Despăgubiri

( Tribunalul Mehedinţi - d.c.461/R/11.04.2012)

Prin cererea înregistrată  pe  rolul  Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la  data  de 06.12.2011 sub nr 18010/225/2010, reclamanta D.E., a formulat  cerere de chemare în judecată  împotriva pârâtei Primăria comunei  Bîlvăneşti, solicitând instanţei  de judecată  ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să  se dispună  obligarea pârâtei  la  despăgubiri  pentru  degradarea iremediabilă  şi  totală  a imobilului situat  în comuna Bâlvăneşti, sat Bâlvăneşti (casă  de locuit  în suprafaţă  de  62 mp)  având următoarele  vecinătăţi: la  răsărit cu  canalul  de scurgere  a apei  pluviale şi  drumul  comunal, apus E. I.,  miazăzi D.E. şi  la  miazănoapte P. G.; restituirea fructelor (chirie)  de la  data  cererii de revocare a contractului de donaţie, aferente  imobilului  clădire, aşa  cum a fost acesta  identificat  mai  sus  şi  imobilului teren în suprafaţă  de 291,15 mp în valoare de 1000 lei; daune morale  în cuantum  de 5000 lei;  cu  cheltuieli  de judecată (constând în taxa de timbru, timbru  judiciar, onorariu avocat, expertiza, cheltuieli  legate  de audierea martorilor, cercetare judecătorească etc).

A motivat că în data  de 24.01.2001, reclamanta  D. E.  a donat  pârâtei  P. B., în baza  contractului de donaţie autentificat sub nr 220/24.01.2001 de către BNP S.E., un imobil (teren şi  construcţie) pentru  a fi  renovat  şi  utilizate  în continuare ca şi  dispensar uman sătesc, în memoria  părinţilor  săi.

Imobilul era compus din teren în suprafaţă de 291,15 mp, casă  în suprafaţă  de 62 mp, care a fost  avariată  în urma unui  incendiu, în anul  1994.

A mai  arătat  că  prin actul  de donaţie  a arătat  că  face  această  donaţie în memoria  părinţilor săi  adoptivi, gospodari  de cinste ai  comunei, cu  obligaţia  pentru  donatară  de a lua  toate măsurile  posibile pentru  amenajarea imobilului  şi  reinstalarea dispensarului uman comunal  în această  clădire.  Din momentul  donaţiei  şi  până  în momentul  revocării acesteia (octombrie  2010) pârâta nu numi  că  nu  a utilizat imobilul  în scopul  impus de sarcină dar  a asistat  pasiv la  la degradarea  continuă  a acestuia, nu  a luat măsuri  pentru  conservarea sa, nu  a manifestat în nici un fel la  atitudinea unui  bun proprietar.

În data de 02.07.2010, reclamanta a solicitat instanţei de judecată  revocarea contractului  de donaţie (dosarul  nr. 9381/225/2010 al  Judecătoriei  Dr. Tr. Severin).

În data  de 09.08.2010 reclamanta arată că  a înstrăinat drepturile sale  litigioase, fiicei  sale  D.  A. D. a  iar în data  de 25.10.2010, instanţa  de judecată a pronunţat  sentinţa  civilă nr 5530  în dosarul  nr . 9381/225/2010, admiţând acţiunea formulată  de reclamantă  şi  dispunând revocarea  contractului  de donaţie  autentificat  l a BNP S.  E.  sub nr 220/24.01.2001.

Instanţa de judecată reţinând că : ” din întâmpinarea depusă de pârâtă  se constată  că  acesta recunoaşte în totalitate pretenţiile  reclamantei,nu  a luat nicio  măsură  în vederea reabilitării construcţiei  grav afectate de incendiul  din 1994, mai  mult nici  nu  a înregistrat  contractul la  instituţia pârâtă, preferând să  rămână  în pasivitate”.

Referitor  la acordarea daunelor  morale, reclamanta arată  că  pârâta a asistat din momentul donaţiei  şi  până  la revocarea acesteia la  degradarea continuă  a acesteia, nu  a luat  măsuri  pentru  conservarea sa, nu  a manifesta  în nici un fel atitudinea unui  bun proprietar (fapt  recunoscut de către acesta  în dosarul  cu  privire la  revocarea donaţiei).

Atitudinea pasivă  a primăriei  prin reprezentanţii  săi  a făcut  ca până  în prezent, la  9 ani din momentul  donaţiei , nu numai  că  nu  a luat  nicio  măsură  de reamenajare a imobilului dar  clădirea este  iremediabil  degradabilă, devenind astfel  o  ruină. 

În concluzie reclamanta  a arătat  că  solicită admiterea acţiunii,  obligarea pârâtei  să-i  plătească  despăgubiri pentru  degradarea totală  şi  iremediabilă a imobilului, fructe civile  de la  data  cererii de revocare, daune morale  cheltuieli  de judecată, ocazionate  cu  acest  proces.

În drept cererea a fost motivată  pe  disp.  Codului civil şi  Codului  de procedură  civilă (art 813 şi urm. C civ, art  82 coroborat  cu  112 şi  urm, art  274 CPC).

În dovedirea acţiunii  a solicitat  administrarea probei  cu  înscrisuri  şi  proba testimonială.

La  dosar  a depus  taxa de timbru  în valoare de 371 lei,  şi  timbru  judiciar  în valoare de 1,5 lei, planşe  foto ale imobilului (ruinei) din decembrie  2010-8 foto/4 planşe iar la  data  de  24.02.2011 a completat taxa de timbru  cu  suma de 333 lei. 

La  data  de  19.01.2011 reclamant a depus  la  dosar  cerere  precizatoare arătând că  prin actul  de vânzare-cumpărare  din 2011 a înstrăinat  drepturile  sale  litigioase din acest  dosar (despăgubiri  pentru  degradarea iremediabilă  şi  totală  a imobilului şi  restituirea fructelor) numitei  D.  A., precizând totodată  că în ceea ce priveşte  acordarea daunelor  morale  îşi  menţine calitatea de reclamantă.

A mai  arătat  că  probează  susţinerile  sale  cu mijloace de probă  admise de lege, inclusiv administrarea probei  testimoniale.

A solicitat  judecarea cauzei  în lisă.

La  dosar  a depus, în copie,:  contractul  de vânzare-cumpărare drepturi  litigioase autentificat  de BNP  G.  V. prin  încheierea nr 11/04.01.2011, sentinţa  civilă  nr 5530/25.10.2010, planşe  foto. 

La data  de 14.02.2011, reclamanta  a depus la  dosar  lista  cu teri  martori: G.C. ,  G. şi  L. D., menţionând că  se obligă  să  le  asigure prezenta în instanţă  în vederea audierii  acestora.

De asemenea s-a luat  act  că  reclamanta  a depus  în copie diploma de licenţă a numitei  D. D.A. D., certificat  naştere seria  NL nr 451434, concluzii  scrise formulate  de reclamanta D.  E., prin care a solicitat  admiterea acţiunii aşa  cum a fost  formulată  şi  precizată, însoţită de un set  de înscrisuri:  schiţă  amplasare imobil (serviciu proiectare-Prefectură Mehedinţi, 199), planşa 1 fotografie imobil  înainte de preluarea abuzivă  de către stat, planşa  3 fotografii  al e imobilului din 2010 (moment  donaţie) sentinţa  civilă nr 5530/25.10.2010 a Judecătoriei  Dr  Tr  Severin, investită  cu  formulă  executorie. 

La termenul din data  de 21.02.2011, s-au  depus  la  dosar precizări  formulate de D. A. D. prin care a arătat, referitor  la daunele  materiale, că  donatara a primit  de la reclamanta donatoare, în anul  2001 un teren  de aproximativ 300 mp  şi  o  construcţie cu  suprafaţa de 124 mp:  demisol ( 62,04 mp)+ parter (62,04 mp) = 124 mp  construcţii. În 2010 donaţia  a fost  revocată  , reclamanta donatoare a primit  înapoi terenul şi  câteva ziduri, rămase din construcţie, această  situaţie  fiind confirmată  de înscrisurile  depuse la  dosar, planşele  foto.

Cum imobilul  construcţie  nu  mai  exista, se arată  că  reclamanta  a solicitat primăriei  să  o înregistreze doar  cu  terenul  pentru plata impozitului şi  să  i  se emită  adeverinţa  ca imobilul  construcţie  nu  mai  există.

De asemenea, mai  arătă  că  valoarea despăgubirilor  este mult mai  mare decât suma de 10.000 lei  fiind vorba despre o  suprafaţă de 120 mp construiţi, motiv pentru  care solicită  suplimentarea timbrării în raport şi  de depoziţiile  martorilor. 

La  dosar  a depus: cerere  adresată  primarului comunei  Bâlvăneşti, s.civ 5530/25.10.2010, pronunţată de Judecătoria Dr Tr Severin în dosarul nr 9381/225/2010, contract încheiat în anul 1946 de către Primăria Bâlvăneşti, adresa nr 30/31/01.1990 eliberată de către Consiliul Local Bâlvăneşti, înrâmpinare formulată în dosarul nr 489/27.05.1994, Hotărârea Comisia pentru  aplicarea Legii 112/1995 a Judeţului Mehedinţi (1928/31.03.2002), proces-verbal nr 242/17.05.2000 încheiat de Primăria Bâlvăneşti (predare imobil), Consiliul  Local Bâlvăneşti nr 30/1990-închiriere imobil, contract închiriere imobil (24.10.1941), adresă Primărie Bâlvăneşti nr 359/2011, contract  de donaţie  autentificat  prin încheierea de autentificare nr 220 de către BNP S.  E..

În apărare, Primăria  comunei  Bâlvăneşti , prin apărător  B. C.,  a formulat  întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată  a acţiunii formulate de către reclamantă; cu  cheltuieli  de judecată.

Referitor  la  primul  petit  solicitat  de reclamantă, pârâta a solicitat  ca instanţa  să pună  în vedere  reclamantei  să  evalueze  despăgubirile solicitate  şi  să  timbreze  la  această  valoare.

A motivat  că  prin solicitarea de despăgubiri  pentru  „degradarea iremediabilă  şi  totală” a unui  imobil  pe  care  reclamanta l-a preluat  în  anul  2000 în această  stare , este evident  că  reclamanta  urmăreşte să-şi  mărească  patrimoniul  în mod nejustificat, degradarea „iremediabilă  şi  totală” nefiind imputabilă  Primăriei  Bâlvăneşti.

Cu ocazia formulării cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul  dosarului nr.  9381/225/2010, pârâta , arată  că  a luat  la  cunoştinţă  că  în anul  2001, între reclamanta D.  E.  şi  pârâta Primăria  Bâlvăneşti, prin primar,  R.  C.  s-a încheiat  contractul  de donaţie  autentificat  sub nr 220/24.01.2001, astfel  că  pârâta a luat  cunoştinţă  de conţinutul  acestuia doar în cadrul  dosarului anterior  menţionat, contractul  nefiind înregistrat  la instituţia  pârâtă şi  neavând autorizaţia  consiliului local, astfel  că  bunul ce a făcut  obiectul  donaţiei nu  a intrat  în patrimoniul  comunei  Bâlvăneşti. In cazul  donaţiilor  cu  sarcină  , acestea sunt nule  absolut  dacă  nu  au  fost  acceptate în condiţiile  prevăzute  de lege. 

Potrivit  art  811 şi  817 C.civ precum  şi  prevederilor art 82 din Legea 69/1991 republicată şi  respectiv art 123 alin 3 din Legea 215/2010 – donaţiile şi legatele de bunuri  cu  sarcini  pot  fi  acceptate  numai  cu  aprobarea  consiliului local  sa, după  caz  a Consiliului  Judeţean, cu  votul  a 2/3 din numărul  membrilor acestuia. 

Primarul R. C. a înceheiat  contractul  de donaţie  fără  aprobarea consiliului  local, fiind lovit  de nulitate, motiv pentru  care pârâta a fost  de acord să  se constate nulitatea acestuia , aşa  cum rezultă  din s.civ 5530/25.10.2010.

