Drepturi salariale

Dosar nr. ..

Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 3186/2015

Şedinţa publică de la 06 Iulie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE ..

Asistent  judiciar ..

Asistent  judiciar ..

Grefier ..

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 25 iunie 2015 privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către  reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâtele Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, M.P. - P.Î.C.C.J., P.C.A.C, P.T.G.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Pronunţarea a fost amânată la datele de 02.07.2015 şi respectiv 06.07.2015.

 Încheierile de dezbateri şi de amânare a pronunţării fac parte integrantă din prezenta sentinţă.

Deliberând,

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj–Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub numărul .., reclamantul R.I. a chemat în judecată pârâţii S.R., reprezentat de M.F.P., M-P. – P.Î.C.C.J ,în calitate de ordonator principal de credite, P.C.A.C, în calitate de ordonator secundar de credite şi P.T.G., în calitate de ordonator terţiar de credite, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la înlăturarea discriminărilor dintre reclamant  ca personal conex şi personalul auxiliar de specialitate şi la restituirea sumelor datorate la zi, în continuare şi în urmă cu trei ani, dacă instanţa va hotărî în acest sens, pentru următoarele capete de cerere:

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost privat de sporul de 50%, spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, obţinut irevocabil şi „în continuare" prin decizia C.A.C, cu nr. 4401/26 iunie 2009 în dosarul nr. 6027/95/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2010, dată la care s-a introdus şi aplicat Legea nr.330/2009, lege care face tranziţia dintre vechiul sistem de salarizare şi actualul sistem reprezentat prin Legea 284/2010.

Că,  în Legea nr. 567/2004 la art. 3,  reclamantul, ca  salariat,  este  personal conex al personalului auxiliar de specialitate, lege care este actuală în vigoare şi care a fost completată cu Legea nr. 17/2006 din care rezultă că şi funcţia de conducător auto este conexă personalului auxiliar de specialitate, iar apoi prin OG nr.8/2007 a fost  recunoscut acest drept pentru care începând cu data de 01 februarie 2007 (data numirii  sale ca personal conex) a primit şi sporul de 50% din salariu de bază brut, ca spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică.

A arătat că, personalul conex se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi personalul auxiliar de specialitate, în sensul că în perioada martie - mai 2009 a beneficiat de plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut, ca şi personalul auxiliar de specialitate, iar Legea 567/2004, completată cu Legea 17/2006, OG 8/2007, OG 100/2007, etc, îi sunt opozabile în totalitate şi nediscriminatorii.

Prin decizia nr.4401/26 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 6027/95/2008, C.A.C.i-a recunoscut irevocabil acest drept „şi în continuare" motivând că "rezultă cu claritate că şi personalul conex beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi personalul auxiliar de specialitate".

A concluzionat reclamantul că,  acest drept l-a primit de la 1 februarie 2007 până la 1 ianuarie 2010, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, lege cadru tranzitorie privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care echilibrează şi care aduce la un nivel corespunzător după funcţie şi vechime tot personalul bugetar.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 au existat cazuri în care unele salarii ale bugetarilor erau mai mici decât cele prevăzute de legi şi hotărâri ale Guvernului, fapt pentru care procurorul  general al României a declarat recurs în interesul legii, recurs care a fost admis prin decizia nr.11 din 8 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recunoscut şi de guvern prin OG 1/2010 care al art. 6 pct. 1 spune „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu legea cadru 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă, sunt mai mici decât cele prevăzute de legi şi hotărâri ale guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariu de bază....".

Odată cu aplicarea Legii 330/2009 a fost încadrat, conform funcţiei şi vechii prevăzută de lege la clasa 36, gradaţia 5, iar din anul 2012 clasa 38, gradaţia 5, încadrare pe care o are şi în momentul de faţă.

Datorită faptului că salariul său era mai mic decât cel stabilit de legi şi hotărâri ale guvernului, pentru funcţia şi vechimea respectivă, i s-a acordat o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu pentru anul 2010, perioada de tranziţie a Legii 330/2009 către actuala lege 284/2010, iar în acest sens Procurorul General al Parchetului Curţii de Apel  Craiova a emis decizia nr. 54 din 25 martie 2010,  prin care s-a dispus la art.1  că „începând cu data de 1 ianuarie 2010 personalul conex din PCA Craiova şi parchetele subordonate beneficiază de o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, trecută în dreptul fiecăruia".

A luat la cunoştinţă de decizia nr. 54/25 martie 2010 şi nu a contestat-o.

Dar, odată cu acoperirea diferenţei salariale, cu suma compensatorie cu caracter tranzitoriu, de care fusese privat anterior aplicării Legii 330/2009, a aflat ulterior că a fost privat de sporul de risc de 50% obţinut „şi în continuare", prin decizia nr.4401/26 iunie 2009 a C.A.C, astfel manageriatul PCA Craiova confundând cu bună ştiinţă suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată de guvern pentru acoperirea diferenţei de salariu şi alinierea la cel legal prevăzut de Legea 330/2009 şi Legea 284/2010, recunoscut de guvern prin OG 1/2010 la art. 6 alin 1 , cu sporul său de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50%, care fusese obţinut prin instanţă irevocabil şi în continuare, pentru cu totul alte criterii şi drepturi.

La nenumăratele intervenţii verbale şi scrise, adresate conducerii manageriale ale PCA Craiova i s-a răspuns că nu mai primeşte acest spor de 50% întrucât odată cu aplicarea Legii 330/2009 decizia irevocabilă nr.4401/26 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova şi-a pierdut valabilitatea, motivându-se că această decizie irevocabilă şi în continuare nu este mai presus de lege.

Ori, această decizie nr.4401 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova a fost stabilită tot prin legi organice, instanţa fiind cea care ştie să discearnă şi să aplice cel mai bine legile pentru emiterea unei hotărâri sau decizii irevocabile cu singura diferenţă că interpretarea administrativă sau managerială a fost dovedită ca fiind eronată şi în consecinţă, înlăturată, cu autoritate de lucru judecat.

De altfel, în răspunsul primit de la PCA Craiova, prin adresa nr. 4762/VI/1/2014 din data de 20 mai 2014, cu privire la modul în care a fost încadrat începând cu data de 1 ianuarie 2010,  reiese că manageriatul PCA  Craiova, confundă acordarea sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordată de guvern pentru acoperirea diferenţei de salariu de la vechiul sistem de salarizare la cel actual, respectiv al Legii 284/2010, întrucât salariul  său de bază brut era mai mic decât cel prevăzut de legi şi hotărâri ale guvernului, iar reclamantul  îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu sporul de risc de 50%,  drept pentru care consideră  că este  îndreptăţit să îl primească în continuare conform deciziei irevocabile nr. 4401 din 26 iunie 2009 a C.A..

Că datorită acestei erori apărută în acordarea drepturilor sale salariale, greşit înţeleasă şi aplicată de managementul PCA Craiova,  a  solicitat  să  fie obligaţi pârâţii să pună în aplicare decizia irevocabilă nr. 4401 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova în continuare şi în urmă cu trei ani .

 Că, în cazul în care instanţa de judecată va hotărî că decizia nr. 4401 din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova şi-a pierdut valabilitatea de aplicare în detrimentul Legii nr. 330/2009,  a solicitat reclamantul să se emită o nouă decizie pentru primirea sporului de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică pe care consideră că este îndreptăţit să-1 primească.

 A mai  menţionat reclamantul  că toate celelalte drepturi ce decurg din Legea 567/2004, Legea nr. 17/2006, OG 8/2007, OG 100/2007, etc, le-a primit şi le primeşte  în continuare, fapt pentru care nu consideră că  a fost  discriminat faţă de personalul auxiliar de specialitate în problema retribuirii.

A arătat reclamantul că a  fost  privat de sporul de confidenţialitate de 15% din salariul de bază brut, începând cu data de 1 ianuarie 2010.

În Legea 567/2004 la art. 3 alin 3  a precizat  reclamantul că este considerat personal conex al personalul auxiliar de specialitate care a fost completată cu Legea 17/2006, care la art.3 prevede că funcţia de şofer este conexă personalului auxiliar de specialitate, OG 8/2007, iar în art. III al OG 100/2007 prevede că s-a introdus în Legea 17/2006 după art. 90, art. 90 ind. 1, potrivit căruia  dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi personalului conex, incluzând astfel şi funcţia de şofer.

Astfel, consideră că este  îndreptăţit să primească sporul de confidenţialitate în procent de 15% din salariul de bază brut lunar pentru activitatea depusă la această instituţie.

Acest spor de confidenţialitate de 15% i-a fost recunoscut de către instanţă irevocabil, prin decizia nr. 4939 din 10 aprilie 2012, în dosarul nr. 838/95/2010 al C.A.C, de la 1 decembrie 2007 până la 31 decembrie 2009, iar de la data de 31 decembrie 2009 nu i-a mai fost acordat de instanţă motivat de faptul că nu s-a adresat cu cerere în acest sens.

Datorită faptului că legea păstrării confidenţialităţii secretului de serviciu îi interzice depunerea în dosar a copiilor documentelor clasificate, care au format dosarul ORNISS, reclamantul a solicitat instanţei să fie scutit  de depunerea acestor dovezi ca probe, iar dacă legea permite instanţei acest lucru şi consideră că este necesar să fie cerute oficial de către instanţă.

 A menţionat reclamantul că în toată activitatea sa zilnică depusă la P.J.Tg-Jiu, primeşte,  predă şi transportă aceste documente clasificate la nivelul secret de serviciu, conform delegaţiei permanente.

Toate aceste activităţi le efectuează datorită faptului că este autorizat să efectueze acest tip de activităţi.

Aşadar, este  îndreptăţit să ceară instanţei acordarea dreptului de primire a sporului de confidenţialitate în procent de 15% din salariul de bază brut lunar, drept care i-a fost acordat irevocabil de instanţă până la 31 decembrie 2009.

 A solicitat  reclamantul acordarea acestui spor în continuare şi în urmă cu trei ani conform prevederilor Codului Muncii şi a celorlalte legi care îi sunt în totalitate opozabile şi nediscriminatorii.

 A menţionat reclamantul că personalul conex se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi personalul auxiliar de specialitate, iar Legea 567/2004 completată cu Legea 17/2006, OG 8/2007, OG 100/2007, etc. îi sunt în totalitate opozabile şi nediscriminatorii.

În anexa 6 din Legea 330/2009 nu există nici un articol în care să se facă referire expresă la excluderea personalului auxiliar de specialitate de la vreun drept acordat de lege şi implicit al personalului conex, care este îndreptăţit să primească aceleaşi drepturi salariale.

Datorită faptului că este personal conex de la data de 1 februarie 2007, a primit acest spor până la data de 31 decembrie 2009, deţine dosar de confidenţialitate, efectuează zilnic activităţi în acest sens, este îndreptăţit să solicite instanţei şi să primesc acest spor de confidenţialitate de 15% din salariul de bază brut lunar.

Astfel reclamantul consideră că este  discriminat faţă de personalul auxiliar de specialitate şi în mod abuziv managementul PCA C. refuză acordarea lui, acordându-i în rest toate celelalte drepturi ce decurg din legile şi ordonanţele mai sus amintite.

 A arătat reclamantul că  este privat de primirea în procent de 15% a sporului pentru condiţii deosebite de muncă, din salariul de bază brut lunar, începând cu introducerea Legii nr. 330/2009 de la 1 ianuarie 2010.

A primit şi primeşte în continuare doar un procent de 8,5% din salariul de bază brut lunar, sporul pentru condiţii deosebite de muncă.

În Legea 330/2009 - Anexa 6 „ Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei" la art. 24 ind. 1 se menţionează: „pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex, beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii".

După aplicarea Legii 330/2009, începând cu data de 1 ianuarie 2010 şi după ce i s-a dat o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care începând cu data de 1 ianuarie 2011 a fost inclusă în salariu de bază, iar apoi la 1 decembrie 2012 s-au reîntregit salariile tuturor bugetarilor, iar reclamantul a fost salarizat cu clasa de retribuire 38, gradaţia 5 căreia îi corespunde în Legea 284/2010 un salariu de bază de 1969 lei/lună, salariu de bază pe care îl am actual, iar sporul meu de condiţii deosebite de muncă este în sumă de 157 lei/lună.

Ori, salariul său de bază  este în sumă de 1969 lei/lunar la care se adaugă conform art. 24 ind. 1 din anexa 6 procentul de 15%  care nu este egal cu 157 lei/lună, cât primeşte. Astfel că, 1969 înmulţit cu 15 şi împărţit la 100 este egal cu 295 lei/lună, astfel că 157 lei nu este egal cu 295 lei.

A precizat reclamantul că la pct. 3 din adresa nr. 4762 manageriatul PCA C. menţionează

„ …inclusiv cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă de 15%" în sumă de 157 lei/lună".

 Ori , acest 15% din suma de 1969 lei nu este de 157 lei ci de 295 lei/lună, constatând o diferenţă lunară de 295-157=138 lei lună. Deci lunar a fost prejudiciat cu suma de 138 lei/lună de la 1 decembrie 2012, iar înainte de data de 1 decembrie 2012 cu un raport de 6,5 % începând cu data de 1 ianuarie 2011, dată la care perioada de tranziţie a Legii 330/2009 a expirat, rămânând în vigoare Legea 284/2010 şi dată la care suma compensatorie cu caracter tranzitoriu a rămas inclusă în salariu de bază, salariu de bază lunar  la care trebuie raportat sporul de condiţii deosebite de 15%, în sumă de 295 lei/lună şi nu 157 lei/lună, cât scrie pe fluturaşul de salariu.

 In drept,  reclamantul şi-a întemeiat cererea privind  acest spor salarial  pe dispoziţiile art. 1093 Cod civil, dispoziţiile Codului Muncii, dispoziţiile Legii 330/2009 şi Legii 284/2010, etc.

În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 8-49 din dosar).

Pârâta A.J.F.P. GORJ – D.G.F.P. C. în numele şi pentru M.F.P. reprezentant al S.R,  a formulat întâmpinare la acţiunea introdusă de către reclamantul R.I. solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată pentru următoarele  motive :

In fapt, reclamantul R.I. a chemat în judecată S.R. reprezentat de M.F.P., M.P. – P.Î.C.C.J, P.C.A.C., P.T.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la înlăturarea discriminărilor salariale dintre el i personal conex şi personalul auxiliar de specialitate şi la restituirea sumelor datorate la zi, în continuare şi în urmă cu trei ani.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat  lipsa calităţii procesuale pasive a S.R.  prin M.F.P. învederând instanţei de fond ca M.F.P. nu trebuie  confundat  cu S.R. şi nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget şi a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea procedurii reglementate de 21-27 din Legea finanţelor publice nr. 72/1996, respectiv art. 26 -31 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Pe de alta parte, ministrul finanţelor publice este ordonator principal de credite pentru instituţiile din subordine, aşa cum este şi procurorul general pentru salariaţii din subordine, astfel ca M.F.P. nu ar putea fi obligat la plata pentru salariaţii altor instituţii, atribuţii în angajarea şi salarizarea reclamantului având exclusiv M.P. – P.Î.C.C.J.. Raporturi de munca exista numai între reclamant şi M.P. – P.Î.C.C.J., fără ca M.F.P. sa fie  implicat in vreun fel.

Ministrul finanţelor publice, precum si procurorul general sunt ordonatori principali de credite, fiecare pentru instituţiile din subordine, iar potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi virate si utilizate pentru finanţarea unui alt ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot utilizate pentru finanţarea unui alt capitol." Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare şi tot el este cel ce repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform cu destinaţiile bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetara anuală. De asemenea, potrivit alin. 3 al art. 47 "Alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite şi. în cadrul acestora pe capitole, nu pot fi majorate şi nu pot fi virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli."

M.F.P. are într-adevăr atribuţii doar în ceea ce priveşte elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însa pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite (aşa cum este şi M.P. – P.Î.C.C.J.), proiect pe care este obligat sa-l depună la Guvern, care, după ce şi-a însuşit acest proiect îl va supune spre aprobare Parlamentului.

Prin urmare,  M.F.P. nu poate sa aloce şi sa vireze în mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de către reclamant, chiar daca s-a admis cererea faţa de MFP prin hotărâre judecătoreasca definitiva şi irevocabila, acestea putând fi solicitate exclusiv de către ordonatorul principal de credite prin iniţierea unei proceduri de rectificare bugetara, respectiv de către M.P. – P.Î.C.C.J. şi nu M.F.P. este cel care iniţiază procedura de rectificare bugetara şi nici nu acorda credite bugetare doar în baza unor hotărâri judecătoreşti, ci M.P. – P.Î.C.C.J. fart. 6 coroborat cu art. 35 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice). 

Autorităţile care au obligaţii potrivit legii legate de efectuarea diligentelor necesare, de alocare sumelor respective şi de achitare acestor drepturi sunt prevăzute de lege fiind angajatorii reclamantului.

Prevederile Legii nr.315/2006 trebuie coroborate în ceea ce priveşte finanţarea cu Legea Finanţelor Publice. Astfel MFP aproba credite bugetare necesare plaţii acestor drepturi daca acestea au fost prevăzute în Legea Bugetului de stat, iar daca aceste cheltuieli nu au fost prevăzute în bugetul de stat este necesar potrivit legii finanţelor publice nr. 500/2002 sa se elaboreze şi sa se prezinte Parlamentului un proiect de rectificare bugetara.

Mai mult,  potrivit art.15 din legea nr. 69 din 16 aprilie 2010 Legea responsabilităţii fiscal-bugetare "1) Orice rectificare a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale, precum şi utilizarea r sumelor reţinute în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie sa aibă în vedere concluziile raportului semestrial privind situaţia economica şi bugetara publicat, precum şi opinia Consiliului fiscal cu privire la acesta.

(2) Într-un an bugetar nu pot fi aprobate mai mult de doua rectificări bugetare şi acestea nu pot fi promovate în primele 6 luni ale anului."

Potrivit art. 16 din aceeaşi lege "Cheltuielile totale ale bugetului general consolidat, excluzând asistenţa financiara din partea Uniunii Europene şi a altor donatori, pot fi suplimentate cu ocazia rectificării bugetare numai pentru plata serviciului datoriei publice si pentru plata contribuţiei României la bugetul Uniunii Europene."

Aşadar, MFP nu are atribuţii legale în a vira sume necesare efectuării de plaţii către reclamant a unor drepturi chiar daca acestea au fost prevăzute într-o lege şi ca atare admiterea acţiunii faţa de MFP nu se justifica nici legal, nici sub aspectul eficienţei concrete.

 S-a menţionat  că la nivelul instanţelor de judecată există practica respingerii acţiunii în ceea ce priveşte calitatea procesual pasivă a MFP, în astfel de cauze.

Faţa de motivele invocate,  s-a solicitat  admiterea excepţiei aşa cum a fost formulata, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiata, iar în temeiul art. 411 alin. 1, pct. 2 din Codul de procedură civilă,  s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa noastră.

Legal citat , pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă C.A.C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulate de reclamantul R.I., având în vedere următoarele  considerente:

S-a arătat că prin acţiunea de faţă  reclamantul R.I., personal conex, asimilat personalului auxiliar de specialitate la P.J.Tg-Jiu , a chemat în judecată M.P. – P.Î.C.C.J, P.C.A.C, P.T.G., M.F.P., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa ,să fie obligaţi pârâţii la înlăturarea discriminării sale , ca personal conex, faţă de personalul auxiliar de specialitate care a primit un spor la indemnizaţia brută lunară de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, de 15% pentru confidenţialitate ,şi la restituirea sumelor datorate la zi, în continuare şi în urmă cu trei ani, motivat de faptul că ,  odată cu aplicarea Legii nr. 330/2009 a fost privat de sporul de 50% recunoscut reclamantului , de la 1 februarie 2007 ,, şi în continuare" , prin decizia civilă nr. 4401/26.06.2009pronunţată de C.A.C.în dosarul nr. 6027/95/2008 ; sporul de 15% pentru confidenţialitate neacordat prin decizia civilă nr.4939 din 10 aprilie 2012 pronunţată de C.A.C.în dosarul nr. 838/95/2010 (pe motiv că instanţa nu a fost investită cu o astfel de cerere, la fond); sporul de 15% pentru condiţii deosebite începând cu 1.01.2010( după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009).

 A arătat pârâtul  că acţiunea este neîntemeiată, motiv pentru care a solicitat respingerea acesteia, cu următoarele argumente de fapt şi de drept:

Cronologic, la data de 01.10.2010, prin decizia nr.8/27.01.2010 a procurorului general al P.C.A.C., s-a stabilit salarizarea personalului conex, având în vedere prevederile Legii 330/2009-Lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice şi precizările transmise de P.Î.C.C.J. cu adresa nr.l06/C/2010/874/25.01.2010 privind modalitatea de calcul a drepturilor salariale pentru fiecare categorie de personal. Astfel, domnului R.I. i-au fost stabilite următoarele drepturi salariale: un salariu de bază brut de 1555 lei (în care au fost incluse pe lângă salariul de bază pentru funcţia de şofer -1040 lei, salariul de merit 15% - 156 lei, sporul de vechime în muncă 25% - 299 lei şi sporul de fidelitate 5% - 60 lei); un cuantum al sporului pentru condiţii deosebite de muncă de 179 lei.

De asemenea, prin Decizia nr.54/25.03.2010 emisă de procurorul general al P.C.A.C., personalul conex beneficiază, începând cu data de 1 ianuarie 2010, de o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu , în cuantum de 598 lei, ce reprezintă sporul de risc 50% recunoscut reclamantului prin decizia civilă nr. 4401/26.06. 2009 pronunţată de C.A.C.în dosarul nr. 6027/95/2008 (aşa cum rezultă din preambulul deciziei 54/2010 ataşate la dosar chiar de către reclamant),

începând cu anul 2010, potrivit prevederilor art.5 alin.4 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar.

Prin decizia nr.66/30.04.2010 a Procurorului general al P.C.A.C., după data de 01.04.2010, s-au recalculat salariile pentru toate categoriile de personal (fără salariu de merit), domnul R.I. beneficiind în perioada 01.04.2009 -01.04.2010, potrivit prevederilor legale, de următoarele drepturi salariale: un salariu de bază brut de 1352 lei (format din salariul de bază pentru funcţia de şofer -1040 lei, sporul de vechime în muncă 25% - 260 lei şi sporul de fidelitate 5% - 52 lei);sumă compensatorie 520 lei, care, ulterior, a fost introdusă în salariul de bază;

un cuantum al sporului pentru condiţii deosebite de muncă de 156 lei. A urmat reducerea drepturilor salariale cu 25% (03.07.2010), recuperarea acestora (01.01.2011, 01.06.2012, 01.12.2012) şi trecerea la tranşa de vechime în funcţie între 10-15 ani (mai 2012), astfel că, în prezent, domnul R.I., beneficiază de următoarele drepturi salariale: un salariu de bază brut de 1969 lei;un cuantum al sporului pentru condiţii deosebite de muncă de 157 lei.

Toate deciziile emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă C.A.C.prin care au fost stabilite drepturile salariale (inclusiv cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă de 15%) ale domnului R.I. au fost transmise unităţii de parchet pentru aducerea la cunoştinţa acestuia. Actele administrative nefiind contestate de reclamant, au intrat în circuitul civil şi produc efecte juridice de la data rămânerii definitive a acestora, bucurându-se astfel de prezumţia de legalitate.

De altfel, acestea au fost emise în concordanţă cu prevederile legale în vigoare, după cum urmează:Art. 21 Anexa VI din Legea - cadru nr. 330/2009, dispune:(1) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc conform coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi în anexele nr. 11/2 şi VI/3, pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcţia deţinută, nivelul studiilor, vechimea în specialitate, precum şi cu nivelul instanţei sau al parchetului.

(2) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la tribunale şi de la parchetele de pe lângă acestea, de la judecătoriile din municipiul Bucureşti şi din localităţile reşedinţă de judeţ, precum şi de la parchetele de pe lângă acestea sunt cu 5% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin. (1).

(3) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea sunt cu 7% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin. (1).

(4) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la Direcţia Naţională Anticorupţie şi de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt cu 10% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin. (1).

ANEXA VI/2

Coeficienţii de ierarhizare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor

Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:A - Nivelul studiilor

B - Spor de fidelitate, iar  coeficienţii de ierarhizare şi gradaţia corespunzătoare | tranşelor de vechime în  muncă

Conform notei la anexa :în coeficienţii prevăzuţi în anexă sunt cuprinse salariul de merit, sporul pentru vechimea în funcţie (sporul de fidelitate), sporul pentru vechimea în muncă, precum şi adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) Ut. a) din anexa nr. VI.

Art. 4 alin. (3) Ut. a) din anexa nr. VI:,, (3) De la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi salariale:

a) un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după

ANEXA VI/3

Coeficienţii de ierarhizare pentru personalul conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, semnificaţia coloanelor din tabelul  de mai jos este următoarea: coeficienţii prevăzuţi în anexă sunt cuprinse salariul de merit, sporul pentru vechimea în funcţie (sporul de fidelitate) şi sporul pentru vechimea în muncă.

Se poate observa, din textul citat, că legiuitorul a prevăzut numai pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică - 25% şi de confidenţialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară, nu şi pentru personalul conex.

 În ceea  ce priveşte primul petit, referitor la acordarea sporului de 50 % începând cu data de 1 ianuarie 2010 recunoscut reclamantului prin decizia civilă nr. 4401/26.06.2009 pronunţată de C.A.C.în dosarul nr. 6027/95/2008, a rămas fără obiect, întrucât acesta este cuprins în decizia nr.54/25.03.2010 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Drepturile salariale recunoscute reclamantului prin titlu executoriu, anterioare datei de 01.01.2010, sunt plătite eşalonat potrivit OUG nr. 71/2009.

Referitor la cel de-al doilea petit, acordarea unui spor de confidenţialitate de 15 % începând cu data de 1 ianuarie 2010, faţă de data formulării acţiunii - 18.06.2014  s-a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune motivat de faptul că cererea dedusă judecăţii a fost formulată cu depăşirea termenului de 3 ani de la naşterea drepturilor pretins a fi încălcate, termen prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii ,întrucât acţiunea a fost promovată după intrarea în vigoare a noului Cod civil , în aplicarea ari. 6 dar şi a prevederilor art. 116-lIO2 din Legea nr. 71/2011 privind Codul civil,  regulile noului cod civil se aplică şi creditorilor ale căror creanţe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare.

 În  acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia nr. 1 din 11 februarie 2014, în dosarul nr. 20/2013, lămurind problema de drept în lămurirea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 , art. 223 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 137/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţa de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigiile începute după 1 octombrie 2011.

Şi dispoziţiile art. 166 alin . 1 din Legea nr. 63/2003 privind Codul muncii, prevăd că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Prin urmare, la data promovării acţiunii - 18.06.2014 , termenul de trei ani în care reclamantul putea cere realizarea pretenţiilor deduse judecăţii era împlinit motiv pentru care  s-a solicitat  admiterea excepţiei, în temeiul art. 245 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, şi respingerea acţiunii ca prescrisă.

In temeiul art. 245 coroborat cu art. 35 şi art. 125 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,  pârâtul a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa interesului.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Din analiza acestui text de lege rezultă că prima condiţie pentru a putea fi aplicate aceste dispoziţii legale este aceea ca partea care antamează o astfel de acţiune să aibă interes, iar acesta să fie născut şi actual în sensul că reclamantul trebuie să justifice încălcarea dreptului său material de către cel pe care-l cheamă în judecată.

Totodată, interesul trebuie să fie legitim în sensul că nu trebuie să vină în contradicţie cu legea şi cu normele morale şi să fie personal adică să fie în folosul celui care recurge la această formă procedurală.

Or, în speţă, dreptul reclamantului nu este născut, întrucât sporul de confidenţialitate este recunoscut prin lege personalului auxiliar de specialitate cadrul parchetelor nu şi personalului conex al acestora , astfel nu este în situaţia de a-l solicita. Dreptul salarial al reclamantului, în conformitate cu normele legale în vigoare, nu a fost afectat. In acelaşi timp, legea cere ca interesul să fie actual , pentru situaţia în care o persoană nu ar recurge la acţiunea în justiţie la momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta unui prejudiciu, un interes eventual neputând fi luat în considerare.

In ce priveşte legitimitatea interesului reclamantului, putem spune că acesta contravine dispoziţiilor legale, întrucât se cere practic ignorarea dispoziţiilor Art. 21 Anexa VI din Legea -cadru nr. 330/2009 care acordă beneficiul sporului de confidenţialitate numai categoriilor de funcţii enunţate expres la art.3 din Legea nr.567/2004:,,Personalul auxiliar de specialitate funcţionează în cadrul compartimentelor auxiliare ale instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, organizate potrivit art. 116 -118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.

(3)Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare şi grefieri cu studii medii. Faptul că funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer ( definite la alin .4 ) sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu înseamnă că personalul conex face parte din categoria acestora şi nu se confundă cu aceasta.

Cea de-a doua condiţie care se desprinde din analiza art. 35 teza a II - a din Codul de procedură civilă este cea care conturează caracterul subsidiar al acestei acţiuni, având în vedere că potrivit acestui text de lege cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

 S-a precizat că  reclamantul avea la îndemână acţiunea în realizarea dreptului ,prin contestarea actelor administrative de salarizare presupus a fi emise cu încălcarea legii. Nefiind contestate de reclamant, acestea au intrat în circuitul civil şi produc efecte juridice de la data rămânerii definitive, bucurându-se de prezumţia de legalitate. Astfel, reclamantul a ales în mod greşit calea acţiunii în constatare încercând să dobândească pe această cale subsidiară drepturi neprevăzute de lege.

Raportat la împrejurarea că reclamantul solicită înlăturarea discriminării, în temeiul art. 129 pct.1, coroborat cu art. 5 alin .4 şi art. 245 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,  pârâta  a solicitat respingerea acţiunii.

Potrivit principiului de interpretare logică „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus", soluţia admiterii acţiunii promovate de reclamant, prin acordarea drepturilor salariale în afara cadrului legal stabilit de legiuitor, instituie un tratament discriminatoriu şi încalcă dispoziţiile art. 16 alin.l din Constituţie, ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în repetate rânduri, că instituirea unui tratament discriminatoriu este acceptabilă dacă este justificată obiectiv şi rezonabil, adică dacă urmăreşte un scop legitim şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere.

 A apreciat pârâtul că  prezenta acţiune nu poate fi admisă, întrucât acest fapt ar însemna ca instanţa să depăşească atribuţiile puterii judecătoreşti, adăugând la lege, întrucât numai legiuitorul poate stabili acordarea sa neacordarea unor drepturi, condiţiile şi cuantumul acestor drepturi. Instanţele judecătoreşti nu sunt abilitate să creeze şi să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive.

Obligarea la plată în sensul celor pretinse de reclamant ar reprezenta o ingerinţă gravă a instanţei judecătoreşti în atribuţiile puterii legiuitoare şi executive şi, în consecinţă, o încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind separaţia între puterile statului.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională soluţionând sesizarea formulată de Preşedintele României privind existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009. De asemenea , Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 108/2006, a constat că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariate suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

În situaţia în care instanţa ar admite cererea reclamantului nu ar face altceva decât să adauge la textul Legii - Cadru nr. 330/2009, deoarece numai legiuitorul - respectiv puterea legislativă - poate stabili acordarea sa neacordarea unor sporuri. De altfel, legea cadru a avut caracter tranzitoriu şi după abrogarea acesteia de către legiuitor s-au aplicat legile ulterioare speciale de salarizare.

Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeaşi situaţie, în baza unora din criteriile enumerate de art. 2 din Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000, respectiv rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alte criterii, care are ca scop restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. Art. 16 din Constituţia României, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 429/2003,prevede că „ Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Acelaşi punct de vedere se regăseşte şi în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului ,care apreciază că a distinge nu înseamnă a discrimina şi că diferenţa de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare. Ori , în speţă ar exista discriminare dacă doar o parte din personalul conex al parchetelor din ţară ar fi beneficiat de aceste sporuri, iar alţii nu.

Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate . Astfel, s-a arătat că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă o uniformitate, aşa încât dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. Curtea Constituţională , prin Decizia nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr.820/2008, nr. 821/2008 şi nr. 1325/2008, a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti \au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.

Faţă de principiile enunţate în dispoziţiile art.1 alin. 2 din O.G 137/2000 (principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi al discriminării) , consideră pârâta că nu s-a dovedit sub nici o formă încălcarea vreunui drept enumerat în textul de lege menţionat .Mai mult, potrivit art. 157 alin. 2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii:,, sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative." In \ considerentele Deciziei nr. 874/2010 ,Curtea Constituţională a reţinut că angajaţii din mediul public sunt legaţi în mod esenţial, din punct de vedere al sursei din care sunt asigurate indemnizaţiile, de bugetul public naţional, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în  ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget în raport de dispoziţiile menţionate supra,  salarizarea personalului plătit din fonduri . bugetare, cum este şi cazul reclamantului, este stabilită prin lege spre deosebire de salariaţii din mediul privat ale căror raporturi de muncă sunt guvernate de principul negocierii individuale I sau colective.

Prin urmare, instanţa de fond nu poate cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi nu poate dispune măsuri care „ completează " textul legii de salarizare, creând astfel pe cale judiciară noi modalităţi de stabilire a salariilor. Finalitatea urmărită de legiuitor nu poate fi inechitatea în cadrul aceleiaşi categorii de personal din sistemul judiciar, o altă soluţie adoptată încălcând principiile statuate în lege.

Un spor de 15% pentru confidenţialitate a fost acordat reclamantului prin decizia civilă nr. 4939 din 10 aprilie 2012 pronunţată de C.A.C.în dosarul nr. /95/2010, astfel că se consideră îndreptăţit la acordarea acestuia şi pe viitor, ulterior datei de 12.11.2009.

Potrivit principiului înscris în art.9 alin .3 din Noul Cod civil: ,,Interpretarea legii de către instanţă se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecăţii." Judecătorului îi este interzis prin lege( potrivit art. 5 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă) ,să stabilească v dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă , cu excepţia : recursului în interesul legii pentru unificarea practicii judiciare ; procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ; şi, prin derogare, potrivit art. 23 din Legea 554/2004, hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, care au caracter general obligatoriu şi au putere numai pentru viitor.

In speţă, instanţa este chemată să interpreteze Art. 21 Anexa VI din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ART. 3 din Legea. Nr. 567/2004.

In interpretarea şi aplicarea unitară a legii s-a pronunţat decizia nr. 46/15.12.2008 , publicată în Monitorul Oficial al României prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 27/2008 şi a statuat, general obligatoriu , pentru instanţele de judecată , că numai,, judecătorii , procurorii, magistraţii asistenţi, precum şi personalul auxiliar de t specialitate au dreptul la un spor de confidenţialitate de 15 % calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar. Menţionăm, ca practică judiciară , decizia nr. 1021/27.02.2011 pronunţată în dosarul nr. 2324/63/2010 , de C.A.C., într-o speţă similară ).

Mai departe, Art. 4 din Legea nr. 330 din 5 noiembrie 2009- cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - Anexa nr. VI- REGLEMENTĂRI specifice personalului din sistemul justiţiei, prevede :

,, (1) Judecătorii de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii-asistenţi de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi personalul de probaţiune beneficiază de următoarele sporuri:

a) pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară;

b) de confidenţialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Potrivit alin 3 şi 4 ale aceluiaşi articol: „(3) De la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi

salariale:

a) un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază;

b) sporurile prevăzute la alin. (1), ce se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate şi drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009, se menţin.

(4) Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se va acorda şi se va înscrie în carnetele de muncă sub forma unei valori nominale. "

Date fiind aceste prevederi legale , este evident că acordarea sporului de confidenţialitate ulterior datei intrării în vigoare a legii 330/2009- 12.11.2009- vizează ,expres funcţiile prevăzute în aceste texte şi nu poate fi extins şi la alte categorii de salariaţi .Este motivul pentru care de legea procesuală civilă sancţionează o astfel de acţiune cu respingerea.

Actul normativ ce face trimitere la confidenţialitate, este Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea care, în Capitolul 7- răspunderea personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea , respectiv art.84 lit . e) care statuează că nerespectarea confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, fiind sancţionată ca atare şi ari. 90A1 Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi personalului conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu excepţia dispoziţiilor ort. 68, 68A2, 68A3 şi 68A4.

Astfel, nu poate fi reţinut argumentul reclamantului potrivit căruia faptul că ar poseda certificat ORNIS l-ar îndreptăţi la remunerarea acestuia cu un spor suplimentar de confidenţialitate. Aceasta întrucât legea prevede acordarea unui sporului de confidenţialitate pentru persoanele menţionate în ort. 4 din Legea nr. 330 din 5 noiembrie 2009 nu şi persoanelor posesoare de astfel de certificate. Reclamantului îi rămâne în continuare obligaţia prevăzută sub sancţiunea abaterii disciplinare, prevăzută lat art. 84 lit. e, enunţat supra, de a respecta confidenţialitatea lucrărilor care au acest caracter.

Referitor la cel de-al treilea petit, acordarea unui sporul de 15% pentru condiţii deosebite începând cu 1.01.2010( după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009), considerăm că nici această solicitare nu poate fi primită de către instanţă.

Pe de o parte , pentru că s-ar adăuga la lege pe cale judiciară ( aşa cum am arătat la punctul II.) , pe de altă parte, întrucât toate actele administrative emise fie pe numele reclamantului, fie colective, sunt conforme modificărilor legislative în domeniul salarizării, nu au fost desfiinţate prin procedurile speciale de către emitent, sau de către instanţă, sunt definitive şi produc efecte juridice.

 Pârâtul  a depus , în copie ,decizia colectivă nr. 94 din 29.11.2012 - ultimul act administrativ emis în condiţiile arătate, ce cuprinde la art.l:,, începând cu data de 1 decembrie 2012, personalul conex- şoferi) din cadrul Parchetul de pe lângă C.A.C.şi Parchetelor de pe lângă Tribunalele Dolj, Gorj, Mehedinţi şi Olt... beneficiază de un salariu de bază şi de un cuantum al sporului pentru condiţii deosebite, majorate cu 7,5% faţă de nivelul acordat în luna noiembrie 2012, trecute în dreptul fiecăruia" , unde reclamantul figurează în Anexa nr. 3 la poziţia nr. 13 , având: funcţia de şofer, studii medii; vechime în funcţie de 10-15 ani; gradaţia 5 , clasa 36 ; drept salariul începând cu 01.12.2012 : 1969 lei - salariu de bază; 157 lei -cuantum al condiţiilor deosebite de muncă ; 2126 lei - total brut .

