de a combate aceasta apreciere si de a-şi arata propria poziţie.

 Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 4 alin.(2) si art. 12 alin. (4) din Legea nr. 193/2000 (motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.)

Instanţa de fond a apreciat ca in cauza nu pot fi aduse critici referitoare la caracterul abuziv al clauzelor din convenţia de credit ca urmare a aplicării greşite a art. 12 alin. (4) din Legea 193/2000

Având în vedere că executarea silită se face în temeiul unui contract de credit, titlu executoriu conform legii, pe calea contestaţiei la executare recurenta a invocat, în temeiul art. 399 Cod proc.civ. apărări de fond împotriva acestuia. În  cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi în lipsa unei căi de atac procesuale speciale, în contestaţia la executare se pot invoca si motive de drept sau de legalitate privitoare la fond.

Astfel, pot fi desfiinţate în contestaţia la executare diferite clauze din contractul de credit întrucât sunt clauze abuzive.

Aşadar, contestatorul poate invoca dispoziţiile legale pe care titlul executoriu nu le respectă şi să îl critice sub aceste aspecte, instanţa urmând a analiza pertinenta acestor susţineri. Prevederile C.proc.civ. acordă dreptul persoanei ce formulează contestaţia la executare, ca în situaţia în care consideră că titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească (care se presupune că evocă adevărul juridic), contravine dispoziţiilor legale să îl critice şi sub aceste aspecte. Pe aceasta cale se pot invoca aspecte de legalitate privitoare la fond titlului executoriu însuşi. Un act autentic, un contract bancar (ca în cazul de faţă) pot fi desfiinţate prin contestaţie la executare pentru motive de fapt sau de drept ce ţin de fondul dreptului.

In viziunea judecătorului fondului, legea protecţiei consumatorului exclude posibilitatea acestuia de a invoca nerespectarea de către profesionist a obligaţiilor sale pe o alta cale (spre exemplu in cadrul contestaţiei la executare) decât o acţiune de drept comun deşi dispoziţiile art. 12 alin. (4) din aceasta lege stabilesc expres ca nulitatea clauzelor abuzive pot fi invocate de consumator pe cale de „ acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii. "

In lumina acestor principii, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărât că instanţa naţională este obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale. Posibilitatea instanţei de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze reprezintă un mijloc adecvat atât pentru a atinge rezultatul prevăzut la articolul 6 din Directiva 93/13, şi anume faptul ca respectivele clauze abuzive să nu creeze obligaţii pentru un consumator individual, cât şi pentru a contribui la realizarea obiectivului prevăzut la articolul 7 din această directivă, din moment ce o astfel de examinare poate avea un efect disuasiv care contribuie la încetarea folosirii clauzelor abuzive în contractele încheiate de un profesionist cu consumatorii.

 Instanţa de fond a concluzionat ca creanţa executata este certa, lichida si exigibila întrucât a refuzat analiza clauzelor criticate din perspectiva protecţiei consumatorului.

Astfel instanţa de fond a aplicat greşit legea, respectiv art. 4 din Legea 193/2000.

In mod greşit a concluzionat instanţa de fond că in speţa nu se poate verifica îndeplinirea condiţiilor enunţate de art. 4 din Legea nr. 193/2000. Clauzele din contractul de credit supus analizei instanţei sunt clauze abuzive.

In accepţiunea art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 şi art. 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, este abuzivă acea clauză inserată în contract care, nefiind negociată direct cu consumatorul, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Conform prescripţiilor legale, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă, este necesar ca: a) aceasta să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, b) aceasta să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi c) să se fi încălcat cerinţele bunei-credinţe.

a) Cu privire la prima condiţie, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 stabileşte că o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale.

Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 92/20079 ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu - adică exact situaţia contractului reclamantului.

Prin urmare, lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalentă cu stabilirea clauzei în mod unilateral de către profesionist şi imposibilitatea consumatorului de a influenţa natura clauzei. Cu alte cuvinte, după cum s-a arătat şi în doctrina de specialitate, legislaţia protecţiei consumatorilor instituie o prezumţie relativă de lipsă a negocierii directe a clauzelor contractuale, daca suntem în prezenţa unor contracte preformulate şi/sau a unor condiţii generale de vânzare. Or, clauzele ce formează obiectul prezentei acţiuni se circumscriu întocmai acestor prescripţii legale, deoarece contractul în discuţie face parte din categoria contractelor de adeziune, fiind preformulat.

Cu privire la ceea de-a doua condiţie, pentru calificarea unei clauze ca fiind abuzivă se referă la deteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al profesionistului care impune, la momentul semnării contractului, clauze care îi creează un avantaj în detrimentul consumatorului. Condiţia menţionată este îndeplinită în contractele ce fundamentează prezenta acţiune prin faptul că statuează exclusiv în favoarea băncii o serie de drepturi foarte importante, precum: (i) dreptul de a modifica rata dobânzii şi a diferitelor comisioane stabilite în contract, fără a fi prevăzute în contracte motivele obiective care determină o asemenea modificare, ci doar voinţa/interesul creditorului; (ii) dreptul de a aplica cea mai gravă sancţiune împrumutatului (declararea ca scadent anticipat a creditului) pentru neîndeplinirea oricăror obligaţii de către acesta (deci chiar a unor obligaţii care nu sunt principale prin raportare la contractul de credit sau care, uneori, derivă din alte contracte încheiate cu pârâta sau din contracte încheiate cu alte instituţii financiare); (iii) dreptul de a încasa comisioane fără a presta nici un serviciu consumatorului sau fără a menţiona care  este  respectivul  serviciu (ceea ce  echivalează tot  cu  lipsa contraserviciului, creditorul nefiind obligat să facă nimic, conform contractului), doar pentru a crea impresia unui produs de creditare avantajos (cu dobândă aparent mică, dar ascunsă, în realitate, sub alte denumiri), transferarea întregului risc contractual în sarcina împrumutatului (prin comisionul de risc ce îi este impus, prin garanţiile constituite, prin răspunderea cu întreg patrimoniul, prin încheierea contractelor de asigurare în favoarea băncii, prin suportarea riscului valutar).

Cu privire la cea de a treia condiţie (nerespectarea cerinţelor bunei-credinţe), îndeplinirea acestei cerinţe rezultă din comportamentul general al pârâtei, astfel: aplicarea comisionului de risc pentru a ascunde cu bună ştiinţă o parte din dobândă; stipularea dreptului de a modifica sau nu rata dobânzii (în funcţie de interesele sale economice viitoare) etc.

Banca este un profesionist, astfel, comportamentul acesteia (buna sau reaua credinţă) la momentul acordării creditelor trebuie apreciat ca atare, prin aprecierea motivelor care au stat la baza inserării acestor clauze, scopului urmărit. Scopul  urmărit a fost de a crea impresia falsă consumatorului a unui produs de creditare avantajos, prin ascunderea unor avantaje în favoarea exclusivă a băncii(dobândă variabilă doar dacă banca vrea, comision de risc fără nici o contraprestaţie, reprezentând, de fapt, o dobândă mascata).

Reaua credinţă rezidă şi din aceea că creditorul nu îşi informează în mod corect potenţialii clienţi, le prezintă exclusiv avantajele creditului, nu le dă ocazia de a analiza toate condiţiile acestuia, de a pune întrebări, de a negocia produsul, de a alege, în mod real, între produsele de pe piaţă. în perioada semnării contractului (2008), acordarea creditelor pe baza unor criterii total neadecvate era, din păcate, modalitatea în care instituţiile de credit se promovau. Ne referim la criterii de genul: sume cât mai mari acordate, perioade cât mai lungi, dobândă (nu costuri totale) cât mai mică, procent cât mai mare al ratei, raportat la venitul împrumutatului. Acestea erau ceea ce băncile promovau, ascunzând consumatorului riscurile creditării, neinformându-i asupra costurilor totale, astfel încât, decizia acestuia de a se împrumuta era grav viciată.

Practica pârâtei a fost întotdeauna de a atrage noi clienţi prin promovarea unor produse la costuri aparent mici, pe care le promova într-o manieră înşelătoare. Prin decizia 368/15.05.2008, CNA a interzis difuzarea spotului publicitar al pârâtei, constatând exact faptele descrise anterior.

Prin încheierea  pronunţată la data de 03.10.2014 secţia a IV-a Civilă s-a admis excepţia necompoetenţei funcţionale şi s-a înaintat cauza spre competentă soluţionare Secţiei a VI-a Civilă.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul Secţiei a VI-a Civilă la data de 07.01.2015.

Examinând recursul în raport de dispoziţiile art. 3041 Cod procedură civilă, precum şi în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că este întemeiat.

Se impune cu precădere a fi analizat motivul de recurs, care se referă la nesocotirea principiului contradictorialităţii, precum şi motivul de recurs relativ la lipsa de temei legal şi aplicarea greşită a legii.

În concret, prima instanţă a apreciat în mod cu totul eronat, că pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aprecieri de fond relativ la un titlu reprezentat de un  contract de credit bancar.

Prima instanţă, a reţinut greşit că legea protecţiei consumatorului exclude  posibilitatea contestatorului de a solicita în cadrul unei contestaţii la  executare, constatarea nulităţii absolute a clauzelor dintr-un contract de credit apreciate ca fiind nelegale, considerând că, acesta are posibilitatea să introducă o acţiune de drept comun.

Acest raţionament juridic este eronat şi încalcă dreptul unei persoane de  a se adresa instanţelor de judecată, drept recunoscut în mod expres de art.6 din CEDO şi art. 21 din Constituţia României, tinzând la o îngrădire a liberului acces la justiţie.

Contestatoarea a investit instanţa în principal cu o contestaţie la executare vizând titlul executoriu, reprezentat de convenţia de credit nr. 158225/24.07.2008, solicitând constatarea nulităţii absolute a unor clauze abuzive din această convenţie (respectiv pct.5 lit.a referitoare la comisionul de risc şi pct.4 lit.b) referitoare la dobânda penalizatoare precum şi restituirea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule.

Potrivit art. 399 ain.1 „Împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”… Conforma alin.(3) „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale.

Legea nr. 193/2000 nu prevede în mod expres o cale de atac specială relativă la acţiunile pe care le-ar putea formula consumatorii în privinţa clauzelor abuzive, art. 12 alin.4 din acest act normativ  prevăzând că pentru consumatorul căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive se poate invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie în condiţiile legii.

Aşadar având în vedere că executarea silită se face în temeiul unui contract de credit, titlul executoriu în condiţiile legii speciale, în temeiul art. 399 Cod procedură civilă se pot invoca pe calea contestaţiei la executare apărări de fond împotriva acestuia.

Astfel instanţa de executare putea chiar şi din oficiu să procedeze la analizarea titlului executoriu respectiv a clauzelor a căror nulitate se solicită pe această cale – a contestaţiei la executare, putând să verifice toate chestiunile  de legalitate privitoare la fondul titlului executoriu.

De altfel, prin  Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele dintre profesionişti şi consumatori, lege care a transpus Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, s-a stabilit în mod expres competenţa instanţei de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor din aceste contracte.

Interpretând această directivă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit în cauza O G E SA,  versus R M Q (C-240/98) că protecţia conferită consumatorului din acest act normativ permite judecătorului naţional  să aprecieze chiar şi din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, în măsura în care este investit cu formularea unei cereri întemeiate  pe ea.

Prin urmare constatând că prima instanţă a respins contestaţia la executare în privinţa constatării caracterului abuziv al unor clauze din titlul executoriu, ca inadmisibilă fără să cerceteze fondul cauzei, tribunalul în temeiul art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de contestatoarea-recurenta S L, cu  domiciliul în Piteşti, judeţul Argeş, cu domiciliul ales la SCA „P şi A” în Bucureşti, sector 3, împotriva sentinţei civile nr. 19783/09.12.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. 44457/300/2012 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC V R SA cu sediul în Bucureşti, sector 2.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.04.2015.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR  JUDECĂTOR 

GREFIER

Domenii speta

Spete similare