Fond funciar

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta R.N.P. R. – D.S. Mureş şi de reclamanţii B. I. I. – L., K.E., K. M., K. Z., N. Z. şi N. G., toţi cu domiciliul procesuale ales  în Cluj Napoca, str.Moţilor, nr.28, jud.Cluj împotriva sentinţei civile nr.1884/16 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.1538/289/2009.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată depuse la dosar, prin registratura instanţei la data de 28 iunie 2010 concluzii scrise din partea recurenţilor reclamanţi.

Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în recurs ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 22 iunie 2010, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. 1884/ 16 decembrie 2009  pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 1538/289/2009 s-a constatat că în cauză nu s-a exercitat retractul litigios şi s-a respins excepţia nulităţii absolute a testamentului autentificat sub nr.409/06.03.2009 de notarul public Visan Ioana Almira din cadrul B.N.P.A. Visan Ioana Almira & Bejan Cristina din Cluj Napoca ; a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamanţilor B. D.-M. si Strauţ Felician Cotyso şi a fost respinsă actiunea in anulare formulata si completata de reclamanta B. E.M. H.R. J. si continuată de B. I. I. L., S.F.C. si B. D.-M. – în calitate de moştenitori ai acesteia, şi de reclamanţii K. E., K. M., K. Z., N. Z., N. G. – în contradictoriu cu pârâtele  Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Mureş ,  Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Răstoliţa ,  Primaria com. Răstoliţa. 

Pentru a pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că , prin decizia civilă nr.146 din 04.03.2009 pronunţată  de Tribunalul Mureş în dosar nr.190/289/2006 a fost casată sentinţa civilă nr.780 din 04.07.2007 pronunţată de Judecătoria Reghin  , cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă .

Prin acţiunea introductivă  , reclamanţii  B. E.M. H.R. J., K. E., K. M., K. Z., N. Z., N. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii  Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş, D.S. Mureş, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Răstoliţa, Primăria comunei Răstoliţa şi Inspectoratul de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov, anularea hotărârii nr.157/L din 13.03.2002 emisă de Comisia judeţeană si obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior , reclamanţii au formulat  o completare de acţiune prin care au solicitat  anularea T.P. nr.10575 din 03.03.2005 emis de către Comisia judeţeana Mureş in favoarea Primariei Răstoliţa pentru teren cu vegetaţie forestieră in suprafaţă de 4339 mp situate in extravilanul com. Răstoliţa.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a solicitat pe cale  de excepţie respingerea acţiunii ca tardiv formulată, iar pe fond respingerea acţiunii ca inadmisibilă , reclamanţii neavând calitate procesuală activă în cauză .

Prin încheierea de şedinţă din 22.11.2006 (f.101), instanţa a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a petenţilor.

Pârâtul  Inspectoratul de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, arătând faptul că această instituţie nu este decât un membru component în cadrul Comisiei judeţene, participând cu un singur vot la hotărârile acesteia, excepţie admisă de instanţă. 

Întrucât reclamanta B. E.M. H.R. J. a decedat la data de 05.07.2009 , în cauză au fost introduşi  , în calitate de moştenitori ai defunctei reclamante , numiţii M. B. –D.  , B. I. I. L. si Straut Felician Cotiso  , potrivit testamentului autentificat sub nr.409/06.03.2009 de catre B.N.P.A. “Visan Ioana Almira &Bejan Cristina”.

În cauză , reprezentantul paratelor Comisia locală Răstoliţa şi Primăria com. Răstoliţa, a invocat nulitatea absoluta parţială a testamentului  autentificat sub nr.409/06.03.2009 de către B.N.P.A. “Visan Ioana Almira &Bejan Cristina in ceea ce îl priveste pe moştenitorul M. B.-D., invocand prevederile art.1309 Cod civil.

D-l avocat M. B.-D. a invocat exceptia lipsei calitaţii procesuale pasive in ceea ce îl priveste şi în privinta lui Strauţ Felician Cotiso, aratand că singurul moştenitor al defunctei reclamante este B. I. I. L..

De asemeni , instanţa a mai arătat că  , faţă de aspectele reţinute prin decizia de casare ca nefiind  cercetate ( respective  identificarea exacta cu nr. topo si cadastrale a suprafeţelor solicitate de reclamanţi ca fiind proprietatea antecesorilor lor,  calitatea de succesori in drept a reclamanţilor in raport cu proprietarii tabulari ai suprafeţelor solicitate , raporturile juridice create prin aplicarea sentinţei civile nr.745/2001 a Judecătoriei Reghin  definitive si irevocabila si emiterea legala a Hotărârii nr.157/L/2002 de catre Comisia judeteana Mures, respectiv posibilitatea sau imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament,  termenul de introducere a precizării (completării) de acţiune in raport cu stadiul dezbaterilor in cauza) în rejudecare s-a  administrat proba cu expertiza topografica pentru identificarea amplasamentelor terenurilor din T.P. 10575 şi a terenurilor solicitate de reclamanţi, verificând dacă amplasamentul coincide.

Pronunţându-se în conformitate cu prevederile art. 137 Cod de procedură civilă , asupra excepţiilor invocate , instanţa a arătat că :

1. cu privire la retractul litigios si nulitatea parţiala a testamentului autentificat sub nr.409/06.03.2009 de catre B.N.P.A. “Visan Ioana Almira &Bejan Cristina: la data de 06.03.2009,  reclamanta B. E.M. H.R. J. dispune pentru cauza de moarte de intreaga sa averea prin  testament autentificat sub nr.409/06.03.2009 de catre B.N.P.A. “Visan Ioana Almira &Bejan Cristina , în cuprinsul testamentului, în sarcina legatarului B. I. I. L. fiind instituită  obligaţia de a transfera din drepturile pe care le va obtine câte o cota de proprietate în procent de 10% in favoarea d-lor Felician Cotyso Straut si M. B.-D.. S-a arătat că , în prezenta cauză d-l M. B.-D. a avut iniţial calitatea de reprezentant convenţional al defunctei reclamante, iar ulterior decesului acesteia a fost introdus in cauză în calitate de moştenitor păstrându-şi şi calitatea de reprezentant al celorlalţi doi moştenitori introduşi in cauză, respectiv  B. I. I. L. si Felician Cotyso Straut.  Analizând excepţia invocată de Comisia locala de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Rastolita ( privitoare la  exercitarea nelegala in cauza a retractului litigios, aratând că avocaţii nu se pot face cesionari de drepturi litigioase, asa cum prevede art.1309 Cod civilă)  , prin prisma prevederilor legale ce reglementează atât cesiunea de drepturi litigioase cât si retractul litigios instanţa a constatat că  apărarile formulate de pârâtă au la bază o confuzie şi o greşită înţelegere a instituţiilor de drept pe care le invocă şi a arătat că  în cauză nu a avut loc un retract litigios  şi nici  o cesiune de drepturi litigioase in condiţii prohibite de lege. În consecinţă , instanţa a constatat că în cauză nu s-a exercitat retractul litigios şi a respins excepţia nulităţii absolute parţiale a testament autentificat sub nr.409/06.03.2009 de către B.N.P.A. “Visan Ioana Almira &Bejan Cristina.

2. Cu privire la excepţia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantilor M. B. D. si S.F.C.  , se arată că , unul dintre reclamantii initiali din prezenta cauza a fost d-na B. E.M. H.R. J., decedată la data de 05.07.2009 pe parcursul judecării cauzei , iar d-nii M. B. D. si S.F.C. au claitatea de succesori testamentari ai defunctei.  Analizând clauzele  testamentului  autentificat sub nr.409/06.03.2009 de catre B.N.P.A. “Visan Ioana Almira &Bejan Cristina  instnţa a constatat că defuncta B. E.M. H.R. J. a dispus de o parte din bunurile sale imobile (terenuri) in favoarea legatarilor B. Bella, Gabor Kicsi –Sidney si Kicsi Gheorghe , prin acelasi testament  fiind  desemnat ca legatar cu titlu universal  numitul B. I. I. L. căruia defuncta i-a transmis printre altele şi obligatia de a transfera din drepturile obtinute urmatoarele cote in proprietatea urmatoarelor persoane:in favoarea d-lui Felician Cotyso Straut, procentul de 10% şi in favoarea d-lui M. B.-D., procentul de 10%. ; în consecinţă  , întrucât aceste două persoane  nu sunt decât  beneficiarii legatului  cu sarcini impus de testatoare legatarului B. I. I. L. , s-a conchis că  aceştia  nu au calitate procesuală activă şi prin urmare a admis  admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a acestora.

Instanţa a arătat că , având în vedere că îndrumările din cuprinsul deciziei de casare vizează şi analizarea termenului de introducere a precizării de acţiune (completarii) in raport cu stadiul dezbaterilor in cauză, instanţa a cosntatat că  această cerere a fost înregistrata la dosarul cauzei la data de 09.05.2007, ulterior primei zile de înfatişare , iar la urmatoarea zi de înfăţişare (care a fost termenul de judecata din data de 20.06.2007 ) nici una din părţile interesate nu a invocat nedepunerea in termen a completării de acţiune, împrejurare care echivalează cu o acceptare tacită a depunerii cererii completatoare peste termenul defipt de lege, situaţie ce împiedica instanţa să invoce din oficiu excepţia de tardivitate.

Referitor la fondul pretenţiilor deduse judecăţii  , instanţa  a arătat că cererile reclamantilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pretins a avea aceleaşi amplasamente ca şi terenurile evidenţiate in Hotărârea  nr.157/L/13.02.2002 au fost înregistrate la Primăria Răstoliţa sub nr.257/24.11.2005 si 77/19.09.2005 - cu mult după data emiterii hotărârii a cărei anulare se solicită.

De asemeni , analizând Hotărârea nr.157/L/13.02.2002  , instanţa a constatat că a fost dată în baza unor hotărâri judecătoreşti, respectiv a sentinţei civile nr.745/27.03.2001  şi a Deciziei civile nr.862/13.06.2001 a Tribunalului Mureş.

Astfel , prin sentinţa civilă nr.745/27.03.2001 s-a dispus obligarea Comisiei judeţene la modificarea in parte a Hotărârii nr.45L/17.07.2000 referitor la art.2 al.2 si anexa nr.56, in sensul obligării intimatei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 4.339 ha teren forestier situat in extravilanul localităţii, in favoarea Primăriei Răstoliţa , sentinţa fiind menţinută de instanţa de control, ca urmare a respingerii ca tardiv a recursului formulat de Comisia Judeţeana Mureş.

Instanţa  a mai arătat că  , prin Hotărârea nr.540/L Comisia judeţeana Mureş a modificat si completat art.1 al.1 din Hot.157/L/2002 in sensul că a aprobat amplasamentele delimitate doar pentru suprafaţa de 1.482,7 ha din suprafaţa totală aprobată prin hotărâre judecătorească. Urmare a plângerii formulate împotriva acestei Hotărâri ,  prin sentinţa civila nr.2423/17.12.2002 pronunţata in dosarul Judecătoriei Reghin nr.2981/2002 , această hotărâre  a fost considerată vădit nelegala, retinandu-se printre altele si faptul că este contrarie atât Hotărârii 157/L/2002 cât si unei hotărâri judecatoreşti definitive si irevocabile (n.ns. sentinţa civila nr.745/2001), considerându-se că prin noua hotărâre  Comisia judeţeană privează Primăria Răstoliţa de un drept dobândit in baza unei hotărâri judecatoresti , dispunându-se şi obligarea intimatei sa respecte H. nr.157/L/13.03.2002. În calea de atac formulată  , Tribunalul Mureş  , prin decizia civila nr.38/14.03.2005  a reţinut că urmare a emiterii Hotărârii  nr.157/L/2002 s-a întocmit procesul verbal de punere in posesie nr.97/12 august 2002 (12.08.2002),  iar apărările Comisiei judeţeane referitoare la faptul că Primăria Răstoliţa nu ar fi fost îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren cuprinsă in Hot. nr.157/2002 au fost respinse de instanţa de control tocmai în considerarea faptului că aspectele relevate au fost supuse analizei instanţei de fond care a pronunţat sentinţa nr.745/2002, iar apărările Comisiei Judeţene puteau fi valorificate eventual în căile de atac împotriva sentinţei respective.

Întrucât  Hotărârea nr.157/L/2002 a fost emisă în aplicarea sentinţei  civile nr.745/27.03.2001 a Judecătoriei Reghin , iar cu privire la puterea si efectele acestei sentinţe s-a pronunţat şi Tribunalul Mureş  prin  decizia civila nr.38/14.03.2005 , o soluţie contrară  ar însemna o încălcare flagranta a principiului securităţii raporturilor juridice, principiu ce implică respectarea puterii de lucru judecat a unei hotărâri  definitive şi irevocabile, principiu ce nu permite o noua judecată şi analiză a cauzei.

