Drepturi băneşti. Contract de ambarcare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 820/118/2013, reclamantul ...  a chemat în judecată pe pârâta  ... pentru ca instanţa să dispună:

-obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti constând în salarii restante pentru perioada 17.02.2012-10.12.2012, în cuantum de 12.640,32 dolari SUA,

-obligarea pârâtelor la plata drepturilor contractuale restante constând în cheltuieli legate de taxe, asigurări sociale, contribuţii calculate la nivelul salariului minim pe economie în România, pentru perioada 17.02.2012-10.12.2012,

-obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe, onorariu de avocat, cheltuieli de traducere, cheltuieli cu procedura de citare, orice alte cheltuieli ocazionate de soluţionarea cauzei.

În fapt, începând cu data de 18.04.2011 reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte ..., conform contractului de ambarcare încheiate la data de 18.04.2011.

Reclamantul susţine că şi-a desfăşurat activitatea la bordul remorcherului „....”Reclamantul a mai arătat că în data de 30.05.2011 a încheiat un act adiţional la contractul de ambarcare, conform cu care remuneraţia reclamantului a fost stabilită la suma de 75,24 dolari/zi completă de lucru pentru programul operaţional şi de 58,83 dolari/zi completă de lucru pentru programul neoperaţional al navei sau proporţional cu numărul efectiv de ore lucrate..

Reclamantul învederează că, în conformitate cu art. 5.1 din contractul de ambarcare, şi-a desfăşurat activitatea 12 ore/zi, 7 zile pe săptămână timp de 4 săptămâni de ambarcare pe platformă, urmată de perioada de repaos la ţărm.

În drept, s-au invocat Codul muncii, art. 969 C. civil, art. 274 C. pr. Civilă.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

Au fost anexate cererii  contractul de ambarcare din data de 18.04.2011, actul adiţional nr.9/30.05.2011.

La termenul din 10.05.2013 reclamantul  a formulat cerere precizatoare şi completaoare prin care solicta lărgirea cadrului procesual pasiv în sensul introducerii în cauză a societăţii ... având calitatea de armator proprietar al platformei mobile ... .

În apărare, pârâta ...a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În prealabil, pârâta a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, cu motivarea că instanţele din Cipru au o competenţă exclusivă şi expresă în sensul aplicabilităţii art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001. Pârâta a mai învederat că activitatea reclamantului se desfăşura la bordul unei platforme de foraj marin, fără a exista o locaţie în cadrul unui stat membru în care aceasta să-şi desfăşoare activitatea  „în mod obişnuit”, în sensul art. 19 al. 2 lit. a din Regulament.

Pe fond, pârâta admite că reclamantul este angajatul societăţii, iar retribuţia a fost stabilită la suma de 65,70 USD/zi de lucru

Pârâta a mai arătat că valoarea remuneraţiei s-a modificat prin actul adiţional nr.9/30.05.2011 .

Pârâta mai susţine că iniţial părţile au convenit ca valoarea remuneraţiei cuvenite reclamantului să fie de 65,70 USD/zi datorată proproţional cu timpul efectiv lucrat la bordul navei conform time sheet-ului întocmit de şeful de platforma şi aporbat de Companie . Pârâta arată că remuneraţia era datorată reclamantului doar pentru timpul efectiv lucrat la bordul platformei 66,70 USD /zi şi nu pentru întrega perioada calendarisitică indiferent de orele lucrate .

În drept, s-au invocat art. 115-118 C. pr. Civilă.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori şi interogatoriu.

Pentru termenul de judecată din data de 25.06.2013 reclamantul şi-a completat acţiunea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a pârâtei ..., având calitatea de armator-proprietar al platformei mobile “...”, cu obligarea acesteia, în solidar cu celelalte pârâte, la plata drepturilor băneşti menţionate în cererea introductivă, cu cheltuieli de judecată.

În apărare, pârâta ... a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a pârâtei, cu motivarea că activitatea prestată de reclamant pe platforma proprietatea societăţii s-a desfăşurat în baza contractului de ambarcare încheiat cu ....

Pârâta susţine că nu a existat niciun raport juridic între părţi, iar singura legătură este dată de locaţia unde reclamantul şi-a desfăşurat activitatea.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu.

Prin sentinta civila nr. 3891/16-10-2013 a fost admisa exceptia necompetentei generale a instantelor romane si respinsa ca inadmisibila actiunea. Impotriva acestei sentinte, reclamantul a declarat recurs ce a fost solutionat prin decizia civila nr. 249/CM/20-10-2014 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, in sensul admiterii recursului, casarii sentintei si trimiterii cauzei spre rejudecare.

In rejudecare, a fost administrata proba cu interogatoriul pârâţilor.

Reclamantul a explicitat temeiul de drept al acţiunii invocând dispoziţiile art.253 din codul muncii.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesual-pasive a ..., instanţa reţine:

Calitatea procesuală pasivă este una dintre condiţiile esenţiale ale acţiunii civile şi presupune identitatea dintre persoana pârâtului şi cel ce este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Contractul de ambarcare din data de 18.04.2011, pârâta ... are calitatea de angajator al reclamantului, acesta din urmă fiind angajat în calitate de marinar pe platforma “...”

Este neîndoielnic că, faţă de prevederile art. 10 din Codul muncii, contractul de ambarcare are natura juridică a unui contract de muncă, în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

În aceste condiţii, numai angajatorul şi angajatul pot fi părţi în raporturile juridice de obligaţie născute în baza contractului de ambarcare.

In cauza, angajatorul reclamantului, asa cum rezulta din contractul de ambarcare, este....

Prin urmare, orice alta persoana juridica cu care angajatorul ar avea relaţii contractuale nu poate dobândi calitatea de angajator al reclamantului, acesta fiind unul unic, in persoana....

Analizând materialul probator administrat în cauză , instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a fost anagajat al societăţii ... în baza contractuoui de ambarcare din data de 18.04.2011 ăncheiat pe perioadă determiată de 5 ani.

Conform secţiunii 5 referitoare la prorgramul de lcu5ru se stipula  „Programul normal de lucru va fi de 12 ore/zi ,7 zile pe săptămână timp de 4(patru) săptămâni de ambarcare pe navă iar acesta va fi urmat de o pe5rioadă de zile libere ale acestuia care începe din mementul plecării de la navă până la următoarea zi de schimb a turei respective.

În ceea ce priveşte indemnizaţia , secţiunea 6 stipulează că pentru munca prestată conform secţiunii 5 angajatul va primi o indemnizaţie în sumă de 65,70 USD/zi completă de lucru sau proproţional cu numărul de ore efectiv lucrate în acea zi conform time sheetului aprobat de comandantul navei.

În data de 30.05.2011 s-a încheiat un act adiţional, prin care modalitatea de calcul a remuneraţiei a fost stabilită pe zi completă de lucru diferenţiat în funcţie de programul operaţional sau neoperaţional al navei sau proprţional cu numărul de ore efectiv lucrate  în acea zi, conform time-sheet-ului aprobat de şeful de platformă.

Reclamantul nu contestă că în perioada de referinţă nu a desfăşurat activitate la bordul platformei, însă susţine că nu a fost chemat să-şi desfăşoare activitatea conform contractului de muncă.

Verificând clauzele contractului de ambarcare, instanţa reţine că indemnizaţia a fost stabilită prin raportare directă la ziua completă  de lucru sau la orele de lucru efectiv lucrate în acea zi .

Totodată contractul detaliază şi perioada în care anagajatul primeşte indemnizaţia , respectiv  începând cu prima zi de îmbarcare la bordul platformei, de unde se poate trage concluzia că este indisolubil legată de activitatea la bordul platformei.

Părţile nu au onvenit în cuprinsul contrcatului ca perioada de zile libere ale angajatului să fie remunerate.

Atât timp cât în detalierea modalităţii de calcul a indemnizaţiei se face referire la activitate efectiv prestată , nici nu poate fi primită susţinerea reclamantului că perioada de zile libere trebuia remunerată.

Împrejurarea că reclamantul a stat în pasivitate o perioadă de aproximativ 10 luni fără a face demersuri pentru reluarea programului normal de lucru nu este de natură a crea în sarcina angajatorului obligaţia de plată a indemnizaţiei.

Or, salariul, element esenţial al contractului individual de muncă reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, respectiv suma de bani datorată de angajator salariatului pentru munca prestată sau serviciile aduse de salariat.

Cum în perioada de referinţă reclamantul nu a prestat activităţi în folosul angajatorului său, nu este îndreptăţit a pretinde drepturi salariale sau alte prestaţii subsecvente din partea acestuia.

Totodată conform Art. 253

(1)Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

(2)În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.

Atât timp cât din contract nu rezultă că pentru perioada de timp liber salariatul era îndreptăţit la indemnizaţie , rezultă că nu este întrunită una dintre condiţiile esenţiale ale angajării răspunderii patrimoniale , respectiv prejudiciul , astfel încât nici sub acest aspect nu poate fi reţinut caracterul fondat al cererii .

Pentru motivele expuse mai sus, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare