Poprire asigurătorie

Între părţi a avut loc un prim proces, în care creditoarea a obţinut o ordonanţă de plată pentru suma de 548.849,19 lei, pe care a executat-o silit.

Ulterior, această sentinţă a fost anulată, iar debitoarea a formulat separat o cerere de întoarcere a executării silite.

La rândul ei, creditoarea a formulat o nouă cerere de chemare în judecată a debitoarei, pe calea dreptului comun, cerere aflată în curs de judecată.

Existenţa celor trei subiecţi (creditor popritor, debitor urmărit, terţ poprit) nu este de esenţa popririi. Astfel, dacă creditorul reclamant datorează, la rândul său, anumite sume de bani pârâtului se poate înfiinţa o poprire în propriile mâini ale creditorului.

Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 969 NCPC, în referire la art. 952 NCPC pentru instituirea unei popriri asigurătorii.

Decizia civilă nr. 73/A din 20.06.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Pe data de 12.03.2014, pe rolul Tribunalului Galaţi, a fost înregistrată cererea de înfiinţare poprire pentru suma de 548.849,19 lei, în mâinile creditoarei, cerere formulată de creditoarea SC P.G. D.E. S.R.L.  Năvodari, în contradictoriu cu debitoarea S.C. S. TC – M. S.R.L.  Tecuci.

 În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat în esenţă, că suma de 548.849,19 lei derivă din contractul de execuţie lucrări nr. …/28.04.2012, încheiat între creditoare, în calitate de executant şi debitoare, în calitate de achizitor.  Obiectul contractului îl reprezintă executarea şi finalizarea lucrărilor de investiţie pentru „ Construire Hală de Producţie Utilităţi Tehnico – Edilitar”, proiect realizat în baza documentaţiei elaborată de SC A. S.R.L. Pe parcursul executării contractului a fost necesară efectuarea unor lucrări suplimentare, apărute urmare a punerii în practică a documentaţiei elaborate şi comunicate creditoarei. Fiind lucrări suplimentare, deci neprevăzute în contract, au existat neînţelegeri cu privire la termenul de execuţie a acestor lucrări, şi, prin adresa nr. 325/12.10.2012, debitoarea a notificat creditoarea în vederea rezilierii contractului, începând cu data de 15.10.2012.

 Pe data de 15.10.2012, în prezenţa achizitorului, a executantului şi a unui terţ s-a încheiat proces-verbal de predare lucrări, în care s-a menţionat starea fizică a lucrărilor executate şi a materialelor existente pe şantier  şi nepuse în operă, pentru care creditoarea urma să fie despăgubită.

Prin urmare, susţine creditoarea, este evident că debitoarea a acceptat lucrările pe care le-a realizat creditoarea şi pe care le-a suportat, astfel că au fost întocmite devizele de lucrări şi de materiale, tocmai pentru a fi evidenţiate cantităţile de materiale şi preţul acestora. Aceste devize au însoţit facturile ce reflectau ultimele plăţi datorate. De asemenea, a fost stornat avansul primit iniţial.

Suma totală de 548.849,19 lei, sumă pe care achizitorul refuză să o plătească, se compune din:

- Factura nr. 238/05.10.2012 pentru suma de 541.370,15 lei, pentru lucrări suplimentare - acceptate şi executate - de armură la pavilionul de acces şi administrativ, cu termen de plată la data de 05.10.200112;

- Factura nr. 243/22.10.2012 pentru suma de 254.460,34 lei, aferentă ultimelor lucrări realizate conform proiectului şi conform stadiului fizic al lucrărilor la data încetării activităţii societăţii creditoare, cu termen de plată la data de 22.10.2012 , şi

- Factura nr. 245/24.10.2012, pentru suma de 243.017,17 lei, aferentă lucrărilor suplimentare realizate conform contractului, cu termen de plată la 08.11.2012.

Deşi debitoarea a beneficiat de lucrările suplimentare realizate de creditoare şi de materialele folosite pentru realizarea lucrările, cele trei facturi nu au fost achitate de debitoare. 

