S.r.l. Obligativitatea votului tuturor asociaţilor în cazul hotărârilor adunărilor generale având ca obiect modificarea actului constitutiv la a doua convocare. Interpretarea corelată a art.192 alin.2 şi art.193 alin.3 din Legea nr.31/1991.

Decizie 179/R din 23.10.2007


 S.R.L. Obligativitatea votului tuturor asociaţilor în cazul hotărârilor adunărilor generale având ca obiect modificarea actului constitutiv la a doua convocare. Interpretarea corelată a art.192 alin.2 şi art.193 alin.3 din Legea nr.31/1991.

 

 

 Prin încheierea nr. 11712/05.09.2007 s-a respins înscrierea în Registrul Comerţului a datelor cuprinse în cererea de menţiune a S.C. ”M.F.S.” S.R.L. sub nr. 48897/01.08.2007.

 Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul delegat a reţinut că potrivit art. 9 Cap. IV din actul constitutiv, cât timp în societate vor fi doi asociaţi cu părţi egale din capitalul social, hotărârile vor fi luate de comun acord, iar dispoziţiile art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 sunt dispoziţii generale care nu sunt incidente în speţă.

 Împotriva acestei încheieri a declarat recurs S.C. ”M.F.S.” S.R.L. Braşov.

 În motivarea recursului s-au arătat următoarele :

 Administratorul societăţii a convocat adunarea generală a asociaţilor pentru data de 23.07.2007, având pe ordinea de zi modificarea actelor constitutive în sensul schimbării sediului social şi a majorării capitalului social.

 Convocatorul cuprinde şi anunţul pentru cazul neîndeplinirii cvorumului legal la prima convocare, a se convoca a doua adunare generală, respectând prevederile art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

 Art.17 din actul constitutiv arată că prevederile acestuia se completează cu Legea nr. 31/1990.

 Dacă actul constitutiv nu cuprinde prevederi privind modalităţile de convocare pentru adunarea generală a asociaţilor, sunt incidente dispoziţiile art. 17 din actul constitutiv şi cele ale art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

 Interesul societăţii este să funcţioneze.

 În cazul în care asociaţii ar considera că hotărârea nu este legală, aceştia ar putea cere suspendarea executării acestei hotărâri, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

 Recursul nu este fondat.

 Convocarea adunărilor generale ale societăţilor cu răspundere limitată este reglementată prin dispoziţiile art. 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea capitalului social reprezentată de asociaţii prezenţi.

 Potrivit art. 17 din actul constitutiv al S.C.”M.F.S.” S.R.L. Braşov, prevederile acestuia se completează cu cele ale Legii nr. 31/1990.

 Art. 9 din actul constitutiv nu prevede nici o dispoziţie cu privire la adunările generale având pe ordinea de zi hotărâri care privesc modificarea actului constitutiv, ca atare se aplică dispoziţiile Legii nr. 31/1990, respectiv art. 193 alin. 2 care prevede că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel.

 Textul art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 nu se coroborează cu textul art. 193 alin. 3 pentru că acesta din urmă prevede ipoteza în care adunarea legal constituită nu poate lua hotărâri valabile din cauza neîntrunirii „majorităţii”, nu din cauza neîntrunirii votului „tuturor asociaţilor”, respectiv ipoteza reglementată de art. 187 alin. 2.

 În cazul în care adunarea legal constituită nu poate lua hotărâri din cauza neîntrunirii votului tuturor asociaţilor, atunci  hotărârea pur şi simplu nu se poate lua, iar asociaţii nemulţumiţi se pot, eventual, retrage din societate.

 Dacă însă prin actul constitutiv se derogă de la art. 192 alin. 2 şi se prevede o majoritate calificată pentru modificarea actului constitutiv, atunci devine aplicabil art. 193 alin. 3. În speţă prin actul constitutiv nu s-a derogat de la art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.

 Faptul că celălalt asociat nu a cerut suspendarea hotărârii din 25.07.2007 nu are relevanţă faţă de dispoziţiile exprese legale mai sus menţionate.

 Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.

 Decizia nr.179/R/c.c. din 23 octombrie 2007 – red. L.F.