Obligaţie de a face intuitu personae. Posibilitatea de transformare în daune.

Potrivit art. 1075 Cod civil 1865, aplicabil în cauză,  orice obligaţie de a face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului, iar, potrivit art. 1077 Cod civil 1865, în caz de nerespectare a obligaţiei de a face creditorul poate fi autorizat de instanţa judecătorească să aducă  la îndeplinire  obligaţia în contul debitorului.

Din interpretarea coroborată a celor 2 texte de lege menţionate anterior, rezultă că, pe de o parte, în cazul obligaţiilor de a face executarea în natură pe cale silită nu este cu putinţă, deoarece obligaţia se transformă în daune, iar, pe de altă parte, că legiuitorul a permis în cazul neexecutării obligaţiei de a face, autorizarea creditorului să aducă la îndeplinire obligaţia în contul debitorului.

Regula potrivit căreia creditorul poate fi autorizat de instanţă să aducă el la îndeplinire obligaţia de a face în contul debitorului, regulă prevăzută în art. 1077 Cod civil, nu se aplică obligaţiilor intuitu personae, care implică o activitate personală deosebită din partea debitorului, în cazul acestor obligaţii fiind aplicabilă regula stabilită în art. 1075 Cod civil de transformare în daune.

Necesitatea unui proiect de execuţie întocmit de unităţi de proiectare specializate şi autorizate în acest domeniu de activitate, precum şi executarea de către agenţi agreaţi pentru lucrările de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului prevăzute în acte normative speciale reprezintă o obligaţie de a face intuitu personae.

Prin decizia nr. 456 din data de 14.10.2013, Tribunalul Gorj – Secţia I Civilă a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant SG, împotriva sentinţei civile nr.2228 din 13.03.2013 pronunţată de Judecătoria Tg.-Jiu în dosarul nr.12810/318/2011 prin care a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea contravalorii arborilor distruşi de pe terenul în litigiu, ca rămasă fără obiect, având în vedere restrângerea obiectului cererii şi a fost respinsă cererea, precizată ulterior, formulată de reclamantul SG în contradictoriu cu pârâta SCCEO SAT, SDMTg-Jiu, prin EMC Motru.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut  următoarele:

Nu s-a încălcat de către instanţa de fond dreptul la apărare şi la un proces echitabil cum s-a invocat de către apelant, întrucât la dosarul cauzei, la instanţa de fond, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că terenul reclamantului se află în perimetrul de licenţă a SNLO şi prin H.G nr.1678/2006 s-a declarat utilitatea publica pentru lucrarea de interes naţional "Deschiderea si punerea în exploatare a carierei Rosiuta" fiind aprobata astfel continuarea si lărgirea perimetrului de haldare în zona Stiucani. Această întâmpinare a fost depusă încă din data de 31.10.2011, se află la fila 16 în dosarul instanţei de fond şi a fost pusă în discuţie de către instanţă, aşa cum rezultă din încheierea din şedinţa publică din data de 31.10.2011.

Nu s-a încălcat nici principiul contradictorialităţii, devreme ce obiectivele expertizei au fost stabilite în şedinţă publică, iar unul dintre acestea, respectiv cel de la pct.7 a fost „ să se precizez dacă terenurile ce fac obiectul cauzei se află în perimetrul de licenţă al SNLO conform HG 1678/2006”. Cu privire la acest obiectiv cei trei experţi au precizat, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară, că nu li s-a  pus la dispoziţie de către pârâtă vreun document care să dovedească că ar fi deţinut licenţă de exploatare pentru perimetrul respectiv.

Deşi la data de 23.01.2013 s-a solicitat de către avocatul reclamantului un termen pentru a observa răspunsul experţilor la obiecţiuni, nu au mai fost formulate obiecţiuni, iar, potrivit art.129(51) C.pr.civ., părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

S-a reţinut de tribunal însă că obligaţia pârâtei de a executa lucrări de drenare a apelor  colectate pe terenul proprietatea reclamantei a fost irevocabil stabilită prin decizia nr.3184/18.11.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1481/263/2006 şi, indiferent de faptul dacă terenul se află sau nu în perimetrul de licenţă al SNLO, această obligaţie în sarcina pârâtei  subzistă, dovedit fiind că până în prezent nu a fost dusă la îndeplinire, aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de către cei trei experţi, dar şi din constatările executorului judecătoresc conform procesului verbal din dosarul de executare nr.460/E/2010.

