Funcţionar public. Ordin detaşare în interesul instituţiei , în cadrul altei structuri subordonate aceleiaşi instituţii publice. Legalitate .

Reclamantul  DC  a învestit instanţa  de contencios  cu acţiune  în anulare  Ordinului  detaşare pentru maxim 6 luni  în cadru altei  structuri  subordonate  însă  aceleaişi instituţii publice  angajatoare  X .

A criticat  în esenţă  nelegalitatea  Ordinului  emis  în perioada  concediului medical  ,  lipsa motivării oportunităţii  şi  evidenţierii unui interes  public  real din perspectiva  instituţiei  unde  se face  detaşarea , iar pe de altă şi -a  motivat  refuzul de acceptare  a măsurii  din considerente familiale . A  precizat că  are  un copil  minor  încredinţat spre creştere şi educare  singur  În drept a invocat  nerespectarea  disp.  art.  87  alin.2 lit.  b  ,  art.  89  şi  art. 36  din legea  nr. 188/1999.

Tribunalul  a reţinut  nelegalitatea  Ordinului  întrucât au fost  încălcate  disp.  art.  36  şi  art. 89  alin.1 din legea  nr.  188/1999 , în sensul  că  Ordinul a  fost emis  în perioada  concediului medical  şi nu  este  motivat  sub aspectul  interesului  urmărit  de instituţie  prin  această măsură . Nu a reţinut ca întemeiată  critica  referitoare la justificarea  refuzului  din considerente  de ordin  familial .

Împotriva sentinţei  pronunţată  de Tribunal  a formulat recurs instituţia  intimată .

Recursul  este fondat .

Raportat  strict  la cele  doua  considerente  de nelegalitate  reţinute  prin sentinţa  recurată  , Curtea  constată  că  subsumat  motivului de recurs  prev. de art.  488 alin.1 pct.8  NCPC  ,  criticile  prezentate de recurent  cu privire  la  interpretarea  şi aplicarea eronată a disp. art.  36  şi  art.  89 din legea  nr.  188/1999  la  starea de fapt  stabilită  conform probelor sunt critici  întemeiate .

În esenţă  Curtea  a reţinut  că prin Ordinul contestat  s-a dispus  detaşarea  pentru maxim  6 luni  pe  o  funcţie publică de conducere vacantă  în altă structură a instituţiei publice, începând  cu data de 19 03  2014 .Sub aspectul stării de fapt ,Curtea  mai  reţine  că  intimatul -  reclamant  s-a  aflat  în  concediu  medical din 17 03 -20 03 2014,  conform certificatului  medical , act medical  anexat  la  plângerea  prealabilă  formulată  împotriva  Ordinului  de detaşare  , înregistrată pe  rolul instituţiei  intimate  nr.  955088/21. 03. 2014. 

Deşi  reclamantul  - intimat  susţine constant că  ar fi anunţat  anterior acestei date  instituţia recurentă  , telefonic  ,acest aspect nu  se  coroborează  cu nicio altă  probă  administrată  în cauză  .

Ulterior  ,recurenta a emis  Ordinul  nr. 535/2014  prin care  a dispus  suspendarea  prevederilor  Ordinului  nr. 492/2014 pe perioada  incapacităţii temporare  de muncă , cauzată de boală  .

Ordinul nr. 492/2014 a fost pus  în aplicare efectiv începând  cu  data de 12 05 2014  până  la  data de 24 09  2014  ,  data  pronunţării sentinţei nr.  2595/2014  a Tribunalului , prin care  s-a  dispus  suspendarea  provizorie  a  efectelor  Ordinului nr.  492/2014  , astfel cum precizează însuşi reclamantul –intimat în întâmpinare.

Astfel  , Curtea  reţine ,în primul  rând , faptul  că  Ordinul  nr.  492/ 2014  vizează măsura detaşării  intimatului pe o perioadă  de maxim 6 luni  , din care  s-au îndeplinit efectiv 4 luni  ,  din data de 12 05  până  la  data de 24 09  2014 , astfel  cum indică  însuşi  intimatul  - reclamant  prin ,,Întâmpinare  ,, 

Este adevărat  că  Ordinul  nr.  492/2014  a fost emis  în perioada concediului medical  , însă  din probele  administrate  şi  starea de fapt mai sus expusă , rezultă  că  angajatorul a fost  înştiinţat  la  data de 21 03 2014  , prin depunerea plângerii prealabile  la care  s-a anexat  Certificatul  medical  .  Concomitent,Ordinul  nr. 535/2014  prin care  s-a dispus  suspendarea  măsurii detaşării  este lipsit  de un  efect  practic propriu-zis  , cum  corect  observă  intimatul -  reclamant, în sensul  că  teoretic  nu  ar fi  putut împiedica  punerea  în executare pe  perioada  concediului medical ,concediu fiind  finalizat  la data de 20  03  2014  ,anterior Ordinului 535/ 2014 .

