Evacuare

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 48/A/19 Aprilie 2013)

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 19.09.2011 sub nr.750/181/2011, reclamanta Parohia Baia de Aramă a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţi Silvică Mehedinţi şi Ocolul Silvic Tarniţa, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtului Ocolul Silvic Tarniţa din imobilul situat în oraşul Baia de Aramă, strada Tudor Vladimirescu, nr.17, judeţul Mehedinţi.

În motivare a arătat că, prin  contractul de donaţie încheiat la data de 23 iunie 2010 şi autentificat sub nr. 1641/23.06.2010, Primăria Baia de Aramă a donat Parohiei Baia de Aramă, imobilul situat în aceiaşi localitate pe strada Tudor Vladimirescu, nr.17, compus din teren în suprafaţă totală de 1984 mp precum şi construcţiile situate pe acesta, după cum urmează: construcţie (C1) compusă din 5 birouri şi hol, cu o suprafaţă utilă de 109,59 mp, o anexă (C2) compusă din trei magazii şi 2 WC, cu o suprafaţă utilă de 55,94 mp, o anexă (C3) compusă  dintr-o magazie, având o suprafaţă utilă de 29,73 mp.

S-a precizat că, imobilul dobândit în baza acestui contract de donaţie a făcut parte, anterior, din domeniul public al oraşului Baia de Aramă, atestat prin HG nr. 963/1999 cu modificările şi completările ulterioare iar prin Hotărârea nr.14/2009 a Consiliului Local Baia de Aramă, a fost trecut în domeniul privat al oraşului şi transmis cu titlul gratuit parohiei.

Ulterior, după perfectarea actului de donaţie, dreptul de proprietate al Parohiei Baia de Aramă a fost intabulat la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Drobeta Turnu Severin potrivit încheierii nr. 14910/16.07.2010,  iar de la data dobândirii de către reclamantă a imobilului şi până în prezent a fost ocupat de Ocolul Silvic Tarniţa, care a refuzat să îl elibereze deşi, reclamanta a făcut numeroase demersuri atât către pârâţi cât şi către forurile superioare ale acestora.

Reclamanta a menţionat că, imobilul ocupat fără drept de Ocolul Silvic Tarniţa, a fost transmis cu titlul de donaţie de către Primăria Baia de Aramă, în vederea construirii unei biserici pentru locuitorii oraşului. De asemenea, se precizează că, reclamanta a procedat la demararea formalităţilor legale în vederea întocmirii documentaţiei necesare pentru demolarea construcţiilor existente pe acest teren şi începerea lucrărilor de ridicare a noii biserici, astfel că, a fost obţinut certificatul de urbanism nr. 21/12.05.2011 împreună cu toate avizele menţionate în acest certificat şi a fost întocmit proiectul de demolare a construcţiilor respective, care se află într-un stadiu avansat de degradare.

În dovedire au fost depuse la dosar copii după: contractul de donaţie autentificat sub nr.1641/23.06.2010, încheierea de Carte Funciară nr.14910/16.07.2010, extras de Carte Funciară din 15.07.2010, notificarea transmisă la data de 27.09.2010, extras dintr-un ziar din 16.05.2011, certificat urbanism nr.21/2011, avize şi proiect demolare, plan de amplasament, M.O. nr.678 bis/12.09.2002, adeverinţa nr. 7443/23-11-2011 emisă de Primăria Baia de Aramă.

Pârâta Direcţia Silvică Mehedinţi în apărare a formulat în baza art. 64 C.proc.civ., cerere prin care a înţeles să invoce faptul că, imobilul din care se solicită evacuarea nu este domeniul privat la Direcţiei Silvice Mehedinţi ci constituie domeniul public al statului reprezentat legale de Ministerul Finanţelor, solicitând introducerea în cauză şi a Ministerul Finanţelor, depunând la dosar  un set de acte (filele 52-74).

De asemenea, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de către reclamantă şi reconvenţional să se constate dreptul de proprietate al statului şi dreptul de administrare al R.N.P. - Romsilva - Direcţia Silvică Mehedinţi asupra imobilului Clădirea Ocolului Silvic Baia de Aramă,situat în Baia de Aramă, strada Tudor Vladimirescu (fosta Constantin Brâncoveanu), nr.17 şi anexei sale şi să se constate nulitatea contractului de donaţie încheiat la data de 23 iunie 2010 asupra terenului pe care se află amplasată construcţia, cu vecinii: N- domeniul public, S-domeniul public, V- strada Tudor Vladimirescu şi E- Jugănaru Ion.

La termenul de judecată din data de 15.11.2011, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Finanţelor.

Pârâtul Ministerului Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă, întrucât între reclamantă şi pârâţi nu există raport juridic de locaţiune.

Prin sentinţa civilă nr.19/17.01.2012 Judecătoria Baia de Aramă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta Parohia Baia de Aramă în contradictoriu cu pârâţii R.N.P. Romsilva - Direcţi Silvică Mehedinţi, Ocolul Silvic Tarniţa şi Ministerul Finanţelor, ca nefondată.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de Direcţia Silvică Mehedinţi ca nefondată, s-a respins cererea de arătarea titularului dreptului ca nefondată şi au fost respinse cererile de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parohia Baia de Aramă iar prin decizia nr.90/A/23.04.2012 Tribunalul Mehedinţi a respins, ca nefundat apelul civil declarat de către apelanta reclamantă. Ulterior, împotriva deciziei nr.90/A/23.04.2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a formulat recurs Parohia Baia de Aramă, iar potrivit deciziei nr.7748/02.07.20112 Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Parohia Baia de Aramă împotriva sentinţei civile nr.19 din 17.01.2012 pronunţată de Judecătoria Baia de Aramă în dosarul nr.750/181/2011, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru soluţionarea acţiunii şi au fost menţinute restul dispoziţiilor, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia de Aramă la data de 19.07.2012 sub numărul 750/181/2011*.

Cu ocazia rejudecării, instanţa a solicitat pârâtei Direcţiei Silvice Mehedinţi să se comunice modalitatea în care clădirea şi terenul ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, au fost preluate în baza decretelor nr. 320/1982 şi 72/1983 de către această unitate şi să depună înscrisuri doveditoare.

Pârâta Direcţia Silvică Mehedinţi a depus la dosar răspunsul solicitat, învederând instanţei că imobilul ce face obiectul acestui dosar a fost preluat de către aceasta, odată cu Întreprinderea de Pajişti ca urmare a Decretului nr. 72/1983, clădirea şi terenul fiind înregistrate ca mijloace fixe în contabilitatea Direcţiei Silvice Mehedinţi.

De asemenea, în dovedirea susţinerilor sale pârâta Direcţia Silvică Mehedinţi a depus la dosar copie după: adeverinţa nr. 2941/09.11.2007 emisă de Primăria Baia de Aramă, adresă emisă de Consiliul Judeţean Mehedinţi în anul 2004, notă de fundamentare  a Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, adeverinţa nr. 1063/17.06.2004 emisă de către Primăria Baia de Aramă, bon de mişcare a mijloacelor fixe, adresă emisă de către Ministerul Silviculturii, plan de amplasament şi delimitare a bunului imobil, memoriu tehnic, plan de amplasament şi delimitare a imobilului, fişa bunului imobil,  schiţă,  adresa nr. 736/13.04.1983 emisă de către Ministerul Silviculturii, situaţia privind mijloacele fixe, specificaţie datată 30.08.1989, fişa mijlocului fix,descriere parcelă.

Prin sentinţei civile nr. 33/31.01.2013 Judecătoria Baia de Aramă a respins acţiunea reţinând că din întreg materialul probator administrat în cauză se constată că Direcţia Silvică Mehedinţi şi Ocolul Silvic Tarniţa au exercitat şi exercită o posesie asupra terenului în suprafaţă totală de 1984 mp. precum şi construcţiile situate pe acesta, urmare a preluării acestora de la Ferma de Pajişti, conform anexei nr. 1 a Decretului nr. 72/1983, iar reclamanta a dobândit ulterior dreptul de proprietate asupra acestor imobile, conform contractului de donaţie încheiat la data de 23 iunie 2010, că  atât reclamanta cât şi pârâta reclamă că sunt proprietarele imobilului – teren şi construcţii, că dreptul de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare,  între părţi neexistând raporturi derivate din locaţiune, reclamanta înţelegând să uziteze  calea acţiunii în evacuare şi nu pe aceia în revendicare.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat  apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi admiterea acţiunii privind evacuarea.

A susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama de  decizia  pronunţată de Curtea de Apel Craiova care a casat decizia de apel şi a desfiinţat sentinţa, motivând respingerea acţiunii pe aceleaşi considerente ca şi prima instanţă „… dreptul de proprietate nu va putea fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare şi reţinând că între părţi nu există raporturi derivate din locaţiune, reclamanta înţelegând să uziteze calea acţiunii în evacuare şi nu cea a acţiunii în revendicare, pusă la îndemâna sa.

Intimata Direcţia Silvică Mehedinţi  a depus concluzii scrise la data de 16.04.2013, solicitând respingerea apelului întrucât  contractul de donaţie se află sub incidenţa nulităţii absolute,iar cu privire la construcţiile aflate pe terenul din litigiu a solicitat să se constate dreptul de proprietate al intimatei asupra construcţiei sediului Ocolului Silvic Baia de Aramă aflată pe terenul de 2219 mp. pe care-l administrează,  arătând că achită impozite în mod regulat atât pe terenuri cât şi pe clădiri.

Examinând apelul prin prisma disp. art. 295 alin. 1 c.p.civ., instanţa constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin.1 c. pr. civ. ,în caz de casare ,hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate ,precum şi a necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.

Instanţa care rejudecă fondul ,reia judecata procesului,făcând abstracţie de hotărârea care a fost desfiinţată prin casare ,fiind ,deci, obligată să respecte decizia instanţei de recurs chiar dacă aceasta este nelegală.

Curtea Constituţională ,prin decizia nr. 360/2002 a respins excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 315 alin. 1 c. pr. civ. ,apreciind că exercitarea controlului judiciar de către instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotărârile atacate ,nu afectează independenţa justiţiei,nefiind posibil să –l influenţeze pe judecător ,în condiţiile în care controlul judiciar este întodeauna posterior.

În acest sens,este relevantă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului-cauza Pretto şi alţii contra Italiei-, referitor la noţiunea de instanţă independentă, cuprinsă în art. 6 paragraf 1 din Convenţie.

În speţă, se reţine că reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei Direcţia Silvică Mehedinţi-Ocolul Silvic Tarniţa , din imobilul dobândit prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 1641/2010,în privinţa căruia pârâta a cerut reconvenţional ( fila 37 ds. fond) să se constate nulitatea absolută ,dar şi constatarea dreptului de proprietate al statului şi constatarea dreptului său de administrare asupra imobilului respectiv.

Prin sentinţa civilă nr. 19/2012, Judecătoria Baia de Aramă a respins ca nefondate acţiunea în evacuare  şi cererea reconvenţională , hotărâre desfiinţată şi trimisă cauza spre rejudecare a acţiunii în evacuare ca urmare a admiterii recursului reclamantei, prin decizia nr. 7748/2012 a Curţii de Apel Craiova ( pârâta neatacând hotărârea primei instanţe).

S-a apreciat de către instanţa de recurs că soluţia de respingere a acţiunii în evacuare pe motiv că între părţi nu există raporturi juridice de locaţiune ,iar dreptul de proprietate de care se prevalează reclamanta nu poate fi apărat pe această cale , ci doar prin intermediul acţiunii în revendicare  de care nu a înţeles să uziteze, nesocoteşte dispoziţiile art. 480 din vechiul cod civil ,dându-le o interpretare eronată şi care a permis concluzia netemeiniciei cererii faţă de lipsa unui contract de locaţiune încheiat între părţi. În materia acţiunii în evacuare  nu se pune în discuţie însuşi dreptul de proprietate asupra imobilului ,ci doar folosinţa acestuia pretins a fi încălcată de către pârâtă , ca urmare a ocupării fără titlu a imobilului, că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei să-i  recunoască dreptul de proprietate ,ci doar evacuarea acesteia  din imobilul ,proprietatea sa, disp. art. 480 c. civ. constituind temei de drept ,inclusiv pentru acţiunea în evacuare , ca mijloc procedural de valorificare a posesiei şi predarea bunului în materialitatea sa.

S-a mai reţinut de către instanţa de control judiciar că prima instanţă ,prin susţinerea că reclamanta nu are al îndemână decât acţiunea în revendicare ,în condiţiile în care nu a cercetat dacă pârâta deţine vreun titlu care să o îndreptăţească la pretinsa ocupare a imobilului,iar cererea reconvenţională a fost respinsă ca nefondată,contravine şi practicii şi doctrinei în materie.

În rejudecare,prima instanţă a solicitat pârâtei să comunice modalitatea în care clădirea şi terenul ce fac obiectul cererii de chemare în judecată , au fost preluate în baza Decretului nr. 320/1982 şi Decretului nr72/1983, faţă de susţinerile acesteia din întâmpinarea depusă în primul ciclu procesual ,din răspunsul acestea depus cu adresa din 14.11.2012 ( fila 29 ds. fond) rezultând că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 72/1983.

Prin sentinţa 33/2013, prima instanţă a respins acţiunea în evacuare , apreciind că pârâta exercită o posesie asupra imobilului,ca urmare a preluării acestuia conform anexei 1 a Decretului nr. 72/1983, iar reclamanta a dobândit ulterior  dreptul de proprietate conform contractului de donaţie încheiat în anul 2010, că  ambele părţi reclamă că sunt proprietari ai imobilului ,dreptul de proprietate al reclamantei nu poate fi apărat decât  pe calea acţiunii în revendicare,între părţi neexistând raporturi derivate din locaţiune, aceasta înţelegând să uziteze calea acţiunii în evacuare şi nu a acţiunii în revendicare.

Soluţia de respingere a acţiunii în evacuare , cu motivarea preluată din sentinţa nr. 19/2012 a aceleiaşi instanţe, desfiinţată prin decizia nr. 7748/2012 a Curţii de Apel Craiova , a fost pronunţată de prima instanţă ,cu încălcarea disp.art. 315 alin. c. pr. civ., astfel că , pentru considerentele expuse cu privire la obligativitatea acestui text de lege pentru instanţele ale căror hotărâri se casează de către instanţele de recurs, apreciază că sunt întemeiate criticile apelantei-reclamante , motiv pentru care , în conf. cu disp. art. 296 c. pr. civ. , urmează a admite apelul şi a schimba sentinţa ,în sensul admiterii , ca fiind întemeiată, a  acţiunii în evacuare promovată de reclamantă.

Acţiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la dispoziţia proprietarului pentru apărarea folosinţei bunului,ca dezmembrământ al dreptului de proprietate , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie statuând că dispoziţiile art. 480 c. civil  constituie temei de drept inclusiv pentru  această acţiune .

Reclamanta nu se găseşte în situaţia de a dovedi dreptul său de proprietate pârâtei ,  pentru a intenta acţiune în revendicare, prima instanţă reţinând eronat că ambele părţi , reclamă că sunt proprietarele imobilului din litigiu,  cererea reconvenţională a pârâtei prin care  a solicitat instanţei să se constate dreptul său de administrare fiind respinsă irevocabil.

Aşa fiind, urmează a dispune evacuarea pârâtei din imobilul dobândit de reclamantă în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. 1641/2010, apreciind că pârâta deţine fără titlu imobilul respectiv.

În temeiul disp. art. 274 c. pr. civ. ,urmează a fi obligată intimata –pârâtă la plata cheltuielilor de judecată suportate de apelanta-reclamantă, constând în taxă de timbru şi onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare