Partaj succesoral suplimentar/succesiv. Examinarea autorităţii de lucru judecat a unei sentinţe de partaj din anul 1991, cu referire la o suprafaţă de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate ulterior. Soluţia din recurs.

Prin acţiunea adresată Judecătoriei Botoşani la data de 2 decembrie 2009, înregistrată sub nr. 16269/193/2009, astfel cum a fost precizată şi completată ulterior (la 13.06.2012, 15.09.2012, 27.02.2013 şi 14.06.2013 – filele 28, 54, 123 şi 165 dosar fond), reclamanţii C. R. şi C. M. C. au chemat în judecată pe pârâta N. V., solicitând ieşirea din indiviziune/partajul în natură a terenului înscris în titlul de proprietate nr. 165203/2004 şi anularea certificatului de moştenitor nr. 3561/10.06.1996; partajul în natură, în cote de ½, a suprafeţelor de teren rămase de pe urma defuncţilor C. V. şi C. M.; partajul suplimentar, în cote egale, a terenului rămas de pe urma defunctului C. Z., cu referire la suprafaţa de 2563 m.p. teren (2485 m.p. la măsurători), situată în p.c. 96 – Cătămărăşti Deal.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defunctului C. D. N. şi că terenul în litigiu a aparţinut autoarei C. D. M., succesorii în drepturi ai acesteia fiind N.V., C. D. N. – decedat în anul 1994, C. C. M. – decedat, C. C. V. – decedat în anul 1991, C. Z. – decedat în anul 1990. Ultimii trei dintre aceştia nu au avut copii. Susţin reclamanţii cu s-a efectuat partajul prin Sentinţa civilă nr. 2331/1971 şi că titlul de proprietate menţionat în petit s-a emis pentru suprafaţa de 23.437 mp, la cererea persoanelor înscrise în act. De pe urma defunctului C. D. V., conform Certificatului de moştenitor nr. 684/13 mai 1993, au rămas drept moştenitori pârâta N. V. şi C. D. N., fiecare cu o cotă de ½, acesta din urmă fiind tatăl reclamantei C. R. şi, respectiv, bunicul reclamantului C. M. – C.. A solicitat reclamanţii partajarea în natură, în două loturi egale, a suprafeţei de 2 ha. 3.437 m.p., în lotul lor urmând a fi inclusă suprafaţa de 3.293,5 m.p. situată în intravilanul satului Stânceşti, comuna Mihai Eminescu, jud. Botoşani, respectiv jumătate din terenul intravilan, şi suprafaţa de 8.450 mp - teren extravilan situat în sat Stânceşti, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani.

În privinţa cererii de anulare a certificatului de moştenitor, reclamanţii au constatat că acesta a fost emis în mod nelegal, ulterior dezbaterii succesiunii prin Sentinţa civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoşani, sentinţă prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că moştenitorii defunctului C. Z. sunt N. V., C. V. şi C. D. N.. Astfel, în mod fraudulos, pârâta N. V. s-a prezentat la notariat, declarând în fals că este singura moştenitoare a defunctului C. Z..

Ulterior, reclamanta a precizat că acţiunea sa are drept scop constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 356/1996, în temeiul art. 105 alin. 2 CPC raportat la art. 99 şi urm. din Legea nr. 36/1995, cerere imprescriptibilă. A mai arătat că terenul de 2500 mp din Cătămărăşti-Deal a aparţinut autoarei C. M., iar nu fiului acesteia – C. Z., că de pe urma ambilor autori menţionaţi s-a stabilit calitatea de moştenitor a numitului C.N., prin cele două sentinţe de partaj şi prin certificatului de moştenitor nr. 146/1991; că prin includerea acestui teren în titlul de proprietate se confirmă, încă o dată, calitatea de succesor în drepturi a acestei persoane şi că, în situaţia dată, procedura succesorală după defunctul C. Z., realizată fără citarea reclamanţilor, este nulă absolut. Chiar dacă s-ar admite ipoteza unei nulităţi relative, termenul general de prescripţie se impune a fi calculat de la momentul când reclamanţii au aflat despre existenţa certificatului, ceea ce s-a întâmplat în iulie 2009, când intervenientul a solicitat reclamantului C. M. C. să i se recunoască statutul de proprietar pentru cei 2500 mp. S-a mai învederat că acest teren nu poate fi exclus de la partaj, că suprafaţa este comod partajabilă în natură, putându-se realiza un lot care să cuprindă toate construcţiile intervenientului. În cele din urmă, s-a arătat că suprafaţa de 2500 mp a rămas în rolul defunctei C. M. şi că testamentul invocat de partea adversă este fie nul, fie supus reducţiunii.

În cadrul partajului din 1971 s-a împărţit întreaga suprafaţă identificată în fapt, respectiv 5570 mp, iar nu doar terenul indicat în certificatul de moştenitor nr. S/422/970 din 20.02.1971 (5400 mp), astfel formându-se 5 loturi a câte 1114 mp. În titlul de proprietate nr. 165203/2004, în pc 714 s-au înscris 4 din cele 5 loturi, terenul aparţinând defunctului C. N. fiind inclus într-un titlu separat – titlul de proprietate nr. 21688/1993 – în pc 705/1. Întrucât acest ultim titlu cuprinde o suprafaţă superioară lotului atribuit separat, iar titlul comun – una inferioară celorlalte 4 loturi, a arătat reclamanta că este de acord să aducă la masa de împărţit diferenţa de 432 mp din pc 705/1. Totodată, reclamanta s-a arătat de acord ca în masa de partaj în prezenta cauză să nu fie inclus lotul iniţial al pârâtei şi nici lotul pe care aceasta l-a moştenit de la defunctul C. Z., atribuit prin Sentinţa nr. 3405/1991. Prin urmare, în masă ar rămâne loturile defuncţilor C. M. şi C. V., loturi ce ar urma să fie atribuite potrivit posesiei exercitate în prezent, respectiv lotul C. V. – reclamanţilor şi lotul C. M. – pârâtei. În privinţa testamentului, a arătat reclamanta că acest act nu înlătură din masă suprafaţa de 2500 mp, întrucât potrivit certificatului de moştenitor nr. 146/1991 şi în consens cu principiul indivizibilităţii moştenirii, terenul care nu a constituit obiectul altei împărţeli revine în cote egale părţilor din cauză.

Cu privire la terenul în suprafaţă de 2563 m.p. din p.c. 96 – Cătămărăşti Deal reclamanta a arătat că acesta a constituit obiect al testamentului din 1967, în favoarea defunctului C. Z., moştenitorii acestuia fiind părţile din cauză. Prin urmare, a solicitat partajarea în cote egale a acestui imobil, cu menţiunea că ne aflăm în situaţia unui partaj suplimentar, întrucât procedura succesorală în cadrul căreia s-a emis certificatul de moştenitor nr. 146/1991 a privit alte bunuri ale defunctului. De asemenea, terenul nu a constituit obiect al partajului din anul 1991, astfel încât apare dovedit interesul desfiinţării certificatului nr. 356/1996, certificat emis exclusiv în favoarea pârâtei.

Pârâta a formulat întâmpinare, arătând că este de acord cu ieşirea din indiviziune în ce priveşte terenurile înscrise în titlul de proprietate la poziţia extravilan. Totodată, a solicitat să nu fie incluse la împărţeală următoarele suprafeţe de teren: 3.374 mp - sat Stânceşti, pc nr. 715, şi 2.563 m.p. - Cătămărăşti - Deal, com. Mihai Eminescu, pc nr. 96. A arătat pârâta că aceste suprafeţe i-au revenit în urma partajului realizat după defunctul C.Z., prin Sentinţa civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoşani, definitivă şi irevocabilă, terenuri pe care le-a şi înstrăinat. Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea Certificatului de moştenitor nr. 356/10 iunie 1996, pârâta a invocat excepţia prescrierii dreptului la acţiune (în cauză invocându-se o nulitate relativă, căreia i se aplică termenul general de prescripţie) şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă.

La 4.05.2010 în cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu V.M.S., solicitând excluderea de la împărţeală a suprafeţei de 2500 m.p. teren situat în p.c. 96, deoarece l-a dobândit în anul 1996, prin donaţie de la pârâtă, iar în prezent are edificate locuinţa şi anexele gospodăreşti pe acesta. Totodată, a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoşani cu referire la acest teren.

Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu de Judecătoria Botoşani prin încheierea din data de 30.08.2010.

Reinvestită după casarea cu trimitere (decizia civilă nr. 947/28.11.2011 a Tribunalului Botoşani), Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 9859/17.10.2013, a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia prescrierii dreptului material la acţiune ; a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a respins cererea formulată de intervenientul în interes propriu V. M. S.; a admis în parte acţiunea precizată a reclamanţilor C. R. şi C. M. C., formulată în contradictoriu cu pârâta N. V., în sensul că: a desfiinţat Certificatul de moştenitor nr. 356/10.06.1996 emis cu privire la defunctul C. Z.; a  constatat că părţile (reclamanţii şi pârâta), în calitate de moştenitori ai defunctei C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafaţa de 16.900 mp înscrisă în TP nr. 155203/26.06.2004, teren situat în extravilanul localităţii Stânceşti, com. Mihai Eminescu, în pc 973/183 arabil şi 1118/56 fâneţe, în valoare totală de 13.480 lei; a dispus ieşirea părţilor din indiviziune, cu privire la terenul menţionat, astfel:

-a atribuit reclamanţilor (moştenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafaţa de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil şi suprafaţa de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fâneţe, terenuri evidenţiate cu galben în schiţele topo de la filele 77-78 (anexele 3 şi 4 din expertiza H. T.) – lotul I;

-a atribuit pârâtei suprafaţa de 3.800 mp situată în pc 973/183 arabil şi suprafaţa de 4.650 mp situată în pc 1118/56 fâneţe, terenuri evidenţiate cu albastru în schiţele topo de la filele 77-78 (anexele 3 şi 4 din expertiza H. T.) – lotul II.

