Pretentii

Decizie 1001 din 09.09.2011


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Alexandria sub nr. 1603/740/13.05.2009, reclamanta Asociatia Proprietarilor de Apartamente – Condominiul nr. 40 în contradictoriu cu pârâtul M A. a solicitat instantei de judecata ca prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 546,69 lei reprezentând cote de întretinere aferente perioadei ianuarie 2007-1prilie 2009.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 3 din blocul 256, situat pe str. Libertatii, nr. 72, Alexandria si nu a achitat cotele de întretinere aferente.

Pârâtul, desi legal citat, nu a depus întâmpinare.

În cursul cercetarii judecatoresti, instanta de fond a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Prin sentinta civila nr. 1475/11.06.2009, Judecatoria Alexandria a admis actiunea  si a obligat pârâtul la plata sumei de 546,69 lei reprezentând cotele de întretinere aferente perioadei ianuarie 2007-aprilie2009.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca pârâtul este proprietarul imobilului indicat în cererea de chemare în judecata facând parte din Asociatia  Proprietarilor de Apartamente – Condominiul nr. 40.

S-a retinut incidenta prevederilor art. 46/Legea 230/2007 conform carora toti proprietarii au obligatia de a plati lunar conform listei de plata a cheltuielilor, în avans sau pe baza de facturi emise de furnizori, cota de contributie ce le revine, iar potrivit art. 50 alin 1/Legea 230/2007 asociatia are dreptul de a actiona în justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta pârâta M. B.  M. formulând cerere de repunere în termenul de recurs. Prin cererea de recurs s-a criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie solicitându-se admiterea recursului, admiterea exceptiei lipsei capacitatii de folosinta, casarea în tot a sentintei criticate si respingerea actiunii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate de folosinta.

În esenta, s-a aratat ca pârâtul M. B. A. autorul recurentei a decedat la data de 04.06.1993, apartamentul în cauza nefiind locuit niciodata de la darea sa în folosinta. Procedura de comunicare atât a citatiei, cât si a sentintei criticate s-a realizat prin afisare , subsemnata neavând cunostinta de proces.

În dovedire a fost propusa proba cu înscrisuri.

În drept au fost invocate disp. art. 103, art. 304, 304/1  C. proc. civ..

Intimata reclamanta Asociatia  Proprietarilor de Apartamente – Condominiul nr. 40 a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat.

În motivare s-a aratat ca recurenta este decazuta din dreptul de a mai formula cerere de recurs, întrucât nu a dovedit ca a fost împiedicata de un motiv mai presus de vointa ei de a formula calea de atac în termenul legal.

A învederat intimata ca recurenta si-a însusit debitele autorului sa astfel cum atesta cererea 5 /08.03.2011, recurenta dobândind cota de 1/1 din imobilul apartament la care s-a facut referire în prezenta cauza.

Recurenta a preluat, atât pasivul, cât  si activul succesoral al autorului sau, astfel ca în calitate de proprietar al imobilului era obligata sa-si respecte obligatiile legale de plata a contributiei.

Intimata arata ca a promovat prezenta actiune împotriva pârâtului întrucât nu a avut cunostinta de decesul acestuia, faptul nefiindu-i adus la cunostinta.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 115-118 C. proc. civ..

În dovedire au fost atasate înscrisuri.

În cursul cercetarii judecatoresti a recursului a fost administrata proba cu înscrisurile noi depuse, respectiv certificat deces – f. 6, copie BI – f 7, 32 chitante – f. 16, situatie de plata – f. 17, adrese – f. 18-25, contract de construire – f. 31, declaratie pe propria raspundere – f. 34.

Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate, Tribunalul apreciaza ca recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, fata de cererea de repunere în termenul de recurs, Tribunalul apreciaza ca în cauza îsi gasesc incidenta dispozitiile art. 103 C. proc. civ. privind procedura repunerii în termenul de exercitare a caii de ataca. Conform normelor legale mai sus enuntate, partea va putea fi repusa în termenul de exercitarea unei cai de atac daca dovedeste ca a fost împiedicata de o împrejurare mai presus de vointa sa.

Împrejurarea ca procedura de citare si comunicare a  sentintei atacata a fost realizata la adresa din str. Libertatii, nr. 72, bl. 256, ap. 3, Alexandria este apreciata ca fiind o împrejurare mai presus de vointa recurentei de a exercita calea de atac în termenul legal, întrucât asa cum rezulta din copia BI al recurentei – f. 7, domiciliul acesteia este situat în str. T. V., nr. 40. Aspectul ca imobilul nu a fost niciodata locuit era cunoscut de catre intimatul reclamant, întrucât asa cum rezulta din chiar fisele de calcul existente la f. 3-4, restantele înregistrate reprezinta numai cheltuieli de întretinere a spatiilor comune si nu restante la utilitati, respectiv apa rece, gunoi si care în mod obligatoriu ar fi impus ca imobilul sa fie locuit.

Pe de alta parte chiar faptul chemarii în judecata a unei persoane lipsite de capacitate de folosinta reprezinta o împrejurarea mai presus de vointa partii de a avea cunostinta de existenta unei proces.

Pentru aceste considerente, constatând întrunite exigentele art. 103 C. proc. civ . Tribunalul va admite cererea de repunere în termen.

În ceea ce priveste motivul de recurs invocat, Tribunalul retine ca în cauza pârâtul este decedat din anul 1993 asa cum atesta certificatul de deces seria D8, nr. 267043 – f. 6 dosar recurs. Cum capacitatea de folosinta a persoanei fizice înceteaza prin moarte, în prezenta cauza pricina a purtat împotriva unei persoane fara capacitate de folosinta, astfel ca în temeiul art. 312 C. proc. civ va  admite recursul va casa în tot sentinta atacata, va admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a pârâtului, si va respinge actiunea principala ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate  procesuala activa.