Calculele matematice efectuate de către reclamant nu sunt suficiente pentru a conduce instanţa la concluzia că acestea sunt corecte , că sumele solicitate îşi găsesc corespondentul în vasta legislaţie salarială în care , aşa cum am arătat supra, substanţa dreptului se păstrează, iar regimul juridic al sporurilor s-a schimbat din drept salarial accesoriu într-o suplimentare o dreptului salarial principal. Astfel, substanţa dreptului salarial accesoriu există , plata acestuia s-a făcut începând cu 01 ianuarie 2010 şi a îmbrăcat forma juridică a unui drept  salarial principal majorat ce se regăseşte în fiecare decizie de salarizare , colectivă sau individuală , după caz . Este motivul pentru care probabil reclamantul, neînţelegând artificiul legislativ de calcul, se consideră discriminat.

 Pârâtul a  solicitat admiterea  excepţiilor invocate şi respingerea  acţiunii ca atare şi pe fond  respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

In drept,  întâmpinarea a fost întemeiată  pe dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Legal citat,  pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,  a formulat  întâmpinare prin care a  solicitat admiterea excepţiei ce va fi invocată şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele:

 În baza  dispoziţiilor art. 247 Cod procedură civilă, art. 248 alin.l  Cod procedură civilă şi art.127 alin.l şi alin.3 Cod procedură civilă,  a invocat  excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Gorj.

 S-a precizat că dispoziţiile alin. 1 al art.127 Cod procedură civilă reglementează situaţia în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea.

Pentru această situaţie, textul de lege prevede imperativ competenţa oricăreia „dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi. fost competentă, potrivit legii."

Deşi denumirea marginală a art. 127 Cod procedură civilă este „Competenţa facultativă", exprimarea imperativă a textului - „va sesiza" - denotă caracterul obligatoriu al măsurii declinării competenţei teritoriale, facultativă în acest caz rămânând doar alegerea instanţei în favoarea căreia urmează a se declina competenţa în cauză, întrucât dispoziţiile alin. 2 al art.127 Cod procedură civilă extind aplicabilitatea alin.l şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi personalului auxiliar de specialitate (personalul conex fiind asimilat acestuia), rezultă că Tribunalul Gorj nu este instanţa competentă din punct de vedere teritorial.

Aşa fiind, pârâtul a solicitat admiterea prezentei excepţii şi declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea altui tribunal din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Craiova.

 Pe fond,  pârâtul a învederat  instanţei că Legea nr. 330/2009, începând cu data intrării sale în vigoare, a lipsit de efecte reglementările şi actele anterioare care consacrau sporurile pretinse de reclamant. începând cu 1.01.2010, temeiurile care îl îndrituiau să primească respectivele sporuri nu mai subzistă. Prin urmare, în mod corect ordonatorul secundar de credite a stabilit salarizarea reclamantului în baza art. 7 alin.2 şi art. 30 alin. 5 lit. a şi b din Legea nr.330/2009 şi arr.6alin.l din O.U.G nr. 1/2010,în acest sens, nivelul sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu reprezentând contravaloarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost în mod legal stabilit prin Decizia nr. 54 din 25 martie 2010 a Procurorului General al P.C.A.C, pe care reclamantul nu a contestat-o.

Din analiza dispozitivului deciziei nr. 4939 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova rezultă că reclamantului i-a fost acordat sporul de confidenţialitate până la data de 12.11.2009.

Or, pentru personalul conex, aşa cum  s-a precizat, Legea nr. 330/2009 a intrat în vigoare la data de 01.01.2010.Mai mult, acest act normativ nu prevedea acordarea sporului de confidenţialitate în favoarea personalului conex.

Prin instituirea sporului de confidenţialitate, legiuitorul a avut în vedere recompensarea categoriilor de personal ce gestionează în, mod efectiv informaţii confidenţiale.

 A menţionat pârâtul că,  din înscrisurile depuse în probaţiune de reclamant, nu reiese că acesta ar fi contestat, în condiţiile legii speciale, actul administrativ prin care ordonatorul secundar de credite i-a stabilit cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

Ca atare, toate argumentele expuse în acest sens nu pot fi valorificate în prezenta procedură judiciară.

Pentru motivele expuse s-a solicitat admiterea excepţiei invocate şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  art. 205 Cod procedură civilă  raportat la art. 201 Cod procedură civilă .

În baza art.411 alin.l pct.2  Cod  procedură civilă  s-a solicitat  judecarea  cauzei în lipsă.

 Reclamantul R.I. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de A.F.P.G. – în numele şi pentru M.F.P. , prin care  a arătat că pârâtul  S.R. are calitate procesuală  pasivă în cauză, fiind titularul obligaţiei de a răspunde în raportul juridic dedus judecăţii, iar reprezentarea sa în proces se realizează prin M.F.P.(fila 85 din dosar ).

M.P. – P.Î.C.C.J.,în calitate de pârât, în temeiul art. 205 Cod procedură civilă raportat la art. 201 Cod procedură civilă a formulat la rândul său întâmpinare  prin carea a solicitat  admiterea excepţiei ce va fi invocată şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată pentru următoarele:

În baza art. 247 Cod procedură civilă, art. 248 alin.l Cod procedură civilă şi art.127 alin.l şi alin.3 Cod procedură civilă,  a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj.

Dispoziţiile alin. 1 al art. 127 Cod procedură civilă reglementează situaţia în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea.

Pentru această situaţie, textul de lege prevede imperativ competenţa oricăreia „dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Deşi denumirea marginală a art. 127 Cod procedură civilă este „Competenţa facultativă", exprimarea imperativă a textului - „va sesiza" - denotă caracterul obligatoriu al măsurii declinării competenţei teritoriale, facultativă în acest caz rămânând doar alegerea instanţei în favoarea căreia urmează a se declina competenţa.

In cauză, întrucât dispoziţiile alin. 2 al art.127 Cod procedură civilă extind aplicabilitatea alin.l şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi personalului auxiliar de specialitate (personalul conex fiind asimilat acestuia), rezultă că Tribunalul Gorj nu este instanţa competentă din punct de vedere teritorial.

Aşa fiind,  a solicitat  admiterea prezentei excepţii şi declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea altui tribunal din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Craiova.

 Pe fondul cauzei , pârâtul a învederat instanţei că Legea nr. 330/2009, începând cu data intrării sale în vigoare, a lipsit de efecte reglementările şi actele anterioare care consacrau sporurile pretinse de reclamant. începând cu 1.01.2010, temeiurile care îl îndrituiau să primească respectivele sporuri nu mai subzistă.

Prin urmare, în mod corect ordonatorul secundar de credite a stabilit salarizarea reclamantului în baza art. 7 alin.2 şi art. 30 alin. 5 lit. a şi b din Legea nr.330/2009 şi art.6 alin.l din O.U.G nr. 1/2010.

In acest sens, nivelul sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu reprezentând contravaloarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost în mod legal stabilit prin Decizia nr. 54 din 25 martie 2010 a Procurorului General al P.C.A.C., pe care reclamantul nu a contestat-o.

Din analiza dispozitivului deciziei nr. 4939 din 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova rezultă că reclamantului i-a fost acordat sporul de confidenţialitate până la data de 12.11.2009.Or, pentru personalul conex, aşa cum am arătat, Legea nr. 330/2009 a intrat în vigoare la data de 01.01.2010.

Mai mult, acest act normativ nu prevedea acordarea sporului de confidenţialitate în favoarea personalului conex.

Prin instituirea sporului de confidenţialitate, legiuitorul a avut în vedere recompensarea categoriilor de personal ce gestionează în mod efectiv informaţii confidenţiale.

 Din înscrisurile depuse în probaţiune de reclamant nu reiese că acesta ar fi contestat, în condiţiile legii speciale, actul administrativ prin care ordonatorul secundar de credite i-a stabilit cuantumul sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.

Ca atare, toate argumentele expuse în acest sens nu pot fi valorificate în prezenta procedură judiciară.

În  drept,  s-au invocat  dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă rap. la art. 201 Cod procedură civilă, iar în dovedire , proba cu înscrisuri .

In baza art.411 alin.l pct.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinări solicitând respingerea excepţiilor invocate de  M.P., iar pe fondul cauzei reiterând susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată (filele 91,92).

Pârâţii M.P. – P. C.A.C.şi P.T.G. au invocat în temeiul art. 127 alin.3 din Codul de procedură civilă, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea instanţei egală în grad Tribunal Gorj, aflată în circumscripţia uneia din curţile de apel învecinate( competenţă alternativă) .

 S-a arătat că R.I. are calitatea de reclamant în dosarul civil nr.15706/95/2010 ( conexat la dosarul nr.838/95/2010*) ce are ca obiect obligarea pârâţilor , aceeaşi cu cei din cauza de faţă, la plata sporului de 15% pentru  confidenţialitate începând cu data de 01.01.2010 şi pe viitor .

Prin sentinţa nr… pronunţată în dosarul nr…, Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea în sensul că a acordat reclamantului sporul de 15 %  pentru confidenţialitate pentru perioada 08.10.2007-31.12.2009.

 Prin sentinţa nr… pronunţată  în dosarul nr…, Tribunalul Gorj a completat dispozitivul sentinţei civile nr… pronunţată în acelaşi dosar , în sensul că a respins acţiunea  reclamantului pentru acordarea sporului de confidenţialitate  de 15 % începând cu data de 01.01.2010.

 Prin decizia civilă nr… pronunţată în dosarul nr…, C.A.C.a respins recursul reclamantului împotriva sentinţei  civile nr…. pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul  nr…. şi a respins recursul celorlalţi  reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe .

 În speţă  sunt acelea şi părţi cu aceeaşi poziţie procesuală , aceeaşi cauză  acelaşi obiect – plata sporului de 15 % pentru confidenţialitate  începând cu data de 01.01.2010 şi pe viitor , invocându-se astfel  autoritatea lucrului judecat prin hotărârea instanţei  nr. … şi solicitându-se admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii reclamantului .

 În drept , au fost invocate  dispoziţiile art.244 şi art.430-432 din Codul de Procedură civilă.

În probatoriu au fost depuse la dosarul cauzei , în copie , hotărârile judecătoreşti invocate ( filele 97-149 ) .

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.01.2015, instanţa a încuviinţat proba privind efectuarea unei expertize tehnice – specialitatea contabilitate,  iar prin încheierea de şedinţă  din  26.02.2015  a fost  numit expert în specialitatea contabilitate pe  d-na …, cu onorariul preliminar de expert stabilit în cuantum de 700 lei în sarcina reclamantului.

Raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat a fost  depus la dosarul cauzei la data de 13.05.2015,  părţile  neformulând obiecţiuni la acesta (filele 217-227 din dosar).

În baza dispoziţiilor art.248 Cod procedură civilă , instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .

În ceea ce priveşte  excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a S.R. – M.F.P.  invocată de pârât în cauza dedusă judecăţii instanţa o va admite având în vedere că între reclamant şi acest pârât nu există raporturi juridice de muncă pentru a naşte obligaţia de plată în sarcina sa .

Referitor la excepţia  prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de  M.P. -P. C.A.C. cu privire la acordarea  sporului de confidenţialitate  reclamantului  întrucât acesta a fost solicitat începând cu data de 01.01.2010 , iar acţiunea  a fost formulată la data de 18.06.2014, instanţa,  analizând cererea de chemare în judecată , constată  că reclamantul solicită  acordarea sporului de confidenţialitate  de 15 %, în urmă cu trei ani de la data introducerii  acţiunii şi în continuare şi nu începând cu data de  01.01.2010,  prin urmare  va respinge această excepţie .

Cu privire  la excepţia  lipsei de interes invocată de pârâtul M.P. – P.C.A.C, instanţa constată că este neîntemeiată,  urmând să o respingă pentru următoarele motive :

 Potrivit  art. 35 din  Codul de procedură civilă „ cel care are interes  poată să ceară  constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, însă cererea  nu poate fi primită  dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

 Prin urmare prima condiţie este ca partea care antamează  o astfel de acţiune  să aibă interes, iar acesta să fie născut-condiţie  îndeplinită întrucât sporul  de confidenţialitate este recunoscut  prin hotărâre judecătorească  rămasă definitivă -  actual în sensul în care reclamantul trebuie să justifice încălcarea dreptului său material  de către cel pe care îl cheamă în judecată, condiţie îndeplinită  având în vedere că acesta îndeplineşte aceleaşi  atribuţii de serviciu  pentru care i s-a  acordat sporul de confidenţialitate  prin hotărâre  definitivă şi irevocabilă .

O ultimă condiţie este ca interesul să fie legitim , ori legea nu prevede că aceste drepturi nu se mai acordă ci că personalul conex nu beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi personalul auxiliar .

De altfel şi  prin  decizia nr. 8/2010 Procurorul General al Parchetului  de pe lângă C.A.C.a constatat că  drepturile salariale stabilite personalului conex/şoferi  conform Legii 330/2009  sunt mai mici decât cele de care beneficiau anterior prin omisiunea sporului de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică.

 Instanţa va respinge şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată  de M.P. C.A.C.  referitor la sentinţa nr. .. pronunţată în dosarul nr. … .

Prin  această sentinţă , Tribunalul Gorj a admis în parte acţiunea şi a obligat  pârâţii P. C.A.C., P.T.G., M.P. să  plătească  reclamantului sporul de 15 %  pentru confidenţialitate pentru perioada 08.10.2007-31.12.2009.

 Din  analiza acestei hotărâri rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile  prevăzute de art.1201 Cod civil , respectiv indentitatea de cauză, părţi,  obiect .

  Pe fondul cauzei ,  raportat la probatoriul administrat şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, tribunalul constată şi reţine următoarele:

Prin  cererea dedusă judecăţii reclamantul R.I.  în calitate de personal conex, asimilat personalului auxiliar de specialitate la P.J.Tg-Jiu a chemat în judecată M.P. – P.Î.C.C.J, P.C.A.C., P.T.G., M.F.P., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa ,să fie obligaţi pârâţii la înlăturarea discriminării sale , ca personal conex, faţă de personalul auxiliar de specialitate care a primit un spor la indemnizaţia brută lunară de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, de 15% pentru confidenţialitate ,şi la restituirea sumelor datorate la zi, în continuare şi în urmă cu trei ani.

Instanţa constată că,  la data intrării în vigoare a legii  cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalului conex, categorie din care face parte si  reclamantul, şofer, i-au fost modificate drepturile salariale fata de luna mai 2009, luna de referinţa in stabilirea acestora.

În ceea ce priveşte calcularea sporului de stres si suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de  baza brut lunar  şi a  sporului de confidenţialitate de 15 % din salariul de baza brut lunar, cu trei ani in urma de la data depunerii acţiunii, cu trei ani in urma de la data depunerii acţiunii la zi si in continuare in aceleaşi condiţii ca si personalul auxiliar de specialitate instanţa constată următoarele :

Pentru aplicarea corecta a prevederilor din Legea cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, este absolut necesar stabilirea concomitenta a celor doua accepţiuni legate de calculul drepturilor salariale si anume : noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor le confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul c sau, după caz, la indemnizaţia de încadrare brută lunară."( art 4, pct 3- detaliat mai jos),  sens  în care expertiza contabilă a calculat cele doua sporuri, răspunzând concomitent la cele doua obiective stabilite de instanţa.

În conformitate cu prevederile art.3 alin 4 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe langa acestea, cu modificările si completările ulterioare : "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, funcţiile de agent procedural, aprod şofer" coroborat cu art 90>1 :" prevederile prezentei legi se aplica in mod corespunzator si personalului conex al instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe lângă acestea. "

 Anexa 6, secţiunea 1 ,art l,lit c) din Legea cadru nr. 330 /2009 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, statuează " Dispoziţiile prezentei anexe reglementează salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale  ... personalului auxiliar de specialitate şi ale personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea.

 Analizând şi dispoziţiile art 4 punctul (3) din acelaşi act normativ  care prevede  că : la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc şi  supra solicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi  salariale:un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, respectiv, de pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care începând cu data de 1 ianuarie vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, în al de bază;

-sporurile prevăzute la alin. (1), ce se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare  brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate şi drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009, se menţin.