Instanţa a subliniat că în  acest sens s-a pronunţat C.E.D.O.  , în numeroase cauze împotriva României, statuând în mod constant asupra imperativului respectarii acestui principiu, principiu considerat a fi unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului intr-un stat democrat.(de ex. Cauza Androne contra Romania).

În consecinţă , instanţa a înlăturat  toate apărările  petenţilor si ale pârâtei  R.N.P.-Directia Silvica Mureş care vizează îndreptăţirea pârâtei  Primăria com. Răstoliţa la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cuprinse in Hotărârea nr.157/L/2002, terenuri cu privire la care aceasta a fost pusa in posesie.

Referitor la incidenţa  dispoziţiilor  art.III al.1 ind.1 rap.  art.III al.1 pct.(ii) din Titlul V al Legii nr.247/2005 invocate de petente in susţinerea cererii  , instanţa a apreciatt că  nu pot fi reţinute in cauza, deoarece la momentul formulării de către petenţi a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate (respectiv 24.11.2005 si 19.09.2005) nu mai exista un act administrativ susceptibil de a-şi suspenda efectele cu privire la terenurile solicitate de către reclamanţi, câta vreme actul administrativ la care se face referire, respectiv Hotărârea 157/2002 îşi produsese efectele anterior formulării de către reclamanţi a cererilor de reconstituire, punerea in posesie fiind făcută încă din anul 2002.

În ceea ce priveşte expertiza efectuată în cauză , cu privire la identificarea amplasamentului terenurilor solicitate de către reclamanţi , având în vedere argumentele reţinute cu privire la fondul cauzei, instanţa s-a oprit  doar asupra acelor concluzii ale expertizei care vizează suprapunerea amplasamentelor cu care pârâta  Primăria com. Răstoliţa a fost pusă în proprietate cu amplasamentele solicitate de reclamanţi, in considerarea îndrumărilor date de instanţa de casare ; se arată că  potrivit concluziilor din raportul de expertiza ,  există o suprapunere parţială (pe o arie restrânsa) între terenurile ce fac obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de câtre reclamanţi .

Privitor la  completarea de acţiune formulata  prin care s-a solicitat  anularea T.P.10757 din data de 03.03.2005, titlu emis in baza sentinţei civile nr. nr.745/27.03.2001 a Judecătoriei Reghin , instanţa  a arătat din nou că cererile reclamanţilor de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrate sub nr.257/24.11.2005 si nr.77/19.09.2005 sunt ulterioare emiterii titlului , prin urmare aceştia nu justifica un interes in anularea acestui titlu de proprietate raportat la prevederile art.III al.1, lit.a, pct.(ii)din Titlul V al legii nr.247/2005. Câta vreme, conform probelor administrate în cauză a reieşit  că atât punerea in posesie cât si emiterea titlului au fost anterioare datei la care reclamanţii au formulat cererile de reconstituire în temeiul Legii 247/2005, aceste acte nu sunt lovite de nulitate absoluta.

Instanţa a apreciat că  în  condiţiile în care s-ar fi  făcut dovada emiterii titlului la o data ulterioară cereriilor de reconstituire formulate de reclamanţi şi dacă s-ar fi dovedit că aceste terenuri erau libere la momentul respective, instanţa ar fi constatat nulitatea acestuia fară a se mai impune analizarea celorlalte cauze de nelegalitate invocate de reclamanţi. Chiar dacă s-a făcut referire în cuprinsul completării de acţiune că în urma plângerilor penale formulate la DNA Mureş împotriva prefectului semnatar al titlului de proprietate contestat acesta ar fi recunoscut că a semnat titlul doar in anul 2007, deşi titlul fusese deja emis in 2005 , aceste susţineri ale reclamanţilor nu au fost confirmate sub aspect probator . 

Prin încheierea civilă  din data de 6 aprilie 2010 , instanţa a dispus îndreptarea erorii materiale  strecurate în dispozitivul sentinţei pronunţate , în sensul înscrierii părţii  omise  - pârâta  D.S. Mureş - atât in minuta cât şi în dispozitivul sentinţei civile nr.1884/289/2009.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii  B. I. I. L.  , K. E. , K. M. , K. Z. , N. Z. şi N. G. , solicitând admiterea recursului , modificarea hotărârii atacate  şi  admiterea cererii introductive  privitor la anularea Hotărârii nr. 157/ L/ 13.03.2002 a Comisiei Judeţene  de fond funciar Mureş  şi a titlului de proprietate nr. 10757/ 3 martie 2005 .

Se arată în motivarea recursului că , prin  sentinţa civilă  nr. 745/2001 a Judecătoriei Reghin ,  definitivă şi irevocabilă , s-a dispus  obligarea Comisiei Judeţene Mureş la reconstituirea dreptului de proprietate al Primăriei Răstoliţa asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră  în suprafaţă de 4339 ha .  Chiar dacă se susţine că  această hotărâre a fost profund viciată – prin inducerea în eroare a instanţei – prezentul demers nu are ca scop modificarea unei hotărâri  judecătoreşti irevocabile , ci doar se doreşte analizarea legalităţii actelor administrative  ulterioare  aceste hotărâri  .

În acest sens se arată că potrivit sentinţei civile nr. 745/2001 a Judecătoriei Reghin ,  nu se prevăd amplasamentele suprafeţei de teren cu vegetaţia forestieră cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate  în favoarea Primăriei Răstoliţa  şi nici modul în care urmează să se facă această reconstituire. 

Se arată că , prin Hotărârea Comisie judeţene de fond funciar Mureş  s-a dispus completarea anexei 56 cu suprafaţa de 3503 ha , pentru restul de până la 4339 ha fiind adoptate alte hotărâri ; ulterior , prin Hotărârea nr. 540/L/ 10.10.2002 a aceleiaşi comisii s-a dispus modificarea Hotărârii nr. 157/ 2002 , în sensul că a aprobat amplasamente delimitate doar pentru suprafaţa de 1482,7 ha .  Această ultimă hotărârea  fost contestată în instanţă  , litigiul fiind soluţionat în final prin decizia nr. 684/ 08.06.2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş , prin urmare  , până la această  , Hotărârea nr. 157/L/ 2002 nu a produs efecte şi nu s-a procedat la punerea în posesie . Mai mult , se susţine că între Primărie Răstoliţa  şi Comisie Judeţeană Mureş , respectiv D.S. Mureş au  fost purtate o serie de litigii  având ca obiect punerea în posesie potrivit Hotărârii nr. 157/L/2002 .