A constatat că părţile (reclamanţii şi pârâta), în calitate de moştenitori ai defuncţilor C. V. şi C. M., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafaţa de 2228 mp înscrisă în TP nr. 155203/26.06.2004 (1746 mp – pc 714 arabil şi curţi-construcţii) şi, respectiv, în TP nr. 21688/09.09.1993 (482 mp - pc 705/1 arabil şi curţi construcţii), teren situat în intravilanul localităţii Stânceşti, com. Mihai Eminescu, în valoare totală de 8132,20 lei. A dispus ieşirea părţilor din indiviziune cu privire la terenul menţionat, după cum urmează:

-a atribuit reclamanţilor (moştenitori ai defunctului C. N.), în indiviziune, suprafaţa de 1114 mp situată în pc 705/1 arabil şi curţi construcţii (404+78 mp) şi în pc 714 arabil (632 mp), teren evidenţiat cu galben în schiţa topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) – lotul IV (fostul lot al defunctului C. V.);

-a atribuit pârâtei suprafaţa de 1114 mp situată în pc 714 arabil şi curţi construcţii (1000+114 mp), teren evidenţiat cu albastru în schiţa topo de la fila 112 (anexa 1 din expertiza refăcută H. T.) – lotul III (fostul lot al defunctului C. M.).

A constatat că părţile (reclamanţii şi pârâta), în calitate de moştenitori ai defunctului C. Z., în cote de ½, se află în indiviziune cu privire la suprafaţa de 2563 mp înscrisă în TP nr. 155203/26.06.2004 - pc 96 arabil (2485 mp, din măsurători), teren situat în intravilanul localităţii Cătămărăşti Deal, com. Mihai Eminescu, evidenţiat în schiţa topo de la fila 144 – expertiza C. C., în valoare totală de 170.465 lei. A dispus ieşirea părţilor din indiviziune, cu privire la acest teren, astfel:

- a atribuit pârâtei întregul imobil;

- a obligat pârâta la plata către reclamanţi a unei sulte în valoare de 85.232,5 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată de 1.849 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta tinde a clarifica situaţia succesiunii defunctului C. Z. (solicitând un partaj suplimentar în privinţa averii acestuia), autor de pe urma căruia s-au eliberat două certificate de moştenitor cu menţiuni contradictorii. În atare context, în mod evident, capătul de cerere analizat nu apare lipsit de interes.

În speţă s-a invocat şi se confirmă ipoteza unei nulităţi absolute, nulitate a cărei verificare/constatare nu este supusă vreunor exigenţe temporale, respectiv prescripţiei extinctive.

Din însuşi cuprinsul actului contestat (fila 9 ds. iniţial) rezultă că procedura de dezbatere succesorală finalizată prin emiterea Certificatului nr. 356/10.06.2996 a implicat-o exclusiv pe pârâta N. V., notarul public nefăcând menţiunea existenţei altor moştenitori. Or, în situaţia dată, rezultă cu evidenţă că ceilalţi succesori în drepturi ai defunctului, în speţă autorul reclamanţilor, nu a fost invitat şi nu a avut posibilitatea de a-şi exprima opţiunea faţă de moştenirea fratelui său, aceasta cu toate că legiuitorul a instituit reguli imperative în scopul menţionat - după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire… (art. 75 din Legea nr. 35/1995, în vigoare la data eliberării certificatului contestat).

Deşi Legea notarială se referă doar la posibilitatea anulării certificatului de moştenitor (menţiune care induce ideea de nulitate relativă şi, respectiv, de prescripţie a dreptului material la acţiune), în practica judiciară s-a admis - pentru neregularitatea procedurală ocurentă în speţă - fie că este operabilă sancţiunea nulităţii absolute, fie că, dată fiind neîncunoştiinţarea tuturor prezumtivilor moştenitori, aceştia pot solicita oricând verificarea legalităţii certificatului emis de notar. În adoptarea acestor soluţii, la care instanţa achiesează, s-a avut în vedere că incidenţa unei astfel de încălcări nu poate fi imputată celui neîncunoştiinţat şi că, în definitiv, excluderea acestor neregularităţi de la controlul judecătoresc s-ar realiza în baza culpei exclusive a autorului cererii de sesizare.

Cu referire la fondul cererii de constatare a nulităţii Certificatului de moştenitor nr. 356/1996, instanţa a reţinut că prin actul în discuţie (fila 9 ds. iniţial), emis de pe urma defunctului C. Z., s-au constatat o serie de elemente precum: natura legală a succesiunii, calitatea de unic moştenitor a pârâtei N. V., sora defunctului, şi componenţa masei succesorale, respectiv un imobil teren în suprafaţă de 2500 mp, situat în intravilanul satului Cătămărăşti-Deal, restituit în baza Legii nr. 18/1991.

De pe urma aceluiaşi autor, decedat în anul 1990, s-a emis însă şi Certificatul de moştenitor nr. 146/05.03.1991 (fila 16 în dosarul de faţă), în favoarea a trei fraţi ai defunctului, respectiv pârâta N. V., C. N. şi C. V., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din averea succesorală. Averea în discuţie includea, la momentul respectiv, o serie de bunuri mobile, două construcţii şi terenul în suprafaţă de 3800 mp, aferent acestora, teren care ar fi fost primit de defunct, ca zestre, de la părinţii săi.

În baza acestui certificat s-a realizat ieşirea din indiviziune a coproprietarilor menţionaţi, în dosarul nr. 2923/1991 al Judecătoriei Botoşani (ataşat prezentei cauze), soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 3405/21.10.1991. Reţinând calitatea de succesori în drepturi a tuturor celor trei fraţi ai defunctului, instanţa a dispus ieşirea lor din indiviziune, în sensul atribuirii bunurilor imobile către reclamanta N. V. şi al obligării acesteia, către C. V. şi C. N., la plata sultelor aferente.

Aşadar, pentru defunctul C. Z. s-au realizat, anterior emiterii certificatului de moştenitor contestat, atât procedura succesorală notarială cât şi ieşirea din indiviziune, proceduri care au profitat şi altor moştenitori decât cel menţionat în respectivul certificat. Or, procedurile în discuţie au presupus, cu necesitate, acceptarea succesiunii defunctului C. Z. şi de către fraţii C. N. şi C. V.,  acceptare despre care se ştie că are caracter indivizibil, adică vizează toate bunurile din masa succesorală. Desigur, era posibilă o procedură succesorală suplimentară, în sensul completării masei stabilite iniţial, dar fără ca aceasta să presupună, din nou, stabilirea calităţii de moştenitor. Cel mult, s-ar fi putut constata, în cazul încetării din viaţă a unora dintre moştenitori (fără succesori proprii), că doar unul/unii dintre beneficiarii iniţiali culeg noile bunuri.

Potrivit actelor dosarului, C. N. a decedat în septembrie 1994, acesta fiind succedat în drepturi, conform certificatului de moştenitor nr. 538/1995 (fila 37), de soţia supravieţuitoare şi de cele două fiice. La rândul său, C. V. a decedat în decembrie 1991, de pe urma sa eliberându-se certificatul de moştenitor nr. 684/1993, în favoarea fraţilor N. V. şi C. N.(fila 10 ds. iniţial). Rezultă, aşadar, că la momentul emiterii celui de al doilea certificat pentru succesiunea defunctului C. Z. existau şi se impunea a fi contactaţi şi alţi moştenitori ai acestuia, respectiv succesorii moştenitorului iniţial, C. N.. După cum s-a arătat, aceşti succesori acceptaseră moştenirea tatălui lor, moştenire care includea şi drepturile/bunurile provenite din succesiunea defunctului C. Z..

Cu aceste argumente, instanţa a apreciat că actul notarial din 1996 contrazice situaţia de fapt a succesiunii autorului menţionat, atestând în mod nelegal că pârâta ar fi moştenitor unic şi, respectiv, proprietar exclusiv al suprafeţei de 2500 mp înscrisă în Certificatul de moştenitor nr. 356/10.06.1996.

În privinţa cererii propriu-zise de partaj, prima instanţă a reţinut că, potrivit precizărilor succesive ale părţilor, ieşirea din indiviziune priveşte succesiunea autoarei iniţiale, C. M., dar şi a fiilor acesteia, C. V., C. M. şi C. Z..

De pe urma defunctei C. M. s-a emis Certificatul de moştenitor nr. S422/1970, certificat prin care au fost instituiţi moştenitori cei cinci copii ai autoarei, respectiv N. V., C. Z., C. N., C. M. şi C. V.. Potrivit certificatului, averea succesorală includea, la momentul respectiv, suprafaţa de 5400 mp teren situată în vatra satului Stânceşti, com. Mihai Eminescu. Această suprafaţă (5570 mp în fapt) a constituit obiect al partajului în dosarul nr. 2419/1971 al Judecătoriei Botoşani (ataşat prezentei cauze), fiecăruia dintre cei cinci coindivizari revenindu-le cât 1114 mp, potrivit lotizării realizate de expert – fila 24 în respectivul dosar.

După cum s-a arătat, moştenitorul C. Z. a decedat în anul 1990 (fila 15 în prezentul dosar), succesorii săi fiind fraţii N. V., C. N.şi C. V.. C. V. a decedat în anul 1991 (fila 10 ds. iniţial), fiind succedat în drepturi de fraţii N. V. şi C. N.. Acesta din urmă a decedat în anul 1994, având soţie supravieţuitoare şi descendenţi care au înţeles să îi accepte succesiunea (C. E. – decedată, C. O. – decedată, moştenită de reclamantul C. M. C., şi C. R.). Al patrulea dintre fraţi, C. M., a decedat în anul 1997 (potrivit menţiunilor de pe certificatul de naştere – fila 51), fără descendenţi/soţie supravieţuitoare. Părţile s-au exprimat în mod concordant în sensul că averea acestui autor le revine, în calitate de soră/nepoţi de frate.

