Insolvență. Apel. Lipsa calității procesuale active a acționarului debitoarei

Distincții între cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitor și cea formulată de creditor. Rolul activ al judecătorului sindic în stabilirea cadrului procesual cu privire la părți. Nerelevanța invocării, de către apelant, a calității de creditor („sub condiție suspensivă”), pentru justificarea legitimării procesuale active.

-Legea nr. 85/2006: art. 27 alin. 1, art. 28, art. 32 alin. 1 şi 2, art. 31 alin. 1 şi 2, art. 33 alin. 2,4,5 şi 6, art. 7 alin. 2, art. 27, art. 85 alin. 6, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1,  art. 18, art. 3 pct. 26, art. 37, art. 123, art. 3 pct. 8

-Codul de procedură civilă: art. 534 alin. 4

Procedura derulată la cererea debitorului și finalizată cu deschiderea procedurii insolvenței – în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. 1, art. 28, art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 – este una necontencioasă, cererea debitorului fiind judecată de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, procedura derulată la cererea creditorului/creditorilor și finalizată cu deschiderea procedurii insolvenței – în temeiul dispoziţiilor art. 31, art. 33 din Legea nr. 85/2006 – fiind una contencioasă.

Prin formularea cererii de deschidere a procedurii în condiţiile dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, debitorul nu tinde la stabilirea unui drept în contra unei alte părţi, ci urmăreşte exercitarea controlului judecătoresc în procedura graţioasă, astfel că normele speciale se completează cu cele generale, referitoare la procedura necontencioasă.

În procedura insolvenţei, legitimarea procesuală nu este lăsată la aprecierea şi la dispoziţia părţii, judecătorul sindic având abilitarea de a stabili cadrul procesual, dispunând  citarea părţilor ale căror drepturi şi interese sunt contestate, în procedura contencioasă, cu respectarea  dispoziţiilor  art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atunci când constată incidenţa acestei proceduri.

 Potrivit dispoziţiilor  art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, pronunțată la cererea creditorului,  pot formula apel persoanele care au avut calitatea de parte, în primă instanță – respectiv, debitorul și creditorul/creditorii, unul dintre acționarii debitoarei neavând, în nume personal și în considerarea acestei calității, legitimare procesuală activă pentru formularea apelului. Calitatea de creditor „sub condiție suspensivă”, rezultând, potrivit susținerilor apelantului, din existența pe rolul tribunalului a unui litigiu de muncă derulat între el și debitoare nu răspunde exigenței expres instituite de art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006  – care conține definiția creditorului îndreptățit să participe la procedura insolvenței -, dat fiind faptul că afectarea calității de creditor de o condiție suspensivă echivalează cu inexistența acestei calități în procedura specială.

Prin Sentinţa nr. 661/15 mai 2013, pronunţată în dos. nr. 474/1371/2013 al Tribunalului Specializat Mureş, judecătorul sindic a hotărât: admiterea cererii formulate de creditoarea S. L., împotriva debitoarei SC T. SA; deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei; ridicarea în parte a dreptului de administrare al debitoarei şi desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu, a practicianului în insolvenţă C. I. T. SPRL, stabilind remuneraţia provizorie a acestuia, onorariu de succes, precum şi modalitatea de plată; notificarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei tuturor băncilor la care debitarea are cont de disponibil, Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş (dacă debitoarea are în patrimoniu bunuri imobile), creditorilor, debitoarei, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureş, pentru efectuarea menţiunilor cu privire la deschiderea procedurii, precum şi publicarea unei notificări privind deschiderea procedurii, într-un ziar de largă circulaţie şi în B.P.I.; stabilirea conţinutului notificării adresate creditorilor; stabilirea termenului de depunere, de către administratorul judiciar, a raportului prin care să propună fie intrarea debitoarei în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală (12 iunie 2013), a termenului de depunere, de către administratorul judiciar, a raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă (12 iunie 2013), a termenului limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor (26 iunie 2013), a termenului limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor (17 iulie 2013), a termenului limită pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv al creanţelor (11 septembrie 2013), a datei primei şedinţe a adunării generale a creditorilor (9 septembrie 2013); efectuarea menţiunilor referitoare la deschiderea procedurii şi la numirea administratorului judiciar, în Registrul Comerţului.

