Anulare proces-verbal de contravenţie

Decizie 259 din 15.03.2011


Prin decizia civila nr. 259 din 15.03.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 9447/55/2010, s-a respins recursul declarat de petent împotriva Sentintei civile nr.10377/23.11.2010 pronuntata de Judecatoria Arad în dosarul nr. 9447/55/2010.

Astfel, s-a statuat ca just a retinut instanta de fond ca mentiunile din procesul verbal contestat privind existenta faptei contraventionale în sarcina petentului au fost dovedite într-o masura suficienta de catre intimat cu plansele cuprinzând imagini printate realizate prin mijloace tehnice omologate si de catre un agent de politie rutiera atestat ca operator al echipamentului de supraveghere video a traficului rutier si de masurare a vitezei de deplasare, fata de care petentul nu a formulat si administrat contraprobe corespunzatoare, astfel încât, este cu totul lipsita de relevanta, din acest punct de vedere, obiectiunea pe care acesta a formulat-o dintr-un început, cu prilejul încheierii procesului verbal de contraventie, cum ca, în opinia sa, nu ar fi trecut pe culoarea rosie a semaforului electric.

Pe aceeasi linie de idei, corect a subliniat judecatoria ca probatiunea administrata de catre intimat în dovedirea starii de fapt retinuta în procesul verbal de contraventie se coroboreaza în mod corespunzator si cu prezumtia de legalitate si veridicitate de care se bucura actul juridic la care s-a facut referire mai înainte, conchizându-se în mod judicios ca fapta petentului, asa cum aceasta a fost descrisa de catre agentul constatator, întruneste elementele constitutive ale contraventiei indicate în drept, de catre intimat.

Nu în ultimul rând, corect a retinut judecatorul primei instante si faptul ca criticile sub aspect formal ale petentului din plângerea sa introductiva nu pot fi primite în sensul preconizat de catre acesta si care rezida din chiar demersul judiciar initiat, câta vreme absenta mentiunilor la care s-a facut referire nu pot conduce la nulitatea procesului verbal contestat în absenta dovedirii de catre petent a vatamarii pe care o invoca, în lumina prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.

Astfel fiind, este evident ca nu pot fi primite nici de catre instanta de recurs criticile aduse de catre petent sentintei si care în linii mari reprezinta o reiterare a motivelor plângerii introductive de instanta, cu atât mai mult cu cât, înca în fata judecatoriei intimatul a înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologica a cinemometrului de control rutier, precum si atestatul operatorului radar, prima instanta a fost suverana în a aprecia cu privire la utilitatea si concludenta în cauza a celorlalte înscrisuri si respectiv relatii, apreciate ca fiind necesare solutionarii cauzei de catre petent, solutionând cererea de probatiune cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor legii de procedura si coroborând în mod judicios probatiunea administrata la solicitarea intimatului cu prezumtia la care s-a facut referire deja în considerentele deciziei de fata.

În concluzie, în pofida criticilor pe care petentul le-a adus sentintei recurate, invocând motive de nelegalitate a acesteia, se impune cu necesitate concluzia ca în cauza a fost luata în calcul gravitatea mizei si pastrate drepturile la aparare ale acestuia (cauza Telfner împotriva Austriei si cauza Salabiaku împotriva Frantei), petentului asigurându-i-se dreptul la un proces echitabil.