În ceea ce priveşte cererile  de revendicare ale reclamanţilor recurenţi , se arată că acestea au fost formulate după apariţia Legii nr. 247/2005  ,  fiind înregistrate sub nr. 257/ 24.11.2005 şi 77/19.09.2005 la primăria Răstoliţa  , cereri care vizează suprafeţele  cu privire la care  s-a solicitat punerea în posesie şi de către Primăria Răstoliţa  ; în acest context a fost promovată prezenta acţiune , iar pe parcursul derulării litigiului , în faţa instanţei  , în primăvara anului 2007 a fost prezentat titlul de proprietate  10.757/ 3 martie 2005 , titlul care se susţine că este antedatat .

Referitor la cele reţinute de prima instanţă cu privire la faptul că cererile reclamanţilor în temeiul Legii nr. 247/2005 au fost formulate după emiterea hotărârii a cărei anulare se solicită , se arată că , în fapt , Hotărârea nr. 157/2002 constituie un act administrative care nu şi-a produs efectele  , având în vedere  litigiile care s-au purtat  cu privire la această hotărâre .

În ceea ce priveşte  faptul  că urmare a emiterii hotărârii  a fost întocmit procesul – verbal de punere în posesie  , se arată că data la care acest proces a fost întocmit ( 08.12.2002 ) a fost o zi de duminică , iar din analiza acestui document reiese că nu reprezintă  documentul necesar punerii în posesie . 

Faţă de  motivele invocate de către prima instanţă cu privire la  faptul că nu se poate cenzura o chestiune asupra cărora o altă instanţă  s-a pronunţat , se arată  că reclamanţii recurenţi  nu au contestat dreptul  Primăriei Răstoliţa  la reconstituirea dreptului de proprietate , ci doar  actele subsecvente hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reconstituire . 

Cu privire  la art. III alin.1 indice 1 din Legea nr. 169/1997 , se arată că instanţa de fond a dat o interpretare  originală a stării de fapt  , respective a reţinut  că la data formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate  , deşi  Comisie judeţeană  a modificat Hotărârea nr. 157/2002  şi a refuzat punerea în posesie  , paradoxal susţinând că punerea în posesie s-ar fi realizat în anul 2002 .

Se mai arată că , cu privire la expertiza tehnică efectuată în cauză , instanţa de fond a omis a verifica dacă susţinerile reclamanţilor recurenţi referitoare la amplasamente sunt real – respective că amplasamentele menţionate în Hotărârea nr. 157/L/ 2002 nu au aparţinut niciodată Primăriei Răstoliţa şi că acestea se suprapun în proporţie covărşitoare pe amplasamentele revendicate de către reclamanţi .

Referitor la titlul de proprietate atacat , se susţine că acesta este evident antedatat şi nu avea cum să fie emis la data de 3 martie 2005  , întrucât litigiile existente între Primăria Răstoliţa şi Comisia judeţeană Mureş  au împiedicat punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate .

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 157/2002 a Comisie judeţene Mureş de fond funciar , se arată că  aceasta a fost emisă fără respectarea etapelor prevăzute de lege  , respective nu s-a solicitat prezentarea de acte doveditoare privind amplasamentele revendicate , nu a fost riguros analizată existenţa actelor doveditoare  prevăzute de art. 9 alin.5 din Legea nr. 18/1991  şi  fără verificarea corespunzătoare a înscrisurilor stabilite de art. 6 alin.1 indice 1 din aceeaşi lege . Valorificarea dreptului Primăriei Răstoliţa de reconstituire a dreptului de proprietate  se impunea a se face cu respectarea prevederilor art. III alin.1 indice 1 din Legea nr. 169/1997 , respectiv se vor soluţiona cu prioritate cererile vechilor proprietari care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate .

Se susţine că amplasamentele cuprinse în Hotărârea nr. 157/L/ 2002 şi în titlul de proprietate  ulterior  emis , se cuvin  de drept reclamanţilor :  întrucât acestea au fost preluate de la antecesorii acestora , iar concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză au confirmat amplasamentele acestor terenuri .

În plus , în ceea ce priveşte caracterul nelegal al titlului de proprietate atacat , se arată că acesta a fost prezentat prima dată în instanţă  în anul 2007  , din corespondenţa purtată cu Instituţia prefectului  judeţului Mureş reieşind că  anterior datei de 23.06.2006 acest titlu nu era emis  ; de asemenea titlul a fost eliberat fără îndeplinirea procedurii prealabile şi obligatorii ( potrivit art. 27 alin.1 din legea nr. 18/1991 )  , titlul s-a eliberat fără punerea în posesie  şi în baza unei hotărârii  suspendate de drept .

În drept au fost invocate prevederile  art. 9 şi art. 23 din Legea nr. 187/1945 , art. III alin.1 lit.a , art. III alin.1 indice 1 din legea nr. 169/1997 , art. 2 , art. 6, art. 24 alin.4 şi 5 din Legea nr. 1/2000 , art. 9 alin.5 , art. 11 alin. 4 şi 5 , art. 27 din Legea nr. 18/1991  , art. 8 alin. 3 , art. 27 , art. 67 , art. 73 , art. 74 din regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001 , art. 61 alin.1 , art. 75 alin.1 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005  , art. 1201 Cod civil .

Alăturat declaraţiei de recurs au fost depuse 4 anexe  , privitoare la caracterul viciat al dreptului de reconstituire al Primăriei Răstoliţa ,  justificarea obţinerii abuzive a dreptului de reconstituire  pentru suprafaţa de 4339 ha în contextual în care Primăria Răstoliţa avea dreptul doar la o suprafaţă de 529 ha ,  contraargumentaţia afirmaţiilor cuprinse în adresa nr. 1573/2001  şi analiza adresei nr. 13752 / 25 septembrie 2002 .

R.N.P. _R. – D.S. Mureş  a  formulat de asemenea recurs  , solicitând admiterea recursului , modificarea sentinţei civile atacate , anularea Hotărârii nr. 157/LL/ 13.03.2002 a Comisiei Judeţean Mureş de fond funciar  şi a Titlului de proprietate nr. 10757/ 03.03.2005 eliberat în favoarea Comunei Răstoliţa .

În motivarea recursului se arată că  hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală  , întrucât prima instanţă  nu a analizat sub toate aspectele şi nu a luat în considerare probele şi documentele referitoare la ilegalităţile făcute la validarea şi emiterea titlului de proprietate . Prima instanţă a reţinut în mod eronat că s-a procedat la punerea în posesie a Comunei Răstoliţa  , deşi prin HCJ nr. 540/l/10.10.2002 aceasta a fost pusă în posesie doar cu privire la suprafaţa de 1,482,7 ha teren  , dovada în acest sens fiind şi faptul că a fost promovată de Comuna Răstoiţa o acţiune  prin care se cere obligarea recurentei la punerea efectivă în posesie .

De asemeni se arată că  , deşi  instanţa de fond a reţinut că există o suprapunere între vechile amplasamente revendicate de petenţi  şi cele validate către Comuna Răstoliţa ,  s-a limitat să constate că această suprapunere este pe o arie restrânsă  , nefiind reţinute concluziile raportului de expertiză care precizează expres că pârâta Comuna Răstoliţa nu poate dovedi dreptul la reconstituire cu documente verosimile  , ambele acte contestate în cauză , în ceea ce priveşte amplasamentele fiind susţinute doar cu tabele semnate unilateral de primarul şi secretarul comunei .

Recurenta susţine că Hotărârea nr. 157/L/2002 a Comisie de fiind funciar Mureş şi titlul de proprietate  sunt lovite de nulitate absolută , la data depunerii de către Primăria Răstoliţa , în anul 1998 a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate  , aceasta nu a probat  proprietatea de fond forestier  deţinută anterior naţionalizării decât pentru o suprafaţă mult mai mică  decât cea validată prin HCJ nr. 157/L/2002 . Referitor la acest aspect se mai arată că prin Hotărâre s-a aprobat  , la art.1 alin.1  “completarea anexei nr. 56 cu suprafaţa de 3503,55 ha teren cu vegetaţie forestieră , aprobate pentru Primăria comunei Răstoliţa … precum şi amplasamentele delimitare în baza prevederilor  art. 24 alin.4 şi 5 din Legea nr. 1/2002  , conform tabelelor anexate , care fca parte integrantă din hotărâre” , în fapt tabelele anexate acestei hotărâri nu reprezintă în sens procedural anexa nr. 56  , întrucât nu sunt semnate de reprezentantul legal la deţinătorului( Ocolul Silvic Răstoliţa) ci doar de primar  şi secretarul Comunei Răstoliţa .

Recurenta susţine că documentele depus în probaţiune la dosar  demonstrează clar că  Primăria Răstoliţa  nu a deţinut  teren forestier  de în suprafaţă de 4339 ha  , iar dacă această comună  ar fi demonstrate fără urmă de tăgadă că a deţinut această suprafaţă  anterior naţionalizării  cât şi amplasamentele acesteia  , nu ar mai fi fost nevoie de o comisie interinstituţională care să reanalizeze cererea şi să concluzioneze că  se poate recunoaşte dreptul de proprietate al comunei şi amplasamentul doar pentru  1482,7 ha .

Deşi Hotărârea Comisiei Judeţeană Mureş contestată are la bază sentinţa civilă nr. 745/17.03.2001 a Judecătoriei Reghin , irevocabilă  , în fapt este nelegală  reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Primăriei Răstoliţa  asupra unor terenuri pe care aceasta nu le-a deţinut niciodată , de aceea instituţia recurentă a avut permanent o poziţie constantă în a nu recunoaşte amplasamentele din titlul de proprietate .

 Primăria comunei Răstoliţa  nu a putut dovedi suprafaţa solicitată  şi validată  decât cu inventarul terenurilor  din data de 19.03.1949 întocmit de Prefectura Plăşii Deda , unde la poziţia nr. 13 , comuna Răstoliţa figurează cu 529 ha  şi 1900 mp . 

Se mai arată că  sentinţa civilă nr. 745/2001 a Judecătoriei Reghin a rămas irevocabilă  în condiţiile în care recursul formulat de Comisia judeţeană Mureş a fost respins ca tardiv  , iar prezenta recurentă , nefiind parte  în acel litigiu  nu a avut posibilitatea de a o contesta în căi de atac .

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 , 8 şi 9 Cod de procedură civilă .

Prin întâmpinare ,  intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor  Mureş a solicitat respingerea recursurilor promovate ca nefondate .

Se arată că  , în raport de argumentarea  criticilor aduse hotărârii atacate  , se apreciază că sentinţa pronunţată de instanţa de fond reflectă  în mod corect atât situaţia de fapt  cât şi cea de drept asupra cazului în speţă . În primul rând se susţine că acţiunea a fost tardiv formulată  , cu nerespectarea prevederilor art. 53  din Legea nr. 18/1991  , de asemeni reclamanţii recurenţi nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite  şi a calităţii de succesori în drept în raport cu proprietarii  tabulari ai suprafeţelor solicitate. , iar pe de altă parte Hotărârea Comisie Judeţeana atacată a fost emisă pentru aplicarea Sentinţei civile nr. 74572001 definitivă şi irevocabilă .

În ceea ce priveşte  suprafaţa de teren în cauză  solicitată de reclamanţii recurenţi , se arată că pe parcursul judecării cauzei intimata a intrat în posesia unor documente  privind exproprierile efectuate cu ocazia legilor de reformă agrară  , iar potrivit acestor documente  terenurile în cauză nu pot forma obiectul reconstituiri în favoarea reclamanţilor recurenţi  întrucât acestea au fost expropriate în baza Legii  reformei agrare  din anul 1921 şi 1945 , şi chiar dacă nu s-a procedat la înscrierea în cartea funciară a exproprierii , în cauză sunt incidente prevederile art. 26 din Decretul – lege nr. 115/1938.

De asemeni , se arată că  deşi prin cererea de recurs a reclamanţilor se invocă prevederile art. III alin. 1 lit. a pct.ii şi alin.1 indice 1 din legea nr. 169/1997 , în fapt acestea nu sunt incidente în cauză  , întrucât la data formulării de către reclamanţi a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu mai exista un act administrative susceptibile de a-şi suspenda efectele  întrucât punerea în posesie fusese făcută anterior , în anul 2002 . 

În ceea ce priveşte concluziile raportului de expertiză  referitoare la faptul că există o suprapunere între terenurile revendicate şi cele  validate  primăriei Răstoliţa , se consideră că acest aspect nu este de natură la a conduce la concluzia că cello două acte atacate sunt nelegale .

