Drept procesual civil. transmiterea calitatii procesuale active catre societatea cesionara. anterioritatea contractului de cesiune de drepturi litigioase în raport de data decesului reclamantului. exceptii de la dispozitiile care restrâng admisibilita

SECTIA  I - A CIVILA

Materie: DREPT  PROCESUAL CIVIL. TRANSMITEREA CALITATII PROCESUALE ACTIVE CATRE SOCIETATEA CESIONARA. ANTERIORITATEA CONTRACTULUI DE CESIUNE DE DREPTURI  LITIGIOASE ÎN RAPORT DE  DATA DECESULUI RECLAMANTULUI. EXCEPTII DE LA  DISPOZITIILE CARE RESTRÂNG ADMISIBILITATEA PROBEI CU MARTORI. MANDAT FARA REPREZENTARE.

- Art. 243 pct. 1 Cod procedura civila

- Art. 1191, 1197 si 1198 Cod civil

- Art. 1175, 1198, 1539 si 1541 Cod civil

- Art. 44 din Constitutia României

Problema  transmiterii calitatii procesuale  active  catre  societatea cesionara nu putea fi transata decât dupa finalizarea procedurii succesorale, în contradictoriu cu persoanele desemnate în calitate de  succesoare prin certificatul de mostenitor. Dupa depunerea hotarârii de atribuire a mostenirii, în procedura de contradictorialitate cu unica  mostenitoare a reclamantului astfel cum impune principiul contradictorialitatii ce guverneaza procesul civil, instanta a stabilit  ca societatea cesionara are calitate procesuala activa,  statuare corecta data fiind  anterioritatea contractului de cesiune  de drepturi litigioase în raport de data decesului reclamantului.

Criticile axate pe  nedovedirea în cauza a actului secret impus ad conditionem de dispozitiile art. 1191 din Codul civil, nu pot fi acceptate, având în vedere exceptiile  de la dispozitiile care restrâng admisibilitatea probei cu martori instituite  de art. 1197 si 1198 din Codul civil, fiind permisa proba cu martori când  exista un început de dovada scrisa si respectiv atunci când partea s-a aflat în imposibilitate morala de a-si preconstitui o dovada scrisa cu privire la actul încheiat, din probatoriul administrat  rezultând  ca între  reclamantul defunct si pârât au existat relatii de afaceri.

În speta, coexista actul juridic public – încheiat de pârât  cu AVAB – si mandatul fara reprezentare încheiat între reclamant si pârât – reiesind cu certitudine  acordul simulatoriu al acestora din urma, acord  în temeiul caruia pârâtul a actionat în nume propriu, însa pe seama mandantelui sau, dispozitiile art. 1175, 1198, 1539 si 1541 din Codul civil gasindu-si o corecta aplicare în cauza, fiind  în prezenta  unei simulatii prin interpunere de persoane.

DECIZIA CIVILA NR. 937/2014-R  din 23.10.2014

(Dosar nr. 1781/271/2007*)

Prin sentinta civila nr. 9162 din 02.07.2013 din pronuntata de Judecatoria O, s-a respins ca neîntemeiata exceptia puterii de lucru judecat invocat de reclamanta, s-a admis în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul initial H E si continuata de reclamanta SC P SA, în contradictoriu cu pârâtul H J si in consecinta: s-a constatat partial simulata licitatia publica din data de 27.02.2002 organizata de AVAB pentru vânzarea activului denumit “Ferma B” situata în extravilanul localitatii B, jud. T, compusa din constructii speciale si utilitati, înscris în CF nr. 5239 D, în ceea ce priveste mijloacele fixe conform Anexei II la procesul verbal de licitatie nr.122 din 27.02.2002 si identitatea adjudecatarului, s-a constatat ca pârâtul a participat si adjudecat bunurile imobile si mobile (fara teren) în calitate de mandatar al reclamantului initial, hotarârea tinând loc de contract de vânzare-cumparare pentru pretul de 32430 USD (echivalent în lei la cursul de schimb BNR din ziua efectuarii platii, respectiv 32.344 lei vechi/ 1 USD) + TVA, achitat integral de catre H E, s-a dispus rectificarea CF nr. 402384 D nr. top. 1-9/2, cad. CI top: 1-9/2, CF nr. 402385 D, nr. top. 1-9/3, cad. CI top: 1-9/3 si CF nr. 402386 D nr. top. 1-9/4, cad. CI top: 1-9/4 (toate provenite din conversia pe hârtie a CF nr. 5239 D), în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului H J si înscrierii dreptului reclamantei de proprietate asupra activului denumit Ferma B, situata în extravilanul localitatii B, jud.T, doar în ceea ce priveste constructiile speciale si utilitatile.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca în data de 27.02.2002, la sediul AVAB din B a avut loc licitatia publica pentru vânzarea urmatoarelor active, proprietatea SC P SA T: Ferma S T (fara teren) situata in extravilanul localitatii S T, jud. T, compusa din constructii speciale, utilitati si mijloace fixe, Ferma B cu teren in suprafata de 31.629 mp, situata in extravilanul localitatii B, jud. T, compusa din constructii speciale, utilitati si mijloace fixe –extras CF 5239 D, si a mijloacelor fixe apartinând Fermei G situate la sediul societatii din str. O, nr. 6, jud.T.

Astfel cum rezulta din procesul verbal de licitatie incheiat la data de 27.02.2002, ora 13,00, la licitatia publica s-a înscris un singur participant, respectiv pârâtul "'H I - persoana fizica - cetatean roman, cu domiciliul in G si resedinta in T..." care a adjudecat bunurile pentru suma totala de 55.130 USD, exclusiv TVA, TVA in suma de 10.474,70 USD sau echivalentul in lei la cursul BNR valabil la data platii.

Conform aceluiasi proces verbal, pretul de adjudecare a fost achitat astfel: 16.539 USD echivalentul a 536.641.000 lei la cursul BNR valabil in data platii, reprezentând garantia de participare s-a achitat la casieria AVAB cu chitanta nr. 119/25.02.2002, iar diferenta de 38.591 USD reprezentând echivalentul sumei de 1.248.187.304 lei la cursul BNR valabil in data platii a fost achitata in contul AVAB cu FV nr. 1303586/13.03.02 si cu FV nr. 6694 - 6695- 6696/27.02.2002.

In speta, reclamantul invoca conventia de prete - nom, care este în realitate o simulatie prin interpunere de persoane, indiferent daca persoana care contracteaza cu mandatarul ocult, este sau nu partas la simulatie. În ambele cazuri, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii, si deci este simulat, supus regimului juridic prev. de art. 1175 cod civil.

Contractul de mandat fara reprezentare este actul juridic prin care mandatarul lucreaza pe seama mandantului, dar în numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant. In cazul acestui act juridic, interpunerea de persoane este reala, deoarece intermediarul dobândeste în patrimoniul sau dreptul de la tertul contractant si are obligatia, conform contractului de mandat fara reprezentare, sa îl transmita apoi mandantului sau, ramas ocult.

Si în aceasta situatie, raporturile dintre mandant si mandatar sunt supuse regulilor de la mandat, si pentru a înlatura aparenta creata prin actul public nereal, este necesar sa faca dovada simulatiei prin actul juridic secret real, prin act scris sau început de dovada scrisa (art. 1197 Cod civil), fiind aplicabile si disp. art. 1198 Cod civil, care permit utilizarea probei cu martori si prezumtii daca a existat o imposibilitate, fie si morala, de a-si procura o dovada scrisa.

Instanta a apreciat ca procesul verbal al adunarii din 08.03.2004, întruneste conditiile unui început de dovada scrisa.

In primul rând, acest proces verbal este un înscris sub semnatura privata, a carui provenienta nu este pusa la îndoiala, respectiv contestata. Intr-adevar, scrierea nu emana numai de la partea careia i se opune, adica de la pârât, dar provine de la ambele parti, câta vreme pârâtul a participat la sedinta respectiva si a semnat procesul verbal, fara a avea vreo obiectiune. În plus, prin el, se face vorbire despre drepturile asupra terenurilor pe care pârâtul le are în custodie si la care nu poate renunta, nu le poate greva cu sarcini sau înstraina, urmând a le transfera defunctului H E. Afirmând ca transfera drepturile sale asupra terenurilor si mentionând ca le detine în custodie pentru H E, a recunoscut implicit ca în sarcina sa exista obligatia de a transmite bunurile dobîndite în baza mandatului dat.

Martorii audiati în cauza confirma existenta actului secret (mandatul fara reprezentare), încheiat între parti.

Martorul L I, propus de pârât, a relatat ca a presupus ca pârâtul era interesat de cumpararea pentru el a acelor active, întrucât avea o situatie financiara care i-ar fi permis acest lucru.

Însa martorul C I, arata ca stie ca initial s-a discutat despre cumpararea tuturor activelor P prin firma SC H SRL, însa s-a reusit acest lucru doar pentru ferma G. Prin aceasta se sustine astfel afirmatia reclamantului, si a martorei E I, care a aratat ca rationamentul întregii participari la licitatii era de a se cumpara aceste active pentru sine, dar prin societatea H SRL, însa întrucât ulterior aceasta a avut probleme financiare, nu s-a mai reusit ducerea la bun sfârsit a planului initial, însa duce la convingerea instantei ca într-adevar intentia reclamantului era de a achizitiona activele prin orice interpus, el având constienta interdictiei dobândirii terenurilor datorita lipsei cetateniei române.

Cât priveste declaratiile martorilor propusi de reclamant, instanta a retinut ca martora E I a aratat ca stia ca reclamantul este cel interesat atât de cumpararea altor active ce urmeaza a fi scoase la licitatie, cât si de privatizarea SC P, si ca stie ca activele au fost adjudecate de reclamantul initial pe numele nepotului sau, pârâtul. Arata ca stie ca deja ferma G era cumparata de reclamantul initial, si în plus ca nu îsi aminteste ca vreodata pârâtul sa fi mers singur fara reclamant si fratele sau, înainte de vânzarea la licitatie a fermei B, pentru a-i cere relatii referitoare la licitatie.

Instanta a apreciat ca, daca în speta reclamantul nu ar fi fost interesat de cumpararea pentru el a activelor fermei B, nu l-ar fi însotit de fiecare data pe pârât pentru a culege informatii despre licitatie, cu atât mai mult cu cât, acesta nu cunostea limba româna, spre deosebire de pârât si fratele sau. Ar fi ilogica prezenta sa permanenta, doar pentru a-l însoti pe pârât, desi pârâtul era cel care cunostea limba româna, iar reclamantul se deplasa doar în scaun pentru persoane cu handicap locomotor.

În plus, martora afirma ca în prezenta ei fratele pârâtului i-a propus reclamantului cumpararea activelor fermei B si S T sa fie cumparate cu banii reclamantului de catre pârât, care avea si cetatenie româna, urmând ca apoi sa transfere activele catre societatea înfiintata în acest scop de reclamant, propunere acceptata de reclamant. A aratat ca doar reclamantul initial s-a interesat de vânzarea activelor, el detinând deja pachetul majoritar de actiuni P.

Si martora G H a aratat ca stie personal ca terenurile si cladirile fermei B au fost cumparate de pârât cu bani proveniti de la reclamantul initial, ca partile, defunctul H  E si pârâtul, au avut o întelegere în sensul ca pârâtul sa liciteze terenul si cladirile, iar reclamantul sa plateasca toate cheltuielile urmând ca dupa licitatie, pârâtul sa îi transmita proprietatea unei persoane juridice numita de H E, ca pârâtul i-a recunoscut obligatia de restituire a imobilelor cumparate si ca o va face.

Instanta a constat ca si aceasta martora stia de procedura de interpunere avuta initial în vedere de H E, printr-o societate comerciala, rezultat esuat datorita diferitelor motive, dar care întareste convingerea instantei ca acesta era cel cu adevarat interesat de cumpararea activelor fermei B, el fiind preocupat de piscicultura, scop pe care dorea sa îl realizeze prin diferite subterfugii. În pus, toate detaliile referitoare la interpunere, martora le stie nu numai de la reclamant, ci si de la pârât însusi.

Declaratiile martorilor se coroboreaza cu sustinerile intimatului din sedinta ce a avut loc la 08.03.2004. Astfel, acestia au aratat ca reclamantul initial avea mai multe afaceri în domeniul piscicol, pe care dorea sa le dezvolte, dovada fiind si faptul ca a cumparat integral societatea SC P SA, în cadrul procesului de privatizare, investind acolo sume foarte mari de bani. De asemenea, H E este cel care se interesa personal de situatia fermelor de pescuit, el deplasându-se de mai multe ori la sediul societatii si discutând cu directorul acesteia.

Ambii martori ai reclamantului au relatat ca H dorea sa cumpere ferma piscicola B, care urma sa fie scoasa la licitatie, cunoscând aceasta situatie personal si ca, neavând o societate comerciala persoana juridica româna si nefiind cetatean român nu putea participa la licitatie.

Pârâtul nu a contestat faptul ca reclamantul initial era asociat într-o societate comerciala, SC H SRL , dar avea neîntelegeri financiare grave cu celalalt asociat, ceea ce facea imposibila participarea acestei societati la licitatie.

Ambii martori ai reclamantului au aratat ca au fost de fata la discutii între parti, stabilindu-se ca pârâtul va participa la licitatie pentru H E, deoarece are dubla cetatenie si va cumpara el imobilele, cu banii reclamantului initial, urmând ca ulterior, sa-i transfere acestuia dreptul de proprietate, dupa înfiintarea societatii comerciale ce l-ar fi avut ca asociat unic.

Conform înscrisurilor de la dosar coroborate cu declaratiile martorilor, suma reprezentând TVA si impozitele au fost achitate de secretarul personal al reclamantului initial, cu bani de la acesta.

In raport de aceste considerente, instanta a apreciat ca în speta se regaseste coexistenta celor doua acte juridice, cel public (încheiat între pârât si AVAB) si actul secret (mandatul fara reprezentare dintre parti). Din probele administrate reiese cu certitudine acordul simulatoriu, implicit, care presupune ca mandatarul ocult (pârâtul) actioneaza în nume propriu, dar pe seama mandantului sau (H E).

Cum reclamantul initial, H E, nu este cetatean român, acesta nu poate dobândi prin acte între vii, dreptul de proprietate asupra terenurilor, conform art. 44 din Constitutie în redactarea anterioara modificarii si republicarii, conform principiului tempus regit actum.

Ca si mandatar, pârâtul este obligat sa-i predea reclamantului tot ce a primit în executarea mandatului. Cum a refuzat sa faca acest lucru de buna voie, instanta a apreciat partial simulata licitatia organizata de AVAB la 27.02.2002, respectiv numai cu privire la activul Fermei B, fara teren.

Pe cale de consecinta, în temeiul art. 1174 si 1175 Cod civil, ca efect al simulatiei între parti, contractul de mandat fara reprezentare are valoarea unui antecontract, astfel ca a constat ca reclamantul initial este proprietarul activelor fermei piscicole B, fara teren, hotarârea urmând a tine loc de act de vânzare cumparare.

În ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanta a constat ca reclamanta, îndreptatita la plata cheltuielilor de judecata, si-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separata.

Împotriva acestei hotarâri a declarat apel pârâtul  H J si a declarat recurs (recalificat apel) reclamanta S.C. P S.A.

Prin apelul formulat reclamanta S.C. P S.A., a solicitat admiterea apelului, cu consecinta schimbarii în parte a sentintei atacate in sensul admiterii în integralitate a actiunii civile modificate si precizate.

Pârâtul H J a declarat apel atat împotriva sentintei civile nr. 9162/02.07.2013 pronuntata de Judecatoria O. în dosar nr. 1781/271/2007*, precum si împotriva încheierii de sedinta din data de 04.06.2013 prin care au fost respinse exceptiile invocate de acesta (mai putin exceptia lipsei calitatii procesuale active  a Fundatiei O S S, care a fost admisa), solicitând admiterea apelului, admiterea exceptiilor invocate si: în principal anularea hotarârii atacate, stabilirea competentei de solutionare a cauzei în prima instanta în favoarea Tribunalului Bihor si reiudecarea cauzei de instanta legal competenta, hotarârea fiind data cu încalcarea competentei altei instante; în subsidiar, s-a solicitat schimbarea în tot a sentintei atacate, respingând cererea formulata, cu cheltuieli de judecata.

Prin decizia civila nr. 70/A din data de  28.02.2014, pronuntata de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 1781/271/2007*, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul H. J..

S-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta SC P SA cu sediul în comuna B, nr. 224, camera 3, stânga, etaj P, jud. T în contradictoriu cu intimatul H J, cu domiciliul procedural ales în T, P U, nr. 5, jud. T, împotriva sentintei civile nr. 9162 din 02.07.2013 pronuntata de Judecatoria O, pe care a schimbat-o în parte, în sensul ca :

S-a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul def. H E si continuata de reclamanta SC P SA în contradictoriu cu pârâtul H J.

S-a constatat simulata licitatia publica din data de 27.02.2002 organizata de AVAB si pentru terenul în suprafata de 31629 mp, înscris în CF 5239 D, adjudecat de pârât în calitate de mandatar al reclamantului defunct H  E.

S-a dispus rectificarea CF si în privinta terenului cu nr. top. 1-9/2, 1-9/3, 1-9/4.

Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei atacate.

Fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente:

Apelul declarat de pârâtul H J, este nefondat si a fost respins, iar apelul declarat de reclamanta S.C. P S.A. este fondat si a fost admis, pentru urmatoarele considerente:

Referitor la apelul declarat de pârâtul-apelant H J, în ceea ce priveste sustinerea acestuia in sensul ca hotarârea a fost data cu încalcarea normelor de competenta materiala, s-a retinut ca prezenta cauza a fost înregistrata pe rolul Judec. D la data de 25.03.2004, sub dosar nr. 316/2004, valoare obiectului litigiului fiind de peste 100.000 RON. Prin sent. civ. nr. 464/2004 Judec. D a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului T, retinandu-se ca potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. b Cod pr. civ. (astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003) procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste un miliard lei (ROL) se solutioneaza in prima instanta de tribunal.

Tribunalul T, prin sent. civ. nr. 562/PI/2005 a respins actiunea reclamantului H E. Impotriva acestei hotarâri reclamantul a declarat apel, inregistrat pe rolul Curtii de Apel T. Prin Incheierea nr. 10284/8.12.2005, ICCJ  a dispus stramutarea cauzei la Curtea de Apel O

Prin decizia civila nr. 64/2006-A data de Curtea de Apel O in dosar nr. 75/2006 s-a admis ca fondat apelul declarat de apelantul H E împotriva sent. civ. nr. 562/PI/2005 pronuntata de Tribunalul T, care a fost desfiintata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului B sub dosar nr. 4107/111/2006. Prin sentinta civila nr. 138/C/05.02.2007 Tribunalul B a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei O, retinandu-se ca, în prezent, prev. art. 2 alin. 1 lit. b Cod pr. civ. sunt in sensul ca  tribunalul solutioneaza in prima instanta procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste cinci miliarde lei (ROL).

La data pronuntarii sentintei civile, erau în vigoare prevederile art. 158 alin. 3 Cod pr. civ. în forma nemodificata prin Legea nr. 202/2010, care prevedeau ca „daca instanta se declara necompetenta, împotriva hotarârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de 1a pronuntare."

Pârâtul H J nu a uzat de calea de atac a recursului împotriva sentintei civile de declinare a competentei data Tribunalul B, astfel ca respectiva sentinta a devenit irevocabila, având autoritate de lucru judecat în privinta instantei competente sa judece prezentul litigiu1 si anume judecatoria.

Pe de alta parte potrivit disp. art. 725 alin. 2 teza a II- a Cod pr. civ. „În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile legii noi privitoare la competenta sunt pe deplin aplicabile”.

Ori prin Legea nr. 219/2005 dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. b Cod pr. civ. au fost modificate în sensul ca tribunalul solutioneaza in prima instanta procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste cinci miliarde lei (ROL). Iar aceste prevederi legale privitoare la competenta s-au aplicat si in prezenta speta, potrivit  art. 725 alin. 2 teza a II- a Cod pr. civ.

In consecinta, invocarea in prezentul apel a unor critici impotriva hotarârii date de Tribunalul B de declinare a competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judec. O. este în primul rând inadmisibila, încalcând puterea de lucru judecat de care beneficiaza sentinta civila nr. 138/2007 a Tribunalului B, iar pe de alta parte aceasta critica este si nefondata.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a SC P SA rezultata din nulitatea contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat între defunctul H E în calitate de cedent si SC P SA în calitate de cesionar, în mod corect aceasta a fost respinsa de instanta de judecata prin încheierea de sedinta din data de 04.06.2013.

Astfel, cu privire la exceptia de nulitate a contractului de cesiune de drepturi litigioase rezultând din lipsa stipularii cuantumului pretului cesiunii în contract, respectiv din neplata pretului de catre cesionar, instanta de apel a retinut ca potrivit disp. art. 1303-1304 Cod civ. pentru a fi valabil, pretul trebuie sa fie determinat în contract sau determinabil. Pretul este determinat atunci cand partile stabilesc cuantumul lui in contract si este determinabil atunci cand partile arata in contract elementele de determinare ulterioara a pretului.

Art. 1304 Cod civ. permite partilor sa prevada ca stabilirea pretului se va face de catre un tert ales de comun acord de catre parti, ceea ce în speta partile au si facut atunci când au convenit sa se determine pretul prin recurgerea la cunostintele unui specialist.

Având în vedere ca în contractul de cesiune din data de 15.06.2007 pretul este determinabil, criticile apelantului-pârât nu pot fi primite.

Referitor la neplata pretului ca si cauza de nulitate a contractului, astfel cum în mod corect a retinut prima instanta, aceasta reprezinta un motiv de rezolutiune a contractului si nu de nevaliditate a acestuia. Nulitatea este sanctiunea care intervine pentru cauze contemporane sau anterioare încheierii actului si nu pentru neexecutarea obligatiilor de catre una din parti, pentru aceasta din urma situatie sanctiunea fiind rezolutiunea contractului.

În consecinta, si daca cesionarul SC P SA nu ar fi achitat pretul cesiunii, aceasta nu conduce la nulitatea contractului, iar neexecutarea obligatiei de catre cesionar putea fi invocata doar de catre cedent.

Referitor la admisibilitatea probei testimoniale în cauza pentru a dovedi mandatul fara reprezentare, raportat la înscrisul care a primit calificarea juridica de început de dovada scrisa, tribunalul a retinut ca apelantul - pârât invoca în motivele de apel împrejurarea ca administarea probei testimoniale era inadmisibila pentru dovedirea raporturilor juridice dintre parti. De asemenea, acesta contesta faptul ca Procesul-verbal al Adunarii Generale a Asociatilor H T GmbH din data de 08.03.2004 are natura juridica a unui început de dovada scrisa.

În ceea ce priveste Procesul-verbal al Adunarii Generale a Asociatilor H T G din data de 08.03.2004, acesta a fost calificat în mod corect de catre instanta de fond ca reprezentând un început de dovada scrisa. Potrivit disp. art. 1197 alin. 2 Cod civil reprezinta început de dovada scrisa orice scriptura a celui în contra caruia s-a formulat petitia sau a celui ce el reprezinta si care scriptura face a fi crezut faptul pretins.  Pentru existenta unui început de dovada scrisa este necesar sa existe o scriere, orice fel de înscris, chiar nesemnat si nedatat, o scrisoare, însemnari, note, declaratii scrise extrajudiciare, chitante care atesta primirea unei sume de bani, mentiunile unui inventar, cereri, etc., scrierea sa provina de la cel caruia îi este opusa sau de la o persoana fata de care partea este succesor în drepturi, ori ca înscrisul sa fie întocmit de o alta persoana, dar semnat de parte, scrierea sa fie de natura a face demn de crezare faptul pretins.

Acest înscris consemneaza faptul ca pârâtul H J este de acord sa îi cedeze lui H E terenurile, obligându-se totodata sa renunte la tot ce ar putea periclita în vreun fel drepturile lui H E asupra terenurilor detinute în custodie de catre pârât, sa nu greveze ori sa înstraineze aceste drepturi si sa îl informeze pe H E imediat ce afla ca drepturile respective ar putea fi în pericol.

Procesul-verbal al Adunarii Generale a Asociatilor H T G din data de 08.03.2004 este semnat de pârât si este de natura a face demn de crezare faptul pretins.

Pe de alta parte, chiar în absenta unui început de dovada scrisa, proba cu martori tot ar fi fost admisibila in speta, data fiind imposibilitatea morala de preconstituire a probei scrise, imposibilitate rezultând din raporturile dintre rude apropiate. În consecinta sustinerea apelantului pârât in sensul ca administrarea probei testimoniale pentru dovedirea raporturilor juridice dintre parti era inadmisibila nu poate fi primita.

De asemenea prin dispozitiile deciziei de casare nr. 64/2006-A pronuntata de Curtea de Apel O, obligatorie pentru instanta de rejudecare, se stabileste în mod expres ca "a-i refuza reclamantului de plano dreptul la declansarea si producerea de dovezi în sustinerea unei actiuni în constituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor litigioase ... înseamna a-i îngradi titluarului la actiune accesul la justitie, ceea ce este inadmisibil având în vedere art. 21 din Constitutia României si art. 6 din CEDO". Mai mult, s-a retinut ca "eliminarea oricarei posibilitati din partea acestuia de a-si dovedi pe fond temeinica pretentiilor echivaleaza nu numai cu nesocotirea acestor ultime norme legale mentionate, dar si ca de plano i se refuza stabilirea dreptului de proprietate pretins”.

Totodata sustinerea apelantului-pârât in sensul ca instanta de fond in mod  nelegal, a încuviintat audierea martorilor G H (avocatul reclamantului H E, din G) si a d-nei E I (angajata Firmei P) nu poate fi primita, audierea acestor martori nefiind prohibita de disp. art. 189 alin. 1 Cod pr. civila.

Din declaratiile martorilor audiati, in mod corect a retinut instanta de fond ca reclamantul H E l-a mandatat pe pârâtul H J - care este nepotul sau, care detinea si cetatenie româna - sa participe si sa adjudece la licitatie bunurile deduse judecatii. Ulterior pârâtul H J a refuzat sa remita reclamantului H E bunurile mobile si imobile pe care le-a dobândit în temeiul Procesului verbal de licitatie încheiat cu A.V.A.B.

Din proba cu înscrisuri (filele 33-46 din dos. Tribunalului T), înscrisuri ce au fost prezentate in original de catre reclamanta în apel, respectiv chitantele de schimb valutar, chitanta de plata a TVA-ului aferent operatiunii de cumparare la licitatie, precum si din chitantele de plata a impozitului, rezulta ca sumele de bani necesare participarii la licitatie si pretul activelor deduse judecatii au provenit de la defunctul reclamant, acesta fiind si cel care a achitat ulterior impozitul pentru imobilul Ferma B.

Din amplul material probator administrat în cauza de catre instanta de fond, rezulta ca în speta a existat un mandat fara reprezentare sau conventie de prete-nom.

În cazul mandatului fara reprezentare, prete-nom, una dintre par?i este împuternicita sa încheie acte jurice pe seama persoanei care l-a împuternicit, însa ascunzându-?i calitatea de reprezentant în rela?iile cu ter?ii.

Reprezentare nu este de esen?a contractului de mandat, astfel mandatul este valabil ?i fara reprezentare. De multe ori în practica, persoanele recurg la mandatul fara reprezentare, datorita faptului ca nu doresc sa-?i faca cunoscuta identitatea. În acest scop, mandantul da un mandat altei persoane, care contracteaza în nume propriu ?i nu în calitate de mandatar.

Asadar in acest caz mandatarul lucreaza pe seama mandantului, dar în numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant; astfel, calitatea sa de mandatar îi este necunoscuta tertului contractant cu care se încheie actul juridic ce face obiectul mandatului.

Contractul de mandat fara reprezentare este de fapt, un mandat simulat prin interpunere de persoane, o simula?ie. În cazul mandatului fara reprezentare interpunerea este reala - deoarece intermediarul dobândeste în patrimoniul sau dreptul de la tertul contractant si are obligatia, potrivit contractului de mandat fara reprezentare, sa îl transmita apoi mandantului sau. Efectele actelor savârsite de mandatarul fara reprezentare se produc în patrimoniul sau personal, ele trec apoi din patrimoniul sau în cel al mandantului.

Instanta de apel a retinut ca, pârâtul apelant nu a reusit prin probe pertinente sa combata aceasta stare de fapt. De altfel se constata ca licitatia AVAB din data de  27.02.2002, a avut loc pentru vânzarea mai multor active proprietatea SC P SA T, astfel: Ferma S T (fara teren), Ferma B cu teren in suprafata de 31.629 mp, situata in extravilanul loc. Banloc, si a mijloace fixe apartinând Fermei G care au fost adjudecate de pârât.

Prin decizia civila nr. 746/2006 data de Tribunalul A, irevocabila, s-a constat partial simulata licitatia organizata la  AVAB la data de 27.02.2002 pentru vânzarea Fermei S T (fara teren) si a mijloacelor fixe apartinând Fermei G, situatia în prezenta speta fiind identica.

În consecinta apelul declarat de apelantul pârât a fost respins ca nefondat.

Referitor la apelul declarat de apelanta-reclamanta instanta de apel a retinut din materialul probator administrat în cauza ca acordul simulatoriu a vizat integralitatea bunurilor imobile, teren si constructii, aferente Fermei B.

Desi instanta de fond a respins cererea cu privire la terenul aferent, în dispozitivul sentintei se mentioneaza ca hotararea „tine loc de contract de vanzare cumparare pentru pretul de 32.430 USD (echivalent în lei la cursul de schimb BNR din ziua efectuarii platii, respectiv 32.344 lei vechi /1 USD) plus TVS, achitat integral de catre H E", în conditiile în care acest pret include constructiile speciale, utilitatiile si terenul, hotarârea cuprinzând asadar dispozitii contradictorii.

Instanta de fond a retinut ca reclamantul initial, H E, nu este cetatean român, in consecinta acesta nu poate dobândi prin acte între vii, dreptul de proprietate asupra terenurilor, conform art. 44 din Constitutie în redactarea anterioara modificarii si republicarii, potrivit principiului tempus regit actum.

Tribunalul a retinut însa ca demersul judiciar initiat de defunctul H E si continuat de reclamanta SC P SA are caracterul unei actiuni constitutive de drepturi care, prin mijlocul procedural al declararii simulatiei si înlaturarii aparentei create de actul public, are drept finalitate constituirea pe cale judecatoreasca a dreptului de proprietate prin pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare.

În acest sens prin dispozitiile deciziei de casare nr. 64/2006-A pronuntata de Curtea de Apel O, obligatorie pentru instanta de rejudecare, se stabileste în mod expres ca scopul urmarit de reclamantul initial H E prin promovarea actiunii civile nu a vizat recunoasterea si valorificarea unei drept real existent în patrimoniul sau, ci pronuntarea unei hotarâri cu caracter constitutiv de drepturi.

Efectele hotarârilor constitutive de drepturi se produc numai pentru viitor, ex nunc, întrucât creeaza un raport juridic nou, spre deosebire de hotarârile declarative de drepturi prin care se confirma cu efect retroactiv o situatie juridica preexistenta.

În speta, la data pronuntarii sentintei civile, calitatea procesuala activa apartine unei persoane juridice de nationalitate româna, reclamanta fiind SC Pescotim SA in privinta careia nu exista nici o interdictie de dobandire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 296 Cod pr. civ. a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul H J, a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta SC P SA, a fost schimbata în parte sentinta atacata, în sensul ca s-a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul def. H E si continuata de reclamanta SC P SA în contradictoriu cu pârâtul H J, s-a constatat simulata licitatia publica din data de 27.02.2002 organizata de AVAB si pentru terenul în suprafata de 31629 mp, înscris în CF 5239 D, adjudecat de pârât în calitate de mandatar al reclamantului defunct H  E. S-a dispus rectificarea CF si în privinta terenului cu nr. top. 1-9/2, 1-9/3, 1-9/4. Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei atacate.

S-a constatat ca apelanta a solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâtul H J, solicitând admiterea acestuia, în principal, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârât si respingerea actiunii, iar în subsidiar, respingerea apelului declarat de apelanta SC P SA, mentinerea hotarârii instantei de fond, cu cheltuieli de judecata.

Prin motivele de recurs au fost invocate urmatoarele:

-instanta de apel a pronuntat o hotarâre lipsita de temei legal si data cu încalcarea normelor imperative ale Constitutiei – art. 44  în forma  nemodificata, art. 41 alin. 2 în forma revizuita -, precum si cu încalcarea art. 3 alin. 1 din Legea nr. 54/1998;

-instanta de apel a încalcat în mod flagrant nu numai prevederile art. 29 pct. 5 Cod procedura civila dar si prevederile  art. 6  din  Conventia  Europeana a Drepturilor Omului,  precum si ale art. 21 din Constitutia României;

-recurentul, prin „Notele scrise” depuse pentru termenul de judecata din 04.06.2013, a invocat lipsa calitatii procesuale  a SC P SA;

-SC P SA nu a facut dovada validitatii contractului de cesiune de drepturi litigioase din 15.06.2007, respectiv ca din 15.06.2007 pâna la data decesului reclamantului H  E s-a  efectuat expertiza de specialitate pentru a se stabili valoarea de circulatie a bunului litigios, ca cesionarul a achitat acestuia pretul cesiunii, daca reclamantul a cesionat  drepturile  litigioase privind Ferma B catre cedentul P SA, de ce de la acea data în litigiu – dosar nr. 1781/271/2007 al Judecatoriei O., nu s-a prevalat de acest contract, de ce  a fost necesar ca dosarul sa fie  suspendat ani de zile  pentru introducerea în cauza a mostenitorilor  reclamantului defunct daca exista contractul de cesiune de drepturi litigioase si de  ce acesta a fost prezentat în instanta atât de târziu si dupa o traiectorie sinuoasa a dosarului;

-tuturor întrebarilor enuntate în fata atât a instantei de fond si cât si a instantei de apel nu li s-a dat un raspuns juridic pertinent, instantele preluând fara nici o cenzura expunerile SC P SA;

-instanta de apel a expediat fara a oferi argumente de drept motivele de apel prin care recurentul mentiona ca reclamantul nu a facut dovada existentei actului secret, impus  ad conditionem de art. 1191 Cod civil, nefiind produsa nici o dovada a existentei unei „imposibilitati morale” de a încheia actul secret, astfel, recurentul nu este „ruda apropiata, nepot” al reclamantului defunct, cum eronat au retinut  instantele;

-cu mare usurinta, ambele  instante  au apreciat ca  procesul verbal al adunarii generale a asociatilor H T G din 08.03.2004, de care s-a prevalat reclamantul, se constituie într-un început de dovada scrisa, câta vreme nefiind individualizate terenurile nu se poate retine ca sunt  suficiente indicii pentru a se face demn de crezare faptul pretins de reclamant ca ar fi vorba de obiectivul Ferma „B”;

-reclamantul avea înfiintata în România la data adjudecarii de catre recurent  a activului – ferma B -, SC H H SRL precum si alte societati,  ca atare putea participa la licitatie prin intermediul acestora, fara sa recurga la ceea ce se numeste „contract” de prete-nom (simulatie  prin interpunere de persoane);

-în mod gresit instanta de  fond  a încuviintat audierea martorilor G H - avocatul din G al reclamantului  - si E I, angajata Firmei P, administrarea probei testimoniale, pentru dovedirea  raporturilor juridice dintre parti fiind  inadmisibila;

-raportat la particularitatile spetei, la ceea ce implica un mandat fara reprezentare, nu se poate retine ca recurentul a actionat în calitate de  mandatar al numitului H E;

Cu totul si cu totul subsidiar, recurentul solicita respingerea apelului reclamantei si mentinerea sentintei civile din urmatoarele motive:

-desi recurentul a negat constant ca se afla în relatii de rudenie apropiate cu defunctul, iar sarcina probei revenea reclamantului, acesta nu a putut proba pretinsa relatie de rudenie  inventata, iar instantele nu i-au pus în vedere sa probeze relatia de rudenie afirmata;

-în virtutea rolului activ al judecatorului, instantele trebuiau sa verifice sustinerile recurentului privind continutul real al procesului verbal al Adunarii Generale H G G, sens în care se impunea prezentarea integrala a acestuia în traducere legalizata, acest proces – verbal privind  cu totul alte probleme decât activul Fermei B, nereprezentând un început de dovada scrisa, astfel cum este definit de art. 1197 alin. 2 Cod civil;

-din lecturarea cererii reclamantului rezulta ca acesta solicita constatarea simulatiei privind licitatia publica din 27.02.2002 organizata de AVAB privind Ferma B si transferarea catre acesta a dreptului de proprietate asupra activelor  Fermei B si nicidecum catre vreo societate comerciala;

-recurentul, care era asociat  cu defunctul, dispune de posibilitati materiale pentru a participa în nume propriu la  licitatia organizata de AVAB având  si cetatenia româna.