(4) Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se va acorda şi se va înscrie în carnetele de muncă sub forma unei valori nominale."

Expertul contabil a procedat la stabilirea salariului de baza, în aceleaşi condiţii ca si personalul auxiliar de specialitate, utilizând drept referinţa algoritmul de calcul pentru următoarele luni de referinţa: mai 2009, iulie 2010, decembrie 2010( filele 221,222) , rezultând un salariu brut de 2028 lei .

La  data de 01 05 2012,  reclamantul a îndeplinit condiţiile de trecere la o altă tranşă de vechime efectivă în funcţia auxiliară de specialitate,respectiv  de la 10 a 15 ani - 10%; expertiza contabila a recalculat drepturile salariale ţinând seama de această modificare, astfel că cuantumul salariului brut a devenit 2080 lei  .

 Expertul a constatat ca nu a fost calculat sporul de confidenţialitate aşa cum a fost determinat pentru personalul auxiliar de specialitate, iar în urma calculării acestuia salariul  brut este de 2184 lei 

 Urmare a aplicării art 4 lit a) din Legea cadru nr. 330 / 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

a) un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii este in suma de 473 lei( calculul detaliat este prezentat in anexa 1 ).

b) sporurile prevăzute la alin. de mai sus, ce se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul de baza.

 Expertul  contabil a calculat acest cuantum ca  diferenţa (intre 2028 lei - 1825 lei =203 lei) menţionându-se  faptul ca gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate şi drepturile aferente acestora, avute  la 31 decembrie 2009, se menţin.

Începând cu iulie 2010 conform prevederilor  art.1 (1)  din Legea nr 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a stabilit  că „ Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare  în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%." Prin urmare salariul reclamantului a fost diminuat la 1560 lei ( fila 224 din dosar ).

Conform art. 1 pct. 1,2 si 3 din Legea 285/ 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice salariile de baza,cuantumul sporurilor astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, astfel că salariul a fost majorat la 1795 lei .

 Dispoziţiile  art.1 pct. 1,2 si 3 din Ordonanţa de urgenta nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale salariile de baza, a stabilit  că , cuantumul sporurilor se majorează in doua etape :cu 8% de la 01 06 2012  fata de nivelul acordat in mai 2012 si cu 7.4% de la 01 12 2012 fata de noiembrie 2012 , în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

 Prin urmare salariul de bază al reclamantului a fost următorul de la 01 06 2012 , 1.939 lei , iar de la 01.12.2012 - 2.083 lei.

 Aşadar, diferenţele calculate de expertiza contabila conform obiectivelor 1 si 2 stabilite de instanţa în perioada iulie 2011- martie 2015  sunt în cuantum de 5256 lei ( anexele 1şi 2  la raportul de expertiză) .

În ceea ce privește  calcularea  și acordarea diferenţei sporului pentru condiţii deosebite de munca in procent de 15% din salariul de baza brut lunar, cu trei ani in urma de la data depunerii acţiunii, la zi si in continuare, respectiv a diferenţei dintre suma care i-a fost acordata iniţial si suma care ar fi trebuit sa i se acorde;

 În conformitate cu  dispozițiile art. 24 anexa VI din Legea cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:" Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază,proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.

 Alin 2 stabilește că, condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite, în funcţie de condiţiile de muncă grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii."

Ulterior, la art.4, capitolul VIII din Legea cadru nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-a statuat  că : " Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art. 1( lit. c- personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex )beneficiază de un spor de pana la 15% din salariul de  bază sau după caz din indemnizaţia lunara de încadrare , corespunzător cu timpul  lucrat .

 Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite."

 De asemenea , potrivit reglementarilor interne : Ordinul  nr.67/18 03 2010 al Procurorului general precum si Ordinul 279/C/27 01 2010 al ministrului Justiţiei prin care  sunt nominalizate locurile de munca unde exista condiţii de munca vătămătoare si periculoase se realizează pe baza buletinelor de determinare sau după caz de expertizare de către conducătorul instituţiei.

 Expertul a constatat că, pe perioada 2011-2015 există buletine de determinare prin expertizare a locurilor de munca întocmite de  D.S.P.G. astfel că a fost calculat sporul pentru condiţii deosebite  de muncă pe  perioada iulie 2011-martie 2015, fiind  stabilit salariul de baza la care se aplica procentul de 15%.

 Potrivit  prevederilor art. 6, alin. 1: OUG 1/2010 privind unele  măsuri  de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si  stabilirea acestora , precum si alte masuri in domeniul bugetar, " In cazul in  care drepturile salariale determinate in conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 si cu prezenta ordonanţa de urgenta sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectiva pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferenţa, in măsura in care persoana își desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii. Aceasta sumă se include în salariul de baza, solda/salariul funcţiei de baza sau indemnizaţia lunara de încadrare, după caz, dar nu este luata in calcul la determinarea altor drepturi de natura salariala care se stabilesc in funcţie de acestea.".

 Expertiza contabila a stabilit salariul de baza, însă în salariul de baza nu intra acel cuantum așa cum a fost determinat la obiectivele 1 si 2 respectiv ( pentru luna mai 2009 in cele doua cazuri ale trecerii la o noua transa de vechime in specialitate - suma de 203 lei si 185 lei pentru mai 2012, astfel că au rezultat diferențe în cuantum total de 5463 lei ( anexele 1,2 )  .

 Actualizarea cu indicele de inflaţie urmăreşte de fapt păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti la data plăţii efective , având un caracter compensatoriu , ce rezidă în faptul că , repară partea din beneficiul nerealizat  care nu e acoperit  de dobândă .

 Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat  având natură  juridică diferită  de actualizarea  cu indicele de inflaţie , reprezentând o sancţiune pentru executarea obligaţiei de plată.

 În ceea ce priveşte cuantumul total al drepturilor cuvenite reclamantului, instanţa va avea în vedere sumele calculate de expertul contabil desemnat în cauză, conform obiectivelor raportului de expertiză, in sumă netă totală de 7790 lei, actualizată cu indicele inflaţiei la data efectuării expertizei,  ce urmează a fi actualizată  la data plăţii efective, precum şi dobânda legală  aferentă acesteia, sumă care a fost stabilită la valoarea totală brută de 11107 lei .

Faţă de considerentele expuse, instanţa va admite acţiunea, urmând a fi obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma netă de 7790 lei, diferenţe drepturi salariale  cuvenite pe perioada iulie 2011-martie 2015, sumă actualizată la data efectuării expertizei,  ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective , precum şi dobânda legală aferentă acestei sume şi plata acestora drepturi salariale în continuare conform hotărârilor judecătoreşti  .

În baza art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâţilor  în raport de soluţia dată în cauză, instanţa va obliga pârâţii la plata către reclamant a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit chitanţei depusă la dosar, reprezentând onorariu expert(conform chitanţei nr.4582632/1 din 05.03.2015 ).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor  Publice invocată de acesta  şi respinge acţiunea faţă de acest  pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr.17, sector 5.

Respinge excepţiile invocate  de Parchetul de pe lângă C.A.C..

Admite acţiunea formulată de către R.I., domiciliat în …., în contradictoriu cu pârâţii M.P. - P.Î.C.C.J., cu sediul în …, P.C.A.C, cu sediul în …, P.T.G., cu sediul în ...

Obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei nete de 7790 lei reprezentând diferenţe drepturi salariale  cuvenite pe perioada iulie 2011-martie 2015, sumă actualizată la data efectuării expertizei,  ce urmează a fi actualizată la data plăţii efective , precum şi dobânda legală aferentă acestei sume şi plata acestor drepturi salariale în continuare conform hotărârilor judecătoreşti  .

 Obligă pârâţii la plata către reclamant a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.

Sentinţă executorie.

 Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare , ce se depune la Tribunalul Gorj

 Pronunţată în şedinţa publică din 06.07.2015, la Tribunalul Gorj .

Domenii speta

Spete similare