Cu toate acestea  ,  măsura  detaşării  a fost  pusă în aplicare ulterior  , începând  cu data de 12 05 2014 .Prin urmare  ,  astfel  cum  Ordinul  535/2 2014  nu influenţează măsura detaşării dispusă  prin Ordinul  492/ 2014  ,  în  mod  similar nu există  o  vătămare  concretă  a intimatului  rezultată  din emiterea Ordinului  în  perioada  concediului medical ,  acesta  fiind  pus  în aplicare  2 luni mai  târziu  . 

Vătămarea  s-ar putea  contura  doar  în măsura  în care detaşarea  ar fi  fost  pusă efectiv  în aplicare  intempestiv  , în prima zi ori  într- o perioadă  relativ scurtă  ce urmează  finalizării  concediului medical  , situaţie  în care funcţionarul  public  detaşat  nu  ar  avea  timpul necesar  de a fi informat  în legătură  cu măsura  de modificare  a raportului de serviciu  ,  ori  de a –şi pregăti  apărările  şi de a contesta  conform  procedurilor  prealabile  prev .de lege  această măsură  , respectarea acestor drepturi  reprezentând tocmai scopul şi esenţa  interdicţiei  prev .de art. 36  . Ori  în speţa de faţă ,  reclamantul – intimat  , ulterior revenirii  în  funcţie , după  expirarea  concediului medical a luat  cunoştinţă  de măsură ,  a  formulat  apărările necesare  şi a depus  plângerea prealabilă fără a se afla  în executarea măsurii de detaşare  . 

În concluzie  ,având în vedere toate aceste argumente  coroborate  , Curtea  nu  reţine  ca  motiv de nelegalitate  ,  nerespectarea  disp.  art.  36  din legea  nr.  188/1999  . 

Sub aspectul oportunităţii , Curtea constată  că instituţia recurentă  a motivat  măsura detaşării  conform  Notei  nr.  984765/ 2014 .S-au avut în vedere  anumite nereguli  constatate  în exercitarea atribuţiilor  de director  executiv  al fostei  structuri precum şi  realizarea unui  procent  redus  de încasări  la nivelul acesteia..

Eficientizarea  activităţii  instituţiei  la  care se referă  textul  art.  89  alin.1 din legea  nr.  188/1999 nu  poate fi  interpretată  restrictiv  , astfel  cum  învederează reclamantul -  intimat  şi  cum  eronat  a  reţinut  şi  prima instanţă  .  Interesul  instituţiei trebuie privit  în ansamblu  , la nivelul instituţiei  publice  , inclusiv în sensul  încercării de îndreptare  ori  eliminare a unor deficienţe remarcate  la nivelul  inferior  ,  în cadrul  structurilor  subordonate  ,  fără  personalitate  juridică  , întrucât detaşarea  a avut loc în cadrul  aceleiaşi instituţii publice  ,  între două  structuri  subordonate ierarhic  , iar nu  între doua  instituţii publice distincte  . Cu alte  cuvinte ,  faptul că  în concret  s –a  avut  în vedere  , mai degrabă  un interes  , o eficientizare  a structurii  din care  s-a  detaşat reclamantul  ,  decât a structurii  unde s-a  detaşat  , nu afectează  legalitatea  măsurii  în sine ,  urmărindu-se în final  ,, un interes public ,,  al  instituţiei  în ansamblu . 

Pe de altă  parte  , instituţia publică  beneficiază în temeiul legii de o marjă largă de apreciere  a oportunităţii luării  unor măsuri de mobilitate a  propriilor  funcţionari  Oportunitatea, ca dimensiune a legalităţii actului administrativ ,  poate  afecta  validitate actului atunci  când  nu se justifică,  doar  în măsura în care  are la bază  un  exces  de putere  publică  ,  exercitat astfel încât  se încalce  dispoziţii legale  imperative şi să  conducă  la  o vătămare  reparabilă  doar prin anulare ,  pentru  funcţionarul public  vizat  . 

În contextul  în care  s-au respectat toate condiţiile  detaşării referitoare  la  funcţia  publică ocupată , la nivelul de salarizare ,  la atribuţiile  postului şi  în contextul de fapt în care  măsura s-a  aplicat efectiv doar începând cu  data de 12 05 2014  , Curtea  nu identifică  un exces de putere  nejustificat  în raport  cu vătămările  concrete  invocate de intimatul -  reclamant  .

Prin întâmpinare  ,  intimatul  - reclamant reiterează  şi motivele  refuzului  său de a accepta măsura, dat  fiind incidenţa situaţiei reglementată  de art.  80 alin.3 lit.b  din legea  nr.  188/1999 referitoare la creşterea  şi educarea copilului  său minor  . 

Curtea constată  însă  că  instanţa de fond nu a reţinut ca temeinic acest motiv de nelegalitate  a actului  administrativ  contestat şi nu este  învestită  cu  un  recurs  la  considerente  formulat  de intimat  în temeiul  disp  art. 461 alin.2 NCPC  , astfel încât nu poate face obiectul analizei  instanţei de control  judiciar  . 

Pentru toate aceste  considerente  , în temeiul disp.  art. 488 alin.1 pct.8  şi  art. 496 alin.2 NCPC va  admite recursul  , va casa sentinţa  şi  în rejudecare va  respinge acţiunea ca  neîntemeiată  .. 

Domenii speta

Spete similare