Drept procesual penal

Încheierea de sedinta din data de 06.02.2012, dosar nr. 6605/105/2011

Domeniu asociat: drept procesual penal

Autor- Costache Elena Raluca

Înlocuirea masurii arestarii preventive. Schimbarea temeiurilor care au determinat luarea masurii arestarii preventive

C. proc. pen., art. 139 alin. (1), art. 148 alin. (1) lit. f)

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 5 paragraf 1 lit. c

Termenul rezonabil al arestarii preventive în cursul judecatii în prima instanta se examineaza prin prisma art. 5 paragraf 1 lit. c din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, tinând seama de criteriile stabilite în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, constând în complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului si al autoritatilor. 

În cazul în care instanta de judecata constata ca, în raport cu criteriile mentionate, termenul rezonabil al arestarii preventive a fost încalcat în cursul judecatii în prima instanta, aceasta poate dispune, conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea masurii arestarii preventive luata în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) cu masura privind obligarea de a nu parasi localitatea, conferind încalcarii termenului rezonabil al arestarii preventive semnificatia schimbarii temeiului care a determinat luarea masurii, prevazut în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., si anume a conditiei referitoare la pericolul concret pentru ordinea publica.

Prin încheierea de sedinta din data de 06.02.2012, dosar nr. 6605/105/2011, definitiva prin decizia nr. a Curtii de Apel Ploiesti, Tribunalul Prahova, în baza art.3002 C.pr.pen. raportat la art.160b C.pr.pen., a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului P.S.

În baza art.139 alin.2 C.pr.pen., a respins ca neîntemeiata cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului.

În baza art.160b alin.2 raportat la art.139 alin.1 si alin.35 si la art.145 C.pr.pen., a înlocuit masura arestarii preventive a inculpatului P.S. cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Ploiesti, pâna la solutionarea definitiva a cauzei.

Astfel, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului P.S. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.26/U/22.02.2011, emis de Tribunalul Prahova în dosarul nr.1393/105/2011, daca nu este retinut sau arestat în alta cauza.

În baza art.145 alin.11 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, sa respecte urmatoarele obligatii:

- sa se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;

- sa se prezinte la organele de politie în raza careia se afla domiciliul sau din Ploiesti, conform programului de supraveghere întocmit de acestea si ori de câte ori este chemat;

- sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei;

- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio arma.

În baza art.145 alin.12 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, sa respecte urmatoarele obligatii:

- sa nu se apropie de coinculpatii si martorii din cauza, de membrii familiei acestora si sa nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect;

- sa nu desfasoare activitati de natura celei în exercitarea careia se presupune ca a savârsit faptele din prezenta cauza si nici alte activitati care au legatura cu aceasta;

- sa nu se deplaseze la vreuna dintre societatile cu care a avut relatii comerciale în perioada în care a desfasurat activitatea de administrator la S.C. O. D. S.R.L. si sa nu ia legatura cu vreunul dintre angajatii sau reprezentantii acelor societati.

În baza art.145 alin.22 C.pr.pen., i s-a atras atentia inculpatului ca, în cazul în care încalca cu rea-credinta obligatiile stabilite la alineatele precedente, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

S-a dispus comunicarea a câte unei copii de pe prezenta încheiere catre persoanele si institutiile prevazute la art.145 alin.21 C.pr.pen.

În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Inculpatul P.S. a fost trimis în judecata în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.176/D/P/2011 al Parchetului de pe lânga Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploiesti, pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala, prev. de art. 9, alin 1, lit. c si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic art. 41 alin. 2 C.p. si pentru savârsirea infractiunii de initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup,  prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. finala a disp. art. 33 lit. a C.p.

Ca situatie de fapt s-a retinut în sarcina acestuia ca, în perioada anului 2010, împreuna cu inculpata A.M., trimisa în judecata tot în stare de arest preventiv, si cu inculpata Z.A.M., trimisa în judecata în stare de libertate, s-au constituit într-un grup infractional organizat si în mod repetat au desfasurat activitati ilicite privitoare la operatiuni comerciale ce au condus la prejudicierea bugetului consolidat al statului, activitati ilicite constând în faptul ca au înregistrat în evidenta contabila aferenta perioadei 01.07.2010 - 10.08.2010 a S.C. O.D. S.R.L. Ploiesti un numar de 462 borderouri de achizitie de cereale si plante tehnice în valoare totala de 35.459.333 lei în care erau trecute fictiv persoane fizice de pe raza judetelor Prahova, Ialomita, Calarasi, Giurgiu, Buzau, Braila, Iasi, Constanta si Bucuresti, iar prin înregistrarea în contabilitate a operatiunilor fictive consemnate în documentele respective, în acest fel societatea generând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului, în suma de 1.364.993 lei, conform raportului de inspectie fiscala întocmit în cauza, care a constatat  diferente mari între pretul de achizitie al acelorasi produse, de la persoane fizice, (grâu - 0,30 lei/kg si rapita - 1,00 lei/kg) si preturile înscrise în borderourile de achizitie înregistrate de S.C. O.D. S.R.L, aceste preturi fiind mult superioare celor practicate pe piata libera de catre producatorii agricoli (grâu - 0,88 lei/kg si rapita-1,65 lei/kg).

Masura arestarii preventive a fost luata în faza urmaririi penale la data de 22.02.2011 prin încheierea nr. 7 a Tribunalului Prahova, fiind mentinuta succesiv pâna în prezent.

Prin decizia nr. 94/24 ianuarie 2012, dosar nr. 47/42/2012 - Curtea de Apel Ploiesti, a admis recursul declarat de inculpata A.M. împotriva încheierii de sedinta din data de 19.01.2012 a Tribunalului Prahova, prin care fusese respinsa cererea inculpatei de liberare provizorie sub control judiciar, a casat aceasta încheiere si rejudecând pe fond cererea inculpatei a admis-o.

Procedând la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive a inculpatului P.S., conform art. 3002 Cod proc. penala, si în termenul prev. de art. 160b din acelasi cod, instanta a constatat ca masura preventiva a arestarii a fost luata cu respectarea tuturor conditiilor de fond si forma, în cauza existând nu doar indicii temeinice în sensul prev. de art. 143 rap. la art. 681 Cod proc. Penala, ci probe constând în sesizarea nr. 707680/30 septembrie 2010 a ANAF - Garda Financiara Prahova, procesul verbal F/AC/475401 din 15 aprilie 2011 a Brigazii de Combatere a Criminalitatii Organizate Ploiesti, comisiile rogatorii, declaratii de martori, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, legal interceptate, raportul de inspectie fiscala F-PH-317 din 11 iulie 2011 al DGFP Prahova - Activitatea de Inspectie Fiscala, declaratiile inculpatilor P.S., A.M. si Z.A.M., din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul Panduru Stefan ar fi autorul infractiunilor de evaziune fiscala si initiere ori aderare a unui grup infractional organizat.

În consecinta, în baza art.3002 C.pr.pen. raportat la art.160b C.pr.pen., instanta a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului P.S.

În ceea ce priveste cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului, instanta a retinut ca aceasta este neîntemeiata, astfel ca, în baza art.139 alin.2 C.pr.pen., a respins-o ca atare, având în vedere ca masura a fost luata prin încheierea din data de 22.02.2011, de catre Tribunalul Prahova, cu respectarea prevederilor legale, asa cum s-a aratat mai sus.

În ceea ce priveste cererea de înlocuire a masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de  a nu parasi localitatea, justificata de schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea preventiva a inculpatului P.S., instanta a constatat, ca într-adevar, a intervenit o astfel de schimbare, care nu poate fi ignorata, întrucât, în caz contrar s-ar încalca nu  numai dreptul inculpatului de a beneficia de un proces echitabil, dar si dreptul acestuia la egalitate de tratament juridic în raport de ceilalti inculpati din cauza de fata.

Desi instanta a considerat ca fiind justificata initial masura arestarii preventive a inculpatului P.S., pentru buna desfasurare a procesului penal, în raport cu infractiunile deduse judecatii, perioada în care a fost evidentiata presupusa activitate infractionala, modalitatile de comitere a acestora, pedepsele stabilite de lege pentru aceste infractiuni, la momentul verificarilor de mai sus, s-a observat ca finalitatea acestei masuri s-a estompat prin trecerea timpului, de la momentul dispunerii sale scurgându-se un interval de un an de zile, ceea ce atenueaza pericolul pentru ordinea publica, în cazul lasarii sale în libertate, si anume cea de-a doua conditie prevazuta în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., neexistând probe de sustragere de la judecata, nici ca inculpatul ar putea comite alte infractiuni, ca ar încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unei parti din proces sau a unui martor sau ca va exercita alte asemenea presiuni.

Astfel, instanta a apreciat ca se impune înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, apreciind ca faptele pretins a fi comise în perioada anului 2010 si deduse judecatii, în raport cu probele administrate, se circumstantiaza cerintei prevazuta în art. 143 C. proc. pen. si se poate conferi, în mod legal, depasirii termenului rezonabil al masurii arestarii, acceptiunea schimbarii temeiului prevazut în art. 148 alin. (1) lit. f) din acelasi cod, si anume a conditiei privind pericolul pentru ordinea publica, ceea ce atrage incidenta art. 139 alin. (1) C. proc. pen. si înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, prevazuta în art. 145 C. proc. pen.

