Drepturi salariale

5. drepturi salariale

La data de 07 octombrie 2008 reclamantul N.I. a chemat în judecată pârâta  SC UZINA  MECANICĂ  SA  FILIAŞI, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să oblige unitatea pârâtă să-i plătească drepturile salariale începând cu luna iunie 2008, plata contribuţiilor la sistemul public de asigurări sociale, şomaj şi sănătate, până în prezent.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 281 – 291 din Codul muncii.

Pârâta  UZINA  MECANICĂ  SA  FILIAŞI a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii reclamantului.

În motivarea întâmpinării a arătat că la data de 14.07.2006 a avut loc transferul dreptului de proprietate a pachetului de acţiuni UZINA  MECANICĂ  SA  FILIAŞI prin vânzarea acestuia de către Ministerul Economiei şi Comerţului către RETROM SA Paşcani.

Societatea face parte în continuare din  sistemul industriei de apărare a României, iar lipsa comenzilor militare  din profilul de activitate  a  avut efect asupra activităţii întregii societăţi, fiind restructurat o parte din  personalul muncitor şi reorganizată activitatea.

Acţionarul majoritar SC RETROM SA Paşcani nu a putut susţine financiar societatea în această perioadă, ca urmare a unui blocaj financiar intervenit între relaţiile contractuale pe care le are cu alte societăţi.

Plata drepturilor băneşti cuvenite şi a contribuţiilor la bugetul de stat nu s-a făcut datorită lipsei disponibilităţilor băneşti din aceea perioadă.

Se precizează că pentru luna iunie 2008, s-a achitat salariaţilor un avans de 300 lei, urmând ca restul drepturilor băneşti să fie plătite la zi în cel mai scurt timp.

Pârâta a depus la dosar copiile pontajelor pentru lunile  iunie, iulie, august, septembrie şi octombrie 2008 şi copia statelor de salarii.  A precizat că reclamantul a primit pentru luna iunie 2008 un avans de 300 lei, restul drepturilor salariale la zi nefiind achitate.

În drept şi-a întemeiat  acţiunea pe dispoziţiile art. 115 – 118 cod pre. civilă.

La data de 14.01.2009, reclamantul a depus o precizare a acţiunii, prin care şi-a restrâns câtimea pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtei la plata salariilor neachitate în lunile septembrie-decembrie 2008 şi la plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat aferente acestei perioade.

Instanţa a dispus efectuarea unei adrese către unitatea pârâtă pentru a  înainta acte din care să rezulte plata contribuţiilor aferente asigurărilor sociale, aşa cum îi revenea obligaţia în condiţiile art. 287 Codul Muncii, însă aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care instanţa a aplicat dispoziţiile art. 288 Codul Muncii şi a dispus decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, ţinând seama şi de dispoziţiile legale în materie, instanţa constată întemeiată acţiunea reclamantului, aşa cum  a fost precizată, urmând să o admită pentru următoarele considerente :

Reclamantul este salariatul unităţii pârâte cu contract individual de muncă  pe durată nedeterminată, aşa cum rezultă chiar din întâmpinarea pârâtei.

În lunile septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2008 a prestat activitate în baza contractului individual de muncă aşa cum rezultă din pontajele depuse de unitatea pârâtă şi din întâmpinarea formulată de aceasta, iar pârâta nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite, aşa cum rezultă din statele de salarii care nu poartă semnătura reclamantului şi din întâmpinarea pârâtei.

Potrivit art. 154 al 2 din C.M. pentru munca prestată în baza contractului  individual de muncă, fiecare salariat  are dreptul la un salariu exprimat în bani, care se plăteşte înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului, conform art.156 din codul muncii.

Având în vedere că angajatorul recunoaşte în întâmpinare că nu a plătit salariul instanţa constată că acesta se face vinovat de încălcarea prevederilor legale arătate mai sus, precum şi de încălcarea dispoziţiilor art. 40 alin.2 lit. c din codul muncii potrivit cărora are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă şi din contractele individuale de muncă.

Pe de altă parte potrivit art. 161 al. 1 din Codul Muncii, salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună , la data stabilită în contractul  individual de muncă, în contractul  colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, iar întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate  determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, conform dispoziţiile art. 161 alin.4 din codul muncii.

Pârâta se face vinovată şi de încălcarea  prevederilor art. 40 alin. 2 lit. f din codul muncii potrivit căruia angajatorul are obligaţia să plătească toate contribuţiile şi impozitele  aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii, deoarece nu a plătit aceste contribuţii aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru munca prestată în lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie 2008.

Prin sentinţa nr. 50/14.01.2009 instanţa a admis acţiunea aşa cum a fost precizată  în şedinţa publică din 14.01.2009, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale  cuvenite pentru munca prestată în lunile septembrie-decembrie 2008, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective,a obligat pârâta să plătească contribuţia de asigurări sociale, şomaj şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, contribuţii aferente drepturilor salariale cuvenite pentru lunile septembrie-decembrie 2008, datorate de angajator şi de angajat.

Domenii speta

Spete similare