Contestaţie decizie concediere

 4. contestaţie decizie concediere

La 5 02 2009  contestatoarea G.M. s-a adresat Tribunalului Dolj cu o contestaţie împotriva deciziei de concediere disciplinară nr 151/20 01 2009 emisă de intimata  SC DIVERTA RETAIL 3000 SA BUCUREŞTI solicitând constatarea nulităţi absolute a deciziei , obligarea intimatei la reîncadrarea pe postul deţinut anterior şi la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale cuvenite de la data concedierii până la data reîncadrării pe post , indexate şi actualizat cu indicele de inflaţie, precum şi la cheltuieli de judecată.

In fapt, a arătat că a fost angajată cu contract individual de muncă la unitatea intimată , in calitate de casier , iar prin decizia 151 / 20 01 2009 , angajatorul a dispus concedierea sa disciplinară în temeiul art 61 lit a din Codul muncii .

Consideră că decizia este lovită de nulitate absolută deoarece  in cauză nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă în condiţiile art 267 din Codul muncii  şi din conţinutul deciziei lipsesc menţiunile prevăzute de art. 268 lit. a şi b din Codul muncii constând în aceea că nu s-a descris in materialitatea ei  fapta care constituie abatere disciplinară şi nu s-au precizat prevederile din statut in contractul colectiv de muncă sau din regulamentul intern , care au fost încălcate.

  A depus la doar decizia contestată şi copia carnetului de muncă .

La 25 03 2009 , intimata a formulat întimpinare in care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată  şi obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată.

Au depus la dosar copia contractului individual de muncă, fişa postului, regulamentul intern, dovada că salariata avea cunoştinţă despre acestea, decizia contestată , convocarea la cercetare disciplinară, declaraţia dată de contestatoare cu ocazia cercetării disciplinare , procesul verbal din 23 12 2008 , in care s-a consemnat rezultatul cercetării disciplinare , declaraţia martorului  Sfetcu Daniel .

In şedinţa publică din 23 04 2009 , instanţa din oficiu a invocat ca motiv de nulitate absolută  şi încălcarea prevederilor art 261 lit c , din Codul muncii , deoarece prin decizia contestată nu s-au consemnat motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei .

La această excepţie , intimata a răspuns in scris la 7 05 2009 , arătând că, nu a fost cazul să facă vreo menţiune, deoarece , contestatoarea a recunoscut abaterea disciplinară  cu ocazia efectuării cercetării disciplinare .-

Prin sentinţa Nr. 1798/07 Mai 2009 instanţa a admis contestaţia, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.. 151/20.01.2009 emisă de intimată, a  dispus reintegrarea  contestatoarei pe postul deţinut anterior, şi în conformitate cu art. 78 din codul muncii a  obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la 5.01.2009 până la reintegrarea efectivă, plus cheltuieli de judecată, constatând următoarele :

Contestatoarea G.M. a fost angajată cu contract individual de muncă la intimata SC DIVERTA RETAIL 3000 SA BUCUREŞTI  in calitate de casier.

Prin decizia 151 / 20 01 2009 , intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatoarei in temeiul art 61 lit a din codul muncii , începând cu 5 01 2009 , pentru săvârşirea abaterii disciplinare constând in înregistrarea incorectă in mod deliberat a sumelor încasate şi nerespectarea procedurii ce trebuie respectată în cazul înregistrărilor incorecte , folosirea unui limbaj ameninţător neadecvat la adresa clienţilor şi oferirea de informaţii false clienţilor legate de preţ , precum şi neinformarea superiorului privind reclamaţiile clienţilor.

Instanţa constată că decizia este  lovită de nulitate absolută , deoarece încalcă dispoziţiile art 268 alin 2 lit a,b şi c din Codul muncii .

Potrivit acestor dispoziţii decizia de concediere trebuie  să conţină in mod obligatoriu , descrierea faptei săvârşite care constituie abatere disciplinară , prevederile legale , prevederile din statut in contractul colectiv de muncă sau din regulamentul intern care au fost încălcate de salariat  şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului formulate cu ocazia cercetării disciplinare , sub sancţiunea nulităţii absolute a deciziei.

Decizia contestată nu cuprinde aceste menţiuni in sensul că , nu descrie in concret faptele săvârşite, nu arată data , locul , împrejurările in care au fost săvârşite faptele reţinute de angajator ca abatere disciplinară ,acestea fiind elemente esenţiale pentru a se individualiza fapta săvârşită şi pentru a-i da posibilitatea salariatului să se apere in cunoştinţă de cauză . Intimata a menţionat la modul general faptele săvârşite , descrierea lor fiind insuficientă pentru ca instanţa să poată verifica  existenta  faptelor, săvârşirea loc cu vinovăţie de către contestatoare .

Descrierea faptei in concret este cu atât mai importantă cu cât codul muncii , reglementează la art 77 faptul că angajatorul nu mai poate invoca in fata instanţei alte motive de concediere decât cele descrise in decizie.

In decizia contestată , nu se menţionează prevederile legale sau contractuale ,sau cele din regulamentul intern încălcate , pentru a se verifica dacă faptele reţinute in sarcina contestatoarei constituie sau nu abateri disciplinare, dacă sunt prevăzute ca şi abateri disciplinare şi dacă pentru acestea este prevăzută ca sancţiune desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă .

Nu orice faptă a salariatului constituie abatere disciplinară  şi nu orice abatere disciplinară se sancţionează direct cu desfacerea contractului de muncă .

Pentru a se lua această măsură , trebuie ca fapta săvârşită să fie prevăzută în mod expres ca abatere disciplinară şi să se prevadă ca sancţiune desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Decizia nu menţionează motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei. Faptul că salariatul ar fi recunoscut săvârşirea faptelor  cu ocazia cercetării disciplinare nu duce la înlăturarea acestei obligaţii .

În plus decizia încalcă prevederile art. 268 alin. 1 din codul muncii deoarece a fost emisă după expirarea  termenului de 30 de zile de la data la care angajatorul a luat cunoştinţă de săvârşirea faptei. Astfel intimata a fost sesizată la 18.12.2008 de cumpărătoarea Matei Alina u privire la un incident avut cu contestatoarea, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 21 şi a emis decizia de sancţionare la 20.01.2009.

 De asemenea în mod nelegal s-a menţionat în decizie că produce efecte începând  cu 05.01.2009, data anterioară emiterii sale, încălcându-se prevederile art. 268 alin. 3 din codul muncii potrivit cărora decizia de concediere produce efecte de la data comunicării.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa va constata nulitatea absolută a deciziei nr.. 151/20.01.2009 emisă de intimată., va  dispune reintegrarea  contestatoarei pe postul deţinut anterior, şi în conformitate cu art. 78 din codul muncii va  obligă intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la 5.01.2009 până la reintegrarea efectivă

În ce priveşte susţinerea contestatoarei că s-ar fi încălcat şi prevederile art. 267 din codul muncii, că nu s-ar fi efectuat cercetarea prealabilă disciplinară instanţa constată că este neîntemeiată deoarece intimata a făcut dovada că a fost convocată contestatoarea la cercetare disciplinară ( fila 18), s-a prezentat la cercetare şi a dat o declaraţie scrisă, s-a încheiat un proces verbal de către comisia de cercetare disciplinară.

 În conformitate cu art 274 din codul de procedură civilă instanţa va obliga intimata la 500 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.

1

Domenii speta

Spete similare