Răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Inadmisibilitatea completării acţiunii în răspundere civilă delictuală de drept comun din cadrul procesului penal cu acţiunea în răspundere delictuală specială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85

Nu este posibil ca creditorul să apeleze în subsidiar, în completare, la acţiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, dacă în acţiune se invocă aceeaşi faptă cu cea analizată de instanţa penală cu ocazia soluţionării laturii civile a procesului penal. Odată ce creditorul a optat pentru repararea prejudiciului pe calea acţiunii civile în cadrul procesului penal, pentru aceeaşi faptă cauzatoare de prejudicii creditorul nu are deschisă calea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea materială delictuală prevăzută de art. 138 este o răspundere limitată la prejudiciul efectiv suferit, pe când răspunderea delictuală de drept comun este o răspundere integrală, în cadrul acţiunii în răspunderea de drept comun putându-se pretinde atât repararea prejudiciului efectiv, cât şi repararea beneficiului nerealizat.

Prin sentinţa nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj Secţia a-II-a Civilă, în dosarul nr. 8344/63/2010/a1 a fost respinsă acţiunea formulată de lichidatorul judiciar CII Nedelea Constantina, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC DANA TOUR IMPORT -  EXPORT SRL faţă de pârâtul M.G. A fost admisă acţiunea formulată de lichidatorul judiciar CII Nedelea Constantina, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC DANA TOUR IMPORT -  EXPORT SRL faţă de pârâtul M. D. A fost obligat pârâtul să suporte cu averea personală pasivul debitoarei în sumă de 144.483 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele:

În speţă, în ceea ce priveşte cererea de antrenarea răspunderii formulată împotriva pârâtului M. G., tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, întrucât aşa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul nu s-a ocupat în fapt de administrarea societăţii, ci fiul său M.D., fapt reţinut şi prin sentinţa penală nr.1201/03.05.2011 emisă de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.9216/215/2010, acesta fiind condamnat pentru evaziune fiscală.

Astfel, tribunalul a reţinut că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada indubitabilă a faptului că pârâtul M.G.  s-a ocupat în fapt de administrarea societăţii, că a semnat acte sau a întocmit documente, iar de la dosar lipseşte şi adresa de la Primăria Craiova din care să rezulte existenţa în patrimoniu a unui apartament pe care pârâtul avea obligaţia să îl predea lichidatorului judiciar.

Astfel, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt îndeplinite şi dovedite condiţiile de admisibilitate a cererii de antrenare a răspunderii faţă de pârâtul M.G.

În ceea ce priveşte cererea de antrenare a răspunderii formulată împotriva pârâtului M. D., tribunalul a apreciat că este întemeiată.

Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, desemnat să administreze procedura insolvenţei unui debitor, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică să fie suportată de membrii organelor de administrare, dacă aceştia au folosit bunurile societăţii în interes propriu, au făcut acte de comerţ în interes personal sub acoperirea persoanei juridice sau au ţinut o contabilitate fictivă, făcând să dispară documente ale societăţii.

Pentru angajarea răspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie îndeplinite mai multe condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existenţa prejudiciului, existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia persoanei care răspunde. Probarea acestor patru condiţii revine lichidatorului judiciar, titular al acţiunii, conform art. 1169 C.civ.

Tribunalul a constatat astfel că refuzul pârâtului de prezentare a documentelor solicitate de către lichidator, reprezintă indicii ale ţinerii unei contabilităţi deficitare şi a unei dispoziţii a sa de bunurile societăţii debitoare,  fapte ilicite prevăzute de art. 138 lit. a) şi d)  şi care au produs un prejudiciu societăţii, prejudiciu constând în suma reprezentând pasiv neacoperit înregistrat de către debitoare.

A apreciat totodată că starea de insolvenţă a debitoarei a fost determinată şi accentuată de faptele pârâtului, care, refuzând să predea documentele contabile solicitate conform art. 28 Legea 85/2006, a creat aparenţa folosirii în interes propriu a bunurilor debitoarei, a ascunderii acestora şi a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu fiind astfel dovedită.

În consecinţă, a constatat că s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale faţă de pârâtul M. D., conform art. 138 şi urm. Legea 85/2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M. D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 1363 din data de 17.10.2013, Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a Civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.D. , împotriva sentinţei nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj Secţia a-II-a Civilă, în dosarul nr. 8344/63/2010/a1, cu următoarea motivare:

Susţinerea recurentului prin care contestă pasivul debitoarei în sumă de 144.483 lei este străină cauzei de vreme ce acesta poate fi contestat doar pe calea specială prevăzută de Legea 85/2006 a contestaţiei la tabelul creanţelor.

Obiectul cauzei de faţă îl constituie antrenarea răspunderii fostului administrator social al debitoarei, cadru procesual în care se analizează doar îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006, eventual partea din pasiv pentru care răspund persoanele cărora le este imputabilă starea de insolvenţă, nu şi întinderea pasivului debitoarei.