De asemenea, conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, cu titlu de exemplu, cauza Slezevicius c. Lituaniei; cauza Tudorache c. României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penala se apreciaza în functie de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului si comportamentul autoritatilor.

Sub acest ultim aspect s-a mentionat din nou ca inculpata A.M., în prezent este liberata provizoriu sub control judiciar, în urma deciziei nr. 94/24.01.2012, dosar nr. 47/42/2012 a Curtii de Apel Ploiesti, iar inculpata Z.A.M. nu a fost arestata preventiv în cauza de fata.

Mai mult, tribunalul a observat ca inculpatul P.S. a fost trimis în judecata pentru savârsirea unor infractiuni economice, iar faptul ca inculpatul a mai intrat în conflict cu legea penala, fara a fi însa recidivist, nu reprezinta un argument suficient care sa conduca la concluzia ca în continuare, acesta ar încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului sau influentarea probatoriilor, chiar daca  cercetarea judecatoreasca  este în desfasurare, întrucât inculpatul a fost deja audiat în fata instantei de fond, iar obligatiile pe care le-ar  avea de respectat, în cazul înlocuirii masurii arestarii preventive cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu si pe care si le-a însusit prin cererea de fata, îl vor împiedica sa poata influenta în vreun fel buna desfasurare a procesului penal, în caz contrar devenind incidente disp. art. 145 al. 3 C.p.p. referitoare la înlocuirea celor doua masuri, de aceasta data în sensul invers solicitat de inculpat.

Desi masura arestarii preventive a fost legal si temeinic dispusa, instanta a constatat ca în momentul de fata buna desfasurare a procesului penal nu va fi influentata  negativ daca inculpatul s-ar  afla în stare de libertate, respectiv sub puterea unei alte masuri preventive, la rândul ei restrictiva de drepturi, dar sub un alt aspect, decât masura arestarii preventive.

Având în vedere ca masura arestarii preventive este o masura de exceptie, instanta de contencios european a statuat ca este necesar, dupa un anumit interval de timp, sa se analizeze în cauza posibilitatea luarii unor masuri alternative ce pot asigura respectarea dreptului la libertate individuala, dar si buna desfasurare a procesului penal.

În speta de fata, asa cum s-a aratat, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22.02.2011, astfel ca au fost analizate si a celelalte masuri preventive alternative.

Obligarea de a nu parasi localitatea este o masura preventiva care prin obligatiile impuse inculpatului poate contribui la buna desfasurare a procesului penal daca sunt respectate aceste obligatii.

Principalul aspect ce a condus instanta la adoptarea acestui punct de vedere a fost durata rezonabila a detentiei preventive a inculpatului, care a depasit 11 luni, termen considerat suficient de îndelungat, chiar daca în faza de judecata, legea nu prevede un termen maxim în care masura arestarii preventive poate fi mentinuta, dar, acest lucru nu înseamna ca detentia poate fi prelungita pâna la  pronuntarea solutiei, întrucât s-ar ajunge la o executare anticipata a pedepsei, ceea ce nu poate fi admis.

Nu este de neglijat nici aspectul rezultat din situatia juridica a celorlalte doua inculpate din cauza de fata, în special situatia inculpatei A.M., care a fost trimisa în judecata în stare de arest preventiv, pentru aceleasi infractiuni ca cele retinute în sarcina inculpatului P.S. si care în prezent este liberata provizoriu sub control judiciar.

Mai mult, orice inculpat, chiar arestat preventiv, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, principiu ce ar fi înfrânt tangential, daca detentia ar dura pâna la adoptarea unei solutii definitive.

Faptul ca inculpatul nu a recunoscut savârsirea faptelor descrise în actul de sesizare nu constituie un argument pentru a  concluziona ca este necesara detentia preventiva, deoarece, asa cum a hotarât  si instanta europeana, nimanui nu i se poate refuza un drept pe motiv ca nu a recunoscut faptele de care este acuzat.

Fata de cele de mai sus, tribunalul a considerat ca în prezent  (dupa  trecerea unei detentii de 11 luni  de zile, timp în care inculpatul a fost trimis în  judecata si audiat), este necesara luarea unei masuri preventive alternative arestarii, dar care sa nu influenteze negativ buna desfasurare a procesului penal, motiv pentru care instanta a apreciat ca se poate înlocui aceasta masura cu masura preventiva a obligarii de  a nu parasi localitatea.

În consecinta, instanta a pronuntat solutia mentionata anterior.

1

Domenii speta

Spete similare