Întrucât debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată la scadenţă a sumei de bani datorate, creditoarea a formulat în condiţiile stabilite de OUG nr. 119/2007 o cerere prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei menţionate mai sus. A fost pronunţată sentinţa comercială nr. 363/22.04.2013, fiind admisă cererea creditoarei. În baza acestei hotărâri judecătoreşti, creditoarea a executat silit debitoarea, fiind format dosarul de executare nr. 227/RC/2013 la BEJ CR.

Ulterior, prin sentinţa nr. 1091/15.11.2013 a Tribunalului Galaţi, a fost desfiinţată sentinţa nr. 363/22.04.2013 a Tribunalului Galaţi - titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită.

În aceste condiţii, creditoarea  a formulat o nouă acţiune pe calea dreptului comun, solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 548.849,19 lei, rezultând din contractul precizat mai sus.

Întrucât debitoarea încearcă să recupereze suma de 548.849,19 lei de la creditoare şi dat fiind faptul că există şi alţi creditori care o urmăresc silit pe debitoare, existând riscul ca aceasta să nu mai poată recupera banii de la debitoarea sa,  creditoarea apreciază că sunt întrunite condiţiile legale pentru a solicita înfiinţarea popririi.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 969  şi ale art. 952 NCPC. 

Prin încheierea din data de 19.03.2014 a Tribunalului Galaţi s-a admis cererea formulată de creditoarea SC „P.G. DE” SRL şi s-a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani pe care creditoarea SC „P.G. DE” SRL le deţine în mâna acesteia, până la concurenţa sumei de 548.849,19 lei.

În baza disp. art. 451 Cod procedură civilă a fost obligată debitoarea la cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei.

Instanţa a luat act de depunerea cauţiunii în cuantum de 109.769,83 lei.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 969 din Noul Cod de procedură civilă: ”Poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art. 952.”

Conform art. 952: ”(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

(2) Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

(3) Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.”

Instanţa constată că SC P.G. D.E. S.R.L. N. a deţinut un titlu executoriu, respectiv sentinţa comercială nr. 363/22.04.2013 a Tribunalului Galaţi, hotărâre judecătorească anulată însă prin sentinţa comercială nr. 1091/15.11.2013 a Tribunalului Galaţi. 

Creanţa creditoarei este însă constatată prin  înscrisuri, aşa cum prevede art. 969 C.proc.civ., respectiv prin contractul de execuţie lucrări  încheiat între creditoare şi debitoare, corespondenţa comercială dintre cele două societăţi, propunerea de reziliere a contractului de execuţie lucrări  încheiat între creditoare şi debitoare, proces-verbal de constatare a stadiului fizic al lucrării, proces-verbal de constatare a materialelor existente pe şantier şi nepuse în operă, facturile nr. 238/05.10.2012, 243/22.10.2012 şi 245/24.10.2012 însoţite de listele cu cantităţi de lucrări pe categorii de lucrări, contractul de execuţie lucrări încheiat între debitoare şi terţ.

Creanţa este exigibilă întrucât termenul de plată a facturilor a fost depăşit  de mai bine de un an de zile, între părţi existând mai multe litigii în legătură cu aceasta. 

În prezent, creditoarea are înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi cauza cu numărul 8447/121/2013, având ca obiect cererea formulată de aceasta privind obligarea debitoarei la plata sumei de 548.849,19 lei.

Întrucât titlul executoriu iniţial, în baza căruia creditoarea a executat-o silit pe debitoare, a fost anulat, în prezent şi creditoarea datorează debitoarei suma executată silit, respectiv suma de 548.849,19 lei.

Prin urmare, creditoarea trebuie să restituie debitoarei suma de 548.849,19 lei, iar creditoarea a intentat cerere de chemare în judecată împotriva debitoarei tot pentru această sumă plus penalităţi de întârziere.

Astfel fiind, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile art. 969 raportat la art. 952 C.proc.civ., întrucât creanţa creditoarei este constatată prin înscrisuri, este exigibilă, este datorată în baza unor raporturi juridice existente anterior între părţi,  există dovada intentării unui proces pentru aceeaşi sumă de către creditoare, iar părţile îşi datorează reciproc sume de bani. 

De asemenea, instanţa a constatat că împotriva debitoarei au fost încuviinţate şi au început mai multe executări silite de către  alţi creditori ai săi.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâtul care a criticat soluţia instanţei de apel în principal sub următoarele aspecte:

1). hotărârea este pronunţată de un judecător incompatibil, în condiţiile în care acelaşi judecător s-a pronunţat asupra ordonanţei de plată prin sentinţa civilă 363/22.04.2013, expunându-şi punctul de vedere asupra certitudinii şi exigibilităţii creanţei;

2). cererea de instituire a popririi asigurătorii este inadmisibilă, în condiţiile în care creditorul are şi calitatea de terţ poprit. Calea legală de a stinge datorii reciproce este compensaţia şi nu instituirea unei popriri asigurătorii;

3). extrasele de pe portalul altor instanţe din afara Curţii de Apel Galaţi în care ar avea calitatea de debitor nu îi privesc şi nu au cunoştinţă de ele.

Nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă care sunt similare cu cele ale admisibilităţii unei cereri de ordonanţă de plată.

Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă, că judecătorul nu era incompatibil deoarece nu a analizat fondul cauzei, ci îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 969 raportat la art. 952 Noul Cod procedură civilă.

A mai considerat că existenţa celor trei subiecţi nu este de esenţă popririi, ci creditorul popritor poate popri sumele de bani în propriile mâini, în situaţia în care debitorul poprit, la rândul său, este creditor al creditorului popritor.

Rezolvarea cererii nu impunea o analiză pe fond a temeiniciei sale, ci doar verificarea întrunirii condiţiilor prev. de art. 969 şi 952 noul Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 73/A din 20.06.2014 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de debitoare.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:

1) Primul motiv de apel nu poate fi primit.

Conform disp. art. 42 alin. 1 pct. 1 noul Cod procedură civilă „judecătorul este incompatibil ... când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauză pe care a fost desemnat să o judece”.

Cum obiectul prezentei cauze îl constituie instituirea unei măsuri provizorii a popririi asigurătorii ce impune doar analiza condiţiilor de admisibilitate prev. de art. 969, raportat la disp. art. 952 noul Cod procedură civilă, judecătorul care a soluţionat o cerere întemeiată pe disp. OUG 119/2007 nu era incompatibil să soluţioneze cauza.

2) Pentru analiza motivelor 2 şi 3 de apel este necesară o scurtă prezentare a situaţiei de fapt.

Pe data de 27. 12.2012, pe rolul Tribunalului Galaţi a fost înregistrată cererea de emitere a unei ordonanţe de plată pentru suma de 548.849,19 lei, cerere formulată de creditoarea SC P.G. DE S.R.L.  N., în contradictoriu cu debitoarea S.C. SSAB TC – M. S.R.L.  În motivarea cererii sale, creditoarea a arătat, în esenţă, că suma de 548.849,19 lei derivă din contractul de execuţie lucrări nr. 11/28.04.2012, încheiat între creditoare, în calitate de executant şi debitoare, în calitate de achizitor.  Obiectul contractului îl reprezintă executarea şi finalizarea lucrărilor de investiţie pentru „Construire Hală de Producţie Utilităţi Tehnico – Edilitar”, proiect realizat în baza documentaţiei elaborată de SC A. S.R.L. Pe parcursul  executării contractului a fost necesară efectuarea unor lucrări suplimentare, apărute urmare a punerii în practică a documentaţiei elaborate şi comunicate creditoarei. Fiind lucrări suplimentare, deci neprevăzute în contract, au existat neînţelegeri cu privire la termenul de execuţie a acestor lucrări, şi, prin adresa nr. 325/12.10.2012, debitoarea a notificat creditoarea în vederea rezilierii contractului, începând cu data de 15.10.2012.

 Pe data de 15.10.2012, în prezenţa achizitorului, a executantului şi a unui terţ s-a încheiat proces-verbal de predare lucrări, în care s-a menţionat starea fizică a lucrărilor executate şi a materialelor existente pe şantier  şi nepuse în operă, pentru care creditoarea urma să fie despăgubită.

Prin sentinţa comercială 363/2013 a Tribunalului Galaţi a fost admisă cererea pe calea ordonanţei de plată şi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 548.849,19 lei.

Ulterior, prin sentinţa civilă 1091/15.11.2013 a Tribunalului Galaţi s-a admis cerere de anulare a ordonanţei de plată şi s-a dispus anularea sentinţei comerciale 363/2013 a Tribunalului Galaţi, respingându-se ordonanţa de plată ca nefondată.

Între timp însă, având în vedere caracterul executoriu al sentinţei comerciale 363/2013 suma de 548.849,19 lei a fost executată silit de reclamantă.

Ulterior, apelanta din prezentul dosar a solicitat întoarcerea executării silite, în baza disp. art. 722 noul Cod procedură civilă pentru suma de 597.644,09 lei (dosar 20886/233/2013 al Judecătoriei Galaţi), iar reclamanta a promovat o cerere pe calea dreptului comun solicitând obligarea apelantei la plata sumei de 705.161,21 lei compusă din 548.849,19 lei contravaloare servicii neachitate şi 156.312,02 lei penalităţi (dosarul 8447/121/2013 al Tribunalului Galaţi).

Având în vedere că specific popririi este existenţa a trei subiecţi: creditor, debitor şi terţ poprit, apelantul consideră că această condiţie nu e îndeplinită în cauză, iar calea legală de stingere a datoriilor reciproce era compensarea şi nu instituirea unei popriri asigurătorii.

Aceste critici nu sunt întemeiate.

Potrivit art. 969 din Noul Cod de procedură civilă: ”Poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite la art. 952.”

Art. 952 din Noul Cod procedură civilă, în referire la condiţiile de înfiinţare ale măsurilor asigurătorii şi provizorii, alin. 1 prevede:  ”Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă”.

Revenind la  art. 969, poprirea asiguratorie se poate înfiinţa în măsura în care între părţi există un raport juridic cert şi o datorie existentă între părţi.

La fel, trimiterea la  art. 952, se referă la cazul în care un creditor nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă (facturile emise pentru serviciile prestate), dacă dovedeşte că a intentat acţiune (dosar 8447/121/2013 al Tribunalului Galaţi).

Prin urmare, scopul popririi asiguratorii este limitat la indisponibilizarea sumelor de bani sau a efectelor pe care un terţ le datorează debitorului urmărit. În mod obişnuit, într-o poprire intervin trei subiecţi de drept şi se stabilesc tot atâtea raporturi juridice. Subiecţii popririi sunt: creditorul urmăritor denumit creditor popritor, debitorul urmărit, denumit şi debitor poprit şi terţul poprit. Între aceşti trei subiecţi se stabilesc următoarele raporturi juridice: un raport de creanţă între creditorul popritor şi debitorul poprit; un raport de aceeaşi natură între debitorul poprit (care aici are rolul de creditor al terţului) şi terţul poprit; un raport procesual între creditorul popritor şi terţul poprit, care ulterior, prin efectul validării popririi, atunci când este necesar, se transformă într-un raport de creanţă.

Existenţa celor trei subiecţi nu este de esenţa popririi. Astfel, dacă creditorul reclamant datorează, la rândul său, anumite sume de bani pârâtului se poate înfiinţa o poprire în propriile mâini ale creditorului.

Nici al treilea motiv de apel nu este fondat, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 969 Cod civil, raportat la  art. 952 noul Cod procedură civilă:

- Creditorul nu are titlu executoriu, dar creanţa sa este constatată în scris (contractul de executări lucrări 11/28.04.2012, corespondenţa comercială, propunerea de reziliere, facturile nr. 238/05.10.2012, 243/22.10.2012 şi 245/24.10.2012 însoţite de listele cu cantităţi de lucrări, procesele-verbale de constatare a materialelor existente pe şantier şi neutilizate şi de constatare a stadiului fizic al lucrării) şi este exigibilă încă din octombrie 2012.

- Există un litigiu care poartă asupra acestei creanţe ce face obiectul dosarului de fond 8447/121/2013 al Tribunalului Galaţi;

-  S-a făcut dovada achitării cauţiunii în cuantum de 20% din valoarea creanţei – 109.769,83 RON.

Din toate aceste considerente, având în vedere disp. art. 480 alin. 1 noul Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare