Contencios administrativ. Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de organul fiscal

CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Recurs. Anulare decizie de impunere emisa de organul fiscal

- art. 64 - 65 din O.G. nr. 92/2003

- art. 21 alin. 2 lit. n) din Codul fiscal

- art. 151 alin. 1 din Codul fiscal

- art. 11 alin. 12 din Codul fiscal

- art. 24 alin. 4 lit. r din Codul fiscal

Prin Decizia de impunere nr. F-SM xxx/30.07.2013 întocmita în baza Raportului de inspectie fiscala nr. F-SM xxx/30.07.2013 în sarcina reclamantei s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare în suma totala de 268.256 lei reprezentând impozit pe profit în suma de 81.704 lei, dobânzi/majorari de întârziere si penalitati de întârziere la impozitul pe profit în suma de 21.762 lei, TVA suplimentar în suma de 122.556 si dobânzi/majorari de întârziere si penalitati de întârziere la TVA suplimentar în suma de 42.234 lei.

Obligatiile fiscale suplimentare au fost stabilite ca fiind datorate de reclamanta pentru perioada 01.01.2010-31.03.2013. Ele au rezultat din  neacceptarea la deducere a cheltuielilor în suma de 510.650 lei reprezentând contravaloarea lucrarilor ce s-au facturat pe seama recurentei de catre SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL (230.650 lei +280.000 lei), fiind generat astfel un impozit pe profit suplimentar în suma de 81.704 lei; de asemenea s-a refuzat la deducere TVA-ului aferent lucrarilor prestate de SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL în valoare de 510.650 lei, ceea ce a generat implicit TVA suplimentar în suma de 122.556, dobânzi/majorari de întârziere si penalitati de întârziere.

Motivul neacceptarii la deducere a cheltuielilor în suma de 510.650 lei reprezentând contravaloarea serviciilor si lucrarilor de care reclamanta a beneficiat ca urmare a raporturilor contractuale derulate cu SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL, respectiv a refuzului de acceptare la deducere a taxei pe valoare adaugata aferent acelorasi facturi se refera la faptul ca respectivele tranzactii nu ar fi reale, întrucât societatile furnizoare nu au avut angajati si nici utilaje pentru efectuarea lucrarilor.

În recurs nu au fost aduse probe suplimentare care sa rastoarne rationamentul organelor fiscale si al instantei de fond, care au concluzionat ca raporturile contractuale cu cele doua societati nu au fost derulate în mod real, întrucât cei doi parteneri nu dispuneau de resursele materiale si umane necesare care sa le permita acest lucru.

Nu se poate retine ca instanta de fond ar fi intervenit în raporturile comerciale dintre reclamanta si cele doua societati, cum fara temei sustine recurenta, ci aceasta a facut o analiza a acestor raporturi, statuând asupra caracterului fictiv al acestora.

Concluzia primei instante se bazeaza pe o verificare atenta a probelor administrate în cauza, fiind sustinuta partial si de concluziile consultantului fiscal, care desi a aratat ca documentele prezentate de reclamanta îndeplinesc din punct de vedere formal cerintele Codului fiscal pentru a putea fi considerate documente justificative în sensul legislatiei fiscale, stabilirea caracterului real sau nereal al operatiunilor ramâne în sarcina instantei.

Faptul ca au fost prezentate contracte de executie lucrari si o situatie a acestora sumar întocmita, în conditiile în care prestatorul nu dispunea de forta de munca si de utilajele necesare realizarii respectivelor lucrari sunt elemente suficiente care atesta caracterul fictiv al respectivelor tranzactii. În lipsa scopului economic al operatiunii, cheltuiala înregistrata în contabilitate ramâne una nedeductibila, fiind lipsite de relevanta apararile recurentei întemeiate pe faptul ca au fost emise facturi, înregistrate în propria contabilitate si a caror plata s-a efectuat prin virament bancar. 

Nu se poate retine caracterul real nici în privinta operatiunilor de închiriere derulate de reclamanta cu O. V. SRL, întrucât în cele patru contracte depuse la dosarul cauzei locatorul se declara proprietarul utilajelor închiriat, desi potrivit evidentelor A.N.A.F. aceasta societate nu detine în patrimoniu utilaje de natura celor care au facut obiectul închirierii.

Recurenta sustine ca este posibil ca la rândul ei societatea locatoare sa fi închiriat respectivele utilaje, însa nu au fost administrate probe concludente care sa confirme aceste sustineri, astfel ca acestea nu pot fi luate în considerare.

Instanta de recurs a concluzionat ca în speta s-a constatat în mod corect ca nu sunt deductibile fiscal cheltuielile în suma de 510.650 lei, respectiv ca nu poate fi dedusa taxa pe valoare adaugata  aferenta aceleiasi sume.

Decizia nr. 2339/CA/30.06.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 1909/83/CA/2014 - R

Prin Sentinta nr. 61/CA din 28.01.2015 Tribunalul Satu Mare a respins actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta SC D. D. E. SRL în contradictoriu cu Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Cluj Napoca si Administratia Judeteana a Finantelor Publice Satu Mare, ca nefondata, fara cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a declarat recurs recurenta-reclamanta SC D. D. E. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei civile recurate, cu consecinta admiterii actiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulata, în sensul anularii Deciziei nr. xx/29.01.2014 si a Deciziei de impunere privind obligatii fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-SM xxx/30.07.2013, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata din fond si recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a aratat ca hotarârea judecatoreasca recurata este nelegala, instanta de fond intervenind în raporturile juridice dintre societatea recurenta si N. P. S. SRL, respectiv O. V. SRL fara sa fie investita în acest sens.

1. Cu privire la raporturile juridice derulate cu Societatea N. P. S. S.R.L., a aratat urmatoarele:

-este evident ca în contractul de executie de lucrari nr. x/23.05.2011 s-a strecurat o eroare materiala în ceea ce priveste termenul de finalizare al acestuia - martie 2012, în loc de martie 2011;

-nu exista un temei legal în ceea ce priveste forma unei situatii de lucrari si în mod cert lipsa antetului sau alte elemente neesentiale nu determina lipsa de valabilitate juridica a acestui înscris;

-societatea recurenta a înregistrat în evidentele contabile si a declarat în declaratia informativa 394, achizitiile efectuate de la aceasta societate comerciala; si-a îndeplinit obligatia legala de a înregistra si declara aceste achizitii potrivit prevederilor art.81-84 Cod procedura fiscala;

-toate platile contravalorii prestarilor de servicii au fost dispuse exclusiv prin virament bancar, aspect esential al dorintei sale de transparenta a operatiunilor juridice derulate; simplul fapt al nedeclararii de catre SC N. P. S. SRL a facturii fiscale pe care chiar aceasta din urma a emis-o, respectiv eventualele nereguli privind contractele de munca ale SC N. P. S. SRL nu justifica si nu poate duce sub nici o forma la concluzia potrivit careia lucrarile în baza carora s-a emis factura fiscala ar fi fictive;

- SC N. P. S. SRL a fost declarata inactiva la data de 19.03.2013, astfel ca la momentul derularii relatiilor contractuale (2011) cu aceasta, SC D. D. E. SRL era într-o imposibilitate de fapt si drept în a cunoaste aspectele legate de modul în care SC N. P. S. SRL întelege sa-si gestioneze evidenta contabila;

-societatea recurenta nu are nici o obligatie legala sau contractuala de a face vreun demers "pentru recuperarea prejudiciului pe care l-ar fi suferit pentru aceasta întârziere " decât in masura in care acest prejudiciu ar fi existat, ceea ce evident nu este cazul; instanta de fond nu putea pretinde bazându-se pe un temei legal sau contractual ca societatea recurenta sa aiba o anumita conduita în raporturile juridice cu N. P. S. S.R.L. întrucât esenta acestor raporturi juridice este libertatea contractuala;

-întreaga argumentare a raportului de inspectie fiscala face abstractie de validitatea facturilor fiscale ce au fost emise, acestea întrunind elementele prevazute de art. 155 Cod fiscal, fiind însusite la plata de catre cocontractantii recurentei. Ori în conditiile date, SC D. D. E. SRL nu poate fi raspunzatoare pentru neîndeplinirea unor obligatii ce revin tertilor si nu acesteia. Societatea a respectat întru totul prevederile legale referitoare la modalitatea de emitere a facturilor, de evidentiere în contabilitate a acestora, de evidentiere si gestionare a marfurilor, de efectuare a platilor, respectiv a încasarilor aferente operatiunilor de vânzare-cumparare efectuate, de utilizare si tinere a registrelor, de declarare a livrarilor si achizitiilor efectuate. Acest fapt este retinut si relevat chiar în raportul de inspectie fiscala.

Astfel, SC D. D. E. SRL a respectat întocmai prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991, care mentioneaza ca „Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza în momentul efectuarii ei într-un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ". Prin document justificativ se înteleg facturile, dovada încasarii acestora, notele de receptie, fisele de inventar, etc. care stau la baza evidentierii în contabilitate a operatiunilor efectuate. Asa cum s-a si constatat de altfel, societatea recurenta a întocmit facturile care contin toate elementele prevazute de art. 155 alin. 5 Cod fiscal, a înregistrat în contabilitate în conturile corecte sumele încasate, respectiv sumele achitate pentru marfurile achizitionate .

Organul de inspectie fiscala a retinut, pe de o parte, activitatea achizitiilor efectuate de catre recurenta, dar pe de alta parte nu a contestat sub nicio forma modalitatea si plata acestora, ori pentru identitate de ratiune, la fel cum platile efectuate de catre SC D. D. E. SRL sunt reale, la fel de reale sunt si achizitiile efectuate.

Pe de alta parte, aceste facturi fiscale nu au fost anulate prin vreo procedura judiciara de catre instantele de judecata.

2. S-a mai retinut faptul ca tot în cursul anului 2011 SC D. D. E. SRL a înregistrat în evidenta contabila factura 214/23.12.2011 reprezentând „închiriat utilaje conform contract 7” în valoare totala de 110.980 lei. Atasat facturii a fost prezentat contractul de închiriere nr. 7/26.10.2011 încheiat între SC O. V. SRL, în calitate de prestator si SC D. D. E. SRL, în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a constat în închirierea unui utilaj încarcator frontal caterpilar. Achizitia a fost înregistrata în evidenta contabila a SC D. D. E. SRL, respectiv la pozitia 13 din jurnalul de cumparari, decontul de TVA si balanta contabila aferenta perioadei decembrie 2011.

În urma unui control fiscal s-a retinut ca SC O. V. SRL nu are înregistrate în evidenta contabila achizitii de mijloace fixe, fapt pentru care echipa de inspectie fiscala considera ca contractul de închiriere nr. 7/26.10.2011 nu se putea derula.

Aceste din urma constatari ale inspectiei fiscale s-au realizat cu încalcarea prevederilor art. 7 alin. 2 teza finala din Codul de procedura fiscala potrivit carora: ,,Organul fiscal este îndreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea în vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz." Inspectia fiscala nu a avut în vedere toate circumstantele retinute si care infirma concluziile sale, respectiv contractul de închiriere, procesul verbal predare utilaje, respectiv ordinele de plata nr. 3 si 4, prin care s-a achitat contravaloarea bunului închiriat si care înscrisuri, în lipsa unei hotarâri judecatoresti de anulare a acestora, ramân pe deplin valabile. Împrejurarea potrivit careia SC O. V. SRL nu are înregistrat în evidenta contabila achizitii de mijloace fixe, nu creioneaza concluzia ca închirierea ar fi una fictiva, întrucât exista posibilitatea ca utilajul închiriat sa fi fost la rându-i închiriat sau luat în comodat de catre SC O. V. SRL, caz în care utilajul nu poate fi integrat în activele SC O. V. SRL.

În ceea ce priveste anul 2012 s-a retinut faptul ca SC D. D. E. SRL a înregistrat în evidenta contabila facturi de achizitie emise de catre SC O. V. SRL în valoare totala de 347.200 lei, dupa cum urmeaza :

-factura nr. 00xxx/30.04.2012 reprezentând prestari servicii închiriat utilaje conform contract 15/25.03.2012, în valoare totala de 136.400 lei. Atasat facturii a fost prezentat contractul de închiriere din 25.03.2012 încheiat între SC O. V. SRL si SC D. D. E. SRL în calitate de chirias. Obiectul contractului a constat în închirierea unor utilaje, respectiv excavator si buldoexcavator pentru o perioada de 2 luni. Achizitia a fost înregistrata în evidenta contabila a societatii, respectiv la pozitia 92 din jurnalul de cumparari, decontul de TVA si balanta de verificare aferenta perioadei aprilie 2012.

-factura nr. 00xxx/28.05.2012 reprezentând prestari servicii închiriat utilaje conform contract 15/25.04.2012, în valoare totala de 105.400 lei. Atasat facturii a fost prezentat contractul de închiriere din 25.04.2012 încheiat între SC O. V. SRL si SC D. D. E. SRL, în calitate de chirias. Obiectul contractului a constat în închirierea unor utilaje, respectiv excavator si buldoexcavator pentru o perioada de 30 de zile. Achizitia a fost înregistrata în evidenta contabila a societatii, respectiv la pozitia 35 din jurnalul de cumparari, decontul de TVA si balanta de verificare aferenta perioadei mai 2012.

-factura nr. 00xxx/23.06.2012 reprezentând prestari servicii închiriat utilaje conform contract xx/25.04.2012, în valoare totala de 105.400 lei. Atasat facturii a fost prezentat contractul de închiriere din 25.04.2012 si un act aditional nr. 1/27.05.2012 la acesta, încheiat între SC O. V. SRL si SC D. D. E. SRL, în calitate de chirias. Obiectul actului aditional a constat în prelungirea termenului de executare a contractului nr. xx/25.04.2012 cu o perioada de 30 de zile. Achizitia a fost înregistrata în evidenta contabila a societatii, respectiv la pozitia 116 din jurnalul de cumparari, decontul de TVA si balanta de verificare aferenta perioadei iunie 2012.

Contravaloarea facturilor a fost achitata integral prin virament bancar cu un numar de 9 ordine de plata în valoare totala de 458.180 lei.

Echipa de inspectie fiscala a retinut ca SC O. V. SRL nu are înregistrate în evidenta contabila achizitii de mijloace fixe, motiv pentru care s-au considerat drept nederulabile contractele de închiriere mai sus mentionate.

În temeiul art. 64-65 din O.G. 92/2003, recurenta a probat prin înscrisurile depuse la dispozitia inspectiei fiscale actele si faptele care au stat la baza declaratiilor. 

Contractele încheiat de recurenta îndeplinesc conditiile de validate prevazute de Codul civil, nefiind afectate de nicio cauza de nulitate, iar platile prestatiilor asigurate fiind realizate în consonanta cu prevederile art. 1469 si urmatoarele Cod civil.

Cheltuielile efectuate au caracter deductibil, putând fi scazute din veniturile firmei înainte de stabilirea impozitului pe profit conform art. 21 alin. 2 litera k din Codul fiscal. Astfel pentru a putea deduce cheltuielile cu prestarile de servicii, inclusiv cheltuielile cu chiria, trebuie îndeplinite cumulativ, urmatoarele conditii:

- serviciile trebuie sa fie efectiv prestate si justificate prin urmatoarele documente: situatii de lucrari, procese verbal de receptie, rapoarte de lucru, si orice alte materiale corespunzatoare.

- serviciile trebuie sa fie executate în baza unui contract care sa cuprinda date referitoare la prestatori, termenele de executie, serviciile prestate, tarifele percepute, respectiv valoarea totala a contractului

- cheltuielile efectuate trebuie sa fie justificate prin specificul activitatilor desfasurate, care e necesar sa fie în conformitate cu specificul activitatii.

Sunt considerate nedeductibile cheltuielile pentru care societatea nu poate justifica necesitatea prestarii lor în scopul activitatilor desfasurate si pentru care nu sunt încheiate contracte - art. 21 alin. 4 litera m din Codul fiscal - ori recurenta a justificat necesitatea serviciilor achizitionate, justificare ce se regaseste pe mai departe în lucrarile efectuate, scopul nefiind altul decât obtinerea de venituri.

Potrivit alin. 1 al art. 151 din Codul fiscal „beneficiarul este tinut raspunzator individual si în solidar pentru plata taxei, în situatia în care persoana obligata la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1), daca factura prevazuta la art. 155 alin. (19): a) nu este emisa; b) cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveste una dintre urmatoarele informatii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de TVA al partilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calcularii bazei de impozitare; c) nu mentioneaza valoarea taxei sau o mentioneaza incorect". Conform alineatului 2 al aceluiasi articol " prin derogare de la prevederile alin. (1), daca beneficiarul dovedeste achitarea taxei catre persoana obligata la plata taxei, nu mai este tinut raspunzator individual si în solidar pentru plata taxei". Ori, recurenta a facut dovada ca a achitat valoarea tuturor facturilor, inclusiv a taxei pe valoare adaugata, prin ordinele de plata comunicate inspectiei fiscale, aspect ce vine sa demonstreze înca o data caracterul nelegal si netemeinic a deciziei de impunere, a raportului de inspectie fiscala.

Potrivit art. 11 alin. 12 din Legea nr. 571/2003, ,,beneficiarii care achizitioneaza bunuri si/sau servicii de la contribuabili dupa înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivati conform art. 78 ind. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu beneficiaza de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoare adaugata aferente achizitiilor respective, cu exceptia achizitiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silita si/sau a achizitiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare”. Art. 24 alin. 4 litera r din Codul fiscal prevede faptul ca nu sunt deductibile " cheltuielile înregistrate în evidenta contabila, care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv al carui certificat de înregistrare fiscala a fost suspendat în baza ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. "

Asa cum reiese chiar din constatarile inspectiei fiscale, la momentul încheierii contractelor de achizitie, cocontractantii recurentei nu erau declarati inactivi, pe de o parte, iar de pa alta parte,  inspectia fiscala nu a probat cu nimic intentia SC D. D. E. SRL de a comite evaziune fiscala, prin obtinerea de facturi fiscale fictive si înregistrarea acestora în scopul reducerii impozitelor si taxelor de plata.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost motivat în fapt si în drept, în sensul modificarii în tot a sentintei civile recurate si admiterii actiunii introductive de instanta, prin care a solicitat anularea actelor administrativ-fiscale emise de intimate ca fiind nelegale, cu cheltuieli de judecata.

În drept a invocat prevederile art. 20 din Legea 554/2004 modificata, art.453 Cod procedura civila.

Prin întâmpinare, intimata D.G.R.F.P. C.N., prin A. J. F. P. S. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica.

În aparare se arata ca instanta de fond în mod temeinic si legal a respins actiunea ca fiind nefondata.

Prin actiunea cu care a sesizat instanta reclamanta SC D.D.E. SRL, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. xx/29.01.2014 privind solutionarea contestatiei înregistrate sub nr.xxxxx din 06.09.2013 si admiterea contestatiei;

- anularea Deciziei de impunere privind obligatii fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. F-SM xxx/30.07.2013.

Debitele stabilite de echipa de inspectie fiscala, în suma totala de 268.256 lei, provin din achizitiile pe catre contestatoarea le face de la urmatoarele societati:

- O. V. SRL, care nu are înregistrate în evidenta contabila achizitii de mijloace fixe, fapt pentru care contractele de închiriere încheiate, prezentate în RIF nr. F-SM xxx/30.07.2013 nu se puteau derula:

-  N. P. S. SRL, care nu a avut capacitatea de a efectua lucrarile înscrise în contractul nr. x/23.05.2011 deoarece nu detine utilaje necesare si nici personal angajat.

I. Referitor la sustinerea petentei potrivit careia, constatarile organelor de inspectie fiscala sunt în contradictie cu contractul de lucrari încheiat între SC D. D. E. SRL si SC N. P. S. SRL a aratat ca, în contractul nr. x/23.05.2011 având ca obiect executarea de catre SC N. P. S. SRL de lucrari de umplutura/ sapatura manuala, dren de piatra pentru lucrari terasiere si structuri, se precizeaza ca executantul se obliga sa execute si sa finalizeze lucrarile pâna la data de 01.03.2011, în conditiile în care acesta a fost încheiat dupa aceasta data, respectiv in 23.05.2011.

De asemenea, situatia privind lucrarile executate de SC N. P. S. SRL pe lunile iulie, august si septembrie 2011, invocata de petenta, este în valoare de totala de 175.026 lei, aceeasi cu a facturii nr. 17/28.09.2011, care reprezinta prestari de servicii doar pentru o luna, respectiv septembrie 2011.

Motivul pentru care organele de inspectie fiscala au constatat ca operatiunile derulate între SC D. D. E. SRL si SC N. P. S. SRL nu sunt reale este acela ca, conform bazei de date a A.N.A.F., SC N. P. S. SRL nu detine utilajele necesare si nici personal angajat pentru a putea efectua lucrarile înscrise în contractul nr. x/23.05.2011 si nu faptul ca furnizorul nu a declarat factura emisa, sau eventualele nereguli privind contractele de munca ale acestuia, asa cum sustine petenta.

În ceea ce priveste sustinerea petentei ca SC N. P. S. SRL a fost declarata inactiva la data de 19.03.2013, astfel ca la momentul derularii relatiilor contractuale, respectiv în anul 2011, era în imposibilitatea de fapt si de drept de a cunoaste aspecte legate de modul în care aceasta societate întelege sa-si gestioneze evidenta contabila, a precizat ca nu acesta este motivul pentru care echipa de inspectie fiscala nu a recunoscut ca deductibile cheltuielile în suma de 141.150 lei si TVA aferenta de 33.876 lei, din facturile emise de SC N. P. S. SRL, motivul real fiind cel prezentat mai sus.

Cu privire la sustinerea petentei ca si-a îndeplinit obligatia de a înregistra si declara achizitiile efectuate si ca prin raportul de inspectie fiscala s-a realizat în fapt o responsabilizare a acesteia pentru fapta/obligatiile altei persoane, neavând nici un drept în a se amesteca în modul de conducere a evidentei contabile a partenerilor sai contractuali, a precizat ca neacordarea dreptului de deducere a cheltuielilor si a TVA a rezultat din constatarea caracterului nereal al operatiunii în cauza si nu din nedeclararea acestor operatiuni de catre furnizori.

II. Referitor la sustinerea petentei potrivit careia întrucât SC O. V. SRL nu are înregistrate în evidenta contabila mijloace fixe nu poate duce la concluzia ca închirierea ar fi una fictiva, deoarece exista posibilitatea ca utilajul închiriat catre SC D. D. E. SRL sa fi fost la rândul lui închiriat sau luat în comodat, a aratat ca, în contractele încheiate cu aceasta societate se mentioneaza ca utilajele sunt în proprietatea SC O. V. SRL.

Petenta mai precizeaza ca, contravaloarea facturilor a fost achitata prin virament bancar, însa, o parte din sume au fost virate în contul unei persoane fizice, respectiv F. V., si nu al SC O. V. SRL, motivat de existenta unor contracte de cesiune de creanta care, asa cum s-a aratat în Decizia nr. xx/29.01.2014, nu sunt valide, nefiind semnate de cesionar.

În ceea ce priveste invocarea de catre petenta a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, acestea nu sunt aplicabile în speta, deoarece se refera la cheltuielile pentru perfectionarea managementului, sistemelor informatice, introducerea, întretinerea si perfectionarea sistemelor de management al calitatii si obtinerea atestarii conform cu standardele de calitate.

Fata de cele precizate mai trebuie retinut ca, cheltuielile în suma totala de 510.650 lei înregistrate în baza facturilor emise de SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL, nu au fost efectuate în scopul realizarii de venituri impozabile, activitatea desfasurata de societate nefiind justificata din punct de vedere economic.

Astfel, în anul 2011 societatea a înregistrat în evidenta contabila cheltuieli în suma de 544.083 lei, din care suma de 230.650 lei doar în baza facturilor emise de SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL, realizând venituri de 545.808 lei si un profit contabil de doar 1.725 lei.

Aceeasi situatie se regaseste si în anul 2012, când societatea înregistreaza venituri în suma de 1.250.512 lei si cheltuieli în suma de 1.249.202 lei, rezultând un profit contabil de doar 1.310 lei.

Toate aceste elemente duc la concluzia ca SC D. D. E. SRL a înregistrat aceste cheltuieli cu scopul de a diminua profitul impozabil si, implicit, impozitul pe profit datorat bugetului de stat.

Pentru a beneficia de deductibilitate, serviciile nu trebuie sa figureze numai generic înscrise în facturi fiscale, ci sa se dovedeasca realitatea si efectivitatea prestarii lor cu documente valabil încheiate, fiind obligatoriu ca aceste servicii sa serveasca operatiunilor taxabile desfasurate de beneficiarul lor; în acest sens s-a pronuntat si ICCJ prin Decizia nr. 581/2012 în dosarul nr.245/43/2010.

Rezulta, astfel, ca persoana impozabila are obligatia "de a dovedi realizarea efectiva a operatiunii care figureaza pe factura si comportamentul legal al societatii emitente a facturii".

În sustinerea legalitatii actelor administrativ fiscale contestate, s-a pronuntat si consultantul fiscal urmare a administrarii probei cu expertiza fiscala judiciara.

2. În ceea ce priveste obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, a aratat urmatoarele:

Cheltuielile de judecata, trebuiesc suportate de catre partea din vina careia s-a promovat actiunea în justitie. În acest sens, art.453 pct.(1) Cod de procedura civila, prevede în mod expres ca: „Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a câstigat, sa îi plateasca acesteia cheltuieli de judecata". Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile de judecata ocazionate de proces, însa pentru aceasta trebuie sa se retina culpa sa procesuala respectiv faptul ca prin atitudinea sa în cursul derularii procesului, partea care a pierdut sa fi determinat aceste cheltuieli.

O alta conditie care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata este ca partea care le solicita sa fi câstigat în mod irevocabil procesul, or în cauza de fata nu ne aflam în aceasta situatie.

 În drept a invocat prevederile art. 205 si urmatoarele Cod procedura civila, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ actualizata, dispozitiile legale la care a facut referire în cuprinsul întâmpinarii, art. 10 si art. 11 alin. 3 din HG 520/2013, dispozitiile Ordinului Presedintelui A.N.A.F. nr. 1500/01.08.2013.

 Instanta de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a retinut ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Prin Decizia de impunere nr. F-SM xxx/30.07.2013 întocmita în baza Raportului de inspectie fiscala nr. F-SM xxx/30.07.2013 în sarcina reclamantei s-au stabilit obligatii fiscale suplimentare în suma totala de 268.256 lei reprezentând impozit pe profit în suma de 81.704 lei, dobânzi/majorari de întârziere si penalitati de întârziere la impozitul pe profit în suma de 21.762 lei, TVA suplimentar în suma de 122.556 si dobânzi/majorari de întârziere si penalitati de întârziere la TVA suplimentar în suma de 42.234 lei.

Obligatiile fiscale suplimentare au fost stabilite ca fiind datorate de reclamanta pentru perioada 01.01.2010-31.03.2013. Ele au rezultat din  neacceptarea la deducere a cheltuielilor în suma de 510.650 lei reprezentând contravaloarea lucrarilor ce s-au facturat pe seama recurentei de catre SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL (230.650 lei +280.000 lei), fiind generat astfel un impozit pe profit suplimentar în suma de 81.704 lei; de asemenea s-a refuzat la deducere TVA-ului aferent lucrarilor prestate de SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL în valoare de 510.650 lei, ceea ce a generat implicit TVA suplimentar în suma de 122.556, dobânzi/majorari de întârziere si penalitati de întârziere.

Motivul neacceptarii la deducere a cheltuielilor în suma de 510.650 lei reprezentând contravaloarea serviciilor si lucrarilor de care reclamanta a beneficiat ca urmare a raporturilor contractuale derulate cu SC N. P. S. SRL si SC O. V. SRL, respectiv a refuzului de acceptare la deducere a taxei pe valoare adaugata aferent acelorasi facturi se refera la faptul ca respectivele tranzactii nu ar fi reale, întrucât societatile furnizoare nu au avut angajati si nici utilaje pentru efectuarea lucrarilor.

În recurs nu au fost aduse probe suplimentare care sa rastoarne rationamentul organelor fiscale si al instantei de fond, care au concluzionat ca raporturile contractuale cu cele doua societati nu au fost derulate în mod real, întrucât cei doi parteneri nu dispuneau de resursele materiale si umane necesare care sa le permita acest lucru.

Nu se poate retine ca instanta de fond ar fi intervenit în raporturile comerciale dintre reclamanta si cele doua societati, cum fara temei sustine recurenta, ci aceasta a facut o analiza a acestor raporturi, statuând asupra caracterului fictiv al acestora.

Concluzia primei instante se bazeaza pe o verificare atenta a probelor administrate în cauza, fiind sustinuta partial si de concluziile consultantului fiscal, care desi a aratat ca documentele prezentate de reclamanta îndeplinesc din punct de vedere formal cerintele Codului fiscal pentru a putea fi considerate documente justificative în sensul legislatiei fiscale, stabilirea caracterului real sau nereal al operatiunilor ramâne în sarcina instantei.

Faptul ca au fost prezentate contracte de executie lucrari si o situatie a acestora sumar întocmita, în conditiile în care prestatorul nu dispunea de forta de munca si de utilajele necesare realizarii respectivelor lucrari sunt elemente suficiente care atesta caracterul fictiv al respectivelor tranzactii. În lipsa scopului economic al operatiunii, cheltuiala înregistrata în contabilitate ramâne una nedeductibila, fiind lipsite de relevanta apararile recurentei întemeiate pe faptul ca au fost emise facturi, înregistrate în propria contabilitate si a caror plata s-a efectuat prin virament bancar. 

Nu se poate retine caracterul real nici în privinta operatiunilor de închiriere derulate de reclamanta cu O. V. SRL, întrucât în cele patru contracte depuse la dosarul cauzei locatorul se declara proprietarul utilajelor închiriat, desi potrivit evidentelor A.N.A.F. aceasta societate nu detine în patrimoniu utilaje de natura celor care au facut obiectul închirierii.

Recurenta sustine ca este posibil ca la rândul ei societatea locatoare sa fi închiriat respectivele utilaje, însa nu au fost administrate probe concludente care sa confirme aceste sustineri, astfel ca acestea nu pot fi luate în considerare.

Fara a relua întreaga expunere a instantei de fond prin care aceasta a argumentat de ce nu pot fi considerate reale cheltuielile a caror deducere i-a fost refuzata reclamantei, instanta de recurs a concluzionat ca în speta s-a constatat în mod corect ca nu sunt deductibile fiscal cheltuielile în suma de 510.650 lei, respectiv ca nu poate fi dedusa taxa pe valoare adaugata  aferenta aceleiasi sume.

 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din Noul Cod de procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat, luându-se act ca recurenta reclamanta este cea careia îi revine culpa procesuala, astfel ca cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecata nu poate fi solutionata în mod favorabil, impunându-se a fi respinsa. 

Domenii speta

Spete similare