Anulare act

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 1093/R/28.10.2013)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu - Severin sub nr. 15765/225/2012 la data de 24.10.2012, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin a sesizat instanţa  pentru ca în conformitate cu prevederile art. 245 alineat 1 litera c1 rap. la art. 249 Cod procedură penală să dispună anularea înscrisului intitulat „contract de împrumut cu gaj general, datat 30.08.2006, încheiat între N.A.S. şi R. A.”.

În motivarea cererii s-a arătat faptul că prin plângerea înregistrată la data de 22.02.2012, persoana vătămată R.A. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, solicitând efectuarea de cercetări faţă de N.A.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, „uz de fals şi ”fals în declaraţii”, fapte prevăzute de art. 290 alin. 1, art. 291 şi art. 292 cod penal.

În fapt s-a arătat că făptuitorul N.A.S., folosindu-se de un înscris sub semnătură privată fals a acţionat-o în instanţă, iar prin hotărârea pronunţată, instanţa a obligat-o la plata sumei de 8.000 euro.

În urma cercetărilor efectuate în dosarul nr.884/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin a rezultat următoarea stare de fapt:

La data de 06.02.2007 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Tr. Severin, sub nr. 953/225/2007, cererea numitului N.A.S. prin care chema în judecată pe numita R. A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 8.000 euro sau echivalentul în lei – de 27.200 – precum şi penalităţi de întârziere de 0,5 pentru fiecare zi de întârziere.

În susţinerea acţiunii civile numitul N.A.S. a depus la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privată denumit contract de împrumut cu gaj general, datat 30.08.2006, din care reiese că ar fi împrumutat numitei R.A. suma de 8.000 euro.

Pe parcursul procesului civil numita R.A. a negat faptul că ar fi primit de la N.A.S. suma de 8.000 euro şi că ar fi semnat respectivul contract, acuzându-l pe acesta din urmă de falsificarea înscrisului şi solicitând totodată suspendarea procesului civil.

Astfel, prin încheierea din 05.10.2007 s-a suspendat judecata şi a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin actul intitulat contract de împrumut cu gaj general, datat 30.08.2006.

Prin rezoluţia din data de 23.01.2009, în dosarul cu nr.1165/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul  N.A.S. pentru infracţiunile prev. de art. 290 şi 291 cod penal, pe considerentul că, din expertiza efectuată în cauză de către experţii criminalişti ai IPJ Mehedinţi, rezultă că semnătura de la rubrica „Am primit” de pe contractul de împrumut cu gaj general încheiat la data de 30.08.2006,  între  N.A.S. şi R.A. a fost executată probabil de către numita R.A.

Drept urmare, ţinând cont şi de celelalte  mijloace de probă administrate, instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 2804 din 05.06.2009 a admis acţiunea şi a obligat-o pe R.A. la plata sumei de 8.000 euro.

Ulterior, la data de 21.10.2011, persoana vătămată R.A. a efectuat o expertiză grafică extrajudiciară prin care s-a concluzionat de către specialişti autorizaţi din cadrul Ministerului Justiţiei, că semnătura de la poziţia „Am primit R.A.” de pe „Contractul de împrumut cu gaj general, datat 30.08.2006, încheiat între N.A.S. şi R.A.”, nu a fost executată de R.A. Această semnătură este o contrafacere prin imitare a semnăturilor lui R.A.

În consecinţă, la data de 22.02.2012, persoana vătămată s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin, fiind înregistrat dosarul cu nr. 884/P/2012 în care s-a dispus efectuarea unei noi expertize criminalistice grafice.

Astfel, potrivit Raportului de Expertiză Criminalistică cu nr. 276 din data de 07.09.2012 s-a concluzionat că semnătura de la poziţia „Am primit” de pe contractul de împrumut cu gaj general, încheiat la data de 30.08.2006 nu a fost executată de R.A., aceasta a fost contrafăcută, probabil, prin imitaţie servilă.

Din actele dosarului a reieşit că, deşi înscrisul intitulat „contract de împrumut cu gaj general, datat 30.08.2006” reprezintă un fals, în cauză nu se poate atrage răspunderea penală a numitului N.A.S., deoarece de la data depunerii înscrisului în instanţă şi până la data soluţiei parchetului s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

S-a apreciat că, deşi în dosarul nr.1165/P/2008, s-au efectuat cercetări faţă de N.A.S. pentru aceleaşi infracţiuni în cauză s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale, nefiind efectuate astfel acte care trebuiau comunicate, pentru a se considera că a fost întrerupt cursul prescripţiei. 

În susţinerea cererii, la dosar s-au depus următoarele înscrisuri: rezoluţia nr. 884/P/2012 din 18.10.2012 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin, contract de împrumut cu gaj general, datat 30.08.2006, încheiat între N.A.S. şi R.A.”, raport de expertiză criminalistică  nr. 276 din 07.09.2012.

Instanţa, faţă de obiectul cauzei, în baza rolului activ reglementat de dispoziţiile art. 129 alineat 5 Cod procedură civilă a emis adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin pentru a înainta dosarul nr. 884/P/2012.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin, cu adresa nr. 884/P/2012 din 27.11.2012 a înaintat instanţei dosarul nr. 884/P/2012.

De asemenea, s-a dispus acvirarea dosarului nr. 957/225/2007 al Judecătoriei Drobeta Tr. Severin.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 957/225/2007.

Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanţa, în temeiul art. 167 alin. 1 şi art. 129 alin. 5 C.p.civ., a încuviinţat  proba cu înscrisuri şi proba cu martori, apreciindu-le ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

A fost respinsă proba cu expertiză grafologică solicitată de către apărătoarea intimatului.

În cauză au fost audiaţi martorii P. M., M.A. şi P.G.L.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentinţa supusă recursului a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-a dispus anularea înscrisului intitulat „Contract de împrumut cu gaj general, datat 30.08.2006, încheiat între N.A.S. şi R.A.”.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 884/P/2012 din 18.10.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr. Severin a dispus în temeiul art. 228 alineat 6 raportat la art. 10 literele d şi g Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale faţă de N.A.S. pentru infracţiunile prev. de art. 290 alin. 1, 291 şi 292 cod penal.

În cuprinsul rezoluţiei s-a arătat, în esenţă, că, deşi prin raportul de expertiză criminalistică cu nr. 276 din data de 07.09.2012 s-a concluzionat că semnătura de la poziţia „Am primit” de pe contractul de împrumut cu gaj general, încheiat la data de 30.08.2006 nu a fost executată de R.A., aceasta a fost contrafăcută, probabil, prin imitaţie servilă, nu se poate antrena răspunderea penală a făptuitorului N.A.S., întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Instanţa constată că prin sentinţa civilă nr. 2804/05.06.2009 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr.953/225/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1248/R/09.11.2009 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a admis în parte acţiunea formulată de N.A.S. împotriva pârâtei R.A. şi a  fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 8000 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, precum şi suma de 1.566 lei cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 6 alin. 2 şi 3 din Noul Cod Civil actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, iar actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi.

De asemenea, în acest statuează şi art. 3 din Legea nr. 71/2011 potrivit căruia  actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, iar potrivit art. 4, la data intrării în vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, prevăzute de Codul civil din 1864, precum şi de alte acte normative, rămân supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispoziţiilor prezentei legi, prin urmare având în vedere data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1664/13.09.2006 de B.N.P. Ş.I., instanţa va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor legale în vigoare de la data încheierii contractului în materia condiţiilor acestuia de validitate.

Astfel, potrivit art. 948 Cod civil, condiţiile esen?iale pentru validitatea unei conven?ii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al păr?ilor ce se obligă, un obiect determinat si o cauza licita.

Deşi pârâtul din prezenta cauză se prevalează de raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 152750/12.09.2008 instanţa reţine că baza legală a constatării tehnico ştiinţifice art. 112 cod procedură penală care prevede expres când se poate dispune constatarea tehnico-ştiinţifică şi de către cine.

Astfel, constatarea tehnico-ştiinţifică se poate dispune când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi când este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei şi se efectuează de regulă de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală.

Astfel, constatarea este activitatea de interpretare şi valorificare

imediată a urmelor mijloacelor materiale de probă şi împrejurărilor de fapt desfăşurate de specialiştii sau tehnicienii care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală sau din alte organe în scopul identificării făptuitorilor şi a obiectelor folosite pentru săvârşirea infracţiunii.

Deşi constatarea este menţionată în art. 64 cpp alături de celelalte mijloace de probă, aceasta nu reprezintă un mijloc propriu-zis de probă ci un procedeu de probaţiune, o operaţie tehnică, o modalitate de examinare a unor mijloace materiale de probă.

Mai mult decât atât, instanţa reţine că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză nu a oferit o certitudine, menţinându-se în cuprinsul acestuia că semnătura a fost executată probabil de R.A.

În cadrul dosarului nr. 884/P/2012 s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice, expertiză care, spre deosebire de constatarea tehnico ştiinţifică, este rezultatul unei activităţi de cercetare ştiinţifică realizată de unul sau mai mulţi experţi, la cererea organelor judiciare în vederea prelucrării faptelor din anumite domenii, pentru a le face accesibile activităţii judiciare.

Expertiza criminalistică este o activitate de cercetare ştiinţifică a urmelor şi mijloacelor materiale de probă în scopul identificării persoanelor, animalelor, obiectelor, substanţelor sau fenomenelor, de determinare a anumitor însuşiri ori schimbări intervenite în conţinutul, structura, forma şi aspectul lor.

Este necesar a fi realizată această distincţie pentru aprecierea valorii probatorii a constatărilor şi expertizelor efectuate în cauză.

Astfel, întrucât expertiza grafică a concluzionat că semnătura de la poziţia „Am primit” de pe contractul de împrumut cu gaj general, încheiat la data de 30.08.2006  nu a fost executată de  R.A., aceasta a fost contrafăcută, probabil, prin imitaţie servilă, aceste aspecte urmează a fi avute în vedere de instanţă la soluţionarea cauzei.

Însă, cum probele trebuie interpretate în ansamblul lor, prin coroborare instanţa reţine cu privire la declaraţiile martorilor, încuviinţaţi pentru intimat şi audiaţi în cauză următoarele aspecte:

- în ceea ce priveşte declaraţia martorului P.M. aceasta va fi înlăturată de către instanţă ca fiind subiectivă având în vedere relaţiile prezente existente între părţi, faptul că între acestea, de-a lungul timpului, s-au desfăşurat mai multe procese, având loc chiar şi o judecată penală, conform înscrisului aflat la f. 45 - 48.

- în ceea ce priveşte declaraţia martorului M.A. instanţa nu va da relevanţă acestei declaraţii având în vedere faptul că există contradicţii între declaraţia dată în faţa instanţei în cauza de faţă şi declaraţia dată în cauza cu nr. 953/225/2007, în ceea ce priveşte momentul în care petenta a semnat contractul. Astfel, în declaraţia dată în speţa de faţă martorul a precizat că petenta s-a ocupat de redactarea contractului şi când a venit cu el pentru a fi semnat de către martor, aceasta deja semnase contractul, în timp ce în declaraţia dată la data de 13.04.2007 a precizat că petenta a semnat contractul în faţa sa.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a formulat recurs pârât N.A.S. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

In motivele de recurs recurentul pârât N.A.S.  a susţinut că  instanţa de fond a  soluţionat prezenta cauză în baza unei singure probe (expertiza criminalistică) efectuată într-un alt cadru procesual (cercetarea penală) cu încălcarea principiului disponibilităţii, fără ca intimatul N. A. să aibă cunoştinţă de existenţa acestui dosar penal şi a cercetărilor efectuate şi fără a i se acorda posibilitatea  să ia cunoştinţă de această  expertiză, să depun ă  obiectivele şi , eventual  să depună înscrisuri care să fie analizate de către expert, fără a-i fi comunicată vreodată expertiza pentru a putea formula  eventuale obiec?iuni.

De asemenea, printre obiectivele acestei expertize nu s-a numărat şi acela ca expertul să stabilească dacă semnătura de pe contract putea fi executată în acest mod chiar de petentă, dacă există posibilitatea  ca aceasta să-şi falsifice propria semnătură, să o execute în mod  voit astfel.

Instanţa de  fond a  înlăturat  nejustificat declaraţia martorului  M., pe motiv că în dosarul nr.953/225/2007 acesta a precizat că petenta a semnat în faţa sa. Declaraţia din dosarul nr.953/2007 se află în prezentul dosar şi din conţinutul său se poate constata că martorul nu a făcut o asemenea precizare,menţionând doar că actul a fost semnat de martori şi de părţi, fără însă se precizeze când au semnat fiecare.

Instanţa a enumerat condiţiile esenţiale pentru validitatea  unei convenţii, dar nu a motivat care dintre acestea consideră că nu a fost îndeplinită la încheierea contractului ce face  obiectul prezentei cauze.

De asemenea, instanţa de fond nu a analizat temeinic actele dosarului nr.953/2007, din care ar fi putut constata că, pe parcursul judecării acelei cauze, R.A. a avut o atitudine oscilantă şi a făcut declaraţii contradictorii.

Instanţa de fond a înlăturat raportul de constatare tehnică ştiinţifică nr.152750/12.09.2008 pe motiv că nu este un mijloc propriu-zis de probă că este un procedeu de probaţiune, interpretând subiectiv disp. art. 64 c.pr.pen. In mod greşit instanţa a procedat în acest mod, fără a observa că la acest moment, constatarea tehnică ştiinţifică a avut ca model de comparaţie şi alte semnături ale petentei executate în aceeaşi perioadă în care s-a semnat şi contractul şi care sunt identice cu cea de pe contract, în timp ce raportul de expertiză întocmit în 2012 nu a avut aceste semnături ca model de comparaţie.

Instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze întreg probatoriul administrat, din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar ca probe de recurentul pârât N.A., rezultând clar că petenta avea obiceiul să-şi însuşească diverse sume de bani în diverse moduri, obişnuia să comită falsuri şi să  uzeze de acestea  pentru satisfacerea  intereselor personale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27septembrie 2013 a fost recalificată calea de atac  din apel în recurs, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.

La termenul din 28.10.2013, recurentul, prin apărător a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat întemeiată în drept pe disp. art. 278 indice 1 alin 11 c.pr.pen şi art. 22 c.pr.pen şi motivată de faptul că prin sentinţa penală nr.43 din 12.01.2011 a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluţiei din 23.01.2009 re?inându-se că fapta nu există şi astfel hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile.

Tribunalul analizând cu prioritate excepţia invocată de recurent apreciază că este neîntemeiată şi o va respinge pentru următoarele considerente :

Potrivit art. 22 alin. 1 c.pr.pen ,, hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvâr?it-o şi a vinovăţiei acestuia ,,.

Hotărârea definitivă a instanţei penale, în accepţiunea acestui text , este hotărârea cu care se finalizează un proces penal de către instanţele de judecată investite de parchetul competent prin actul de trimitere în judecată, proces în cadrul căruia părţile vătămate sub aspect civil au posibilitatea şi cadrul procesual să se constituie părţi civile, să-şi poată formula pretenţii şi administra probe în dovedirea acestora, pe aceleaşi temeiuri de drept pe care îşi pot întemeia şi o acţiune civilă pe cale separată.

Art. 22 de la data edictării lui a avut ca obiect hotărârea definitivă a instanţei penale pronunţată în cadrul procedurii care formează obiectul titlului II ,,Judecata,, iar nu în cadrul titlului I ,,Urmărirea penală,, în care rolul instanţei de judecată este limitat la verificarea soluţionării plângerii penale formulate în cadrul procedurii art. 278 indice 1 c.pr.pen. şi care se finalizează cu o soluţie de respingere sau de admitere a plângerii persoanei vătămate, iar nu cu o eventuală soluţie de achitare sau de condamnare.

Prin urmare, motivarea recurentului în sensul că sentinţa penală nr. 43 din 12.01.2011 prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva Rezoluţiei din 23.01.2009 are autoritate de lucru judecat nu poate fi primită deoarece autoritatea de lucru judecat priveşte o judecată penală finalizată cu o hotărâre definitivă prin care instanţa penală pronunţă una din soluţiile prev. de art. 343-348 c.pr.pen în compunerea legală reglementată pentru judecata în fond, apel, recurs, judecată al cărui obiect constă în existenţa faptei şi a vinovăţiei făptuitorului, stabilirea pedepsei, repararea pagubei, ori, obiectul hotărârii penale în procedura art. 278  indice 1 c.pr.pen. , cazul în speţă, este plângerea părţii vătămate împotriva rezoluţiei nr. 1165/P/2008 din 23.01.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de N.A.S. în temeiul art. 10 lit. a care nu conferă cadrul procesual al rezolvării unei acţiuni civile, decât dacă, în caz de admitere, judecătorul desfiin?ând rezoluţia reţine cauza spre judecare ceea ce nu este cazul în speţă, plângerea formulată de petenta R.A. fiind respinsă.

Aşa fiind excepţia este neîntemeiată şi va fi respinsă.

În ceea ce priveşte recursul tribunalul având  în vedere motivele invocate şi disp. art. 304 şi 304 indice 1 constată că este fondat şi îl va admite pentru următoarele considerente :

Art. 278 indice 1 alin. 11 c.pr.pen dispune textual că ,,În situaţia prev. de alin. 8 lit.a, persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se  redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul din cazurile prevăzute de art. 10 ,,.

În situaţia dedusă judecăţii Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Severin a fost sesizat de către partea vătămată R.A., la data de 22.02.2012, cu plângerea împotriva numitului N.A.S. pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvâr?irii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în contrafacerea semnăturii de pe contractul de împrumut cu gaj general încheiat la data de 30.08.2006 .

Prin rezoluţia parchetului din 18.10. 2012 s-a constatat că în cauză, deşi prin rezoluţia din 23.01.2009, din dosarul cu nr. 1165/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin se dispusese neînceperea urmăririi penale faţă de numitul N.A.S. în temeiul art. 10 lit. a – fapta nu există -, sunt incidente disp. art. 278 indice 1 alin. 11 c.pr.pen. întrucât  a apărut o împrejurare nouă constând  în  expertiza grafică extrajudiciară efectuată de persoana vătămată R.A. la data de 31.10.2011.

De asemenea, s-a constatat că a intervenit cazul prev. de art. 10 alin. 1 lit. g c.pr.pen care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale şi prin urmare s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi sesizarea Judecătoriei Dr. Tr. Severin în vederea desfiinţării înscrisului.

Deşi sesizarea vizează desfiinţarea înscrisului, iar în considerentele rezoluţiei procurorului se apreciază că înscrisul intitulat ,,contract de împrumut cu gaj general, datat 30.08.3006,, reprezintă un fals, tribunalul constată că instanţa de fond a fost sesizată cu cercetarea falsului pe cale incidentală în temeiul prev. de  art. 184  c. pr. civ.

Potrivit art.184 c.pr.civ. ,,când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă prin orice mijloace de dovadă,,.

Plecând de la aceste dispoziţii legale se apreciază astfel că în mod greşit instanţa de fond a respins prin încheierea din 5.02.2013, proba cu expertiză criminalistică cu motivarea că a fost efectuată o astfel de expertiză în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, încălcând dispoziţiile legale susmenţionate care obligă instanţa să cerceteze falsul prin orice mijloc de dovadă .

Se reţine aceasta cu atât mai mult cu cât există două expertize criminalistice au concluzii opuse astfel că în cauză se impunea efectuarea unei expertize judiciare, expertiză care să stabilească dacă semnătura de pe contract a fost executată de R.A.

Faţă de aceste considerente se apreciază că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului fiind necesare administrarea de probe noi astfel că, în temeiul art. 312 alin 3 c.pr.civ., recursul va fi admis, se va casa sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare instanţei de fond .

Domenii speta

Spete similare