Contestaţie în temeiul Legii nr.10/2001

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă sub nr. 8077/118/2014, reclamanţii ... şi ... au chemat în judecată pe pârâtul ..., pentru ca instanţa să dispună:

- obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului situat în ...;

- în subsidiar, dacă imobilul nu poate fi restituit în natură, obligarea pârâtului să acorde măsuri compensatorii în baza Legii nr. 165/2013 către reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.

În apărare, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii formulării cererii.  Pârâtul a arătat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispoziţiile legii pe care reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea se aplică tuturor cauzelor nesoluţionate administrativ şi celor aflate pe rolul instanţelor. Până la epuizarea termenelor, a procedurilor şi a etapelor prevăzute de noua lege în urma cărora se întocmeşte situaţia centralizatoare care se înaintează organelor centrale, cauza nu poate fi soluţionată pe fond.

Pârâtul a mai învederat că legea interzice constituirea oricărui titlu până la epuizarea acestor proceduri.

În temeiul dispoziţiilor art.248 C.p.c. instanţa va proceda la analizarea excepţiei invocate de pârât.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine:

Imobilul în litigiu a făcut obiectul notificării înregistrate sub nr. 3389/2001 la B.E.J. ..., prin care reclamanţii au solicitat unităţii deţinătoare ca, în cazul în care terenul nu se poate restitui în natură, să se acorde măsuri reparatorii prin compensare în natură cu un alt teren similar.

Până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 pârâtul nu a soluţionat notificarea reclamanţilor, fiind depăşit termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001.

Pârâtul solicită instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, conform cărora unităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, astfel: în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2500 de cereri; în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2500 şi 5000 de cereri; în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr peste 5000 de cereri, cu menţiunea că termenele prevăzute la alineatul 1 curg de la data de 1 ianuarie 2014.

Reclamanţii au invocat faptul că depăşirea termenului legal de soluţionare a cererii de restituire poate fi asimilat cu refuzul nejustificat de soluţionare a notificării, care ar înlătura aplicabilitatea art. 33 din Legea nr. 165/2013, întrucât faza administrativă ar fi fost deja epuizată la data intrării în vigoare a legii.

Această interpretare nu poate fi acceptată, întrucât, în sens contrar, dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu şi-ar mai găsi aplicare în nicio situaţie.

Numărul mare de cereri de restituire rămase nesoluţionate până la momentul actual a impus necesitatea adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea şi finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România. Ca urmare, în data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 278 Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Noul act normativ a impus un termen rezonabil pentru rezolvarea dosarelor administrative nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termen stabilit în raport de numărul notificărilor aflate în evidenţa fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, concomitent cu configurarea unui plan de măsuri de identificare şi centralizare a datelor privind posibilităţile concrete de obţinere a unor măsuri reparatorii în echivalent şi de evaluare a despăgubirilor. Această lege stabileşte în mod clar prin art. 35, care sunt  condiţiile în care persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei, Legea nr. 165/2013 având reglementări care răspund principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, consacrat prin art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr.5, pronunţată în Dosarul nr.17/1/2014,  la data de 16 martie 2015 a decis: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013  privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluţionarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deţinătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.”

La dosar pârâtul a depus adresa nr.37628/16.03.2015 emisă de serviciul juridic din cadrul primăriei, prin care se atestă că numărul notificărilor formulate în baza legii nr.10/2001 şi nesoluţionate la momentul intrării în vigoare a legii nr.165/2013, a fost de aproximativ 2665.

Analizând  cererea reclamanţilor, instanţa constată că aceasta a fost formulată sub imperiul Legii nr. 165/2013, înainte de expirarea termenului în care entitatea notificată are obligaţia să emită decizia conform noului act normativ, respectiv 1 ianuarie 2016, acţiunea fiind aşadar prematur formulată.

Raportat la considerentele expuse, instanţa urmează să admită excepţia prematurităţii formulării acţiunii, pe care o va respinge ca fiind prematur formulată.

Instanţa va admite cererea privind obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât temeiul juridic al acordării acestor cheltuieli este atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, faptă care declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Reclamanţii au susţinut că nu aveau posibilitatea de a cunoaşte numărul de notificări pe care le mai avea de soluţionat ..., iar pe de altă parte că nici pârâta nu a fost suficient de diligentă pentru a informa pe toţi notificatorii Legii nr.10/2001 cu privire la data la care expira termenul.

Apărarea reclamanţilor va fi înlăturată, având în vedere faptul că aceştia nu au făcut nici un demers anterior sesizării instanţei, pentru a putea aprecia asupra termenului în care se încadrează instituţia pârâtă, raportat la dispoziţiile legii nr.165/2013, deşi sarcina probei le revine.

 Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la  cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Constatând că reclamanţii sunt cei care au căzut în pretenţii şi existând şi o cerere în acest sens, instanţa îi va obliga  la plata sumei de 550 lei, reprezentând onorariu avocat. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepţia prematurităţii formulării acţiunii.

Respinge acţiunea privind pe reclamanţii ... şi ..., prin mandatar ..., ambii cu domiciliul în ... şi cu domiciliul procesual ales în ... şi pe pârâtul ..., cu sediul în ..., ca fiind prematur formulată.

 Obligă reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 550 lei, în temeiul disp.art.453 C.p.c.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanţa.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2015.

Domenii speta

Spete similare