În drept sunt  invocate  dispozitiile  art. 304 pct. 7, 8 Cod procedura civila, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Prin întâmpinare, intimata a  solicitat respingerea recursului, cu motivarea ca motivele din recurs  de la pag. 5 – 9 vizeaza exclusiv  netemeinicia  hotarârii, ce nu mai pot  fi invocate ca urmare a abrogarii pct. 10 si 11 din art. 304 Cod procedura civila. Referitor la criticile care vizeaza lipsa calitatii procesuale  active a SC P SA, în mod  corect a fost respinsa de prima instanta prin încheierea din 14.06.2013, intimata relevând  lipsa  de interes a pârâtului recurent  de a invoca nulitatea contractului de cesiune, totodata acesta, desi a luat cunostinta de  existenta contractului la termenul din 04.04.2008, i-a  contestat validitatea abia pe calea  Notelor scrise depuse pentru  termenul din 16.04.2013.

Intimata precizeaza ca la data pronuntarii hotarârii judecatoresti, ea si nu defunctul, avea calitate de  reclamanta în cauza, în privinta careia  nu a existat si nu exista nici o interdictie  de dobândire  a terenurilor. Mai arata ca pârâtul recurent nu a reusit sa combata prin probe pertinente starea de fapt conturata prin probele administrate  de reclamanta.

Examinând  hotarârea recurata, prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:

Criticile axate pe problema competentei materiale invocata în cererea de apel si reiterata în cadrul motivelor de recurs, nu pot fi primite, în conditiile în care Sentinta civila nr. 138/C/2007 pronuntata de Tribunalul B în sedinta publica din 05.02.2007, nu a fost atacata cu recurs de catre recurentul pârât, devenind prin nerecurare o hotarâre irevocabila, cele statornicite prin aceasta sub aspectul competentei materiale de-a solutiona  cauza  în prima instanta bucurându-se de prezumtia lucrului bine judecat, din perspectiva  dispozitiilor art. 1201 din Codul civil.

De asemenea, nu pot fi acceptate nici criticile referitoare la rezolvarea  data de tribunal exceptiei privind lipsa calitatii procesuale active a  SC P SA. Aceasta exceptie a facut initial obiectul  cercetarii din partea primei instante care, prin încheierea data în sedinta publica din 4 iunie  2013, a dispus respingerea ei, motivat de faptul ca,  în speta, calitate procesuala si interes în anularea contractului de cesiune  din 19.06.2007 ar avea succesoarea în drepturi a def. H E, care însa a recunoscut  contractul ca fiind valabil.

Recurenta si-a întemeiat opinia potrivit careia SC  P SA nu  ar fi facut dovada validitatii contractului de cesiune de drepturi litigioase din 15.06.2007, pe cinci temeiuri, respectiv  ca nu s-a dovedit ca, din 15.06.2007 si pâna în 02.02.2008, când a decedat reclamantul, s-a efectuat  expertiza de  specialitate  pentru stabilirea valorii de  circulatie  a bunului litigios, nu s-a dovedit  ca a fost achitat  pretul cesiunii catre reclamant, de ce de la data cesionarii drepturilor  litigioase catre  SC P SA nu s-a prevalat de acest contract, iar daca exista contractul respectiv, de ce a fost necesar ca dosarul sa fie suspendat ani de zile  pentru a se introduce  succesorii defunctului H E  si de ce a fost prezentat atât de târziu, daca contractul era cunoscut de aparatorii reclamantului.

În primul rând, problema achitarii pretului cesiunii catre reclamant constituie motiv de rezolutiune  a contractului si nicidecum de nulitate a acestuia,  astfel cum corect au retinut instantele anterioare. Neplata pretului este ulterioara încheierii contractului, or cauzele nulitatii sunt  anterioare si concomitente încheierii actului juridic, pe când cauza  rezolutiunii este ulterioara  încheierii valabile  a contractului si consta în neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale de  catre cealalta parte.

Referitor la  celelalte temeiuri invocate în sustinerea exceptiei aflate în discutie, trebuie  a se retine  ca reclamantul a  decedat la data de  2 februarie 2008, împrejurare învederata instantei în sedinta  publica din 22 februarie 2008, iar la urmatorul termen de judecata, din 4 aprilie 2008, a fost  depus la dosar contractul de cesiune de drepturi litigioase prin care H E cesiona catre SC P  B drepturile litigioase  derivate  din promovarea actiunii civile  înregistrata sub dosar nr. 1781/271/2007.

Faptul ca sub durata celor  sapte  luni calculate de  la data încheierii contractului si pâna la data  decesului reclamantului nu s-a facut expertiza de specialitate pentru stabilirea valorii de circulatie a dreptului litigios, nu este de natura a schimba datele problemei, întrucât în contract la cap. IV art. 6 nu s-a stipulat vreun termen înauntrul  caruia  trebuia  sa fie determinat pretul cesiunii prin expertiza de specialitate, partile  convenind doar asupra  termenului în care trebuia  sa fie  platit pretul cesiunii, respectiv  în 60 de zile de la data  predarii catre parti a raportului de expertiza întocmit  de expert, conform art. 7 din contract.

Contrar  sustinerilor recurentului, contractul de cesiune a fost depus  la dosar la primul termen de judecata dupa termenul la care instanta a fost înstiintata despre survenienta  decesului reclamantului, contractul era la dosar când s-a luat masura de suspendare a judecarii cauzei în temeiul dispozitiilor art. 243 pct. 1 Cod procedura civila  pentru depunerea certificatului  definitiv de mostenitor. De altfel, data fiind existenta  la dosar  a respectivului  contract, la  unul dintre  termenele  de judecata parcurse dupa repunerea cauzei pe rol pentru perimare – sedinta publica din 19.02.2010 -, instanta a si pus în discutie cadrul procesual, solicitând explicatii cu privire  la  motivele pentru care se cere prezenta mostenitorilor defunctului, calitatea procesuala a acestora, în conditiile  în care imobilele au facut obiectul unei cesiuni de drepturi litigioase.

Este evident ca problema transmiterii calitatii procesuale active catre  societatea cesionara nu putea fi transata decât dupa finalizarea  procedurii succesorale, în contradictoriu cu persoanele desemnate în calitate de succesoare prin certificatul definitiv  de mostenitor, astfel cum cu justete a apreciat si judecatoria  când, prin încheierea din 28 aprilie  2016, a dispus  o noua suspendare a  judecatii pâna la  finalizarea procedurii succesorale din dosarul nr. 12VA.2008.27/ON 58 aflat pe rolul Tribunalului P L. Dupa depunerea hotarârii de atribuire a mostenirii, definitiva si executorie la data de  2 mai 2012, în procedura de contradictorialitate cu unica  mostenitoare a reclamantului, Fundatia O L L, astfel cum impune principiul contradictorialitatii ce guverneaza procesul civil, instanta a stabilit ca societatea cesionara are calitate  procesuala activa, statuare corecta data fiind anterioritatea contractului de cesiune de drepturi litigioase în raport de  data decesului reclamantului.