Prin întâmpinarea formulată de intimatele Comisiei locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa şi Primăria Răstoliţa , s-a solicitat  de asemeni respingerea recursurilor declarate în cauză .

În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor , se arată că prin acesta nu se formulează critici de nelegalitate concrete , ci în fapt se face un istoric  al numeroaselor litigii existente între părţi . Totodată se arată că în cauză s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 157/L/ 13.02.2002 şi  titlului de proprietate nr. 10757/ 03.03.2005  , prin urmare nu s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a acestora , deşi acţiune a fost întemeiată în drept pe prevederile art. III alin.1 din Titlul V al legii nr. 247/2005 , respective art. II I din Legea nr. 169/1997 . Cum nulitatea relativă nu poate fi invocată decât de persoana al cărui  interes a fost nesocotit la data încheierii actului , în cauză acest interes nu a fost nesocotit , actele fiind întocmite anterior formulării de către recurenţi a cererilor de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 .  O astfel de acţiune fiind de asemenea prescriptibilă , se arată că  acţiunea în anulare nu a fost promovată în termenele legale prevăzute de Legea nr. 18/1991 . 

Referitor la preambului recursului prin care se solicită ca instanţa să decisă dacă amplasamentele ce fac obiectul prezentului dosar se cuvin sau nu acestora , se arată că o astfel de cerere nu face obiectul prezentului litigiu ( pe rolul Judecătoriei Reghin aflându-se în curs de judecată o altă cerere cu acest obiect ) . Prin urmare, se arată că reclamanţii au solicitat  constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate  în condiţiile în care  nu beneficiază irevocabil de reconstituirea dreptului de proprietate  , astfel că nu justifică un interes în anularea titlului de proprietate.

Referitor la afirmaţia recurenţilor  potrivit căreia amplasamentele înscrise în titlu au aparţinut antecesorilor acestora şi au fost preluate în anul 1948 de Statul Român  , se arată că aceasta este contrazisă de cele ce reies din documentele de preluarea terenurilor  , iar pe de altă parte , prin decizia civilă nr. 936/ 2008 a Tribunalului Mureş s-a arătat că  nu se poate reţine că  suprafeţele revendicate nu au făcut obiectul reformelor agrare din 1921 şi 1945  , întrucât drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară în caz de expropriere .

Se arată că în fapt demersul reclamanţilor este de a obţine în mod indirect o hotărâre care să modifice  implicit o altă hotărâre judecătorească irevocabil – sentinţa civilă nr. 745/2001 a Judecătoriei Reghin  - aspect cu privire la care trebuie avut în vedere şi faptul că  prin sentinţa civilă nr. 2423/ 2002 a Judecătoriei Reghin a fost confirmată legalitatea HCJ nr. 157/L/13.03.2002 iar prin sentinţa civilă nr. 406/2003 pronunţată de Judecătoria Reghin s-a instituit obligaţia  ca Primăria Răstoliţa să fie pusă în posesie  pe amplasamentele menţionate în art. 1 al acestei Hotărâri . Faţă de conţinutul acestor hotărâri judecătoreşti , există prezumţia autorităţii de lucru judecat  , îndreptăţirea intimatei primăria Răstoliţa la reconstituire nemaiputând a fi cenzurată .

Referitor la interpretarea dispoziţiilor Hotărârii nr. 157/L/ 13.02.2002 se arată că acest act administrative a fost emis mult anterior formulării de către reclamanţi a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate , iar potrivit art. 70 alin.2 din HGR nr. 117272001 – în vigoare la data emiterii hotărârii atacate , punerea în posesie a dreptului reconstituit are loc în termen de 60 de zile de la validarea cererilor de către comisia judeţeană , dată de la care hotărârea intră în circuitul civil, imposibilitatea anulării HCJ nr. 157/L/13.03.2002  rezidând din principiul imposibilităţii încălcării securităţii raporturilor juridice dat de  respectarea puterii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi irevocabile .

Contrar susţinerilor recurenţilor  , se specifică faptul că , prin decizia civilă nr. 571/R/2003 a Tribunalului Mureş s-a statuat irevocabil  că “operaţiunea de punere în posesie pentru întreaga suprafaţă  de teren a fost încheiată conform procesului verbal de  , operaţiune care a constat în măsurători topografice , trasare de hotare , întocmirea de planuri parcelare ,  prin urmare aceste operaţiuni nu au nici o legătură cu faptul că D.S. Mureş refuză să recunoască paşnica folosinţă a terenurilor reconstituite.

Referitor la faptul că titlu de proprietate ar fi fost antedatat , se arată că aceste susţineri ale recurenţilor nu au fost în nici un fel probate. 

Instanţa  de fond a cercetat cauza sub toate aspectele  , reţinând că la data formulării de către reclamanţii recurenţi a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate nu exista un act administrative susceptibile de a fi suspendat  , stabilind în mod temeinic că  hotărârea şi titlul de proprietate  au fost emise  în temeiul unei  hotărâri judecătoreşti irevocabile.

În ceea ce priveşte recursul declarat de D.S. Mureş se arată că această recurentă a înţeles în fapt să critice îndreptăţirea intimatei Primăria comunei Răstoliţa la reconstituirea dreptului de proprietate  , iar pe de altă parte , această instituţie fiind terţ faţă de procedura de reconstituire nu justifică interes în anularea  actelor de reconstituire şi a titlului de proprietate  emis .

Reclamanţii recurenţii  au formulat concluzii scrise .

Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs , a apărărilor formulate prin întâmpinări  şi văzând  dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă  , reţine următoarele : 

Prin sentinţa civilă nr. 745/2001 a Judecătoriei Reghin , rămasă definitivă şi irevocabilă  , s-a  stabilit  în favoarea Primăriei comunei Răstoliţa  îndreptăţirea la reconstituirea dreptului de proprietate  asupra suprafeţei de 4339 ha teren cu vegetaţie forestieră .  În consecinţă , acest aspect , al dreptului Primăriei Răstoliţa la reconstituirea dreptului de proprietate  nu mai poate fi pus în discuţie . 

Prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată însă nu s-a determinat amplasamentul terenurilor asupra căruia urmează a se reconstitui dreptul de proprietate  şi cu privire la modul în care această reconstituire să aibă loc .

De altfel , chiar dacă părţile în cauză au făcut o serie  de referiri cu privire  la  această hotărâre judecătorească ( susţinându-se că este nelegale , ş.a. ) ,  toate aceste susţineri  se impun a fi înlăturate ( şi pe cale de consecinţă nu vor fi nici analizate )  , cu atât mai mult cu cât obiectul litigiului îl reprezintă  cererea de anularea Hotărârii nr. 157/L/2002 a  Comisiei judeţene Mureş  de  fond funciar şi  a titlului de proprietate nr. 10.757/ 2005 emis în  favoarea Primăriei Răstoliţa .

În acest context trebuie arătat că  este străină de obiectul cauzei cererea formulată de reclamanţii recurenţi în preambulul recursului  , referitoare la stabilirea faptului dacă amplasamentele  terenurilor în cauză se cuvin reclamanţilor – în cauză determinarea amplasamentelor  s-a impus a se face doar prin prisma constatării faptului dacă există o suprapunere între amplasamentele ce au fost validate  primăriei Răstoliţa şi cele  revendicate de reclamanţii recurenţi .

Prin Hotărârea  nr. 157/L/2002 a Comisiei judeţene  Mureş de fond funciar  s-a dispus completarea anexei 56 cu suprafaţa de 3503 ha ( pentru restul de până la 439 ha fiind adoptate alte hotărâri) .

Ulterior însă , prin Hotărârea nr. 540/L/ 10.10.2002 s-a dispus modificarea hotărârii anterioare , în sensul delimitării amplasamentului doar pentru  suprafaţa de 1482,7 ha .  Această hotărâre ulterioară fiind contestată prin instanţă  , s-a dispus  de asemeni în mod irevocabil  desfiinţarea sa .

Totodată , tribunalul mai reţine, în ceea ce priveşte procedura de punere în posesie a Primăriei comunie Răstoliţa , că  prin sentinţa  civilă nr. 406/20.03.2003 a Judecătoriei Reghin , a fost admisă în parte cererea acestei instituţii  în contradictoriu cu Comisia judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenurilor şi RNP – prin D.S. Tg. Mureş şi Ocolul Silvic Răstoliţa  ,  fiind obligate intimatele la punerea în posesie a petentei , în conformitate cu Hotărârea nr. 157/13.03.2002 a Comisie Judeţean Mureş , pe amplasamentele indicate în art. 1 din Hotărârea nr. 157/L/2002  ,  în prezent această cauză fiind suspendată în faţa instanţei de recurs .

Este incontestabil că cererile reclamanţilor recurenţi  de revendicare  fiind formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 sunt ulterioare actelor atacate  , acte cu privire la care prima instanţă a apreciat că au intrat în circuitul  civil şi de asemenea a reţinut că  pe cale de consecinţă terenurile  revendicate de reclamanţii recurenţii  nu mai erau libere la data depunerii cererilor .

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 157/L/ 2002 a Comisiei judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor , data emiterii acesteia  nu este contestată .

Criticile  de nelegalitate ale acestei hotărâri au vizat însă alte aspecte  , procedurale , cu privire la care tribunalul consideră că sunt fondate. Este vorba de faptul că hotărârea a fost adoptată fără prezentare de către intimata Primăria Comunei Răstoliţa a documentelor doveditoare privitoare la amplasamentele  revendicate ( potrivit art. 8 alin.3 din regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001) ,  nu au existat amplasamente aprobate ( conform art. 67 din acelaşi regulament ) iar  hotărârea nu este însoţită  de acte privind stabilirea amplasamentelor  - iar deşi  în cauză s-a solicitat depunerea  anexelor hotărârii privitoare la amplasamente  , acestea nu au fost prezentate .

În consecinţă , tribunalul apreciază că Hotărârea nr. 157/L/ 2002 a Comisie judeţean Mureş de fond funciar a fost  nelegal emisă , nu în ceea ce priveşte îndreptăţirea intimatei Primăria Răstoliţa la reconstituirea titlului de proprietate ci cu privire la amplasamentele determinate prin hotărâre .

Referitor la faptul că prima instanţă a concluzionat  că în cauză  s-a efectuat punerea în posesie  , având în vedere în acest sens  procesul – verbal din data de 8 decembrie 2002 , tribunalul constată  că  o astfel de susţinere contravine celor dispuse  prin  sentinţa civilă nr. 406/ 20.03.2003 a Judecătoriei  Reghin , întrucât în situaţia în care, la data de 8 decembrie 2002 s-ar fi realizat punerea în posesie  ,la data soluţionării litigiului în instanţă  s-ar fi  constatat că cererea este fără obiect  , punerea în posesie fiind realizată .

În această privinţă tribunalul mai arată şi faptul că acest proces – verbal de punere în posesie se susţine că a fost întocmit  ( la data de 8 decembrie 2002) , în contextul prin care prin Hotărârea nr. 540/L/ 10.10.2002 , Comisia judeţeană Mureş  de fond funciar  a modificat hotărârea anterioară ( referitor la suprafeţe ) ,  litigiul asupra acestei hotărâri fiind finalizat ( prin hotărâre irevocabilă )  doar la data de 8 iunie 2006 .

Totodată , cu privire la procesul – verbal de punere în posesie , tribunalul  mai observă că  acesta este  semnat doar de către reprezentanţii primăriei comunei Răstoliţa , deşi  potrivit art. 73 din HG nr. 1172/2001  ,la punerea în posesie trebuie să participe : personalul silvic  gestionar  şi împuterniciţii persoanelor juridice deţinătoare  , iar  formularul din anexa nr. 57 presupune semnăturile  primarului , secretarului , specialistului în măsurători topografice  , reprezentantului deţinătorului legal  al terenului şi reprezentantului legal al proprietarului .

Toate aceste situaţii de fapt şi de drept induc concluzia că la data la care reclamanţii recurenţi  au formulat cererile de reconstituire a dreptului de proprietate  , punerea în posesie a Primăriei Răstoliţa nu se realizase , prin urmare Hotărârea nr.157/L/2002 a Comisie judeţean Mureş de fond funciar nu produsese efecte . 

În acest context , tribunalul apreciază  că nu se justifica emiterea titlului de proprietate  , întrucât la data formulării cererii de reconstituire , după cum am arătat mai sus , hotărârea neproducând efecte ,  nu se mai putea face reconstituirea în condiţiile  în care exista o cerere a foştilor proprietari( art. III alin.1 indice 1 din Titlul II al legii nr. 247/2005 )  .  De asemeni , având în vedere cele mai sus reţinute  privitor la punere în posesie , tribunalul  conchide că eliberarea titlului s-a făcut  fără respectarea prevederilor art. 27 alin.1 din legea nr. 18/1991  şi ale art. 74 alin.4 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001 .

Totodată , având în vedere şi concluziile raportului de expertiză  efectuat în cauză , tribunalul constată că există  neconcordanţe între amplasamentele  invocate în Hotărârea nr. 157/L/2002  şi cele care se regăsesc în titlul de proprietate  , iar pe de altă parte , se confirmă că în proporţie de 40%  există suprapunere între terenurile revendicate de reclamanţii recurenţi şi cele validate în favoarea Primăriei Răstoliţa .

Faţă de considerentele  de mai sus , care potrivit art. III lit. a pct.ii din Legea nr. 169/1997 modificată atrag nulitatea absolută a titlului de proprietate , tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor recurenţilor reclamanţi referitoare la antedatarea titlului de proprietate.

Tribunalul apreciază  ca nefiind fondate apărările formulate  de către intimate privitoare la tardivitatea formulării plângerii  , în contextul în care  cererea este formulată de  alte persoane  decât cele la care se referă hotărârea  şi care pe cale de consecinţă acestea nu sunt ţinute să formuleze plângere în faţa instanţei  de judecată în termen de 30 de zile de la comunicare . Totodată , intimatele Comisia locală de fond funciar  Răstoliţa  şi Primăria comunei Răstoliţa au susţinut şi că ar fi prescris dreptul la acţiune întrucât cererea formulată nu vizează constatarea nulităţii  absolute a Hotărârii Comisiei judeţene Mureş de fond funciar , însă  şi această apărare a intimatelor este nefondată , întrucât temeiul juridic invocat de reclamanţi în cauză  ca şi  considerentele expuse în susţinerea acţiunii  denotă că în fapt în cauză s-a invocat nulitatea absolută şi nulitatea relativă .

Intimata Comisia Judeţeană Mureş de fond funciar a mai făcut referire în întâmpinare şi la faptul că  reclamanţii recurenţi  nu ar fi îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietatea prin prisma unor documente  din care reiese că terenurile revendicate au fost expropriate în temeiul reformelor agrare din anii 1921  şi 1945  ,( în contextul în care o asemenea apărare nu a fost formulată  în faţa primei instanţe ) , însă documentele la care se face referire nu au fost depuse la dosarul cauzei  ( cu excepţia  expunerii lui Nicolae Titulescu  la Societatea Naţiunilor în legătură cu optanţii unguri ) .

Tot sub aspectul  legitimării interesului  procesual al reclamanţilor recurenţi , tribunalul reţine că nu sunt fondate apărările din întâmpinării , întrucât chiar dacă aceştia nu au  o hotărâre judecătorească definitivă  prin care să le fie reconstituit dreptul  de proprietate , aceştia au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate  ( cu privire la care la acest moment există litigii în curs de judecată ) prin urmare demersul  reclamanţilor recurenţi trebuie apreciat  prin prisma acestui fapt .

Pentru toate considerentele mai sus expuse , în temeiul  art. 312 alin.1 2 şi 3 Cod de procedură civilă  va admite recursul şi pe cale de consecinţă va modifica  hotărârea atacată  în sensul admiterii cererii formualte de reclamanţii  B. I. I.- L. , K. E. , K. M.  K. Z. , N. Z., N. G. – în contradictoriu cu pârâtele  Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Mureş ,  Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Răstoliţa ,  Primaria com. Răstoliţa şi va dispune anularea Hotărâriii nr. 157/L/ 13.03.2002 emisăde Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor Mureş  şi a titlului de propritate nr. 10757/ 3 martie 2005 emis în favoarea  comunei Răstiloţa . 

În ceea ce priveşte recursul declarat de Direcţia  Silvică Mureş ,  tribunalul constată că  principalele critici formulate vizează modalitate în care s-a dispus în favoarea Primăriei comunei Răstoliţa reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră .  Cum îndreptăţirea acestei pârte intimate  la reconstituirea dreptului de proprietate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească , obiectul prezentului litigiu reprezentându-l doar actele emise ulterior  sentinţei civile  nr.  745/2001 a Judecătoriei Reghin ,  aceste critici nu pot fi analizate în cauză .

De asemeni , tribunalul mai reţine că  această pârâtă recurentă  nu justifică nici  un interes în anularea actelor de reconstituire  a dreptului de proprietate , întrucât  aceasta  are potrivit legii doar obligaţia de a pune la dispoziţia comisiilor locale terenul validat , fără a-i fi conferit vreun drept prin care să poată în mod legal să refuze să recunoască drepturi de proprietate reconstituite. 

În consecinţă  , tribunalul consideră ca nefondat recursul  formulat  de  această recurentă  şi pe cale de consecinţă va  dispune respingerea acestuia în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă . .

În aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă ,  va dispune obligarea pârâţilor intimaţi la plata către reclamanţii recurenţi a sumei de 14511,99 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată . 

 PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

Respinge recursul formulat de R.N.P. – R.- D.S. Mureş (cu sediul în Târgu Mureş, str.Enescu, nr.6, jud.Mureş) împotriva sentinţei civile nr.1884/16.12.2009 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.1538/289/2009.

Admite recursul formulat de reclamanţii B. I. I.-L., K. E., K. M., K. Z., N. Z. şi N. G. (toţi cu domiciliul procesual ales la av.B.&Partners – Cluj Napoca, str.Moţilor, nr.28, jud.Cluj) împotriva sentinţei civile nr.1884/16.12.2009 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.1538/289/2009 şi în consecinţă:

Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii B. I. I.-L., K. E., K. M., K. Z., N. Z. şi N. G. (toţi cu domiciliul procesual ales la av.B.&Partners – Cluj Napoca, str.Moţilor, nr.28, jud.Cluj) în contradictoriu cu Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş (cu sediul în Târgu Mureş, Piaţa Victoriei, nr.1, jud.Mureş), Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa (cu sediul în Răstoliţa, jud.Mureş), D.S. Târgu Mureş (cu sediul în Târgu Mureş, str.Enescu, nr.6, jud.Mureş) şi Primăria com.Răstoliţa (cu sediul în con.Răstoliţa, jud.Mureş).

Dispune anularea Hotărârii nr.157/L din data de 13.03.2002 emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş.

Dispune anularea Titlului de Proprietate nr.190757/3 martie 2005 emis în favoarea Comunei Răstoliţa.

Obligă pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 14511,99 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 29 Iunie 2010.

Domenii speta

Spete similare