În speţă, recurentul pârât a fost obligat într-adevăr prin sentinţa penală nr. 1201/3.05.2011 pronunţată în dosarul nr. 9216/215/2010, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr. 142/2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar, la plata către partea civilă DGFP DOLJ a sumei de 22288 lei, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente începând cu data de 1.12.2006 şi până la data plăţii efective a debitului.

Obiectul cauzei penale a vizat efectuarea de acte şi fapte de comerţ care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii în perioada iulie 2005 – noiembrie 2006.

Curtea a apreciat că în mod corect judecătorul sindic a obligat pârâtul să acopere întregul pasiv al debitoarei întrucât prejudiciul din cauza penală priveşte doar o parte din perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenţei.

În procedura insolvenţei fapta prevăzută la art. 138 lit. d din Legea 85/2006, respectiv neţinerea evidenţei contabile în conformitate cu legea, a determinat apariţia stării de insolvenţă şi în consecinţă răspunderea pentru întreg pasivul debitoarei.

Deşi recurentul a susţinut că a predat documentele contabile ale debitoarei organelor de cercetare penală şi au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului în cauza penală, iar Curtea i-a pus în vedere să depună o copie certificată a procesului verbal de ridicare a acestor acte, precum şi o copie a expertizei efectuată în cauza penală, acesta nu a depus actele solicitate.

În consecinţă, Curtea a reţinut că recurentul nu a făcut dovada acestor susţineri.

A apreciat, în lipsa evidenţelor contabile ale debitoarei, ca simple afirmaţii susţinerile  recurentului că în patrimoniul debitoarei nu au existat bunuri care să fi fost vândute  prin fapte ilicite.

Tot ca simplă afirmaţie a fost apreciată şi susţinerea recurentului potrivit căreia documentele contabile ale debitoarei se află la contabilul său care a decedat, întrucât acesta avea obligaţia să le recupereze şi să le pună la dispoziţia lichidatorului judiciar.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul M.D. , invocând dispoziţiile art. 318 teza I şi teza a II-a Cod procedură civilă 1865.

Prin decizia nr. 276 din data de 20.05.2014,  Curtea de Apel Craiova- Secţia a II-a Civilă a  admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul  M.D.  împotriva deciziei nr. 1363 din data de 17.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 8344/63/2010/a1 în contradictoriu cu intimaţii CII NEDELEA CONSTANTINA lichidator al debitoarei SC DANA TOUR IMPORT - EXPORT SRL şi M.G. . A anulat decizia nr. 1363 pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 17 octombrie 2013. A stabilit  termen la 1 iulie 2014 pentru soluţionarea recursului.

Pentru a hotărî astfel,  Curtea a reţinut  ca întemeiat cel de al doilea motiv prevăzut de art. 318 alin. 1 teza a II-a  Cod procedură civilă 1865, omisiunea cercetării unui motiv de casare, stabilind următoarele:

În motivele de recurs, recurentul a susţinut că soluţia penală are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, că debitorul SC DANA TOUR IMPORT EXPORT nu are alte datorii decât cele de la bugetul de stat, datorii ce au fost  analizate în cadrul laturii civile a procesului penal.

În considerentele deciziei, Curtea s-a limitat, cu privire la procesul penal soluţionat prin sentinţa penală nr. 1201/03.05.2013, să constate  că obiectul cauzei de faţă îl constituie antrenarea răspunderii fostului administrator social cu privire la care se analizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, că soluţionând latura civilă a procesului penal s-a dispus obligarea către DGFP DOLJ  la plata sumei de 22.282 lei, cu dobânzi şi penalităţi şi că obiectul cauzei penale a privit acte şi fapte de neînregistrare în evidenţa contabilă în perioada iulie 2005 – noiembrie 2006, celelalte considerente vizând întrunirea condiţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Ca urmare,  Curtea  nu a analizat motivele  invocate în recurs privind  autoritatea de lucru judecat a soluţiei penale în faţa instanţei civile, constituirea ca parte civilă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj  cu suma de 55.158 reprezentând tva şi impozit pe profit în raport de faptul că  debitorul SC DANA TOUR IMPORT EXPORT nu are alte datorii decât cele de la bugetul de stat şi, în acest context, nu a verificat identitatea sau nu a  creanţei cu care s-a înscris DGFP Dolj la masa credală a debitorului cu creanţa analizată în cadrul laturii civile a procesului penal.

Analizând recursul prin prisma motivelor neanalizate conform celor stabilite prin decizia nr. 276 din data de 20.05.2014, Curtea a reţinut următoarele:

Recurentul pârât M.D.  a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală reţinându-se că în perioada iulie 2005 –noiembrie 2006, în calitate de administrator al SC DANA TOUR IMPORT – EXPORT SRL CRAIOVA, nu a înregistrat  în evidenţa contabilă a societăţii actele şi faptele de comerţ care au condus la realizarea de venituri de către societate  şi că, prin neevidenţierea în contabilitate, s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei totale de 110.300 lei  compusă din 55.158 lei debit  ( 37.515 lei taxă pe valoare adăugată, 17.643 lei impozit pe profit)  şi 55.142 accesorii ( considerentele deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia Penală în dosarul nr. 9216/215/2010)..

În cadrul  procesului penal cererea formulată de partea civilă ANAF-DGFP DOLJ a fost admisă, în parte, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DANA TOUR IMPORT – EXPORT SRL, fiind obligat la plata sumei de 22.288 lei, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente începând cu data de 01.12.2006 până la data plăţii efective a debitului (sentinţa penală nr.1201/03.05.2011 a Judecătoriei Craiova  rămasă definitivă conform  deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia Penală în dosarul nr. 9216/215/2010).

Faţă de soluţia pronunţată cu privire la latura civilă a procesului penal, referitor la cererea de antrenare a răspunderii materiale a administratorului social M.D. , Curtea a constatat că motivele de recurs neanalizate sunt întemeiate.

Prin cererea promovată la data de 09.02.2010 lichidatorul judiciar al debitoarei SC DANA TOUR IMPORT EXPERT SLR Craiova a solicitat antrenarea răspunderii materiale a administratorului M.D.  pentru suma de 144.483 lei reprezentând pasivul debitoarei constând în creanţa unicului creditor DGFP Dolj.

Din declaraţia de creanţă a creditoarei DGFP Dolj rezultă că aceasta este compusă din TVA - 37.515 lei, impozit pe  profit - 17.743 şi accesorii.

Cererea de antrenare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin.1 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006.

Potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a şi d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă prin folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în folosul altei persoane ( lit. a) şi  prin ţinerea unei contabilităţi fictive, acţionarea în sensul dispariţiei unor documente contabile sau neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea ( lit. d).

Ca urmare, pentru atragerea răspunderii, textul art. 138 alin. 1 lit. a şi d prevede necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor condiţii: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu sau în folosul altei persoane ori săvârşirea faptei de a ţine o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ţine o contabilitate în conformitate cu legea; vinovăţia; starea de insolvenţă a debitorului; existenţa unei legături de cauzalitate între una din faptele menţionate şi starea de insolvenţă.

Cum faptele cauzatoare de prejudicii sunt aceleaşi cu cele analizate în cadrul laturii civile a procesului penal, autorul M.D. nu poate răspunde de două ori pentru aceeaşi faptă cauzatoare de prejudicii.

Aşa cum am arătat, prin sentinţa penală nr.1201/03.05.2011 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă conform  deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia Penală în dosarul nr. 9216/215/2010, inculpatul M.D.  în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DANA TOUR IMPORT – EXPORT SRL au fost obligaţi la plata sumei de 22.288 lei,  precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente începând cu data de 01.12.2006 până la data plăţii efective a debitului.

În condiţiile în care răspunderea civilă delictuală este o sancţiune civilă şi se aplică nu atât în considerarea persoanei care a săvârşit fapta cauzatoare de prejudicii, cât în considerarea patrimoniului acesteia, fapta cauzatoare de prejudicii săvârşită de M.D.  nu este susceptibilă de aplicarea decât a unei singure  sancţiuni.

Întrucât, răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere cu caracter special care se circumscrie răspunderii civile delictuale ce alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, se pune problema de a şti dacă creditorul, după ce a ales acţiunea în răspundere civilă delictuală de drept comun în cadrul procesului penal, ar putea să apeleze în subsidiar, în completare, la acţiunea în răspundere delictuală specială pentru a obţine repararea integrală a prejudiciului.

Curtea a apreciat că nu este posibil  ca creditorul să apeleze în subsidiar, în completare, la acţiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, dacă în acţiune se invocă aceeaşi faptă cu cea analizată de instanţa penală cu ocazia soluţionării laturii civile a procesului penal.

Odată ce creditorul a optat pentru repararea prejudiciului pe calea acţiunii civile în cadrul procesului penal, pentru aceeaşi faptă cauzatoare de prejudicii creditorul nu are deschisă calea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea materială delictuală prevăzută de art. 138 este o răspundere limitată la prejudiciul efectiv suferit, pe când răspunderea delictuală de drept comun este o răspundere integrală, în cadrul acţiunii în răspunderea de drept comun putându-se pretinde atât repararea prejudiciului efectiv, cât şi repararea beneficiului nerealizat.

Ca urmare, în condiţiile în care are un titlu executoriu împotriva persoanei fizice M.D. , anume sentinţa penală nr. 1201/03.05.2011 a Judecătoriei Craiova, creditorul DGFP OLT  nu poate să promoveze acţiune în completare întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006,  pentru aceeaşi creanţă (TVA - 37.515 lei, impozit pe  profit - 17.743 şi accesorii).

Pentru actualizarea sumei creditorul poate să pună în executare titlul, în cadrul executării având posibilitatea să solicite actualizarea  potrivit art. 3712 alin.3 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte debitul şi accesoriile, s-a statuat cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre penală definitivă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat, în parte, sentinţa nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj Secţia a-II-a Civilă, în dosarul nr. 8344/63/2010/a1.

A respins cererea lichidatorului CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ NEDELEA CONSTANTINA faţă de recurentul pârât M.D. . A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Domenii speta

Spete similare