Nici criticile  axate pe nedovedirea în cauza a actului secret impus  ad conditionem de dispozitiile  art. 1191 din Codul civil, nu pot  fi acceptate, având în vedere exceptia de  la dispozitiile  care restrâng admisibilitatea probei cu martori, instituita de art. 1198 din Codul civil, ce vizeaza  situatia în care partea s-a aflat  în imposibilitate  morala de a-si preconstitui o dovada scrisa cu privire la actul încheiat,  iar unul dintre astfel de cazuri vizeaza nu doar  actele  încheiate între rude, ci si între persoane aflate  în relatii  apropiate, cum ar fi de prietenie, etc., or din probatoriul administrat în cauza, rezulta ca între  reclamantul defunct si recurentul pârât au existat relatii de afaceri, inclusiv în cererea de recurs  acesta din urma facând referire la faptul ca a fost  asociat cu defunctul în mai multe societati comerciale atât în Germania cât si în România.

O alta exceptie  de la dispozitiile care restrâng  admisibilitatea probei cu martori, este înscrisa în textul art. 1197 din Codul civil, care  permite proba  cu martori când exista un  început de dovada scrisa, prin care se întelege  orice  scriere, semnata sau nesemnata, provenind  de la partea careia  i se opune sau de la autorul sau reprezentantul acestuia si care  face verosimil faptul pretins, fiind vorba de o scriere care nu îndeplineste conditiile de validitate a înscrisului autentic sau a înscrisului sub semnatura privata.

În speta, Procesul – verbal al Adunarii Generale a Asociatilor H T G din 08.03.2004 întruneste cerintele dispozitiilor  sus – enuntate, astfel procesul – verbal aflat în discutie constituie  un  înscris  sub semnatura privata, a carui scriere într-adevar nu apartine  recurentului pârât, însa apare ca fiind semnat de catre acesta, iar în cuprinsul procesului – verbal se face vorbire despre drepturile reclamantului asupra terenurilor pe care recurentul pârât le avea în custodie, si pe care urma a le transfera reclamantului, context în care trebuie a se face referire la mentiunea vizând acordul recurentului privind cedarea terenurilor catre H E, de asemenea cea referitoare la obligatia asumata de recurent de renuntare la tot ce ar periclita în vreun fel drepturile reclamantului asupra terenurilor, cât si obligatia de a nu greva ori înstraina respectivele drepturi si totodata de informare imediat ce afla ca drepturile aflate în discutie ar putea fi în pericol.

În atare situatie, este evident ca, în speta, proba  cu martori în completarea acestui început de dovada scrisa apare ca fiind admisibila, astfel cum corect s-a apreciat în etapele procesuale precedente.

Este de netagaduit ca în procesul de fata s-a dovedit, pe deplin, în conditiile  dispozitiilor art. 1197 si 1198 din Codul civil, existenta mandatului dat de reclamant recurentului pârât de a cumpara  pentru el imobilul litigios. O atare concluzie  se desprinde  neîndoios din continutul procesului verbal din 08.03.2004, în care s-a  consemnat pozitia  recurentului pârât, si anume  afirmatiile  acestuia  în sensul ca transfera drepturile  sale  asupra terenurilor  din B… detinute în custodie pentru domnul H, împreuna cu inventarul conform listei de inventar a  licitatorului. De asemenea, probele testimoniale administrate în cauza au fost de natura a confirma existenta mandatului fara reprezentare, instantele anterioare facând  o corecta evaluare a acestora.

Rezulta cu puterea evidentei ca, în speta, coexista actul juridic  public - încheiat de recurentul pârât  cu AVAB – si actul juridic  secret – mandatul fara reprezentare încheiat între  reclamant si recurentul pârât, reiesind cu certitudine  acordul simulatoriu al acestora din urma, acord  în temeiul caruia  recurentul pârât a actionat în nume  propriu, însa pe seama mandantului sau, reclamantul H dispozitiile art. 1175, 1198, 1539 si 1541 din Codul civil gasindu-si o corecta aplicare  în cauza, fiind  în prezenta unei simulatii prin interpunere de persoana.

Într-adevar, reclamantul neavând cetatenie româna nu putea dobândi prin acte între vii dreptul de proprietate asupra terenurilor din perspectiva prevederilor  art. 44 din Constitutia României, în versiunea anterioara modificarii si republicarii, însa la data transarii litigiului prin hotarârea primei instante, calitatea  de parte reclamanta  o avea SC P SA, persoana juridica româna în privinta careia nu subzista nici o interdictie de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Fiind în prezenta unei hotarâri care tine loc de contract de vânzare cumparare  cu efect  constitutiv de drepturi si nu declarativ, în speta prezinta importanta situatia juridica a partii reclamante  la data pronuntarii hotarârii, prin urmare, solutia primei instante se impunea a  fi remediata în parte în sensul de a se constata simulata licitatia  din 27.02.2002 organizata de AVAB si pentru terenul în suprafata de  36629 mp înscris în CF nr. 5239 D, adjudecat  de pârât în calitate de mandatar al  reclamantului defunct H E, si totodata de a se rectifica în mod corespunzator înscrierile  din  cartea funciara, astfel cum, cu justete, a  procedat instanta de apel, motiv pentru care nici cererii formulate în subsidiar  de catre  recurentul pârât nu i se poate  da curs.

În contextul sus-aratat, trebuie a se mai sublinia ca instanta avea de cercetat situatia juridica a SC P SA la data pronuntarii hotarârii, în calitatea acesteia de reclamant  în cauza, calitate dobândita  urmare a transmiterii catre ea a calitatii procesuale a reclamantului initial, H E, prin efectul contractului de cesiune de drepturi litigioase, odata cu încheierea caruia, prin desesizarea cedentului  de toate drepturile sale aflate în litigiu, cesionara urma a se substitui calitatii procesuale  a cedentului.

Fata de ansamblul considerentele ce preced, instanta, în baza  dispozitiilor  art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins  ca nefondat recursul, decizia fiind mentinuta în totul.

Domenii speta

Spete similare