În anul 2004, pe numele solicitanţilor N. V., C. N. şi C. V., în calitate de moştenitori ai defunctei C. M., s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 155203 (fila 7 ds. iniţial), pentru un total de 23.437 mp, din care 16.900 mp în extravilan (7600 mp în pc 973/183 arabil şi 9300 mp în pc 1118/56 fâneţe) şi 6537 în intravilan (4024 mp în pc 714 Stânceşti şi 2563 mp în pc 96 Cătămărăşti-Deal). Potrivit susţinerilor concordante ale părţilor, dar şi constatărilor expertului (fila 112), suprafaţa de 4024 mp din parcela 714 se suprapune unui număr de 4 loturi din cele cinci formate şi atribute la partajul din 1971 (ale moştenitorilor N. V., C. Z., C. M. şi, parţial, C. V.).

Prin titlul de proprietate nr. 21688/09.09.1993, eliberat în mod direct defunctului C. N. (fila 12 ds recurs), s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1670 mp în pc 705/1 Stânceşti, suprafaţă ce face corp comun cu parcela 714 menţionată anterior şi care, potrivit schiţei topo de la fila 112, reprezintă lotul de 1114 mp moştenit de defunct de la autoarea C. M. şi un plus ce se include în lotul fratelui C. V. (segment haşurat, în aceeaşi schiţă). Din acest ultim motiv, reclamanţii au solicitat a se include în masa de partaj actuală şi suprafaţa de 482 mp din titlul propriu.

A concluzionat instanţa, faţă de elementele de fapt descrise, că ulterior partajului din 1971, prin efectul Legii nr. 18/1991, masa succesorală a defunctei C. M. a înglobat noi bunuri, respectiv suprafaţa de 16.900 mp din extravilan (7600 mp în pc 973/183 arabil şi 9300 mp în pc 1118/56 fâneţe) şi, cel puţin aparent, suprafaţa de 2563 mp intravilan, din pc 96 Cătămărăşti-Deal.

Cum pentru aceste imobile nu a existat o împărţeală (partajul din 1971 s-a limitat la suprafaţa de 5570 mp intravilan menţionată), în cauză apare posibilă şi necesară realizarea unui partaj suplimentar. Pentru succesiunea analizată, a autoarei iniţiale, C. M., s –a reţinut în masă şi s-a împărţit doar terenul extravilan, urmând ca situaţia suprafeţei de 2563 mp intravilan să fie analizată ulterior, odată cu succesiunea defunctului C. Z..

Văzând valoarea terenului extravilan (13.480 lei – fila 73) şi reţinând împrejurarea că în prezent au rămas doar doi dintre beneficiarii reconstituirii (după defunctul C. V. s-a emis certificatul de moştenitor nr. 684/1993, în favoarea fraţilor N. V. şi C. N. – fila 10 ds. iniţial), ceea ce presupune o cotă de ½, instanţa a dispus ieşirea din indiviziune a coproprietarilor, potrivit propunerii de lotizare realizată de expert şi agreată de ambele părţi. 

În privinţa autorilor C. V. şi C. M., cărora li s-a atribuit în anul 1971 câte un lot de câte 1114 mp (evidenţiate cu galben şi cu albastru în schiţa de la fila 112), instanţa a reţinut, în cele ce preced, că au decedat în anii 1991 şi 1997, fără soţ supravieţuitor/descendenţi. Pentru C. V. s-a emis certificatul de moştenitor nr. 684/1993 în favoarea fraţilor N. V. şi C. N.. Pentru C. M. nu a existat o procedură succesorală notarială, acceptarea succesiunii de către aceiaşi moştenitori realizându-se însă tacit, prin preluarea în posesie a lotului de 1114 mp menţionat.

Aşa fiind, este de constatat că părţile se află în coproprietate, în cote de ½, şi cu privire la suprafeţele de 1114+1114 mp teren ale autorilor menţionaţi, suprafeţe situate în intravilanul localităţii Stânceşti, com. Mihai Eminescu, înscrise în TP nr. 155203/26.06.2004 (1746 mp – pc 714 arabil şi curţi-construcţii) şi, respectiv, în TP nr. 21688/09.09.1993 (482 mp - pc 705/1 arabil şi curţi construcţii), în valoare totală de 8132,20 lei.

În temeiul art. 728 Cod civil şi art. 673/5 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa  a dispus ieşirea din indiviziune şi cu privire la acest teren, atribuindu-l potrivit voinţei concordante a părţilor. 

Relativ la succesiunea defunctului C. Z., instanţa a reţinut următoarele:

De pe urma acestui autor, decedat în anul 1990, s-a emis Certificatul de moştenitor nr. 146/05.03.1991 (fila 16 în dosarul de faţă), în favoarea fraţilor N. V., C. N. şi C. V., fiecare cu câte o cotă de 1/3 din averea succesorală. Potrivit menţiunilor acestui certificat, averea în discuţie includea o suprafaţă de 3800 mp aferentă construcţiilor, teren situat în localitatea Stânceşti şi care ar fi fost primit ca zestre.

În baza acestui certificat, în dosarul nr. 2923/1991 al Judecătoriei Botoşani, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 3405/21.10.1991, s-a dispus ieşirea din indiviziune a celor trei coproprietari, în sensul atribuirii bunurilor imobile (una casă, un grajd, 3600 mp teren) către reclamanta N. V. şi a obligării acesteia, către C. V. şi C. N., la plata sultelor aferente. A constatat judecătoria, prin respectiva sentinţă, că masa succesorală a defunctului include, între altele, o casă situată în com. M. Eminescu, sat Stânceşti, un grajd şi suprafaţa de 3600 mp teren, în valoare totală de 84.507 lei.

Analizând actele dosarului nr. 2923/1991, respectiv raportul de expertiză întocmit în acea cauză, instanţa a constatat că, în fapt, expertul a identificat şi a evaluat exclusiv suprafaţa de 1114 mp dobândită de defunct prin partajul din 1971, sens în care a şi formulat unele precizări exprese (filele 70, 74 în ds. ataşat). Lucrarea nu cuprinde menţiuni referitoare la diferenţa de 2500 mp (valoare, localizare, vecini), suma de 84.507 lei indicată de expert - şi reţinută în hotărâre - cuprinzând doar valoarea construcţiilor şi a terenului de 1114 mp.

Aşadar, deşi sentinţa din 1991 s-a referit la totalul de 3600 mp, partajul propriu-zis s-a realizat numai pentru 1114 mp, în sensul că includerea terenului în lotul pârâtei nu a fost dublată de măsura obligării acesteia, către ceilalţi coproprietari, şi la plata contravalorii cotei de 2/3 din suprafaţa de 2500 mp. Practic, pentru diferenţa de teren a existat o simplă atribuire - pe care instanţa este ţinută să o respecte – iar nu o împărţeală reală, împărţeală ce presupune, potrivit art. 673/5 CPC, formarea şi atribuirea loturilor şi, în cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare, întregirea lor printr-o sumă de bani.

În condiţiile date, instanţa a apreciat că în speţă nu este dată excepţia autorităţii de lucru judecat (care se analizează în funcţie de soluţia precedentă, iar nu de cererea care a făcut obiectul acesteia), excepţie pe care a respins-o, împreună cu fondul cererii de intervenţie.

Cu referire la suprafaţa de 2500 m.p. prima instanţă a reţinut că, deşi, în privinţa acestuia s-a susţinut iniţial că ar fi diferit de suprafaţa de 2563 mp intravilan, din pc 96 Cătămărăşti-Deal, inclus în TP nr. 155203/2004 (cu explicaţia că acesta din urmă provine direct din rolul autoarei C. M., fără să fi constituit obiect al unor transmisiuni către fiul C. Z.), ambele părţi au exprimat, finalmente, punctul de vedere contrar, astfel încât diferendul s-a concentrat asupra (im)posibilităţii realizării unui nou partaj. Acest diferend a fost tranşat în cele ce preced, prin respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Totuşi, o serie de elemente consolidează concluzia identităţii celor două terenuri (terenul din certificatul de moştenitor/partaj şi terenul din titlul de proprietate) şi, de aici, includerea suprafeţei de 2563 mp din pc 96, în averea succesorală a defunctului C. Z.

Astfel, în afara amplasamentului în prezent identificat – parcela 96 Cătămărăşti-Deal, niciuna dintre părţi nu a indicat o altă locaţie a terenului aparent partajat în anul 1991, respectiv o locaţie din statul Stânceşti, eventual învecinată lotului de 1114 mp al defunctului, cum sugerează menţiunile din certificatul de moştenitor nr. 146/1991 (terenul aferent construcţiilor în suprafaţă de 3800 mp).

Defunctul C. Z. a beneficiat de dispoziţiile testamentului nr. 1370/1967 (fila 47 ds. recurs), act prin care i s-a transmis suprafaţa de circa 2500 mp din vatra satului Stânceşti, cu următoarele vecinătăţi: P. M., G. C., GAS Cătămărăşti şi drumul satului (practic, aceasta este modalitatea prin care, în masa succesorală a defunctului s-a aflat, la momentul eliberării certificatului de moştenitor, un total de 3800/3600 mp).  Deşi testamentul trimite la aceeaşi localitate, Stâncesti, vecinătăţile menţionate sugerează o altă locaţie decât cea a proprietăţii partajate în anul 1970 (din care s-a format lotul de 11144 mp al defunctului), proprietate ai cărei vecini, indicaţi în certificatul de moştenitor  nr. S422/1970 al defunctei C. M. (fila 5 în dosarul nr. 2419/1971 ataşat), erau L. D., L. M., C. N. şi drumul satului. Întrucât cele două documente invocate sunt contemporane (1967-1970), apare inadmisibilă ipoteza schimbării, în timp, a tuturor vecinătăţilor, astfel încât să poată fi menţinută ideea unei locaţii unice, respectiv a formării unui trup comun între lotul de 1114 mp al defunctului şi terenul dobândit prin testament.