Totodată experţii au arătat că aceste lucrări sunt posibil de realizat din punct de vedere tehnic, însă este necesară întocmirea unui proiect de execuţie pentru astfel de gen de lucrări, iar obţinerea aprobărilor şi avizelor necesare se face conform prevederilor legale în vigoare de către unităţi de proiectare specializate şi autorizate în acest domeniu de activitate.

S-a arătat de asemenea, că readucerea terenurilor ce fac obiectul litigiului la starea lor iniţială nu poate fi privită separat, acţiunea fiind foarte amplă şi numai o reconstrucţie ecologică în bloc poate stabiliza şi asigura siguranţa în exploatare a acestor terenuri.

Aceste argumente au fost avute în vedere de către instanţa de fond când s-a apreciat de către aceasta că reclamantul nu este în măsură să efectueze operaţiuni de o astfel de amploare şi a respins acţiunea.

Constatând că instanţa a reţinut starea de fapt ca fiind cea rezultată din probele administrate, respectiv actele depuse de către părţi şi expertiza încuviinţată în cauză şi a aplicat corect legea, în temeiul art.296 C.pr.civ., tribunalul a respins ca nefondat apelul.

Împotriva deciziei nr. 456 din 14.10.2013 a Tribunalului Gorj a declarat recurs reclamantul SG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

O primă critică a sentinţei adusă de recurentul reclamant priveşte încălcarea art. 167 şi următoarele, 261 alin.1 pct.5, 172 şi 295 Cod procedură civilă prin respingerea cererii, formulate în apel, de înfăţişare şi depunere în copie certificată a actelor care dovedesc că terenul în litigiu proprietatea recurentului reclamant face parte din perimetrul de licenţă pentru exploatare al intimatei pârâte, care a dobândit drept de folosinţă asupra terenului prin unul din modurile prevăzute de capitolul II art.6 din Legea minelor nr. 85/2003.

O a doua critică formulată de recurentul reclamant se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin.1 pct. 5 şi  295 alin.1 Cod procedură civilă prin nemotivarea în fapt şi în drept a deciziei în raport de motivele de apel invocate, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi atrage casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

A precizat recurentul reclamant că în motivele de apel a invocat netemeinicia şi nelegalitatea sentinţe apelate, arătând că este în contradicţie vădită cu situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de fond, iar acest motiv nu a fost cercetat de instanţa de apel.

Recurentul reclamant a arătat şi că în motivele de apel a formulat critici, invocând dispoziţiile art. 1073, 1075 şi 1077 Cod civil, precum şi de dispoziţiile art. 5802 Cod procedură civilă, însă instanţa de apel nu a cercetat şi nu s-a pronunţat nici pe acest motiv.

Totodată, recurentul reclamant a arătat că instanţa de apel a omis să cerceteze şi nu s-a pronunţat pe motivele de apel în cuprinsul cărora a invocat prevederile art. 998 şi 999 Cod civil şi dispoziţiile art. 44 alin. 1 şi 2 din Constituţia României şi art. 480 şi următoarele Cod civil.

O altă critică vizează faptul că prin decizia recurată s-a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, instanţa nesoluţionând cauza în raport de dispoziţiile legale care constituie temeiul juridic al acţiunii, ci făcând greşit aplicarea în cauză a unor dispoziţii legale ce nu sunt incidente ( Legea minelor nr. 85/2003 şi HG nr. 926/2003), care nu au fost puse în discuţia părţilor şi care sunt aplicabile numai terenurilor, pe care s-au desfăşurat activităţi miniere, dobândite prin unul din modurile prevăzute în legea minelor şi care au făcut obiectul unei licenţe de exploatare.

Instanţa de apel a respins apelul, menţinând soluţia de respingere a cererii, deşi, potrivit constatărilor şi concluziilor raportului de expertiză CC, OM, PD,  experţii au arătat că lucrările sunt posibil de realizat din punct de vedere tehnic pe baza unui proiect de execuţie pentru acest gen de lucrări şi pot fi efectuate de unităţi de proiectare specializate şi autorizate în acest domeniu de activitate.

A subliniat recurentul reclamant că prin respingerea cererii de readucere a terenului proprietatea sa în starea anterioară prin executarea tuturor lucrărilor necesare i se încalcă grav dreptul de proprietate, terenul în litigiu fiind degradat şi în stare de neîntrebuinţare în raport de categoria de folosinţă din care face parte, urmare a faptei culpabile a intimatei pârâte, dreptul său fiind golit de conţinut.

A invocat art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe imparţiale.

La data de 13.01.2013 intimata pârâtă SCCEOSA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu motivarea că instanţa de apel a reţinut corect că lucrările de redare în circuitul agricol presupun potrivit Legii minelor nr. 85/2003 şi HG nr. 926/2003 lucrări complexe  pe baza unor  documente întocmite de proiectant specializat şi autorizat ce se execută de agenţi agreaţi.

Cu privire la primul motive de recurs intimata pârâtă a arătat că notificarea încheiată în temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică face dovada că terenul face parte din terenurile cuprinse în zona de expropriere.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs intimata pârâtă a precizat că instanţa de apel a motivat decizia în fapt şi în drept, iar cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs a precizat că este neîntemeiat, instanţa de apel punând în discuţia părţilor aspectele legate de Legea nr. 85/2003 şi HG nr. 926/2003.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.

Din observarea dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 3184 din data de 18.11.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul 1421/263/2006 au fost obligate pârâtele EMCM şi SNLO să execute lucrări de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului SG, în suprafaţă de 1,5530 ha, situat pe raza comunei Mătăsari, judeţul Dolj.

Instanţa de fond a respins cererea reclamantului SG prin care acesta a solicitat să fie autorizat să aducă la îndeplinire pe cheltuiala pârâtei SNLO, obligaţia stabilită în sarcina acesteia prin decizia nr. 3184 din 18.11.2008, respectiv să execute lucrările de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului SG.

Instanţa de apel, verificând sentinţa instanţei de fond a menţinut soluţia, motivând că nu s-a încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi nici principiul contradictorialităţii şi că, indiferent dacă terenul se află sau nu în perimetrul de licenţă al SNLO, obligaţia stabilită prin decizia nr. 3184/2008 a Tribunalului Gorj în sarcina SNLO subzistă, însă reclamantul nu este în măsură să efectueze operaţiunile necesare readucerii terenului în starea iniţială care presupun proiect de execuţie, aprobări şi avize conform prevederilor legale, reconstrucţie ecologică în bloc.

Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că soluţia instanţei de apel, care menţine hotărârea pronunţată de  instanţa de fond, este temeinică şi legală.

Prin decizia nr. 3184 din data de 18.11.2008 s-a stabilit în sarcina SNLO o obligaţie de a face, respectiv să execute lucrări de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului SG, în suprafaţă de 1,5530 ha, situat pe raza comunei Mătăsari, judeţul Dolj.

Potrivit art. 1075 Cod civil 1865, aplicabil în cauză,  orice obligaţie de a face se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului, iar, potrivit art. 1077 Cod civil 1865, în caz de nerespectare a obligaţiei de a face creditorul poate fi autorizat de instanţa judecătorească să aducă  la îndeplinire  obligaţia în contul debitorului.

Din interpretarea coroborată a celor 2 texte de lege menţionate anterior, rezultă că, pe de o parte, în cazul obligaţiilor de a face executarea în natură pe cale silită nu este cu putinţă, deoarece obligaţia se transformă în daune, iar, pe de altă parte, că legiuitorul a permis în cazul neexecutării obligaţiei de a face, autorizarea creditorului să aducă la îndeplinire obligaţia în contul debitorului.

Regula potrivit căreia creditorul poate fi autorizat de instanţă să aducă el la îndeplinire obligaţia de a face în contul debitorului, regulă prevăzută în art. 1077 Cod civil, nu se aplică obligaţiilor intuitu personae, care implică o activitate personală deosebită din partea debitorului, în cazul acestor obligaţii fiind aplicabilă regula stabilită în art. 1075 Cod civil de transformare în daune.

Or, în speţă, prin reproducerea dispoziţiilor legale din Legea minelor  nr. 85/2003 şi HG nr. 926/2003  privind aprobarea conservării, închiderii definitive şi monitorizării factorilor de mediu postînchidere a unor mine şi cariere, etapa a VII-a, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel, în considerarea dispoziţiilor legale în materie, au statuat, pentru lucrările de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului, necesitatea unui proiect de execuţie întocmit de unităţi de proiectare specializate şi autorizate în acest domeniu de activitate, precum şi executarea de către agenţi agreaţi.

În fapt, cele două instanţe au concluzionat că obligaţia de a face ce incumbă pârâtei SNLO este una care implică o activitate personală deosebită, deci una intuitu personae.

În consecinţă, instanţele au stabilit practic că, în speţă, fiind vorba de o obligaţie intuitu personae a SNLO stabilită prin decizia nr. 3184 din 18.11.2008, nu este posibilă autorizarea creditorului la executarea obligaţiei.

În acest context, nu se poate reţine o greşită aplicare a dispoziţiilor legale din Legea minelor nr. 85/2003 şi din HG nr. 926/2003, întrucât aceste prevederi au constituit argumentul pentru care cererea reclamantului de autorizare a executării obligaţiei debitorului său a fost respinsă.

Ca urmare, motivele de recurs privind greşita interpretare şi aplicare a legii nu au fost  primite.

S-a stabilit că nici motivele de recurs ce se referă la încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri privind includerea terenului în litigiu în perimetrul de licenţă pentru exploatare al intimatei pârâte nu sunt întemeiate.

Instanţa de apel a apreciat că proba nu este utilă cauzei, respingând motivat cererea şi arătând ulterior în considerentele deciziei că obligaţia de a face, stabilită în sarcina intimatei pârâte, subzistă, nefiind relevant dacă terenul se află sau nu în perimetrul de licenţă al SNLO.

Instanţa de apel a relevat clar că terenul este proprietatea reclamantului şi că pârâta are obligaţia de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului şi, deci, de readucere a terenului la forma iniţială, însă obligaţia este una intuitu personae  care implică o activitate deosebită, specifică, a SNLO, conform prevederilor legale în materie.

Ca urmare, dreptul de proprietate al reclamantului este recunoscut, astfel încât nu se pune problema nerespectării dispoziţiilor art. 480 şi următoarele Cod civil 1865 în materia proprietăţii şi nici a prevederilor din Constituţia României şi CEDO.

Instanţa de apel, menţinând soluţia instanţei de fond, a împărtăşit considerentele exprimate de prima instanţă, în conformitate cu care reclamantul nu a înţeles să solicite aplicarea unor măsuri de constrângere sau daune  pentru neexecutarea obligaţiei de a face, ci doar înlocuirea obligaţiei stabilite în sarcina debitorului SNLO cu autorizarea sa în calitate de creditor la executarea obligaţiei debitorului său, astfel încât, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel s-au pronunţat în limitele investirii.

Motivele de recurs ce se referă la nemotivarea deciziei în fapt şi în drept şi existenţa contradicţiei între soluţie şi considerentele hotărârii, de asemenea, au fost apreciate ca neîntemeiate.

S-a arătat că  instanţa de apel a motivat decizia arătând că au fost respectate dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, precum şi principiul contradictorialităţii şi că, indiferent dacă terenul se află sau nu în perimetrul de licenţă al SNLO obligaţia stabilită prin decizia nr. 3184/2008 a Tribunalului Gorj în sarcina SNLO subzistă, însă reclamantul nu este în măsură să efectueze operaţiunile necesare readucerii terenului în starea iniţială care presupun proiect de execuţie, aprobări şi avize conform prevederilor legale, reconstrucţie ecologică în bloc.

În ceea ce priveşte motivele ce se referă la nepronunţarea asupra temeiurilor invocate, Curtea a reţinut că instanţa de apel s-a pronunţat în limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilităţii, având în vedere temeiurile invocate de reclamant.

În cererea introductivă şi precizarea ulterioară reclamantul nu a solicitat daune pentru neexecutarea obligaţiei de a face şi nici aplicarea unor amenzi civile pentru executarea silită a obligaţiei de a face, aspect reţinut de instanţa de fond, iar aceste cereri nu pot fi formulate direct în apel sau în recurs, întrucât în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi. ( art. 294 Cod procedură civilă 1865).

Cât priveşte dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO, Curtea a reţinut că, potrivit unei practici constante, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că acest drept nu este unul absolut, ci se pretează la limitări implicit admise, deoarece prin chiar natura sa reclamă o reglementare a statului.

Or, recurentul reclamant are o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a instituit în sarcina intimatei pârâte obligaţia de a efectua operaţiunile necesare readucerii terenului în starea iniţială.

În plus, recurentul reclamant are deschisă atât calea acţiunii în daune pentru neexecutarea obligaţiei de a face, cât şi posibilitatea de a solicita aplicarea unor amenzi civile pentru executarea silită a obligaţiei de a face, iar faptul că prin cererea iniţială nu a cerut nici daune, nici amenzi nu poate conduce la concluzia încălcării dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, având în vedere art.304 şi 312 Cod procedură civilă 1865, Curtea a respins ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare