Prin decizia civilă nr. 60/03.04.2015, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi CIM, LCM şi SLC.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin sentinţa civilă nr.2086/10.06.2014,Judecătoria A a respins cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanţii CIM, LCM şi SLC, în contradictoriu cu pârâtele CLFFM, Instituţia Primarului Comunei M, CJFFT, ADS şi ANPA, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel,instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 7239/740/2012 la data de 24 octombrie 2012, reclamanţii CIM, LCM şi SLC au solicitat, în contradictoriu, cu pârâtele CLFFM, Instituţia Primarului Comunei M, CJFFT, ADS şi ANPA: obligarea Comisiei judeţene să valideze amplasamentul terenului în suprafaţă de 13 ha luciu de apă administrat de ADS pe teritoriul cadastral al comunelor M şi V, să înainteze documentaţia către ADS şi să elibereze reclamanţilor titlul de proprietate pentru suprafaţa de 13 ha luciu de apă (lacuri-bălţi); obligarea ADS şi Comisiei locale M, sub sancţiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a sentinţei şi până la eliberarea actului, să încheie protocolul de predare-preluare pentru suprafaţa de 13 ha luciu de apă din domeniul statului administrat de pârâtă pe teritoriul comunelor M şi V în vederea punerii în posesie; obligarea Comisiei Locale M şi Instituţiei Primarului Comunei M să pune pe reclamanţi efectiv în posesie şi să elibereze procesul verbal de punere în posesie asupra aceleaşi suprafeţe de teren, sub sancţiunea daunelor cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la executarea obligaţiei de a face.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr.444/12.02.2010 pronunţată de Judecătoria A, rămasă definitivă şi irevocabilă şi investită cu formulă executorie, reclamanţilor şi autorului RGM (tatăl reclamantei LCM) li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 13 ha luci de apă pe un alt amplasament dacă există suprafeţe suficiente sau despăgubiri, în condiţiile legii.
S-a mai arătat de către reclamanţi că s-au adresat Comisiei locale M care, abia prin adresa nr.3926/10.09.2012, a solicitat ADS B să i se pună la dispoziţie suprafaţa de 13 ha bălţi în vederea punerii în posesie. ADS B a comunicat că deţine pe teritoriul cadastral al comunei M suprafaţa de 11 ha ape-bălţi domeniul public al statului, iar diferenţa până la 13 ha se poate atribui reclamanţilor pe raza comunei învecinate V, localitate unde A.N.P.C.A. are în administrare suprafața de 141,6041 ha luciu de apă.
Pentru a fi puşi efectiv în posesie, reclamanţii au arătat că este necesară validarea amplasamentului de către comisia judeţeană, comunicarea documentaţiei către ADS şi încheierea protocolului de predare-primire între ADS şi comisia locală.
În susţinere, reclamanţii au depus la dosarul cauzei, în copie: sentinţa civilă nr.444/12.02.2010 a Judecătoriei A, decizia civilă nr.901 R/19.11.2010 a Tribunalului T, adresele nr.92233/15.04.2009, nr.7281/22.10.2010, nr.3926/10.09.2012, raport de expertiză întocmit de expert NL, raport de expertiză întocmit de expert DD.
La data de 11.03.2013 ADS a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S. B şi să se dispună scoaterea acesteia din cauză, respectiv respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare, pârâta a arătat că nu există identitate între persoana pârâtului şi persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecăţii, ADS neavând în administrare suprafaţa de teren a cărei retrocedare se solicită de către reclamanţi, iar activitatea A.D.S. estre strict reglementată de Legea nr.268/2001.
La data de 23.05.2013 ADS a comunicat proces-verbal de predare-preluare încheiat la 20.11.2009, anexe şi act adiţional din 23.05.2012.
Prin încheierea din data de 24.09.2013 s-a dispus efectuarea unei expertize
topo, lucrarea ce a fost depusă la dosarul cauzei la data de 05.05.2014.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate au declarat recurs, recurenţii reclamanţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, având în vedere, următoarele:
În mod greşit a fost respinsă acţiunea introductivă, deşi aceasta în raport de probele administrate în cauză este întemeiată şi trebuia admisă.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică. Obiectivul expertizei l-a constituit identificarea suprafeţei de 13 ha teren luciu de apă care să fie diferit de vechiul amplasament al terenului preluat de stat de la autorul lor şi, totodată să nu aibă amenajări piscicole.
Completarea din data de 06.05.2014 a raportului de expertiză a propus 3 variante de atribuire a suprafeţei de 13 ha bălţi (lacuri) şi anume varianta 1 HB 196(9 ha) şi Hp 736 (4 ha), varianta 2 –HB 196(9 ha) şi Hp 736(4 ha) şi varianta Hp 730. A reţinut expertul că aceste suprafeţe sunt delimitate fizic de diguri ( care constituie amenajări hidrografice) însă nu au şi amenajări piscicole. Ultima variantă propusă şi anume Hp 730 este neamenajată hidrografic, are suprafaţa variabilă în funcţie de precipitaţiile anuale între 3,7 şi 4,6 ha şi este delimitat fizic de un dig, păşuni şi stufăriş.
Deşi constatările expertului nu au fost contestate de niciuna dintre părţile din proces, care nu au formulat obiecţiuni, instanţa, neîntemeiat, a înlăturat concluziile raportului de expertiză în baza unor adrese depuse la dosarul cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 „ Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii”. Iar în temeiul art. 10 din H.G. 890/2005 „În situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată”.
În raport de aceste dispoziţii legale sunt exceptate de la retrocedare pe vechiul amplasament terenurile pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, or aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză pe suprafeţele de teren identificate de expert nu se găsesc nici instalaţii hidrotehnice, nici hidroelectrice şi nici hidroamelioraţii. Expertiza a constatat că o parte din terenurile propuse spre retrocedare sunt delimitate fizic cu diguri, fără însă ca aceste diguri să intre sub incidenţa art.4 al.1 în măsura în care aceste diguri sunt amenajări hidro, ci nu instalaţiile enumerate de dispoziţia legală. Mai mult, varianta Hp 730 indicată de expertiză în suprafaţă de 4 ha este neamenajată hidrografic astfel încât cel puţin această suprafaţă trebuia şi putea fi retrocedată în natură.
Analizând recursul, atât sub aspectul motivelor invocate , cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru considerentele ce se vor expune:
Cererea introductivă vizează identificarea unui alt amplasament al terenului în suprafaţă de 13 ha luciu de apă (lacuri-bălţi), pe teritoriul cadastral al comunelor M şi V, în vederea validării amplasamentului de către comisia judeţeană, comunicarea documentaţiei către unitatea deţinătoare şi încheierea protocolului de predare-primire pentru reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.
În cauza de faţă, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către expertul IAC, cât şi prin completarea depusă la data de 05.06.2014 au fost identificate mai multe suprafeţe de luciu de apă, amplasamente diferite de cele identificate prin expertizele N-D ( dosar nr. 2859/740/2007), suprafeţe pe care există însă amenajări hidrografice.
Suprafaţa de 11,5 ha cu destinaţie bălţi, cu privire la care CLFFM şi-a dat acordul potrivit adresei nr. 1219/29.04.2014 face parte din domeniul public al statului, fiind în administrarea ANPA potrivit Protocolului de predare-preluare nr.7892/23.11.2009 şi procesului verbal de predare-preluare încheiat în data de 20.11.2009 fiind identificat amplasamentul prin raportul iniţial de expertiză tehnică judiciară.
Prin completarea raportului de expertiză s-a menţionat faptul că pe acest amplasament există amenajări hidrografice, însă potrivit adresei ANPA pe suprafaţa de 11,5 ha aflată pe teritoriul comunei M sunt amplasate amenajări piscicole. Totodată, prin adresa nr. 2534/11.04.2014 s-a comunicat faptul că pe raza comunei M şi V nu există teren disponibil cu destinaţia bălţi pentru punerea în posesie a reclamanţilor, iar pentru suprafeţele situate în parcelele 196 şi 736 (evidenţiate de către expertul desemnat în cauză atât în raportul iniţial cât şi în completare) există amenajări piscicole.
Prin sentinţa civilă nr. 444/12.02.2010 pronunţată de Judecătoria A s-a dispus anularea H.C.L. nr. 15213/30.08.2006 şi s-a reconstituit reclamanţilor în calitate de moştenitori legali ai autorului SG dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 13 ha luciu de apă, pe alt amplasament dacă există suprafeţe suficiente sau despăgubiri în condiţiile legii.
Totodată, în considerentele sentinţei menţionate s-a reţinut faptul că art. 4 alin.1/1 din Legea nr.1/2000 introdus prin punctul 5 din Legea nr. 247/2005 condiţionează retrocedarea terenului pe care s-au aflat amenajări piscicole,pe vechiul amplasament de existenţa pe suprafaţa respectivă,a unei amenajări piscicole,la data deposedării fostului proprietar, or, în cauza respectivă nu s-a făcut dovada că balta avea destinaţia de „amenajare piscicolă” în accepţiunea dată de art. 2 pct.2 din OUG nr. 23/2008, nefiind astfel posibilă restituirea suprafeţei de 13 ha luciu de apă, pe vechiul amplasament , cu atât mai mult cu cât martorii audiaţi în cauză au declarat că suprafaţa respectivă era o baltă naturală, ci nu o amenajare piscicolă.
Tribunalul nu poate primi susţinerile recurenţilor în sensul că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea şi nu a avut în vedere expertizele efectuate în cauză, întrucât se observă că într-o argumentare clară şi logică a reţinut că prin raportul de expertiză întocmit de către expertul IAC, cât şi prin completarea depusă la 05.05.2014 au fost identificate mai multe suprafeţe de luciu de apă, dar pe care există amenajări hidrografice.
Totodată, observă tribunalul că,în mod corect instanţa de fond a apreciat că suprafaţa de 11,5 ha cu destinaţia bălţi, cu privire la care CLFFM şi-a dat acordul face parte din domeniul public al statului,fiind în administrarea ANPA, iar prin completarea raportului de expertiză s-a menţionat faptul că pe acest teren sunt amplasate amenajări piscicole, astfel că nu poate fi restituit în natură.
În acelaşi sens este şi răspunsul comunicat tribunalului prin adresa nr. 1117 din 5.03.2015 emisă de MADR – ANPA, potrivit căruia pe raza comunelor M şi V nu există teren disponibil cu destinaţia bălţi, luciu de apă, pentru punerea în posesie a reclamanţilor, întrucât face parte din domeniul public al statului român, fiind în administrarea şi patrimoniul A.N.P.A.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat.
Judecătoria Baia de Aramă
Fara titlu
Tribunalul Bacău
Fond funciar
Tribunalul Vaslui
Fond funciar
Judecătoria Ineu
Stabilirea dreptului de proprietate, obligaţia de a face, punere în posesie, eliberare titlu de proprietate
Judecătoria Liești
Acţiunea în revendicare întemeiată pe prevederile art.480 din Codul civil 1865 este acea acţiune a proprietarului neposesor, îndreptată împotriva posesorului neproprietar, prin care se solicită restituirea unui bun.