Contestaţie decizie de sancţionare

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.1873 din 2.04.2008 d-na A.C. a contestat dispoziţia de sancţionare cu avertisment scris nr.10037/10.03.2008 emisă de SC A. – Ţ. Societate de administrare a fondurilor de pensii facultative SA Bucuresti.

În motivarea acţiunii sale, contestatoarea a arătat că această dispoziţie este lovită de  nulitate absolută întrucât angajatoarea nu a indicat instanţa competentă căreia trebuie să i se adreseze  având în vedere că lucrează în delegaţie la punctul de lucru din Bacău iar contractul de muncă este înregistrat la ITM Bucureşti.

În subsidiar, a solicitat contestatoarea anularea deciziei arătând că i se impută nerespectarea unor circulare care nu i s-au comunicat niciodată precum şi neîndeplinirea corespunzătoare  a unor atribuţii de serviciu în condiţiile în care nu i-au fost aduse la cunoştinţă atribuţiile prin fişa postului. Pe de altă parte, a fost sancţionată în timp ce se afla în concediu medical.

Motivând în drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art.268 alin.(2) lit.f) din Codul muncii iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (f.5-28, 184,185) solicitând, totodată, a se pune în vedere intimatei să depună la dosar dovada comunicării circularelor şi a deciziei de nerespectarea cărora pretinde că se face vinovată precum şi fişa postului semnată de contestatoare, precum şi administrarea probei cu interogatoriul intimatei (f.162-165, 186-189) şi a probei testimoniale (fiind audiaţi martorii S.S. şi S.C. –f171,172).

Contestaţia este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în temeiul art.285 Codul muncii.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal (f.32,33), A. – T. Pensii Private Bucureşti a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată cu motivarea că prin decizia de sancţionare s-a menţionat calea de contestare pe care reclamanta putea să o urmeze iar neindicarea expresă a instanţei competente nu a condus la vătămarea în nici un mod a dreptului angajatei de a contesta decizia de sancţionare. Pe fondul cauzei, a arătat intimata că, aşa cum rezultă din nota explicativă dată în 8.02.2008, contestatoarea nu a invocat în nici un moment că nu ar fi cunoscut conţinutul circularelor III.04 şi III.13/2.04.2007, recunoscând că nu a putut să respecte aceste dispoziţii ale actelor interne, sancţiunea aplicată respectând criteriile prevăzute de art.266 Codul muncii în sensul că s-au avut în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, gradul de vinovăţie al salariatei, consecinţele abaterii precum şi comportarea generală în serviciu a salariatului.

În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri (f.34-61, 71-158, 193-195, 200-270) şi a solicitat administrarea probei cu interogatoriul contestatoarei (f.173-181).

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Prin dispoziţia nr.10037/10-03.2008 emisă de directorul de vânzări al SC A.-Ţ. Pensii Private SA Bucureşti, d-na C.A. a fost sancţionată disciplinar cu „avertisment scris”, reţinându-se că salariata se face vinovată de:

încălcarea dispoziţiilor Directorului general din deciziile nr.46/10.12.2007 şi 47/10.12.2007

încălcarea prevederilor Circularei nr.III.04/2.04.2007

încălcarea prevederilor Circularei nr.III.13/2.04.2007,

abaterea fiind de natură să afecteze bunul mers al activităţii Direcţiei vânzări şi creând premiza nerespectării prevederilor legale incidente în raport cu atribuţiile administratorului.

Potrivit art.3 lit.a) din dispoziţie termenul de depunere a contestaţiei este de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, la instanţele judecătoreşti competente (f.8,9).

Dispoziţia a fost comunicată d-nei C.A. la 14.03.2008, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul său iar contestaţia a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 2.04.2008, înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.(5) din Codul muncii, astfel încât susţinerea contestatoarei privind nulitatea dispoziţiei de sancţionare pentru neindicarea instanţei competente nu poate fi primită; dispoziţia a preluat prevederile legale cuprinse în art.268 alin.(5) din Codul muncii iar contestaţia a fost introdusă în termenul legal la instanţa competentă potrivit art.284 din acelaşi act normativ.

Nici critica referitoare la aplicarea sancţiunii disciplinare în timp ce salariata se afla în concediu medical nu poate fi primită, art.60 din Codul muncii stabilind că doar concedierea, nu şi celelalte sancţiuni, nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă.

Analizând fondul contestaţiei, instanţa constată că aceasta este întemeiată.

Intimata susţine că toate actele de a căror nerespectare se face vinovată salariata au fost aduse la cunoştinţa contestatoarei prin e-mail, iar aceasta are cunoştinţă şi de regulamentul intern al societăţii aprobat prin decizia directorului general nr.25/19.07.2007, declaraţia d-nei C.A. în acest sens fiind datată 15.09.2007 (f.37), şi că în nota explicativă dată la 8.02.2008 (f.10,11) d-na C.A. arată că în derularea activităţii de aderare a participanţilor la fondurile de pensii facultative a aplicat prevederile cuprinse în circulara nr.III.04/2.04.2007, „în măsura în care am putut să respect”, cu menţiunea că nu a fost fermă la primirea actelor de aderare de la agenţii de marketing persoane fizice pilon III, neprevalându-se, deci, de necunoaşterea acestei circulare ca urmare a necomunicării ei de către angajator.

Cu toate acestea, se observă că, deşi contestatoarea recunoaşte la interogatoriul ce i s-a luat că deciziile, circularele, notele interne care priveau activitatea sa îi sunt aduse la cunoştinţă prin e-mail, (f.175), având o astfel de adresă (f.165), acesteia i se impută nerespectarea unor dispoziţii cuprinse nu numai în circulara nr.III.04/2.04.2007 dar şi în circulara nr.III.13/2.04.2007 şi în deciziile nr.46 şi 47 din 10.12.2007, acte cu privire la care era necesar să se facă dovada faptului că i-au fost aduse la cunoştinţă contestatoarei.

În consecinţă, considerând că sancţiunea disciplinară a avertismentului scris este nejustificată, instanţa urmează a admite contestaţia şi a anula dispoziţia nr.10037/10.03.2008.

Dând eficienţă dispoziţiilor art.274 cpc, instanţa va obliga intimata să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată contestatoarei suma de 1515 lei.

Domenii speta

Spete similare