Contestaţie în anulare. Instanţa competentă.

Contestaţie în anulare. Instanţa competentă.

Potrivit art. 429 al. 1 Cpp., „Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere”.

Soluţionarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare îi este dată spre competenţă instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă.

Prin exercitarea contestaţiei in anulare, se urmăreşte, cum este cazul în speţa dedusă judecăţii, şi desfiinţarea hotărârii pronunţate in apel.

art. 429 alin.1 Cpp

Prin sentinţa penală nr. 31 din 15.04.2014 a Judecătoriei Alexandria a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia in anulare formulată de contestatorul F.I. împotriva sentinţei penale nr.30 din 12 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Alexandria.

S-a reţinut  că această cale de atac a contestaţiei în anulare este o cale de atac extraordinară, art. 426 alin. (literele a-i) din Codul de procedură penală precizând expres şi limitativ cazurile în temeiul cărora poate fi exercitată această cale de atac extraordinară.

Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa de fond  a constatat că cererea contestatorului F.I. nu este fundamentată pe nici o dispoziţie din cele prevăzute de art. 426 alin. 1 lit. a-i din Codul de procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul F.I., arătând că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Examinând sentinţa penală apelată, Curtea a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr.30 din 12 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 4690/740/2012 s-a dispus:

În baza art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute in sarcina inculpatului F.I., din infracţiunile de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal (trei infracţiuni)  în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi infracţiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal şi art. 75 lit. c Cod penal (2 acte materiale). 

În baza art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat  inculpatul F.I., la pedeapsa de 6 (şase) luni  închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua şi lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.  26 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal şi art. 75 lit. c Cod penal (2 acte materiale) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua şi lit. b Cod penal pe durata  executării  pedepsei principale. 

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua şi lit. b Cod penal pe durata  executării pedepsei principale.

În baza art. 14 Cod procedură penală şi art. 346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, art.1000 alin.2 Cod civil şi art.1003 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă T.P. şi au fost obligaţi în solidar, inculpaţii F.I. (numai în limita sumei de 100 lei - infracţiunea de tăinuire din 05.10.2010), Ţ.C.C. şi P.M., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.F., la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de  despăgubiri  civile.

În baza art. 14 Cod procedură penală şi art. 346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, art.1000 alin.2 Cod civil şi art.1003 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile G.S. şi N.I. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii F.I., Ţ.C.C. şi P.M., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.F., la plata sumei de 1.200 lei către partea civilă G.S. şi a sumei de 1.200 lei către N.I., cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 Cod procedură penală şi art. 346 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, art.1000 alin.2 Cod civil şi art.1003 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile C.F., G.L. şi M.I. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii Ţ.C.C. şi P.M., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.F., la plata sumei de 300 lei către partea  civilă C.F., a sumei de 900 lei către partea civilă G.L. şi a sumei de 400 lei către partea civilă M.I., cu titlu de  despăgubiri  civile.

În baza art. 357 alin. 2 lit. e Cod procedură penală raportat la art. 109 alin.5 Cod procedură penală  s-a dispus restituirea autoturismelor marca Dacia Solenza, precum şi a autoutilitarei marca Dacia 1304 T, către proprietarii M.I., C.S.F. şi F.I., bunuri lăsate în custodia acestora, potrivit proceselor verbale întocmite în cauză.

În baza art. 191 alin.1,2,3  Cod procedură penală a fost obligat inculpatul F.I., să plătească suma de 300 lei, iar inculpaţii Ţ.C.C. şi P.M., acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.F. să plătească fiecare suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că în perioada 04.10.2010-08.12.2010, inculpaţii Ţ.C.C. şi P.M., pe timpul nopţii, acţionând împreună, au sustras, după escaladarea gardului împrejmuitor, patru cazane pentru fabricarea băuturilor alcoolice, o căldare, toate confecţionate din cupru, 50 litri motorină şi şapte curcani de la locuinţele părţilor vătămate T.P., G.S., N.I., C.F., G.L. şi M.I., cauzând un prejudiciu total de 6.000 lei, nerecuperat, iar inculpatul F.I. a transportat cu autoturismul său pe cei doi inculpaţi cu bunurile ce proveneau din furt, deşi cunoştea acest lucru pentru a le valorifica .

Prin decizia penală nr.961/23.05.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Sectia I Penală a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria împotriva sentinţei penale nr. 30/12.02.2013 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosarul nr. 4690/740/2012, a fost casată în parte sentinţa penală recurată numai cu privire la latura civilă a cauzei şi, rejudecând în fond, a fost înlăturată dispoziţia privind obligarea inculpatului F.I., în solidar cu inculpaţii Ţ.C.C. şi P.M., acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente P.L. şi P.F., la plata sumei de 1200 lei despăgubiri civile către partea civilă N.I. şi s-a luat act că partea civilă N.I. a renunţat la pretenţiile civile formulate împotriva inculpaţilor. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate. A fost respins ca tardiv recursul formulat de inculpatul F.I.

Potrivit art. 429 al. 1 Cpp., „Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere”.

De asemenea potrivit art. 432 al. 1 Cpp, „La termenul fixat pentru judecarea contestaţiei în anulare, instanţa ascultând părţile şi concluziile procurorului, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare”.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 429 al. 1 Cpp si art. 432 al. 1 Cpp cu dispoziţiile art. 426 al. 1 lit. a Cpp rezultă că singura instanţă competentă să soluţioneze în principiu prezenta contestaţie în anulare este curtea de apel.

Prin exercitarea contestaţiei in anulare, se urmăreşte, cum este cazul în speţa dedusă judecăţii, si desfiinţarea hotărârii pronunţate in apel.

Pentru acest motiv, având in vedere si dispoziţiile art. 426 al. 1 lit. a Cpp, care fac referire la nelegala citare a unei părţi la judecata in apel, Curtea apreciază ca exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, îi este dată spre competenta instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă.

Cum, in speţă, Curtea de Apel Bucureşti este instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă, contestaţia in anulare trebuie judecată de aceasta instanţă, după repartizarea aleatorie a cauzei.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cpp rap. la art. 429 al. 1 Cpp Curtea a admis apelul declarat de contestatorul F.I. împotriva sentinţei penale nr. 31 din data de 15.04.2014 a Judecătoriei Alexandria, a desfiinţat sentinţa apelată şi a înaintat cauza având ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.I., în vederea repartizării aleatorii, în cadrul Secţiei I Penale a Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă competentă.

(decizia penală nr. 748/10.06.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia I Penală  în dosarul nr. 1257/7402014)

Domenii speta

Spete similare