Ambii experţi desemnaţi în cauză au ajuns la aceeaşi concluzie (fila 108, 143, 158), respectiv că există identitate între terenul obiect al testamentului din 1967 şi terenul actualmente înscris în titlul de proprietate comun.

Aşa fiind, instanţa a constatat că părţile, în calitate de moştenitori ai defunctului C. Z., în aceeaşi cotă de ½ (al treilea moştenitor, C. V., fiind succedat în drepturi de aceiaşi fraţi), se află în indiviziune cu privire la suprafaţa de 2563 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 155203/26.06.2004 - pc 96 arabil (2485 mp, din măsurători), teren situat în intravilanul localităţii Cătămărăşti Deal, com. Mihai Eminescu, evidenţiat în schiţa topo de la fila 144 – expertiza C. C., în valoare totală de 170.465 lei.

Valoarea menţionată a fost stabilită de expertul evaluator, desemnat special în acest scop ca urmare a neînţelegerilor ivite în această privinţă între părţile litigante. Întrucât, spre deosebire de experţii topo învestiţi în cauză, expertul Ţ. V. este specializat în evaluări imobiliare (fila 174), ceea ce imprimă un plus de rigoare lucrării sale, instanţa a reţinut valoarea de 170.465 lei menţionată (fila 178), iar nu valorile indicate, pentru acelaşi imobil, de experţii topo.

Cum s-a menţionat în precedent, cel puţin aparent terenul de 2563 mp apare atribuit, prin sentinţa din 1991, pârâtei N. V.. Din acest motiv, dar şi pentru faptul că pârâta a obţinut certificatul de moştenitor din 1996, ce se va desfiinţa prin prezenta, a fost posibil ca aceasta să încheie contractul de donaţie nr. 5155/03.09.1996 (fila 39 în ds. iniţial), în favoarea intervenientului V.M.-S., pentru suprafaţa de 2500 din intravilanul satului Cătămărăşti-Deal (terenul în litigiu).

A apreciat instanţa, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, că intervenientul a fost îndreptăţit a considera, absolut rezonabil, că donatara este proprietară exclusivă a terenului donat şi că, în aceste condiţii, nu se pune problema asumării unui contract sub condiţie, respectiv a riscului de desfiinţare a actului juridic translativ de proprietate în caz de partaj.

Ca atare, în consideraţia bunei-credinţe a intervenientului, dar şi a soluţiei din 1991, instanţa a procedat la partajarea imobilului în sensul atribuirii către pârâta N. V., cu obligarea acesteia, către reclamanţi, la plata sultei în valoare de 85.232,5 lei, reprezentând ½ din preţul terenului.

În temeiul art. 274 CPC, instanţa a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.849 lei. S-a reţinut, în acest sens, că pe parcursul litigiului reclamanţii au avansat cheltuieli în valoare totală de 5498 lei (reprezentând taxe judiciare, onorarii experţi şi onorariu avocat - filele 2,3,69 şi urm. în dosarul iniţial, filele 24, 27 în recurs, filele 65, 82, 124, 153, 170, 183 şi 189 în rejudecare), iar pârâta – de 1800 lei (onorariu avocat - fila 125 ds. iniţial, fila 35 în recurs, fila 196 în rejudecare) În urma compensării, a rezultat o diferenţă de 3698 lei, diferenţă ce se impune a fi suportată, în cote de1/2 (1849 lei), de fiecare dintre părţi. Instanţa nu a exclus cheltuielile cu expertizele efectuate în rejudecare, apreciind că acestea şi-au dovedit utilitatea în cauză, cu atât mai mult cu cât pârâta însăşi a solicitat a se reţine unele dintre schiţele/concluziile acestor lucrări.

În calculul descris nu au fost reţinute însă cheltuielile avansate de intervenient, dată fiind soluţia de respingere a cererii acestuia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta C. R., cât şi pârâta N.V. şi intervenientul V. S. M. (prin recalificarea căii de atac declarate).

Reclamanta a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul modului de partajare a terenului menţionat în petit şi a considerentelor reţinute de prima instanţă in legătură cu acest mod de partajare. Ulterior, la 17.06.2014 (fila 42 dosar apel) reclamanta a declarat că renunţă la judecata apelului declarat.

La rândul lor, pârâta N. V. şi intervenientul V. S. M. au arătat că hotărârea este dată parţial cu aplicarea greşită a legii, prima instanţă dând o greşită interpretare normelor juridice aplicabile împrejurărilor de fapt şi de drept reţinute pe baza probelor administrate.

Astfel, instanţa a respins excepţia lipsei de interes  si excepţia autorităţii pe lucru judecat în mod nefondat , reţinând în mod greşit că cele două certificate de moştenitor după C.Z.cuprind menţiuni contradictorii, întrucât C. Z. a avut în proprietate doar 3600 m.p., conform rolului său agricol depus la dosarul cauzei , compusă din 1114 m.p.şi 2500 m.p, care au făcut obiectul partajului din 1991. 

Suprafaţa de 2500 m.p. din Certificatul de moştenitor nr.356 din 10.06.1996 este suprafaţa de teren moştenită de pârâtă de la fratele Z., fapt dovedit cu menţiunile din Contractul de donaţie nr.5153 din 03.09.1996 prin care se stipulează " terenul ce se înstrăinează a fost dobândit de mine, donatoarea, prin moştenire de la fratele meu C. Z....".

Deci, această suprafaţă de 2500 m.p. nu este o suprafaţă suplimentară celei ce i-a fost atribuită paratei prin sentinţa din 1991.

A accepta punctul de vedere al primei instanţe ar însemna că defunctul C.Z. a avut în proprietate la momentul decesului 6100 m.p. teren (3600 m.p. ce au făcut obiectul partajului din 1991 şi 2500 m.p. ce s-au partajat de către prima instanţa). În realitate, acesta a avut doar 3600 m.p., iar cu privire la modalitate de atribuire s-a pronunţat Judecătoria Botoşani prin Sentinţa  civilă 3405/1991, căpătând astfel autoritate de lucru judecat.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, apelanţii au arătat că a fost respinsă de prima instanţă în mod greşit, deşi a reţinut că suprafaţa de 2500 m.p. care a făcut parte din masa succesorală a defunctului C. Z. este una şi aceeaşi cu cea din p.c.96 înscrisă în titlul de proprietate 155203/2004.

Aşadar, daca acest teren de 2500 m.p. a făcut parte din cei 3600 m.p. partajaţi în 1991, instanţa a respins greşit excepţia autorităţii de lucru judecat, partajând încă o dată, în mod nelegal, aceeaşi suprafaţă de teren.

Prima instanţă a precizat că, prin sentinţa din anul 1991, pentru suprafaţa de 2500 m.p. a existat o simplă atribuire, menţionând chiar că "pe care instanţa este ţinută să o respecte", totuşi , a reanalizat dosarul 2923/1991, ceea ce este inadmisibil. 

Terenul de 2500 m.p. a fost partajat prin S.C. 3405/1991, pentru simplul motiv că Zaharia nu a avut alt teren decât 3600 m.p.; a inventa toată povestea doar pentru a rejudeca partajul din 1991 nu se poate, datorită autorităţii de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească.

Prima instanţă a fost investită cu partajul suplimentar de pe urma defunctei C. M., ca urmare a emiterii titlului de proprietate 155203/2004. Nu s-a formulat un capăt de cerere de către nici una din părţi cu privire la dezbaterea succesiunii după C. Z., astfel că prima instanţă a acordat mai mult decât s-a cerut.

Întrucât reclamanţii au invocat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr.356/1996 pentru prima dată în rejudecare, după multe termene de judecată, respectiv la termenul din 01.08.2012,  se impunea admiterea excepţiei prescrierii dreptului material acţiune şi respingerea acestui capăt de cerere  ca inadmisibil.

Pe fondul cererii de constatare a nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.356/1996 emis de pe urma defunctului C. Z., instanţa în mod greşit a reţinut că acest certificat vine cu o completare a masei succesorale stabilite iniţial prin certificatul din 1991 – întrucât suprafaţa de 2500 m.p. menţionată în certificat  face parte din suprafaţa de 3600 m.p., care i-a fost atribuită prin sentinţa din 1991. 

După decesul lui C. V.şi C. M. pârâta, împreună cu fratele C. N.-tatăl reclamantei, au convenit ca cele două loturi de câte 1114 m.p. atribuite acestora să fie împărţite astfel: lotul lui V. să-1 deţină N. întrucât accesul la acest lot se făcea prin curtea lui, iar lotul lui M. să-i revină pârâtei, fapt ce s-a şi întâmplat.

În anul 1993, timp în care C. N.-tatăl reclamantei trăia, a vândut casa dobândită prin Sentinţa civilă 3405/1991 şi suprafaţa de 3342 m.p. (respectiv 1114 m.p. x 3), suprafaţă compusă din lotul nr.1, 2 şi 3 din schiţa ce face parte integrantă din Sentinţa nr.2331/1971, deci lotul său, al lui Z. si al lui M..

Greşeala pârâtei, de fapt a notarului, a fost că s-a scris în contractul de vânzare către familia A. că suprafaţa de 3342 m.p. a fost dobândită prin S.C.3405/1991, lucru care s-a întâmplat pentru că situaţia juridică a lotului lui M. nu era clarificată (a fost clarificată abia în cursul acestei judecăţi la fond), iar pe de altă parte titlul de proprietate nu fusese emis încă.

Acesta este şi motivul pentru care C. N., tatăl reclamantei, nu a ridicat nici un fel de obiecţiuni la înstrăinarea acestui lot (pentru că soţii A. s-au  mutat acolo chiar din data vânzării, devenind vecini cu C.N., cu care au fost în foarte bune relaţii); de altfel acesta nu a formulat nici recurs împotriva sentinţei din 1991.

Această situaţie de fapt se completează cu considerentele reţinute de prima instanţă, potrivit cărora suprafeţele de 1114 m.p. şi de 2500 m.p. nu fac parte din acelaşi trup, sunt situate în locaţii diferite. 

În anul 1996, pârâta  N. a vrut să doneze fiului său, V. M., suprafaţa de 2500 m.p. situată în Cătămărăşti Deal, care este suprafaţa din testament, care i-a fost atribuită în urma moştenirii de la fratele C. Z., prin sentinţa din 1991, şi care a fost identificată şi de toţi cei trei experţi cadastrali că a făcut parte din masa de partajat rămasă după C. Z..

La notariat i s-a spus că nu poate fi întocmit actul de donaţie, întrucât nu este menţionat amplasamentul terenului, motiv pentru care a fost la Primărie, i s-a eliberat o adeverinţă de proprietar, în baza căreia s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.356/1996.

Motivul pentru care pârâta a fost trecută singura moştenitoare pentru suprafaţa de  2500 mp teren situat în Cătămărăşti Deal a fost acela că această suprafaţă de teren i-a fost atribuită ei în proprietate prin sentinţa din 1991, fiind inclusă în suprafaţa de 3600 m.p.

Referitor la cheltuielile de judecată, apelanta N. V. a criticat compensarea acestora şi în raport cu expertizele H., C. şi Ţ., apreciind că nu au fost utile cauzei, ci s-au datorat pretenţiilor nejustificate ale reclamantei.

În drept, au invocat disp. art.299 şi urm. CPC.

Prin decizia civilă nr. 296 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Botoşani a admis apelul declarat de apelanţii N. V. şi V.S. M. şi a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că:

A admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul V.S. M.; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile 3405 din 21 oct 1991 a Judecătoriei Botoşani; a înlăturat din dispozitivul sentinţei civile nr. 9859/17 oct.2013 a Judecătoriei Botoşani, dispoziţiile privind partajul suprafeţei de 2563 mp înscrisă în titlul de proprietate nr. 155203/26 iunie 2004 - p. 96 arabil (2485 mp din măsurători), teren situat în intravilanul localităţii Cătămărăşti Deal, com. Mihai Eminescu, jud. Botoşani, evidenţiat în schiţa de la f. 144 – exp. Cotoc, atribuirea acestui teren şi obligaţia la plata sultei; a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţă, necontrare deciziei; a luat act că apelanta C. R. a renunţat la judecarea cererii de apel; a obligat apelanta C. R. să achite apelanţilor suma de 1278 lei, cheltuieli de judecată (taxă timbru din apel).

În temeiul art. 45 din OUG nr. 80/2013 s-a dispus restituirea către apelanta C. R. a taxei de timbru în cuantum de 1278 lei.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Deşi reclamanta C. R. a renunţat la judecarea apelului său, au fost reţinute argumentele prezentate în cuprinsul cererii întrucât exprimă poziţia sa procesuală în raport cu apelul declarat de părţile adverse.

Nu este dată excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în formularea cererii de constatare a nulităţii/anulării certificatului de moştenitor nr. 356/10.06.1996 emis după defunctul C. Z. deoarece, în calitate de descendenţi ai autorului C. N., aceştia nu au fost incluşi la dezbaterea succesorală finalizată prin acest certificat. Aceasta, deşi calitatea lor de moştenitori ai defunctului C. Z. fusese stabilită prin certificatul de moştenitor nr. 146/05.03.1991 emis după acelaşi defunct, precum şi prin sentinţa civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoşani.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că, faţă de situaţia de fapt constatată în privinţa moştenitorilor, fie este aplicabilă sancţiunea nulităţii absolute, fie, dată fiind neînştiinţarea tuturor prezumtivilor moştenitori, aceştia pot cere oricând verificarea certificatului de moştenitor emis în lipsa lor, ca sancţiune pentru conduita culpabilă a pârâtei N. V., care s–a declarat unic moştenitor, aşa încât nu este dată nici excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

În schimb, este dată în cauză autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoşani.

Astfel, potrivit rolului agricol 1959 – 1961 (fila 87 dosar apel) , autoarea C. D. M. figura în intravilan cu două terenuri: în parcela „În vatră sat” – o suprafaţă de 0,54 ha (0,10 ha „bătătură” şi 0,44 ha arabil); în parcela „La şosea Gorovei” – o suprafaţă de 0,25 ha arabil.

Prin sentinţa civilă nr. 2331/28.12.1971, pronunţată în dosarul nr. 2419/1971 (ataşat), Judecătoria Botoşani a procedat la partajul suprafeţei de 5.400 m.p. (5570 m.p. din măsurători) situată în satul Stânceşti, în sensul atribuirii fiecăruia dintre descendenţii defunctului C. M. a câte unui lot în suprafaţă de 1114 m.p. – respectiv reclamantei N.V. şi pârâţilor C. N., C. Z., C. V. şi C. M..

Deşi la momentul efectuării acestui partaj C. Z. era beneficiar al testamentului autentificat sub nr. 1370/21.07.1967 (fila 47 dosar 16269/193/2009), prin care mama sa îi testase suprafaţa de cca 2.500 m.p., nu a solicitat valorificarea acestui testament, ceea ce determină concluzia că terenul testat nu făcea parte din suprafaţa de 5.400 m.p. din Stânceşti, ci privea terenul din parcela „La şosea Gorovei” – identificat de experţi în p.c. 96 Cătămărăşti Deal.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3405/1991 pronunţată în dosarul nr. 2925/1991 (ataşat), Judecătoria Botoşani a procedat la partajul masei succesorale rămasă după defunctul C. Z. – compusă din casă, grajd, suprafaţa de 3.600 m.p. şi o serie de bunuri mobile – între moştenitorii N. V., C. V.şi C. N., incluzând în lotul apelantei bunurile imobile, respectiv „una casă, un grajd şi 3.600 m.p. teren”.

Întrucât în rolul agricol al autorului C. Z. pentru aniii 1971 – 1973 (fila 99 – 100 dosar fond) apare înscrisă o suprafaţă totală de 3.600 m.p. şi nu s-au invocat şi dovedit alte modalităţi de dobândire a acestui teren, tribunalul reţine că acesta provenea din partajul succesoral efectuat în 1971 şi din testamentul din 1967 ( 1.114 m.p. + 2.500 m.p) .

Aşadar, prin cele două sentinţe de partaj, instanţele au procedat la partajarea unei suprafeţe totale de 5.400 m.p./5.570 m.p. + 2.500 m.p., ceea ce reprezintă întreg terenul intravilan al autoarei C. M. (respectiv 3.974 m.p. – p.c. 714 Stânceşti şi 2.563 m.p. – p.c. 96 Cătămărăşti din titlul de proprietate nr. 155203/2004 şi 1.370 m.p. – p.c. 705/1 Stânceşti din titlul de proprietate nr. 21688/1993 emis autorului reclamant, C. N.), aşa încât prezentul partaj nu poate privi decât terenul extravilan al autoarei C. M., precum şi terenurile intravilane dobândite prin partajul din 1971 de către defuncţii C. V. şi C. M. (1.114 m.p. + 1.114 m.p.).

Prin urmare, în final, din terenul intravilan inclus în masa succesorală a autoarei iniţiale, C. M., reclamanţii au dobândit o suprafaţă de 2.228 m.p. în Stânceşti (lotul propriu din partajul din 1971 şi lotul atribuit iniţial lui C. V.), în timp ce pârâta N. V. a dobândit o suprafaţă de 3.342 m.p. în Stânceşti (3 loturi de câte 1.114 m.p. – al său şi al fraţilor Z. şi V. ) şi suprafaţa de 2.500 / 2.563 m.p. în Cătămărăşti.

Reclamanţii au contestat că terenul atribuit pârâtei prin sentinţa civilă nr. 3405/1991 ar fi fost format din lotul de 1.114 m.p. din Stânceşti şi suprafaţa de 2.500m.p. din Cătămărăşti Deal, susţinând că, în realitate, cei 3.600 m.p. din masa succesorală rămasă după C. Z. ar fi fost formaţi din trei loturi de câte 1.114 m.p. din Stânceşti - dobândite de acesta, precum şi de fraţii M. şi V. la partajul din 1971.

Dacă s–ar accepta această ipoteză, s–ar ajunge la concluzia că pârâtei N. V. i –ar reveni patru loturi de câte 1.114 mp la Stânceşti (al său, precum şi cele trei atribuite după C. Z.,trebuind a fi valorificată sentinţa nr.3405/1991), reclamanţilor le–ar reveni doar un lot de 1.114 m.p. la Stânceşti, iar terenul de 2.500 m.p. / 2563 m.p. din Cătămărăşti ar trebui împărţit în două loturi egale între părţi, aşa încât în nicio variantă de interpretare nu se poate susţine că reclamanţilor li s –ar cuveni 2.228 m.p. în Stânceşti şi jumătate ( ½)  din 2500m.p. în Cătămărăşti, aşa cum pretind aceştia.

În plus, la partajul din 1991 acţiunea a fost promovată şi de C. V., aşa încât nu poate fi primită aprecierea că acesta ar fi inclus în masa succesorală rămasă după fratele C. Z. şi propriul său teren.

Sentinţa civilă nr. 3405/21.10.1991 a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac – doar în acel cadru procesual putând fi cercetate criticile legate de eventualele inadvertenţe între terenurile identificate şi evaluate de expert şi cele menţionate în dispozitivul sentinţei şi de nivelul sultelor – aşa încât se impune şi în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că sentinţa civilă nr. 3405/21.10.1991 a vizat şi suprafaţa de 2500 m.p / 2563 m.p. din p.c. 96 Cătămărăşti Deal, ceea ce a determinat admiterea apelului declarat de N. V. şi V. S. M.şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoşani, cu consecinţa excluderii de la partaj a suprafeţei de 2500 m.p./2563 m.p. şi admiterii cererii de intervenţie în interes propriu formulată de V. S. M..

Cu referire la criticile formulate de apelanţi cu privire la cheltuielile de judecată, Tribunalul a apreciat că sunt nefondate, deoarece lucrările experţilor au fost necesare în raport cu complexitatea cauzei şi cu specializarea acestora.

Totodată, tribunalul a luat act de renunţarea apelantei C. R. la judecarea cererii de apel,iar  în temeiul art. 45 din O.U.G nr. 80/2013 a admis cererea acesteia şi a dispus restituirea taxei judiciare de timbru de 1.278 lei.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta C. R. a fost obligată să achite apelanţilor N. V. şi V. S. M. cheltuieli de judecată în sumă de 1278 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru din apel.

Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat că decizia dată în apel este injustă şi cuprinde considerente şi dispoziţii contradictorii, fiind rezultatul aplicării greşite a legii.

Astfel, atât prin considerente cât şi prin dispozitivul deciziei se admite excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoşani în privinţa suprafeţei de 2563 mp (2485 mp din măsurători), situată în p.c. 96 din intravilanul satului Cătâmărăşti Deal, com. M.Eminescu, jud. Botoşani, dar în acelaşi timp se menţine sentinţa instanţei de fond prin care a fost desfiinţat certificatul de moştenitor nr. 356/10.06.1996 emis după defunctul  C. Z., având ca masă succesorală tocmai această suprafaţă de teren , fiind constatată starea de indiviziune cu privire la această suprafaţă de teren între reclamanţi , în calitate de moştenitori ai defunctului C. N. şi pârâta N. V..

Din considerentele sentinţei instanţei de fond rezultă că acest certificat de moştenitor a fost desfiinţat întrucât procedura succesorală notarială s-a desfăşurat fără încunoştinţarea lor , a reclamanţilor, deşi pe de o parte era pusă în discuţie o masă succesorală suplimentară faţă de cea din certificatul de moştenitor nr. 146/ 5.03.1991, acest din urmă certificat fiind cel care a stat la baza pronunţării sentinţei de partaj nr. 3405/21.10.1991, iar pe de altă parte calitatea de moştenitori ai defunctului C. Z. ( pentru autorul lor C. N. şi pentru pârâta N. V. ) fusese stabilită anterior prin primul certificat de moştenitor eliberat după defunct, cu nr. 146/ 5.03.1991.

Notează instanţa de fond incidenţa caracterului indivizibil al acceptări moştenirii - pg. 5 din sentinţă.

Cele două soluţii din dispozitivul deciziei sunt contradictorii, întrucât certificatul de moştenitor nr. 355/ 10.06-1996 a fost eliberat după aproximativ 5 ani de la pronunţarea sentinţei_civile nr. 3405 / 21.10.1991, pentru o masă succesorală suplimentară după defunctul C. Z. , aşa cum a reţinut corect instanţa de fond , iar instanţa de apel a menţinut această soluţie , deşi a motivat că terenul înscris în masa succesorală a acestui certificat de moştenitor fusese partajat cu 5 ani înainte.

La o simplă comparare a celor două certificate de moştenitor se constată că ele nu cuprind aceeaşi masă succesorală , terenul de 2500 mp înscris în cel de-al doilea certificat nefiind inclus în primul certificat ( dovadă amplasamentul şi vecinătăţile diferite ale terenurilor).

Autoritatea de lucru judecat presupune identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două judecăţi ori, în privinţa terenului în litigiu nu există nici identitate de obiect şi nici de cauză.

Instanţa de apel nu a analizat nici unul dintre argumentele lor, care aveau la bază situaţia concretă din dosarul de partaj nr. 2923/1991 ataşat, ci şi-a însuşit un calcul pur teoretic şi fără nici o legătură cu realitatea pe care l-au avansat părţile adverse.

Instanţa de apel a primit acest calcul fictiv, rupt de realitatea faptelor , pentru a salva sentinţa civilă nr.3405 / 21.10.1991, deşi în mod evident această sentinţă cuprinde o eroare materială în privinţa suprafeţei de teren partajate .

Instanţa de apel a făcut acest lucru cu preţul încălcării flagrante a drepturilor lor asupra terenului în litigiu, drepturi moştenite de la autorul C. N. care, la rândul său, l-a moştenit pe fratele C. Z..

Faptul că autorul lor sau celelalte părţi nu au atacat sentinţa de partaj din 1991 se explică tocmai prin aceea că toţi ştiau că terenul ce s-a partajat era cel aferent gospodăriei din satul Stînceşti, respectiv lotul de 1114 mp aparţinând defunctului C. Z., ce fusese identificat şi evaluat de către expert.

Nici una dintre părţi, nici măcar pârâta N. V. - reclamantă în dosarul din 1991, nu au avut în vedere terenul în litigiu, situat în Cătămărăşti Deal, dovadă că acest teren nu este menţionat nici în cererea de partaj, nici în certificatul de moştenitor ce a fost anexat cererii, nici în raportul de expertiză sau orice alt act depus la dosar, iar testamentul autentic datat 1967 nu a fost depus sau pomenit în acel dosar , fiind depus pentru prima dată abia după reluarea judecaţii după casare în prezenta cauză .

La baza calculului teoretic reţinut de instanţa de apel stă acest testament pentru terenul în litigiu, de 2500 mp , testament care exista din 1967 , dar instanţa omite să analizeze faptul că acest testament nu putea fi avut în vedere la partajul din 1991, chiar dacă ar fi fost depus la dosar, din două motive :

În primul rând , testamentul nu a putut produce nici o consecinţă juridică în 1967, întrucât terenul testat era scos din circuitul civil, fiind trecut în patrimoniul fostului CAP. Aşa se explică faptul că terenul a rămas înscris în rolul agricol al defunctei testatoare C. M. - autoarea comună a părţilor.

În al doilea rând, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru moştenitorii fostului proprietar abia începuse în1991, când a avut loc partajul , terenul neputând fi considerat că a intrat în patrimoniul defunctului legatar C. Z. şi în masa sa succesorală. Titlul de proprietate prin care a fost reconstituit dreptul pentru acest teren a fost eliberat tuturor moştenitor abia în 2004 , astfel încât, în mod evident, terenul nu putea fi partajat în 1991.

În loc să-şi însuşească calculul pur teoretic propus de părţile adverse , instanţa de apel trebuia să deschidă dosarul de partaj nr. 2923/1991 al Judecătoriei Botoşani (ataşat) şi să constate următoarele aspecte esenţiale pentru a decide corect asupra autorităţii de lucru judecat:

-în cererea de chemare în judecată formulată chiar de pârâta N. V., ce a făcut obiectul ds. nr. 2925/1991, nu se face referire la două suprafeţe de teren distincte care ar compune suprafaţa totală de 3600 mp, ci doar la o singură suprafaţă de teren de 3600 mp, care ar fi aferentă construcţiilor ( casa şi grajd) amplasate în satul Stînceşti, com.M.Eminescu;

-la cererea de chemare în judecată a fost anexat doar certificatul de moştenitor nr.146/5.03.1991 eliberat după defunctul C. Z. , iar în cuprinsul acestui certificat de moştenitor nu este menţionată şi suprafaţa de aprox.2500 mp din satul Cătămărăşti Deal, com. M. Eminescu , ci doar suprafaţa de 3800 mp (?) aferentă construcţiilor din satul Stînceşti, com. M. Eminescu, cu precizarea că vecinătăţile menţionate în certificat corespund cu vecinătăţile terenului din satul Stînceşti;

-în ds. nr.2925/1991 nu a fost depus testamentul autentic nr.1370/21.07.1967, prin care defuncta C. M. îi lăsa lui C. Z.  suprafaţa de 2500 mp ,cu alte vecinătăţi decât cele înscrise în certificatul de moştenitor nr.146/1991. Chiar dacă ar fi fost depus, terenul nu putea fi partajat întrucât făcea obiectul unei proceduri speciale de reconstituire a dreptului de proprietate şi , la acea dată , nu fusese eliberată nici măcar o adeverinţă provizorie de proprietate;

-prin raportul de expertiză efectuat în ds.nr.2925/1991 a fost identificată şi evaluată doar suprafaţa de 1114 mp din satul Stînceşti, com. M. Eminescu , precum şi construcţiile, expertul chiar făcând precizarea că defunctul C. Z. nu a dobândit decât 1114 mp prin sentinţa civilă nr.2331/1971 a Judecătoriei Botoşani;

-expertul nu a identificat şi nici nu a evaluat suprafaţa de 2500 mp din sat Cătămărăşti Deal, com. M.Eminescu, astfel încât este evident că sulta pe care a primit-o C. N. prin sentinţa civila nr.3405/1991 nu include şi sulta pentru acest teren. Sulta primită de C. N. a fost doar pentru cota sa din construcţii şi din lotul de 1114 mp atribuit lui C. Z. prin sentinţa civilă nr. 2331/1971- lot aferent construcţiilor. Ori, în condiţiile în care autorul său, C. N., nu a primit nimic pentru terenul în litigiu ( nici sulta , nici teren în natură ), este fără putinţa de tăgadă că acest teren nu a fost partajat în mod concret, fapt ce exclude autoritatea de lucru judecat.

Spre această concluzie converg şi celelalte argumente pe care le-a invocat repetat şi care au fost dovedite fie cu înscrisurile depuse de părţi, fie cu înscrisurile sosite la dosar la solicitarea instanţei de apel.

Din rolul agricol al defunctului C. Z., depus de pârâtă la dosar, rezultă că acesta deţinea suprafaţa de 0,36 ha într-un singur trup, din care 0,30 ha teren arabil şi 0,06 ha curţi/construcţii, aceasta fiind suprafaţa totală aferentă gospodăriei, de unde concluzia că terenul din rolul agricol este terenul casei părinteşti din satul Stîncesti şi nicidecum terenul, liber de construcţii la acea dată, din Cătămărăşti Deal,com. M. Eminescu jud. Botoşani.

Pe de altă parte, este cunoscut faptul că menţiunile înscrise în rolul agricol nu fac decât dovada posesiei la un moment dat şi nicidecum dovada proprietăţii, astfel încât suprafaţa de 3600 mp înscrisă în rolul defunctului C. Z. cuprindea lotul său de 1114 mp, precum şi loturile defuncţilor săi fraţi, C. M. şi V., care nu şi-au folosit în fapt loturile atribuite prin sentinţa civilă nr. 2331/1971 (la care se adaugă diferenţele rezultate din măsurătoare constatate şi de experţi).

În sprijinul acestei susţineri a depus, după repunerea pe rol a apelului , adeverinţa nr. 8243 / 15.09.2014 emisă de Primăria M. Eminescu, din care rezultă faptul că defuncţii C. M. şi C. V. nu au avut roluri agricole, deşi au primit cu ocazia partajului din 1971 câte un lot de 1114 mp din suprafaţa totală aferentă gospodăriei din satul Stîncesti. Ei nu au rămas în localitatea natală , iar aceste loturi de teren au rămas înscrise în rolul agricol al defunctului lor frate, C. Z..

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11558/27.07.1993, pârâta N. V. vinde soţilor A. V. şi A. construcţiile şi suprafaţa de 3600 mp aferentă construcţiilor situate în satul Stîncesti, com. M.Eminescu, cu indicarea vecinătăţilor, explicând provenienţa terenului astfel: 2200 mp i-ar fi dobândit prin sentinţa civilă nr.345/1991, iar diferenţa de 1114 mp i-au fost atribuiţi prin sentinţa civilă nr.2331/1971. Suprafaţa de 2200 mp despre care s-a menţionat că a fost dobândită în 1991 era compusă , în realitate, din suprafaţa de 1114 mp atribuită pârâtei în 1991 din masa succesorală a defunctului C. Z. , iar diferenţa era lotul atribuit în 1971 lui C. M. , lot care a fost solicitat de pârâtă în prezenta cauză tocmai pentru a valida astfel vânzarea în avans pe care a făcut-o către cumpărătorii A. . Rezultă, deci, că nici un m.p. din suprafaţa totală de 3600 mp care a fost partajată în 1991 nu s-a aflat pe raza satului Cătămărăşti Deal.

În titlul de proprietate nr.3945/21.08.1992 eliberat lui N. V. nu a fost înscrisă suprafaţa de aprox.2500 mp din satul Cătămărăşti Deal, deşi acest titlu a fost eliberat după pronunţarea sentinţei civile nr.3405/1991. Acest titlu de proprietate nu a fost contestat şi nici modificat.

Mai mult, a depus la dosar adeverinţa nr. 8802/30.09.2014 emisă de Primăria comunei M. Eminescu, din care rezultă faptul că pârâta N. V. nu a fost înscrisă în rolul agricol cu suprafaţa de teren în litigiu şi nici nu a plătit vreodată impozit pe acest teren. Ori, dacă pârâta ar fi dobândit terenul în litigiu cu ocazia partajului din 1991, s-ar fi înscris cu terenul în rolul agricol şi ar fi plătit impozit pentru el.

Deşi părţile adverse au susţinut că au plătit impozit pentru acest teren , au depus la dosar chitanţe care , deşi datate 19.03.2009, nu priveau terenul în litigiu , ci terenul extravilan înscris în titlul de proprietate comun şi terenul intravilan înscris în titlul de proprietate nr. 3945/ 21.08.1992 emis pe numele pârâtei.

Abia în certificatul de moştenitor nr.356/10.06.1996 ( contestat în cauză), eliberat tot după defunctul C. Z., a fost înscrisă suprafaţa de 2500 mp din intravilanul satului Cătămărăşti Deal, com.M.Eminescu. Acest certificat a fost emis la 5 ani după partajul din 1991, la solicitarea pârâtei N. V. , situaţie în care se pune întrebarea de ce a fost nevoie ca pârâta să solicite eliberarea altui certificat de moştenitor pentru terenul în litigiu dacă pretinde că a dobândit terenul prin sentinţa de partaj din 1991, cu 5 ani înainte.

În contractul de donaţie autentificat sub nr.5155/3.09.1996, încheiat între pârâtă şi fiul său intervenient în interes propriu , provenienţa terenului donat este explicată prin trimitere la certificatul de moştenitor menţionat mai sus şi nu prin trimitere la sentinţa civilă nr.3405/1991.

Terenul în litigiu , de aprox. 2500 mp din sat Cătămărăşti Deal, com.M.Eminescu , a fost înscris în titlul de proprietate nr. 155203/26.06.2004 eliberat în comun moştenitorilor defunctei C. M. tocmai pentru că nu fusese partajat până la acea dată între moştenitori.

La solicitarea instanţei, Primăria M. Eminescu şi OCPI Botoşani au trimis la dosar înscrisuri din care rezultă faptul că la baza emiterii acestui titlu de proprietate comun a stat rolul agricol al defunctei autoare comune a părţilor – C. M. şi nu rolul agricol al defunctului C. Z. ori testamentul lăsat acestuia de C. M. .

Faptul că terenul în litigiu a rămas în rolul testatoarei şi a fost înscris în titlul comun se explică prin faptul că în 1967, la data încheierii testamentului, terenul nu se mai afla în proprietatea testatoarei, ci trecuse în proprietatea statului şi în administrarea fostului CAP.

Cum acest titlu de proprietate nu a fost anulat sub aspectul suprafeţelor înscrise în cuprinsul său , nu poate fi menţinută decizia din apel prin care terenul este scos din titlul comun , fără să se fi cerut măcar acest lucru.

În concluzie, înscrierea suprafeţei de 3600 mp în loc de 1114 mp în dispozitivul sentinţei civile nr. 3405 / 1991 reprezintă o eroare materială, care trebuia tratată ca atare şi care nu poate produce asemenea consecinţe grave asupra lor, a reclamanţilor, întrucât eroarea nu le este cu nimic imputabilă .

Numai din punct de vedere scriptic această suprafaţă de 3600 mp includea lotul de 1114 mp aparţinând defunctului C. Z. şi loturile defuncţilor săi fraţi, C. V. şi C. M., care au rămas înscrise în rolul său agricol.

În fapt şi în drept însă, ceea ce s-a partajat în 1991 a fost doar lotul defunctului C. Z. , în timp ce loturile defuncţilor C. V. şi C. M. s-au partajat prin sentinţa instanţei de fond în prezenta cauză .

Terenul în suprafaţă de 2500 mp ( 2485 mp din măsurători), situat în p.c. 96 din intravilan sat Cătămărăşti Deal , com. M. Eminescu , jud. Botoşani nu a făcut obiectul partalului din 1991, aşa cum rezultă în mod evident din dosarul ataşat.

Nu în ultimul rând , din adeverinţa nr. 8802 / 30.09.2014 emisă de Primăria M. Eminescu rezultă că menţiunea înscrisă pe ultima filă - verso a sentinţei civile nr. 3405/1991 ( exemplarul prezentat în instanţă de părţile adverse şi nu exemplarul original din dosarul de partaj ataşat) nu poate fi confirmată de Primărie, întrucât nu corespunde cu evidenţele oficiale. În plus, adunând cele două suprafeţe de teren menţionate rezultă o suprafaţă totală de 4728 mp, deşi suprafaţa partajată în 1991 a fost, scriptic, de numai 3600 mp .

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

Legal citaţi, pârâta şi intervenientul în nume propriu au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de reclamantă, care în drept pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Nu este dat în cauză motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârea este casabilă în următoarele ipoteze: dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărîrii duce la o anumită soluţie, însă în dispozitiv instanţa a adoptat soluţia contrară; când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora; când lipseşte motivarea soluţiei adoptate sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de pricina dedusă judecăţii.

În speţă, contradicţia reclamată de recurentă – constând în faptul că instanţa de apel, prin decizia atacată, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a exclus de la împărţeală suprafaţa de 2563 (2485  din măsurători) m.p. teren situat în p.c. 96 din intravilanul satului Cătămărăşti Deal, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, însă, totodată, a menţinut dispoziţia instanţei de fond privind desfiinţarea certificatului de moştenitor nr. 356/10.06.1996, emis după defunctul C. Z., în care, în masa succesorală este cuprinsă această suprafaţă de teren – este doar aparentă, nefiind de natură a atrage casarea /modificarea hotărârii.

Astfel, confirmând soluţia dată de prima instanţă capătului de cerere privind constatarea nulităţii certificatului de moştenitor din anul 1996, Tribunalul Botoşani a reţinut că reclamanţii, în calitate de descendenţi ai lui C. N., nu au fost incluşi la dezbaterea succesorală finalizată prin emiterea acestui certificat, deşi calitatea lor de moştenitori legali ai defunctului C. Z. fusese stabilită prin certificatul de moştenitor emis în anul 1991 după  acelaşi defunct, precum şi prin sentinţa civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoşani.

Cu referire la masa succesorală menţionată în acest certificat de moştenitor, Tribunalul a subliniat în considerentele deciziei că „aceasta urmează a fi analizată împreună cu fondul cererii de apel,” analiză în urma căreia a reţinut că terenul în discuţie a format obiectul partajului realizat prin sentinţa civilă nr. 3405/1991 a Judecătoriei Botoşani şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.

În ce priveşte cea de-a doua critică formulată de reclamantă, vizând modul  de interpretare şi aplicare în speţă a dispoziţiilor legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce succed:

Prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani, reținând că terenul în discuție - de 2500 m.p./2543 m.p. –parcela 96  Cătămărăști Deal – nu a format obiect al partajului realizat prin această sentință, nefiind inclus în suprafața de 3600 m.p. teren din certificatul de moștenitor nr. 146/5.03.1991, emis după defunctul C. Z..

Spre această concluzie, judecătorul fondului a avut în vedere, pe baza probelor administrate, următoarele  argumente:

- ambele părți au fost, în final, de acord că terenul de 2563 m.p. intravilan, din p.c. 96 Cătămărăști Deal, din titlul de proprietate nr. 155203/2004 este cel de 2500 m.p. din testamentul datat 1967, în favoarea defunctului C. Z..

- niciuna dintre părți nu a indicat o altă locație a terenului, în satul Stîncești, astfel cum sugerează certificatul de moștenitor din 1991;

- ambii experți desemnați în cauză au ajuns la aceeași concluzie, anume că există identitate între terenul obiect al testamentului din 1967 și terenul înscris în titlul de proprietate comun;

- analiza dosarului nr. 2923/1991 și a sentinței civile nr. 3405 din 21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani (dosar atașat) relevă că, în concret, s-a partajat doar terenul în suprafață de 1114 m.p., ce a constituit lotul atribuit lui C. Z. prin sentința civilă nr. 2331 din 1971 (dosar nr, 2419/1971 al Judecătoriei Botoșani, atașat), iar nu o suprafață de 3600 m.p. teren.

Admițând excepția autorității de lucru judecat a sentinței menționate, Tribunalul Botoșani a reținut că terenul din p.c. 96 Cătămărăști Deal este identic cu cel din testamentul autentificat sub nr, 1370/21.07.1967 și a format obiectul partajului realizat în anul 1991.

În acest sens, Tribunalul a avut în vedere următoarele argumente:

-deși la momentul efectuării partajului după C. M., autoarea comună a părților, în anul 1971, C. Z. era beneficiarul testamentului, nu s-a prevalat de acesta, ceea ce determină concluzia că terenul testat nu făcea parte din suprafața de 5400 m.p. supusă partajului;

- cum în rolul agricol al lui C. Z. din 1971 – 1973 apare înscrisă o suprafață totală de 3600 m.p. și nu s-a invocat şi dovedit o altă modalitate de dobândire a acestuia, rezultă că acesta provenea din partajul efectuat în anul 1971 și din testamentul datat 1967 (1114 m.p. – lot atribuit + 2500 m.p. testament);

- totalul suprafețelor de teren partajate prin cele două sentinţe - din 1971 și din 1991 - este totalul suprafețelor de teren intravilan ce a aparținut autoarei C. M.. Prin urmare, în această cauză pot fi partajate doar parcelele extravilan pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, precum și loturile de câte 1114 m.p. teren ce le-au revenit în anul 1971 lui C. V. şi C. M., decedați;

-ipoteza avansată de reclamanți, potrivit căreia cei 3600 m.p. teren ce au format masa succesorală a defunctului C. Z. la partajul din anul 1991 ar fi reprezentat, în fapt, trei loturi a câte 1114 m.p. teren din satul Stîncești – al său şi ale fraţilor M.și V., atribuite în anul 1971, nu poate fi primită deoarece, dacă s-ar accepta, s-ar ajunge la concluzia că pârâtei N.V. i-ar reveni patru loturi a câte 1114 m.p. Stîncești (pentru că trebuie valorificată sentința din anul 1991), reclamanților le-ar reveni doar 1114 m.p. Stîncești, iar terenul de 2500 m.p. (2563 m.p.) Cătămărăști Deal ar trebui împărțit în loturi egale.

Tribunalul a avut, de asemenea, în vedere faptul că sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a rămas irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, doar în acel cadru procesual putând fi cercetate susținerile legate de eventualele inadvertențe între terenurile identificate și evaluate de expert și cele menționate în dispozitivul sentinței și de nivelul sultelor, așa încât se impune și în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil “este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

În sens strict, autoritatea de lucru judecat consacră efectul exclusiv al hotărârii judecătorești irevocabile, care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză.

În sens larg, aceasta semnifică puterea de lucru judecat, ce presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (obligativitatea hotărârii).

Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, prima fiind parte a celei de a doua. Existența unei hotărâri judecătorești irevocabile poate fi invocată în cadrul altui proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea acesteia, sau cu putere de lucru judecat, atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Altfel spus, pentru a se invoca puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești în cadrul unui proces nu este necesară existența triplei identități - de părți, obiect și cauză, ci este necesar doar a se proba identitatea dintre problema de drept soluționată irevocabil și cea dedusă judecății, instanța fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluție.

În speță nu este dată tripla identitate prevăzută de dispozițiile art. 1201 Cod civil, în raport de sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani.

Astfel, dacă obiectul dosarului nr. 2925/1991 al Judecătoriei Botoșani (atașat) l-a constituit partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului C. Z., aflată în patrimoniul acestuia la data deschiderii succesiunii, conform certificatului de moștenitor nr. 146/5.03.1991, obiectul cauzei de față, astfel cum a fost stabilit de prima instanță pe baza “precizărilor succesive ale părților”, necontestat în căile de atac, îl constituie partajul suplimentar al averii succesorale a autoarei comune a părților, defuncta C. M. și, implicit, ieșirea din indiviziune și cu privire la averea fiilor defuncţi ai acesteia, C. V., C. M. și C. Z., acțiune întemeiată pe titlurile de proprietate emise în aplicarea dispozițiilor legii fondului funciar.

Așadar, obiectul și cauza celor două acțiuni nu sunt identice.

Analiza identității de obiect a impus, în mod necesar, administrarea de probe pentru a se stabili dacă terenul de 2563 m.p. înscris în titlul de proprietate nr. 155203/04, parcela 96 arabil (2485 m.p. din măsurători) din intravilanul localității Cătămărăști Deal, comuna Mihai Eminescu a fost inclus în suprafața de 3600 m.p., atribuită pârâtei prin sentința civilă nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani, respectiv dacă este identic cu cel de 2500 m.p. înscris în testamentul datat 1967, deoarece în sentinţă nu se regăsesc elemente concrete de individualizare a acestuia.

Fără a proceda la o reevaluare a probelor administrate la instanțele de fond, nepermisă în calea de atac a recursului, curtea reține că premisele pe care instanța de apel și-a argumentat soluția de admitere a excepției sunt greșite.

În primul rând, sentința nr. 3405/1991  cu referire la atribuirea suprafeței de 3600 m.p.în proprietatea pârâtei se impune în prezenta cauză cu putere de lucru judecat doar în măsura în care se face dovada certă că suprafața de 2563 m.p. teren Cătămărăști Deal este identică cu parte din aceasta, în caz afirmativ instanța fiind ținută a pronunța aceeași soluție.

Prin urmare, și argumentul bazat pe calculul aritmetic al suprafețelor totale din intravilan ce au aparținut autoarei comune a părților, respectiv cele ce le-ar reveni părților în lot dacă s-ar accepta ipoteza avansată de reclamanți s-a întemeiat pe o premisă greșită.

În al doilea rând, mențiunea din registrul agricol al comunei, în care C. Z. a figurat înscris în anii 1971 -1973 cu o suprafață totală de 3600 m.p., coroborată cu faptul că “nu s-au invocat și dovedit alte modalități de dobândire a acestui teren” nu conduce, de plano, la concluzia că acesta provenea din partajul efectuat în anul 1971 și din testamentul datat 1967. Aceasta, deoarece menţiunile din registrul agricol nu fac dovada dreptului de proprietate, fiind pur declarative, iar pe de altă parte dreptul de proprietate asupra terenului în discuție a fost reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate sus-menționat, ulterior sentinței, până la intrarea  în vigoare a acestei legi terenul fiind scos din circuitul civil.

În lipsa acestor elemente şi plecând de la situația de fapt reținută pe baza probelor administrate și necontestată – că suprafețele de teren menționate în titlurile de proprietate provin, în totalitate, de pe urma autoarei comune a părților, C. M., incluzând atât terenul supus partajului realizat în anul 1971, cât și terenul supus partajului în anul 1991 și cel din testamentul datat 1967, Tribunalul avea a analiza eventuala “putere de lucru judecat”a sentinței civile nr. 3405/21.10.1991 a Judecătoriei Botoșani, cu referire la atribuirea în totalitate, în natură, a averii succesorale a defunctului C. Z. pârâtei N. V., dând astfel eficiență testamentului autentic şi asigurând respectarea efectului obligatoriu al hotărârii irevocabile, dar și validitatea înstrăinării ulterioare realizată de aceasta.

Or, în acest sens a dispus prima instanţă, iar în apel au fost formulate critici sub aspectul lotizării de către reclamantă, parte care a renunțat la judecata căii de atac declarate.

Drept urmare, soluția legală era aceea a respingerii apelului declarat de pârâtă și intervenientul în nume propriu, cu înlăturarea din considerentele sentinței primei instanțe a celor privind „reţinerea unor elemente care consolidează concluzia identității celor două terenuri, terenul din certificatul de moștenitor/partaj și terenul din titlul de proprietate” - pag. 8 sentință, - concluzie care, de altfel, nu rezultă din cuprinsul hotărârii.

În contextul dat, Curtea reține că nu poate fi primită apărarea intimaților din recurs, potrivit căreia în considerentele sentinței primei instanțe s-ar fi reținut identitatea celor două terenuri, situație de fapt ce nu poate fi contrazisă pentru că nu a fost criticată în apel. Aceasta, cu atât mai mult cu cât până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, 15.02.2013,  neaplicabil în speță, nu a fost reglementată posibilitatea declarării căii de atac exclusiv împotriva considerentelor hotărârii.

Domenii speta

Spete similare