Referitor la imobilul, care a făcut obiectul contractului de donaţie pârâta  formulat  următoarele  precizări:

Iniţial  imobilul  a fost  folosit  în baza unei  convenţii  între primărie  şi  autorul reclamantelor, în anul  1953 a fost instalat  dispensarul  comunal  uman, iar în anul  1959 clădirea a fost  cumpărată  la insistenţele proprietarului  de atunci  cu  suma de 26.000 lei achitată  până  în anul  1960, suma  ce a fost procurată  prin contribuţia  cetăţenilor. 

În anul  1994 reclamanta  şi  mama  sa adoptivă, P. A. au  chemat în judecată Comisia Locală Bâlvăneşti şi  Direcţia  Sanitară  Mehedinţi într-o  acţiune în revendicare prin care au  revendicat  dispensarul motivând că  acest  imobil a fost  preluat abuziv de la  autorul  acestora. 

Prin sentinţa civilă  nr 6413/20.06.1994 definitivă  şi  irevocabilă Judecătoria Dr Tr Severin a respins  acţiunea reclamantelor, reţinând că  imobilul  a aparţinut autorului  acestora  P. D. şi  că  în anul  1995 a fost înstrăinat  autorităţilor  locale şi  folosit  de aceştia  în mod  continuu, neîntrerupt, public şi  sub nume de proprietar de peste  30 de ani dovedind astfel  proprietatea  (sentinţa  nr 6413/1994)

În 1994 clădirea a suferit un incendiu de proporţii fiind grav avariată. În perioada de după  incendiu  a existat din partea  autorităţilor de atunci  o  iniţiativă de reabilitare a clădirii însă  acesta nu  a fost  finalizată.

În anul  2000, cu  concursul  fostului  primar, R. C., reclamanta  a obţinut  în temeiul  Legii  112/1995 restituirea imobilului.

La  data preluării imobilului de către reclamantă, aceasta  se afla  în stadiul de ruină, suferind, pe  lângă  incendiul  din anul  1994 şi degradări  cauzate  de trecerea  timpului.

În anul  2001 acelaşi  primar  fără  să  obţină  avizul  de acceptare a donaţiei  din partea Consiliului  Local, aşa  cum prevede legea, a semnat  un act  de donaţie cu  sarcină  în calitatea sa de primar, act  de donaţie  pe  care  nici  măcar ulterior nu l-a adus la  cunoştinţa organului administrativ şi  nici nu  a solicitat  avizul  acestuia, acest  contract  nefiind înregistrat  în evidenţele  primăriei. 

Astfel  că  atâta  timp  cât reclamanta a preluat  imobilul  în stadiul  în care se află şi  în prezent, iar  acest  imobil nu  a intrat  după  data  de 24.01.2001 în patrimoniul pârâtei, nu  poate fi  imputată  vreo  culpă cu  privire la  degradarea acestui  imobil. Reclamanta nu  poate pretinde despăgubiri pentru  degradarea imobilului  din moment  ce imobilul  era degradat  la  data  încheierii contractului de donaţie aşa  cum  rezulta  din cuprinsul  acestui  act.

Mai  mult nici  nu  a fost  stipulat vreun termen  până  la  care urma să  fie  îndeplinită  sarcina iar reclamanta  din anul 2001 şi  până  la  data  când  a solicitat  revocarea donaţiei  nu  a solicitat donatarei să-şi  îndeplinească sarcina, iar dacă  ar  fi  dorit  ca „în memoria  părinţilor  adoptivi” să  se realizeze acele  contracte  stipulate în contractul  de donaţie, cu  siguranţă că  nu  ar  fi stat  în pasivitate atâta  timp şi  ar fi  solicitat  executarea sarcinii. 

Prin solicitarea acestor despăgubiri reclamanta urmăreşte  să-şi mărească  în mod nejustificat  patrimoniul  .

Referitor la al doilea petit, de restituire a fructelor  de la  data cererii  revocării contractului de donaţie , bunul  respectiv nu  a intrat  după  anul  2000 în proprietatea sau posesia pârâtei iar reclamanta  nu  a fost  împiedicată în vreun fel  să  folosească  imobilul, astfel  ca si  acest capăt de cerere este neîntemeiat.

Cu  privire la  ultimul  petit, pârâta arată  că  şi  acesta este  neîntemeiat.

Reclamanta  invocă  în mod tendenţios memoria părinţilor adoptivi şi  suferinţa acestora şi  abuzurile suferite de aceştia, în condiţiile în care, aşa cum pârâta a arătat, imobilul  nu a fost preluat  abuziv, acesta fiind cumpărat  de la  autorul  reclamantei  prin contribuţia comună  a cetăţenilor comunei  (aşa  cum rezultă  din s.civ nr 6413/1994)

În concluzie,  a solicitat respingerea cererii  de chemare în judecată, cu  cheltuieli  de judecată.

În apărare a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul  reclamantei, şi  proba testimonială  cu martorii B.  D. şi  P. I., precum şi  orice mijloace permise de lege. 

La  dosar  a depus un set  de înscrisuri:  cerere formulată  de D. A.D.şi adresată primarului  comunei  Bâlvăneşti, sentinţa  civilă  nr 6413/20.06.1994 pronunţată  de Judecătoria  Dr Tr Severin, decizia  civilă  nr 1614/17.02.1997 pronunţată  de Curtea de Apel  Craiova, adresa nr. 758/14.04.2011 emisă de Primăria Bâlvăneşti, extras copie filă din registrul de înregistrare a Hotărârilor C.L. Bâlvăneşti, extras copie filă din registrul de intrare-ieşire al Primăriei Bâlvăneşi.

La  termenul  din data de 21.02.2011 numita D. A. D. a formulat cerere de intervenţie  în interes propriu arătând că  este  fiica reclamantei şi că  a dobândit  prin contractul  de vânzare-cumpărare autentificat  prin nr încheierea nr 21/04.01. la  BNP  G.  V., drepturile  litigioase în ceea ce priveşte  daunele  privind degradările  iremediabile  ale imobilului şi  restituirea fructelor.

Tot  la  acest  termen  instanţa  admis excepţia lipsei  calităţii procesual  active a numitei  D. A. D. în ceea ce priveşte  cererea privind despăgubirile  pentru  degradările  iremediabile şi  restituirea fructelor,excepţie  ce a fost  invocată  de pârâtă  prin apărător.

În scop  probator, instanţa  a administrat  proba cu  înscrisurile  la  dosar,  a audiat martorii  G.A.(f. 67), G. C.. (f. 68), L.  D.. (f.69), B.  D..  (f. 80), B.  G. (f.82) P. I. (f.  83),  s-a administrat  proba cu  interogatoriul  reclamantei  D. E. (f.  72), R.  C. (f.  122).

De asemenea s-a administrat  proba cu  expertiza  tehnică  de specialitate, stabilindu-se ca obiective: 1. să  se identifice imobilul  în litigiu (teren şi  clădire) situat în intravilanul comunei Bâlvăneşti  compus din teren în suprafaţă  de 291,15 mp şi o casă construită în suprafaţă  de 62 mp, aflată  pe  terenul  de mai  sus având urmatorii  vecini; la rasarit – canal scurgere ape pluviale  şi  drum comunal, la apus- E. I., la miazăzi- D. E. şi miazănoapte: P.G.2. să se stabilească starea imobilului clădire la momentul efectuării donaţiei respectiv 24.01.2001 şi la  momentul  actual, urmând a fi  evaluată împreună  cu  terenul în funcţie de aceste două  momente.3. să se stabilească dacă  imobilul clădire  a suferit degradări iremediabile şi  totale, cauza acestor degradări  şi  vechimea acestora.4. să  se stabilească  dacă de la  data  efectuării donaţiei şi  până  la revocarea acesteia,  imobilul  clădire  a suferit degradări iremediabile şi totale,iar în caz afirmativ,  cui aparţine culpa acestora  şi  evaluarea degradărilor.5. să  se stabilească  contravaloarea lipsei  de folosinţă a imobilului  teren şi clădire de la data  efectuării donaţiei, 24.01.2001  până  la data introducerii pe  rolul instanţei  a cererii de revocare a contractului de donaţie  ce a făcut obiectul dosarului nr.5381/225/2010 a Judecătoriei  Dr. Tr. Severin, 02.07.2009.

Expertiza  a fost  efectuată  de expert  I. C. V. iar  la termenul din data de 05.09.2011 apărătorul  pârâtei  a formulat  obiecţiuni  la  obiectivele  2,4  5, respectiv :  să  se stabilească starea imobilului clădire la momentul efectuării donaţiei respectiv 24.01.2001 şi la  momentul  actual, urmând a fi  evaluată împreună  cu  terenul în funcţie de aceste două  momente; .să se explice modul de calcul al contravalorii degradărilor stabilite prin expertiză; să se precizeze criteriile care au stat la baza stabilirii lipsei de folosinţă.

La  data de 09.11.2011, intervenienta  D.  A. D. a formulat obiecţiuni  la  raportul  de expertiză efectuat  de expert  I. C. V.  acestea fiind susţinute  oral în faţa instanţei  şi  consemnate în încheierea din şedinţa  publică  din data  de 21.11.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 6200/2011 Judecătoria Drobeta Turnu Severina  respins acţiunea precizată formulată  de reclamanta D.E., având ca obiect „acordare daune morale”, a admis în parte  acţiunea  formulată  de intervenient D.  A. D. şi a obligat  pârâta la plata  către intervenientă  a sumei  de 6971 lei , reprezentând contravaloarea degradărilor  suferite  de imobilul  donat şi  a sumei  de 32756 lei  reprezentând contravaloarea lipsei  de folosinţă  a imobilului  donat  pentru  perioada 24.01.2001 până  la  data  revocării  donaţiei. 

A reţinut că reclamanta a donat un imobil compus din casă de locuit în suprafaţă de 62 mp. şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 291,15 mp. pârâtei în anul 200, în memoria părinţilor săi adoptivi, cu obligaţia pentru pârâtă  de a lua toate măsurile în vederea amenajării imobilului şi  reinstalării dispensarului uman comunal, fiind revocată donaţia pentru neîndeplinirea sarcinii prin sentinţa civilă nr. 5530/25.10.2010, pronunţată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

S-a mai reţinut că pârâta se află în culpă cu privire la neexecutarea sarcinii stipulate  în contractului de donaţie, conform expertizei efectuată în cauză de expertul I. C., imobilul a suferit degradări ca urmare a neexecutării lucrărilor de reparaţii şi neutilizării acestuia în cuantum de 6971 lei, iar lipsa de folosinţă a imobilului  teren şi clădire pentru perioada 24.01.2001- 02.07.2009 în cuantum de 32756 lei, aceste sume reprezentând prejudiciul material suferit de donatoare.

S-a mai reţinut că pârâta va fi obligată la plata acestor sume către intervenientă, în baza contractului  de vânzare-cumpărare nr. 21/2011 prin care reclamanta a înstrăinat drepturile litigioase constând în daune materiale din acest dosar.

Cu privire la daunele morale s-a apreciat că în raport de probele administrate în cauză,  reclamanta nu a suferit un prejudiciu nepatrimonial  constând în profanarea  memoriei părinţilor săi adoptivi ca urmare a neîndeplinirii sarcinii donaţiei de către pârâtă.

În termen legal  reclamanta a declarat recurs criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut că s-a apreciat eronat de către instanţa de fond,  situaţia de fapt şi de drept, a fost greşit interpretată şi aplicată legea, nu s-a pronunţat pe probele administrate pentru dovedirea prejudiciului moral,  s-a reţinut greşit calitatea de avocat a reclamantei D A. D.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că prejudiciul psiho-afectiv suferit constă în jignirile grave aduse acesteia şi părinţilor săi, în contextul unei donaţii cu sarcină exclusiv in memoriam, suferinţa gravă generată de starea în care se află casa ,ajunsă groapa de gunoi a autorităţilor, prejudiciu generat şi de grava atingere adusă încrederii în autorităţi .A solicitat admiterea recursului , casarea sentinţei, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată şi precizată , în sensul acordării sumei de 20.000 lei ,cu titlu de daune morale , actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda BNR.

Pârâta a declarat recurs ,susţinând că instanţa de fond nu a motivat respingerea apărărilor sale, că s-a donat o ruină, sarcina impusă prin donaţie fiind împovărătoare pentru comunitatea locală,, că s-au ignorat concluziile raportului de expertiză suplimentar, terenul şi construcţia având la 24.01-2001 valoarea de 1523 lei, la data efectuării expertizei – 5104 lei( conform răspunsului de la punctul 3 din raportul suplimentar), degradările suferite de imobil de la data  de 24.01.2001 până în prezent  fiind de 1394 lei, iar lipsa de folosinţă  pentru perioada 24.01.2001-02.07.2009 este de 14472 lei.

A mai arătat că reclamanta  a solicitat restituirea fructelor de la data  cererii de revocare a contractului  însă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut  şi a dispus  plata contravalorii lipsei de folosinţă  pentru perioada 24.01.2001 până la data formulării cererii de revocare a donaţiei, că nu s-a avut în vedere de către instanţă  termenul general de prescripţie de 3 ani, că probatoriul a fost analizat părtinitor.

Pârâta a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei  în sensul respingerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată, în subsidiar solicitând modificarea sentinţei  dacă se va reţine  culpa sa, în sensul de a omologa raportul de expertiză suplimentar.

Intervenienta a declarat recurs  susţinând că  sentinţa este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a pronunţat cu privire la despăgubirile datorate de pârâtă pentru prejudiciul material dovedit generat de ridicarea materialelor de construcţie recunoscută de către pârâtă şi dispariţia materialelor de construcţie (minus petita),  a încălcat prevederile legale  reţinând greşit perioada pentru care s-au acordat despăgubiri (24.01.2001- 02.07.2009 în loc de  24.01.2001-15.11.2010), instanţa nu s-a pronunţat  cu privire la cheltuielile de judecată solicitate şi dovedite (minus petita), reţinând în mod greşit aspecte vizând calitatea sa în dosar, făcând o greşită interpretare a legii.

În dezvoltarea motivelor de recurs intervenienta a arătat că  s-a făcut dovada  prejudiciului material şi a elementelor răspunderii civile delictuale, fapta prejudiciabilă a pârâtei constând în neexecutarea sarcinii donaţiei, vinovăţiei pârâtei, legăturii de cauzalitate, însă nu s-a pronunţat instanţa cu privire  la materialele de construcţie  deşi prejudiciul a fost probat, că deşi a solicitat să ceară expertului recalcularea sumei pentru perioada  solicitată, respectiv  de la momentul încheierii contractului de donaţie până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de revocare a donaţiei, că a depus documente  pentru dovedirea cheltuielilor de judecată - taxă timbru, cheltuieli deplasare, cheltuieli xerox, etc., în mod greşit nu au fost acordate, fiind reţinută eronat calitatea sa de avocat, deşi este reclamant-intervenient.

La data de 17.02.2012 prin serviciul registratură  s-au depus de către  reclamantă şi intervenientă precizări prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei,concluzii scrise şi note de şedinţă.

Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine că în temeiul Legii nr. 112/1995, i s-a restituit în natură reclamantei, în calitate de moştenitoare a autorului P. D., imobilul situat în intravilanul comunei Bîlbăneşti, compus din casă de locuit  şi terenul aferent  în suprafaţă de 291,15 mp.

Imobilul a fost donat pârâtei prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 220/24.01.2001( fila 127 ds. fond) , în memoria părinţilor săi adoptivi, cu obligaţia pentru donatară de a lua toate măsurile posibile pentru amenajarea imobilului şi reinstalării dispensarului uman comunal în această clădire.

Din cuprinsul contractului de donaţie reiese că la data încheierii acestuia imobilul era avariat din cauza unui incendiu de proporţii  în 1994,  clădirea degradându-se progresiv  timp de 7 ani, devenind un focar de infecţie pentru comunitate şi adăpost pentru reptile, conform susţinerilor  donatoarei menţionate în contract.

Aceste susţineri se coroborează cu precizarea intervenientei din 21.02.2011, din care rezultă că la data donaţiei tavanele erau dărâmate, planşele fotografice depuse de reclamantă ( fila 48) şi constatările expertului desemnat în cauză .

Prin urmare,clădirea ce a făcut obiectul donaţiei , la data preluării de către donatară se afla în stadiul de ruină, atât din cauza incendiului din 1994, cât  şi  a degradărilor suferite în perioada celor 7 ani, până la încheierea contractului de donaţie.

Pentru neexecutarea sarcini de către donatar, contractul a fost revocat prin sentinţa civilă nr. 5530/2010 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, astfel că ,în conf. cu disp. art.830 c. civ. donaţia s-a desfiinţat cu efect retroactiv, deci, imobilul a revenit în proprietatea donatoarei.

În doctrină s-a statuat că se pot aplica sancţiunile specifice contractelor sinalagmatice, respectiv obligarea donatarului culpabil la acoperirea prejudiciului suferit de donator ca urmare a neexecutării condiţiilor pentru care s-a încheiat contractul de donaţie.

În speţă, donatoarea a solicitat obligarea pârâtei la despăgubiri pentru degradarea iremediabilă şi totală a imobilului şi restituirea fructelor (chirie ) aferente imobilului dar şi daune morale pentru suferinţa cauzată de donatar prin atitudinea pasivă şi pătarea memoriei părinţilor săi.

Ori, din probele menţionate mai sus rezultă fără echivoc că pârâtei  i s-a donat imobilul  în stare avansată de degradare, probatoriu ignorat de către instanţa de fond,cu consecinţa de a reţine o stare de fapt eronată şi de a admite cererea, inclusiv pentru lipsa de folosinţă ,respectiv chirie, deşi  expertul a menţionat  că nu mai putea fi utilizată , fiind o ruină, decât dacă ar fi reconstruită din nou. 

Aşa fiind, apreciind că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte, în conf. cu disp. art. 312 c. pr. civ., urmează a admite recursul, a modifica sentinţa şi a respinge acţiunea având ca obiect despăgubiri materiale.

Pentru aceleaşi considerente , instanţa apreciază că susţinerile recurentei -interveniente vizând prejudiciul material nu  pot fi reţinute , iar  criticile vizând nepronunţarea  instanţei de fond cu privire la c/val. materialelor de construcţie dispărute din culpa pârâtei sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că în conformitate cu principiul disponibilităţii prev. de disp. art.129 alin. 6 c. pr. civ., instanţa hotărăşte numai asupra obiectului cererii dedusă judecăţii .

Nici susţinerea  recurentei potrivit căreia s-a reţinut greşit calitatea sa de avocat ,nu poate fi reţinută, din încheierea de şedinţă din data de 21.02.2011 rezultând că aceasta a depus cerere de intervenţie în interes propriu,  încuviinţată în principiu, fiind conceptată la termenele următoare  în  calitate de intervenientă astfel că ,eroarea strecurată în încheierea de amânare a pronunţării din 21.11.2011,privind consemnarea sa ca avocat al reclamantei,  poate fi îndreptată de instanţa de fond , în temeiul art. 281 c. pr. civ.

Faţă de soluţia de admitere a recursului pârâtei, instanţa apreciază că nu se mai impune examinarea criticilor recurentei- interveniente ce se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată, urmând a respinge recursul ca nefondat. 

Cum soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de acordare de daune morale este legală şi temeinică, apreciind în mod corect că  aceasta  nu a suferit un prejudiciu moral constând în profanarea memoriei părinţilor săi ca urmare a neîndeplinirii sarcinii donaţiei de către pârâtă, urmează a respinge şi recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

În temeiul art. 274 c. pr. civ., urmează a fi obligate cele două recurente către recurenta –pârâtă  la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1175 lei, reprezentând taxă de timbru .

Domenii speta

Spete similare