În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• creanţa pe care S. L. – persoana ce a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei – îşi întemeiază cererea, în sumă de 527.547,58 lei, rezultă din contractul de cesiune de creanţă încheiat între S. I. şi S. L., din contractele de împrumut încheiate între S. I. și debitoarea SC T. SA, din facturi fiscale şi chitanţe, înscrisuri depuse la dosar; creanţa este certă, lichidă, exigibilă, fiind recunoscută de debitoare, valoarea creanţei depăşind pragul minim prevăzut de art. 3 pct. 12, coroborat cu art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006; de asemenea, creanţa este scadentă de o perioadă de peste 90 de zile, judecătorul sindic apreciind că debitoarea se află în stare de insolvenţă vădită, în sensul dispoziţiilor  art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006;

• administratorul judiciar provizoriu a fost desemnat la cererea creditoarei, stabilindu-i-se atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva Sentinţei nr. 661/15 mai 2013 a declarat apel T. S., în calitate de acţionar al SC T. SA, invocând dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei. În esenţă, apelantul a susţinut următoarele motive: are calitatea de acţionar al debitoarei, deţinând 12.740 acţiuni şi având o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 27,22%; calitatea procesuală pentru formularea apelului este dată atât de calitatea lui T. S. de acţionar, cât şi de calitatea acestuia de creditor – fiind titularul unei creanţe certe şi determinabile, dat fiind că are dreptul la o cotă-parte din beneficiile societăţii şi  la dividendele anuale, prin raportare la numărul acţiunilor pe care le deţine; starea de insolvenţă a societăţii creează prejudicii însemnate acţionarului, acesta aflându-se în imposibilitatea de a-şi valorifica şi exercita pe deplin drepturile; deci, creditorul-acţionar are un interes născut, actual, serios și legitim, personal şi direct pentru a exercita orice mijloc procesual în scopul prevenirii unei eventuale prejudicieri a intereselor sale legitime şi, totodată, ale societăţii; apelantul nu urmăreşte altceva decât apărarea propriilor drepturi, în calitate de creditor-acţionar, având legitimare procesuală activă potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006; de asemenea, între apelant şi debitoare se desfăşoară un proces (litigiu de muncă) aflat pe rolul Tribunalului Mureş, având ca obiect anularea deciziei de concediere a apelantului şi obligarea debitoarei la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate, începând cu data de 14 mai 2012 şi până la reîncadrarea efectivă, precum şi obligarea debitoarei la plata daunelor morale în sumă de 20.000 lei; această împrejurare denotă calitatea de creditor a apelantului, sub condiţie suspensivă, până la soluţionarea definitivă a litigiului; calitatea de creditor a acţionarului se justifică şi prin dreptul de urmărire generală a patrimoniului debitoarei, în limita acţiunilor pe care le deţine, fără a avea constituite garanţii reale asupra bunurilor, având, însă, interesul legitim de a se prevala de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 85/2006; referitor la starea de insolvenţă, apelantul a arătat că debitoarea a încheiat, în perioada ianuarie – iulie 2012, şase contracte de împrumut cu asociata S. I., pentru suma totală de 263.116 lei, motivul încheierii contractelor fiind cel al acoperirii nevoilor curente ale societăţii; la 15 august 2012, între S. I. şi S. L. (sora soţului I. S.) s-a încheiat un contract de cesiune a creanţei prin care s-a transmis, către S. L., creanţa împotriva societăţii, în sumă de 175.000 lei; debitoarea a fost notificată privitor la cesiunea de creanţă, la data de 20 august 2012, iar la data de 23 august 2012 debitoarea a notificat cesionarul, pentru plata creanţei; având în vedere nerestituirea împrumutului, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei pentru un debit total de 527.547,58 lei, din care suma de 264.431,58 lei reprezintă dobânda penalizatoare; toată această operaţiune este simulată, fictivă, realizată în mod fraudulos, în scopul prejudicierii şi falimentării SC T. SA; încheierea contractelor între societate şi un acţionar (care avea şi calitatea de administrator) ne situează în prezenţa unor acte încheiate cu „sine însuşi”, dat fiind că nu a avut loc o întrunire a adunării generale sau o înştiinţare a tuturor asociaţilor, cu privire la aceste contracte; administratorul care participă la operaţiuni ce prejudiciază societatea răspunde pentru prejudiciile cauzate, conform art. 1443 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată; la data încheierii contractelor de împrumut societatea avea alte credite nerambursate băncilor, agravându-şi, deci, starea financiară şi mărind imposibilitatea de plată a datoriilor faţă de bănci; clauzele penale cuprinse în contractele de împrumut încheiate între debitoare şi asociata S. I. au un caracter excesiv de oneros, prin raportare la piaţa creditelor; împrumuturile nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, ceea ce duce la concluzia că nu au existat în mod real, sumele de bani nefiind încasate; potrivit raportului întocmit de administratorul judiciar desemnat în cauză, societatea a realizat, în exerciţiul financiar 2011, un profit net de 52.511 lei, cifra de afaceri înregistrând o creştere de 28%, în anul 2011; această situaţie financiară nu justifica închirierea celor şase contracte de împrumut, fiind o dovadă în plus că acestea au un caracter simulat și au fost încheiate în scopul declanşării procedurii de insolvenţă.

Prin înscrisul intitulat „poziţie procesuală”, depus la 12 septembrie 2013 și calificat de instanță, prin Încheierea din 13 septembrie 2013, față de conținutul actului, ca fiind întâmpinare, administratorul judiciar C. I. T. SPRL a solicitat respingerea apelului, formulând, în esenţă, următoarele apărări: la data de 14 mai 2013, debitoarea, prin reprezentant legal, a depus note de şedinţă la dosarul primei instanțe, arătând că recunoaşte creanţa invocată de S. L. şi că este de acord cu deschiderea procedurii generale a insolvenţei, dispusă ulterior prin Sentinţa nr. 661/15 mai 2013; împotriva acestei hotărâri a formulat opoziţie T. S., în calitatea sa de acţionar care deţine 12.740 acţiuni şi are o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 27,22%, susţinând că operaţiunea constând în contractarea împrumuturilor de către debitoare şi în încheierea contractului de cesiune a fost una simulată, fictivă, realizată în mod fraudulos, în scopului prejudicierii SC T. SA; administratorul judiciar a formulat o „poziţie procesuală” faţă de opoziţie, invocând excepţii (excepţia tardivităţii şi a lipsei calităţii procesuale active), precum  şi apărări de fond; prin Sentinţa nr. 970/5 iulie 2013, judecătorul sindic a respins opoziţia ca inadmisibilă, reţinând, în esenţă, că doar împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, la cererea debitoarei, creditorii care se opun deschiderii procedurii pot formula opoziţie – art. 32 alin. 2, art. 61 din Legea nr. 85/2006;  referitor la calitatea procesuală a apelantului în prezenta cauză, întemeiată pe calitatea sa de acţionar şi creditor al SC T. SA, administratorul judiciar a arătat că  acesta a făcut trimitere la art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, la existenţa unui litigiu de muncă aflat pe rolul Tribunalului Mureş şi la dreptul de urmărire generală asupra patrimoniului debitoarei; referitor la starea de insolvenţă a societăţii, administratorul a enumerat argumentele susținute de apelant; în concluzie, C. I. T. SPRL a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de dl. T. S. împotriva Sentinţei nr. 970/5.07.2013 şi a menţinerii a sentinței ca temeinică şi legală, toate apărările ce au urmat acestei concluzii vizând în mod expres opoziţia formulată de T. S. şi Sentinţa nr. 970/2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul a menționat, în esență, că obiectul căii de atac îl constituie Sentința nr. 661/15 mai 2013 a Tribunalului Specializat Mureș, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, și nu Sentința nr. 970/5 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș – hotărâre prin care s-a respins ca inadmisibilă opoziția formulată de T. S. și împotriva căreia nu s-a formulat apel; așadar, intimatul-administrator judiciar C. I. T. SPRL s-a referit, prin întâmpinare, la o hotărâre care nu face obiectul prezentei căi de atac.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea apelului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de dispoziţiile art. 476-479 C. pr. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

În şedinţa publică din 11 octombrie 2013, Curtea a invocat, din oficiu, și a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţi procesuale active a  apelantului, reprezentantul acestuia - mandatarul avocat - punând concluzii cu privire la această excepţie pe care, având în vedere stadiul în care se afla procesul, respectiv, faptul că nu au fost formulate alte cereri, nici cu privire la excepție și nici cu privire la fondul cauzei, Curtea a unit-o cu fondul, dând cuvântul și asupra apelului.

Referitor la excepția menționată, pe care instanța o va soluționa cu precădere – art. 248 alin. 1 C. pr. civ. -, Curtea a constatat că, în justificarea calității sale procesuale active, apelantul a făcut trimitere expresă la calitatea sa de acționar al SC T. SA (ce deține 12.740 acţiuni şi având o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 27,22%), precum și la calitatea sa de creditor al SC T. SA (prin prisma procesului aflat pe rolul Tribunalului Mureş - dos. nr. 4734/102/2012 -, având ca obiect anularea deciziei de concediere a apelantului şi obligarea debitoarei la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate, începând cu data de 14 mai 2012 și până la reîncadrarea efectivă, cu obligarea debitoarei la plata daunelor morale în sumă de 20.000 lei, precum și prin prisma dreptului de urmărire generală a patrimoniului debitoarei, în limita acţiunilor pe care le deţine, fără a avea constituite garanţii reale asupra bunurilor).

 Curtea a reţinut că, spre deosebire de procedura derulată la cererea debitorului (și finalizată cu deschiderea procedurii insolvenței) – în temeiul dispoziţiilor  art. 27 alin. 1, art. 28, art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 –, care este una necontencioasă, cererea debitorului fiind judecată de urgență, în camera de consiliu, fără citarea părților, procedura derulată la cererea creditorului/creditorilor (și finalizată cu deschiderea procedurii insolvenței) – în temeiul dispoziţiilor  art. 31, art. 33 din Legea nr. 85/2006 – este una contencioasă, debitorului fiindu-i comunicată cererea (art. 31 alin. 1), acesta trebuind fie să conteste, fie să recunoască starea de insolvență (art. 31 alin. 2), în ultima situație formulând contestație împotriva cererii creditorului de deschidere a procedurii și, prin raportare la existența sau inexistența stării de insolvență, judecătorul sindic respingând contestația și deschizând procedura (art. 33 alin. 4) sau respingând cererea creditorului/creditorilor (art. 33 alin. 5). În fine, dacă debitorul nu contestă starea de insolvență și își exprimă intenția de reorganizare a activității, judecătorul sindic va pronunța o hotărâre de deschidere a procedurii generale sau simplificate, potrivit ipotezelor înscrise de legiuitor în art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

În conformitate cu distincțiile exprese realizate de legiuitor referitor la cele două categorii de proceduri evocate, au fost stabilite și căi procedurale diferite privind atacarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței.

Astfel, împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic la cererea debitorului, în temeiul dispoziţiilor  art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, poate fi exercitată opoziția (art. 32 alin. 2), creditorii fiind cei cărora li s-a conferit calitatea procesuală activă.

Însă, întrucât cererea debitorului de deschidere a procedurii insolvenţei are caracter necontencios, sunt aplicabile dispoziţiile  art. 534 alin. 4 C. pr. civ., care permit oricărei persoane interesate să formuleze apel împotriva încheierii prin care a fost soluţionată o cerere cu caracter necontencios, chiar dacă acea persoană nu a fost citată la dezlegarea cererii.

Potrivit specificului procedurii insolvenţei, sunt citate în procesele aferente acestei proceduri, numai părţile cu interese contrare - art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 -, toate celelalte persoane potenţial participante la acele procese fiind tratate de legiuitor ca terţi.

Cu atât mai mult, în cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, formulată de debitor, care este o cerere necontencioasă, creditorii, acţionarii, administratorii, etc., nu sunt citaţi.

Conform tiparului procedural relevat, acţionarul sau asociatul debitorului poate contesta hotărârea de deschidere a procedurii, prin formularea căii de atac a apelului împotriva acestei hotărâri (cu anumite distincţii în privinţa existenţei sau inexistenţei unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor, în sensul deschiderii procedurii, anterioară înregistrării cererii pe rolul instanţei).

În concluzie, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în procedurile contencioase reglementate de această Lege sunt citate, în calitate de părţi, persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului sindic, în condiţii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese cuprinse în Legea nr. 85/2006.

Prin formularea cererii de deschidere a procedurii în condiţiile dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, debitorul nu tinde la stabilirea unui drept în contra unei alte părţi, ci urmăreşte exercitarea controlului judecătoresc în procedura graţioasă, astfel că normele speciale se completează cu cele generale, referitoare la procedura necontencioasă.

În contextul procedural menţionat, părţile în apel nu sunt, în mod imperativ, aceleaşi persoane cu cele care au avut calitatea de parte în prima instanţă, hotărârea pronunţată în procedura graţioasă neproducând efectele relative ale hotărârii pronunţate în procedura contencioasă (în condiţii de contradictorialitate), respectiv, numai cu privire la părţile care au figurat în această calitate în primă instanţă, neexistând, aşadar, în mod obligatoriu şi restrictiv, identitate de părţi în primă instanţă şi în apel.

În procedura insolvenţei, legitimarea procesuală nu este lăsată la aprecierea şi la dispoziţia părţii, judecătorul sindic având abilitarea de a stabili cadrul procesual, dispunând  citarea părţilor ale căror drepturi şi interese sunt contestate, în procedura contencioasă, cu respectarea  dispoziţiilor  art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atunci când constată incidenţa acestei proceduri. Cât timp Legea insolvenţei impune citarea persoanelor interesate şi nu permite respingerea cererii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate sau din motivul configurării incorecte  a cadrului procesual (e.g., dispoziţiile  art. 85 alin. 6 din Legea nr. 85/2006), titularul cererii nu are obligaţia stabilirii cadrului procesual pasiv, această îndrituire revenindu-i, deci, instanţei, astfel că o eventuală stabilire eronată a cadrului procesual este supusă analizei instanţei de control judiciar potrivit dreptului comun (şi nu, neapărat, pe calea unor excepţii procesuale).

Curtea a reţinut - în legătură cu procedura necontencioasă derulată ca urmare a sesizării instanţei, de către debitor, cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei - şi faptul că, potrivit dispoziţiilor  art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, curtea de apel este instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic în temeiul dispoziţiilor  art. 11, din categoria acestora făcând parte şi hotărârile de deschidere a procedurii – fără vreo distincţie între posibilii titulari ai acestei cereri.

Aşa fiind, apelul declarat de unul dintre acţionarii/asociaţii debitorului împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, pronunțate ca urmare a soluționării cererii formulate de debitor, nu va fi respins ca inadmisibil.

Alta este, însă, situaţia cadrului procesual prevăzut de legiuitor cu referire la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, pronunțată la cererea creditorului/creditorilor. Potrivit dispoziţiilor  art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, împotriva acestei hotărâri judecătoreşti se poate formula apel, de către persoanele care au avut calitatea de parte, în primă instanță – respectiv, debitorul și creditorul/creditorii.

În speță, astfel cum s-a menționat în Sentința nr. 661/15 mai 2013, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea S. L.…, împotriva debitoarei SC T. SA…, în cauză fiind citată debitoarea SC T. SA, la sediul social  – cu mențiunea că are posibilitatea ca, în temeiul dispoziţiilor  art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, să formuleze contestație - și creditoarea S. L., debitoarea, prin administratorul C. C., exprimându-și intenția de reorganizare.

Așadar, în cauză, calea de atac a apelului putea fi exercitată de debitoarea sau de creditoare, unul dintre acționarii debitoarei neavând, în nume personal și în considerarea acestei calității, legitimare procesuală activă pentru formularea apelului.

Concluzia s-a impus şi prin prisma instituţiei administratorului special, reglementată de art. 18 din Legea nr. 85/2006, acesta fiind desemnat pentru a reprezenta interesele societăţii şi ale acţionarilor/asociaţiilor debitorului, după deschiderea procedurii, precum şi pentru a participa la procedură, pe seama debitorului. Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, adunarea generală a acţionarilor/asociaţiilor va fi convocată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 de zile de la deschiderea procedurii (sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea). Întrucât desemnarea administratorului special este condiţionată de deschiderea procedurii, acesta nu poate fi parte la judecarea cererii de deschidere a procedurii, această calitate având-o doar creditorul/creditorii şi societatea debitoare, singurii ce pot promova, pe fundamentul calităţii lor de „parte”, căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic în soluţionarea cererii de deschidere a procedurii. Dat fiind acest cadru procesual, hotărârea de deschidere a procedurii este comunicată doar părţilor (art. 427 alin. 1 C. pr. civ.) şi persoanelor juridice prevăzute de norma specială cuprinsă în art. 37 din Legea nr. 85/2006.

În ce privește calitatea apelantului de creditor – bazată pe drepturile ce decurg din calitatea sa de acționar, respectiv, dreptul de a obține dividende și, de aici, dreptul de urmărire generală asupra patrimoniului debitoarei -, Curtea a reţinut că legiuitorul nu le recunoaște acționarilor calitatea de creditori, pe temeiul drepturilor decurgând din poziția de acționar. În acest sens, Curtea a constatat că nu mai există temei pentru înscrierea acționarului, bazată pe această calitate, în tabelul de obligații ale debitoarei și, în consecință, pentru distribuirea către acesta a sumelor obținute din lichidare – în scopul acoperirii creanțelor existente în procedură -, dat fiind că acționarul nu face parte din categoria creanțelor enumerate limitativ de dispoziţiile  art. 123 din Legea nr. 85/2006.

În fine, referitor la calitatea de creditor „sub condiție suspensivă”, rezultând, potrivit susținerilor apelantului, din existența pe rolul Tribunalului Mureș a unui litigiu de muncă derulat între el și SC T. SA  nu răspunde exigenței expres instituite de art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 (temei invocat de apelant) – care conține definiția creditorului îndreptățit să participe la procedura insolvenței -, dat fiind faptul că afectarea calității de creditor de o condiție suspensivă echivalează cu inexistența acestei calități în procedura specială. Concluzia este susținută, pe de altă parte, și de faptul că, deși a depus declarație de creanță, la data de 11 septembrie 2013  – referindu-se la contravaloarea dividendelor, la cota-parte din patrimoniul social al debitoarei, conform cotei de participare de 27,22%, la contravaloarea drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, începând cu data de 14 mai 2012 și până la momentul reîncadrării efective, la daunele morale (aceste pretenții formând obiectul dosarului nr. 4734/102/2012 al Tribunalului Mureș) -, T. S. nu a fost înscris în tabelul preliminar de obligații ale debitoarei, întocmit de baza Raportului de verificare a creanțelor declarate împotriva averii SC T. SA, depus de administratorul judiciar la dosarul de insolvență, la data de 22 iulie 2013.

Având în vedere argumentele anterior expuse, Curtea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului T. S., cu consecinţa respingerii apelului formulat de acesta - dispoziţiile  art. 480 alin. 1 teza I C. pr. civ.

Domenii speta

Spete similare