Succesiune. Acceptarea tacită a succesiunii. Dovada calităţii de erede a succesibililor.

Decizie 535 din 11.03.2011


Prin sentinta civila nr. 2534 / 14.10. 2010 Judecatoria Alexandria a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor - pârâti si a respins actiunea acestora , ca fiind introdusa de  persoane fara  calitate procesuala activa.

A admis cererea reconventionala, a constatat deschisa succesiunea defunctei  B. Ghe., a stabilit  masa succesorala, a constatat ca pârâta reclamanta O. M. este unicul mostenitor al defunctei în calitate de descendent de gradul 1, calitate în care culege toate bunurile.

A mai constatat ca reclamantii - pârâti descendenti de gradul al II – lea, sunt straini de succesiune , prin neacceptarea acesteia în termen.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut  ca  reclamantii pârâti T. N. si  S. M.,  au urcat în locul si gradul autorului lor prin  reprezentare, B.  C. decedata la 19 XI 1995 alaturi de pârâta O. M., la succesiunea defunctei B. Ghe. decedata la 14.04. 2008, având  vocatie la succesiunea  defunctei. Însa, reclamantii nu au  acceptat nici expres si nici tacit succesiunea defunctei , dreptul lor de optiune succesorala fiind prescris fata de dispozitiile art. 700 alin. 1 Cod civil.

A mai retinut instanta ca împrejurarea ca reclamantii au suportat o parte din cheltuielile de înmormântare  nu presupune  intentia de acceptare a succesiunii si nici nu s –a dovedit ca si – au însusit din  aceasta succesiune bunuri de o valoare însemnata din care sa rezulte o astfel de  intentie.

Drept urmare , consecinta o constituie faptul ca pârâta este unicul mostenitor al defunctei B. Ghe.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii T. N. si S. M., considerând-o nelegala si netemeinica.

În motivele de recurs, reclamantii au invocat ca acte de acceptare a succesiunii , suportarea unei parti din  cheltuielile de înmormântare a defunctei si din cheltuielile cu pomenirile ulterioare.

S –a mai invocat în acest sens ca  dupa deces si – au  însusit o parte din  bunurile din  succesiune,  cum ar fi covoare taranesti, tablouri, poze,  situatie  pretins a fi dovedita cu  declaratia martorului G. M. Ori gresit instanta a retinut ca aceste bunuri au fost date recurentilor de catre defuncta.

S –a mai aratat ca, bunul de valoare din succesiune îl reprezinta terenul extravilan din succesiune, cu privire la care nu se puteau face acte de acceptare în conditiile în care acest teren era sub contract de arenda înca din timpul vietii defunctei.

Intimata nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Partile nu au solicitat probe noi în recurs.

Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate , prin prisma criticilor aduse, tribunalul  constata ca recursul este nefondat.

În mod corect a retinut prima instanta ca, cheltuielile efectuate de recurenti cu înmormântarea si pomenirile ulterioare pentru defuncta B. Ghe. nu constituie acte de acceptare tacita a succesiunii.

Potrivit dispozitiilor art. 689 alin. 2 Cod civil ,  acceptarea tacita a succesiunii este aceea  care rezulta dintr-un act juridic pe care  succesibilul nu îl putea face decât în calitatea sa de erede, act care exprima neîndoielnic intentia sa de a accepta mostenirea. Ori,  contributia  sucesorilor la cheltuielile de înmormântare si pomeniri, are un caracter profund moral sustinut de relatiile  apropiate  cu defunctul ele neputând fi interpretate prin ele însele ca un element de dovada a acceptarii  succesorale, deoarece  de regula, succesorii  contribuie la aceste cheltuieli, în considerarea relatiei afective cu defuncta si  nu atât în considerarea succesiunii pe care o lasa acesta .

Cât priveste critica referitoare la interpretarea eronata a  declaratiei martorului G. M , aceasta critica este neîntemeiata. Prima instanta a retinut în mod corect ca din declaratia acestui martor rezulta ca bunurile  constând în  covoare taranesti, tablouri si poze , le-au fost date recurentilor – reclamanti personal de catre defuncta si nu de catre intimata – pârâta O. M., asa cum se sustine în recurs, împrejurare care în nici un caz nu poate fi considerata un act de acceptare a succesiunii, succesiune care se deschide la data decesului în raport de dispozitiile art. 651 Cod civil.

Pentru aceste considerente, în temeiul  dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.p.c , recursul declarat va fi respins ca nefondat .