Contestatie decizie de pensionare

Dosar nr. ..

Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 3299/2015

Şedinţa publică de la 03 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE ..

Asistent  judiciar ..

Asistent  judiciar ..

Grefier ..

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către petentul G.M. în contradictoriu cu intimatele C.J.P. şi C.N.P.P..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns petentul, personal şi asistat de avocat M.G., conform împuternicirii avocaţiale aflată la dosarul cauzei, intimatele fiind reprezentate de consilier juridic S.C..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat M.G., pentru petent, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată şi precizată, fără cheltuieli de judecată. În susținerea cererii, avocatul petentului a învederat că, în mod eronat, intimata nu a luat în calcul adeverințele privind grupa a – II – a de muncă şi sporul sistematic pentru timpul lucrat peste programul normal de lucru.

Consilie juridic S.C., pentru intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea contestaţiei, conform motivelor invocate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr… la data de 18.09.2014, petentul G.M. a chemat în judecată C.J.P şi C.N.P.P., pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să  se dispună  anularea deciziei nr. .. din 5.03.2014, emisă de C.J.P.şi obligarea acesteia să dispună pensionarea sa pentru limită de vârstă, prin valorificarea grupei superioare de muncă pentru perioada 22.03.1976 - 27.01.1981 - grupa II de muncă în procent de 100% şi valorificarea sporului sistematic pentru timpul lucrat peste program în aceeaşi perioadă.

În motivarea contestaţiei a arătat petentul că prin Decizia nr…. din 5.03.2014, C.J.P.a respins cererea sa de pensionare pentru limită de vârstă, depusă în temeiul legii nr. 263/2010, cu motivarea că la data formulării cererii de pensionare avea vârsta mai mică decât vârsta standard redusă conform art. 55 din Legea nr. 263/2010.

Pentru a respinge cererea sa de pensionare C.J.P. nu a valorificat sporul sistematic din adeverinţa C 35l/G din 21 iunie 013 emisă de S.C. U. S.R.L., depozitarea arhivei S.C. C. S.A. Tg-Jiu pentru Întreprinderea de Construcţii Montaj Gorj, adeverinţă din care rezultă că în perioada 22.03.1976-27.01.1981, a lucrat în locuri de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în conformitate cu Anexele la Deciziile 21 şi 25/1999, Tabelele cu încadrarea personalului muncitor şi tehnic în grupa de muncă, aprobate în şedinţa Consiliului de Administraţie, prin Decizia nr. 151/2000, precum şi Contractele Colective de Muncă aprobate de reprezentanţii patronatului şi sindicat. In adeverinţă se specifică că temeiul juridic de încadrare în grupa a II-a de muncă îl reprezintă Ordinul nr. 50/1990, art. 3 şi H.G. 1223/1990.

Din aceeaşi adeverinţă rezultă şi perioadele pentru care a beneficiat de sporul sistematic pentru lucrul peste programul normal de muncă.

C.J.P.nu a luat, de asemenea, în calcul, nici adeverinţa nr. C 352/G din 26 iunie 2013 emisă de S.C. U. S.R.L. Brăila, depozitarea arhivei S.C. ACMM Tg-Jiu S.A., fosta TCMM Rovinari, din care rezultă că în perioada 21.01.1984 - 18.02.1991, petentul a lucrat în meseria de lăcătuş în cadrul Şantierului Rovinari, sat Roşia, iar locul de muncă în care a desfăşurat activitate în perioada 21.01.1984 - 18.02.1991 încadrează în grupa a 11-a de muncă în procent de 100%, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie nr.7 din 20.12.1990, iar temeiul juridic al încadrării locului său de muncă din această perioadă în grupa a II-a de muncă în procent de 100% îl reprezintă Ordinul 50/1990, art. 3 şi HG 223/1990.

Din aceeaşi adeverinţă rezultă şi perioadele pentru care a beneficiat sporul sistematic pentru lucrul desfăşurat peste programul normal de lucru.

A contestat decizia nr. 10932 din 05.03.2014, emisă de C.J.P., la C.C.C. – C.N.P.P., dar nu a primit răspuns.

În mod nelegal, prin nesocotirea dispoziţiilor Ordinului 50/1990 şi HG 1223/1990, C.J.P.nu a valorificat sporul sistematic din adeverinţele nr. C 351/2013 şi C 352/2013 şi nu a valorificat grupa superioară de muncă din adeverinţa nr. C 352/2013, sub motivarea că sporul sistematic nu este prezent în anexa 15 din HG 257/2011, iar grupa superioară de muncă din adeverinţa C 352/2013 are o nominalizare incorectă.

 A învederat petentul că aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 258 din 20.09.2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul nr. 50/1990, prin modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvenţele şi inechităţile existente.

Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului 50/1990, cum a procedat C.J.P.în cazul său şi crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situaţia pe care aceştia o aveau atunci când s-au adus modificări şi completări acestui ordin, s-ar crea discriminări, deşi s-a urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în  condiţii similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.

De altfel, prin Decizia nr. 87/1999, Curtea Constituţională a statuat că nu  există nici o raţiune pentru care să se menţină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.

Dacă Decizia nr. 10392 din 5.03.2014, emisă de C.J.P.se menţine, s-ar crea o situaţie discriminatorie, în contradicţie cu principiul egalităţii de tratament, consfinţit prin prevederile Codului Muncii şi în raport de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

A învederat că potrivit prevederilor art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înscrisurilor eliberate de unităţile la care s-a desfăşurat munca, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea prezentei acţiuni, anularea deciziei nr. 10392 din 5.03.2014, emisă de C.J.P.G., şi înscrierea sa la pensie pentru limită de vârstă prin valorificarea grupei superioare de muncă din adeverinţele la care m-am referit şi prin valorificarea sporului sistematic pentru timpul lucrat peste program din aceleaşi adeverinţe, deoarece în cazul în care se ia în calcul grupa a II-a de muncă în procent de 100%, aşa cum se specifică în adeverinţele menţionate, îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru pensionarea pentru limită de vârstă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Ord. 50/1990.

În dovedirea acţiunii a înţeles să se folosească de înscrisurile depuse la dosar şi de proba cu expertiză.

Legal citată, în condiţiile art.205 Cod procedură civilă şi următoarele din Cod procedură civilă intimata C.J.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Referitor la motivele contestaţiei, a arătat ca  în mod corect şi legal CJP nu a valorificat perioada 21.08.1984-18.02.1991 ca fiind lucrata in grupa II de munca in meseria de lăcătuş mecanic utilaje, deoarece nominalizarea nu este corecta, respectiv HCA 7/20.12.1990 ACMM Tg Jiu.

Cu privire la grupa de munca din perioada 22.03.1976-27.01.1981, a arătat ca a fost valorificata prin deciziile nr. 10392/27.09.2013 si 10392/05.03.2014.

Având în vedere contestaţia petentului, CJP Gorj a înaintat-o, cu adresa nr. 59319/02.04.2014, la C.C.C. în vederea soluţionării, conform art.149, alin 1 din Legea 263/2010.

In conformitate cu alin.2 de la art.149 din Legea 263/2010 procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedura prealabila, obligatorie, fără caracter jurisdicţional, iar conform art.151, alin 2 hotărârile C.C.C. pot fi atacate la instanţa de judecata in termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin cererea adiţională aflată la pagina nr.46 din dosarul cauzei, contestatorul  G.M. a precizat că înţelege să-şi precizeze contestaţia în sensul modificării atât a cadrului procesual, cât şi a obiectului acesteia, învederând că înţelege să conteste şi Hotărârea nr.10602/30.03.2015 emisă de C.C.C. şi pe cale de consecinţă să se judece în contradictoriu şi cu C.C.C. – C.P.P.P..

 La termenul din 04.06.2015 apărătorul petentului a învederat instanţei că în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii  contestării deciziei  nr.10392/05.03.2014 a fost respectat termenul de 30 de zile  prevăzut de lege, prezentând în instanţă dovada înaintării contestaţiei prin scrisoare recomandată.

În acelaşi cadru procesual, intimatele C.J.P.  si C.C.C. din cadrul C.N.P.P., au formulat întâmpinare la cererea precizatoare formulată de către contestator împotriva deciziei nr.10392/05.03.2014 si Hotărârii nr. 10602/30.03.2015, emisa de C.C.C..

În fapt, prin decizia nr.10392/05.03.2014 a fost revizuită decizia nr. 10392/27.09.2013 aspectul valorificării perioadei 01.10.1982-01.11.1982.

Nemulţumit de aceasta decizie, petentul o contestă la C.C.C. deoarece nu au fost valorificate adeverinţele nr. C351/2013 si nr. C352/2013, eliberate de SC U. SA . Urmare acestei contestaţii, C.C.C. a emis Hotărârea nr. 02/30.03.2015 prin care a respins contestaţia ca fiind tardiv introdusă cu privire la decizia 0392/27.09.2013 si ca neîntemeiată împotriva deciziei nr. 10392/05.03.2014.

Cu privire la excepţia de tardivitate asupra deciziei nr.10392/27.09.2013 a depus confirmarea de primire prin care dovedeşte că petentul a primit aceasta decizie în data de 02.10.2013 si a depus contestaţia împotriva acestei decizii la nr. 41982/05.12.2013, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.149 din Legea 263/2010.

Aşa cum a constatat si C.C.C.,  a precizat ca sporul acordat pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, a fost acordat in temeiul art.71 alin.4 din  Legea 57/1974 si a reprezentat un spor cu caracter permanent strict în condiţiile în care acesta a fost acordat categoriilor de personal prevăzute în anexa 10 la Decretul 100/1979 pentru aplicarea legii retribuirii după cantitatea si calitatea muncii.

 A mai arătat intimata că durata zilei de munca în activitatea de construcţii sau munca pe şantier era stabilită la 10 ore/zi păstrându-se retribuţia de încadrare lunară corespunzătoare funcţiei pentru 8 ore, plata salariului efectuându-se pentru timpul efectiv lucrat de 10 ore.

Deci, acest spor acordat pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru, in  mod corect nu a fost valorificat, întrucât reprezintă „ore suplimentare realizate peste programul normal de lucru" si nu constituie spor cu caracter permanent conform anexei 15 HG 257/2011.

De asemenea Comisia a constatat ca perioada 21.08.1984-18.02.1991 în mod corect nu s-a valorificata ca fiind lucrata in grupa II de munca în meseria de lăcătuş mecanic utilaje, deoarece nominalizarea nu este corecta, respectiv HCA 7/20.12.1990 ACMM Tg Jiu.

In conformitate cu prevederile de la punctul 6 din Ordinul 50/1990 al MMOS, Ministerul Sănătăţii si Comisiei Naţionale Pentru Protecţia Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau in grupele I şi II de muncă se făcea de către conducerile unităţilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile concrete in care si-au desfăşurat activitatea persoanele respective.

 A învederat intimata ca acestea puteau sa nominalizeze, deci sa încadreze in grupa superioara de muncă, numai persoanele care au lucrat efectiv la locurile de munca si activităţile prevăzute de reglementările legale in vigoare la aceea data.

 Cu privire la grupa de munca din perioada 22.03.1976-27.01.1981, a arătat intimata ca a fost valorificată prin deciziile nr. .. si ...

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestării deciziei  nr…. invocată de intimata C.J.P.G. instanţa constată că a fost investită cu judecarea contestaţiei împotriva deciziei nr.10932/05.03.2014, astfel că petentul nu a contestat decizia nr. .., astfel că excepţia invocată nu este incidentă în cauza dedusă judecăţii .

 Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:

Prin decizia nr…in 05.03.2014, emisă de C.J.P.G., s-a respins cererea de pensionare formulată de petentul G.M., cu motivarea că la data formulării acestei cereri  acesta avea vârsta mai mică decât vârsta standard redusă  conform art. 55 din Legea nr.263/2010.

 La emiterea deciziei de pensie nu  a fost valorificată grupa de muncă din adeverinţa nr C 352/2013 emisă de SC U. , pe motiv că nominalizarea este incorectă .

 De asemenea nu a fost valorificat nici sporul sistematic  menţionat în adeverinţele  nr. C 351/2013  şi C352/2013 .

Fiind nemulţumit de faptul că nu i s-au valorificat aceste perioade  ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă,  precum şi „sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru „ conform adeverinţei  nr.C351/G/2013, petentul a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensie mai sus menţionată la Comisia Centrala de Contestaţii.

Prin hotărârea nr…, Comisia a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că prin decizia contestată în mod corect nu s-a valorificat în grupa a II-a de muncă activitatea desfăşurată de contestator în perioada 21.01.1984-18.02.1991 în meseria de lăcătuş  la SC ACMM TG-Jiu SA (fostă TCMM Rovinari ), în mod corect nu a fost valorificată prin decizia  nr. 10292/05.03.2014, dar poate fi valorificată ca stagiu de cotizare  în grupa a II a de muncă  conform H.G.nr.1223/1990, potrivit Adeverinţei nr.C352/G/26.06.2013 eliberată de SC U.SRL Brăila în situaţia în care se depune în copie la dosar  Hotărârea Consiliului de Administraţie  nr.7/20.12.1990, invocată ca act administrativ de nominalizare , din care să rezulte  că a fost nominalizat  în grupa de muncă, având în vede că în carnetul de muncă  nu există nici o înregistrare  privind încadrarea acestei activităţi în grupa superioară de muncă, iar adeverinţa susmenţionată este eliberată de SC UBERUM SRL Brăila, depozitara SC ACMM Tg-Jiu SA .  A arătata Comisia că perioada 22.03.1976-27.01.1981 a fost valorificată ca stagiu de cotizare  realizat  în grupa a II a  de muncă, potrivit adeverinţei nr.C351/G/21.06.2013 eliberată de  SC U. SRL Brăila .

 De asemenea, C.C.C. a constatat că sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de muncă, potrivit înscrisurilor  din adeverinţele nr.  C351/G/21.06.2013 şi C352/G/26.06.2013 eliberate  de SC U. SRL Brăila , în mod corect nu a fost valorificat  întrucât acesta reprezintă „ore suplimentare realizate peste programul normal de lucru „ şi nu constituie spor cu caracter permanent, conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010, aprobate prin HGnr.257/2011 şi nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor , conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Potrivit dispoziţiilor art.158 din Legea nr.263/2010 :

„(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa  a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.

(2) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001”.

La art. 169 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 se prevede că :

“(1) Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă”.

Conform dispoziţiilor Ordinului 50/1990, instanţa reţine că încadrarea activităţii prestate de angajaţi în grupele de muncă reglementate anterior anului 2001 şi eliberarea de adeverinţe în acest sens constituie atributul angajatorilor.

Aşadar , conform punctului 6 din Ordinul 50/1990:

„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art.1 din H.G. 1223/1990,  „ personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969”.

La art. 2 din aceeaşi hotărâre se prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi”.

Prin urmare, textul de lege nu exceptează de la încadrarea în grupa  II  de muncă anumite categorii de persoane, în raport de funcţiile deţinute de acestea, atributul nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă, revenind consiliilor de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi.

În speţă, petentul a depus la dosarul de pensie adeverinţa nr. C352/G/2013  emisă de către SC U.. SRL în calitate de depozitar al arhivei SC ACMM Tg-Jiu SA ( angajator),  prin care se atestă faptul că în perioada 21.01.1984-18.02.1991, petentul  a avut funcţia de lăcătuş în cadrul Şantierului Rovinari, fiind încadrat în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie nr.7/20.12.1990, în temeiul Ordinului nr. 50/1990, art.3 şi H.G.1223/20.11.1990.

Instanţa reţine că adeverinţa nr. C352/G/2013  emisă de către SC UBERUM SRL, cuprinde menţiunile prevăzute de lege,  fiind menţionat  temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă - Ordinul nr.50/1990 al M.M.P.S art.3,şi H.G.nr.1223/20.11.1990 , precum şi  actul administrativ emis de unitate, respectiv Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.7/20.12.1990.

Aşadar, Casa Judeţeană de Pensii Gorj trebuia să aibă în vedere această adeverinţă, eliberată în baza documentelor aflate în arhiva angajatorului şi să valorifice perioadele menţionate ca fiind lucrată în grupa II de muncă, angajatorul asumându-şi responsabilitatea corectitudinii datelor la momentul eliberării .

 În ceea ce priveşte valorificarea sporului sistematic din adeverinţa nr.C351/2013 şi C352/2013 instanţa  reţine că, potrivit certificatului nr.C351/21.06.2013 eliberat de S.C. U.S.R.L.(fila nr.9 din dosar), petentul a fost angajat la S.C. Citex S.A. Târgu-Jiu (fosta Întreprindere Construcţii Montaj Gorj), în perioada 22.03.1976-27.01.1981 si a beneficiat de următoarele sporuri cu caracter permanent… :

- sporul sistematic pentru programul normal de muncă de 20% lunar în perioadele 01.04.1976-01.10.1976; 01.04.1977-01.10.1977; 01.04.1978-01.10.1978; 01.04.1979-01.10.1979; 01.04.1980-01.10.1980  în baza H.C.M. nr.1505/54, H.C.M. nr.1053/59, H.C.M: 914/68, H.C.M. nr.1932/1969, art.118-120 din Legea nr.10/1972, art.71alin.4 din Legea nr.57/1974,  contractul colectiv de muncă.

În anexa 15 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010,  în care sunt prevăzute  sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislaţiei anterioare datei  de 01.04.2001 şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, este menţionat la  cap.II pct.5 majorarea retribuţiei tarifare cu procente cuprinse între 5% şi 25%, acordată pentru categoriile de personal prevăzute în anexa nr.10 la Decretul nr. 100/1979, cu modificările ulterioare. Aceleaşi prevederi sunt stabilite prin anexa la O.U.G. nr.5/2006, cap.II, pct.5.

Potrivit art.71 alin.4 din Legea 57/1974, personalul cu funcții de execuție și cel operativ, care prin natura muncii lucra peste programul normal de lucru, putea primi, în locul retribuției pentru ore suplimentare, o retribuție tarifară mai mare cu 5-25%.

Instanţa reţine că certificatul  cuprinde  menţiunile arătate  la pct.VI din anexa la O.U.G. nr.4/2005, în vigoare la data emiterii certificatului, necesare pentru a servi  ca dovada a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru de care a beneficiat  reclamantul.

Angajatorul  și-a asumat întreaga răspundere pentru corectitudinea mențiunilor din certificat și ele nu au fost combătute prin alte probe.  Conform art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005, in vigoare la data emiterii adeverinţei,  angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor pe care le emit în vederea dovedirii sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2).

De asemenea, conform art.125 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 ,,Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie,,.

Prin urmare, intimata  nu avea posibilitatea de a cenzura conținutul  certificatului în ceea ce priveşte sporul sistematic peste programul prelungit de lucru.

Totodată, sporul menţionat în adeverinţă reprezintă un drept salarial realizat  de  petent pentru  care  i  s-a reţinut si virat de către  unitatea  angajatoare  contribuţia  de  asigurări sociale, astfel încât, potrivit art. 2 lit. e din Legea nr.19/1990, respectiv art.2  lit. c  din  Legea  263/2010  care statuează principiul contributivităţii, drepturile de asigurări  sociale  se cuvin acestuia pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale  plătite.

Soluţia contrara ar determina încălcarea principiului contributivităţii enunţat mai sus si ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia in vederea atingerii scopului pentru care a fost dispus. Principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că dreptul la alocaţia de urgenţă(pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezenta un drept patrimonial în sensul prevederilor art.1, paragraful 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor  şi libertăţilor fundamentale (Hotărârea în cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse , instanţa urmează să admită contestaţia,  să anuleze decizia de pensie nr. .. emisă de C.J.P.  şi Hotărârea nr… emisă de C.C.C. – C.N.P.P.  şi să oblige intimata C.J.P.G. să emită o nouă decizie de pensionare prin care să fie valorificată perioada 22.03.1976-27.01.1981 ca fiind lucrată în grupa a II de muncă în procent de 100%, precum şi  valorificarea sporului sistematic pentru lucrul  peste programul  normal de lucru pentru aceeaşi perioadă conform  adeverinţei nr. C351/G din 21.06.2013 emisă de SC U. SRL .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite  contestaţia formulată de către petentul  G.M., domiciliat în  .. în contradictoriu cu intimatele  C.J.P.,  cu sediul în Tg.. şi C.N.P.P., cu sediul în se.., cu precizarea ulterioară.

Anulează decizia de pensie nr. .. emisă de C.J.P.  şi Hotărârea nr… emisă de C.C.C. – C.N.P.P.

Obligă intimata C.J.P.G. să emită o nouă decizie de pensionare prin care să fie valorificată perioada 22.03.1976-27.01.1981 ca fiind lucrată în grupa a II de muncă în procent de 100%, precum şi  valorificarea sporului sistematic pentru lucrul  peste programul  normal de lucru pentru aceeaşi perioadă conform  adeverinţei nr. C351/G din 21.06.2013 emisă de SC U.SRL .

Ia act că petentul nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 03.09.2015,  la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare