Personal didactic auxiliar. Reîncadrarea acestuia, la data de 1 ianuarie 2010, cu luarea în considerare a coeficienţilor şi salariului avut în plată la 31 decembrie 2009 şi stabiliţi în conformitate cu Legea nr. 221/2008

-Ordonanţa  Guvernului nr. 15/2008, modificată prin Legea nr. 221/2008 – art. 1 alin. (1) lit. c)

-Legea nr. 330/2009 – art. 30

-Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 – art. 5 alin. (6)

Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată prin Legea nr. 221/2008, a vizat personalul din învăţământ, astfel încât prevederile ei referitoare la majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, aceasta reprezentând valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare, s-au aplicat şi personalului didactic auxiliar.

Pe cale de consecinţă, conform art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, reîncadrarea personalului didactic auxiliar din învăţământ, la data de 1 ianuarie 2010, trebuia efectuată cu luarea în considerare a coeficienţilor şi salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabiliţi în conformitate cu Legea nr. 221/2008, iar nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, sens în care este şi  Decizia nr. 11/2012, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 172010 şi ale art. 30 din Legea nr. 330/2009.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 550 din 27 martie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 108/21.01.2013, pronunţată în dosarul nr. 9335/108/2012, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanţii D.T.A., A.C.C., N.I.L.C. ş.a., reprezentaţi prin Sindicatul Democratic Învăţământ Arad, împotriva pârâtei Şcoala Gimnazială „Aurel Sebeşan” Felnac.

A obligat pârâta la calculul şi plata drepturilor salariale, cu începere de la data de 01.01.2010, cu utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000, în cuantum de 400,000 lei, şi până la data de 31.12.2010, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data plăţii efective.

A respins acţiunea formulată de către reclamanta P.M., reprezentată prin Sindicatul Democratic Învăţământ Arad, în contradictoriu cu aceiaşi pârâtă, ca neîntemeiată.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să consemneze în evidenţele salariale şi de muncă modificările solicitate şi acordate de către instanţa de judecată, pentru a fi avute în vedere la recalcularea punctelor de pensie.

A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii, reprezentaţi prin Sindicatul Democratic Învăţământ Arad, au calitatea de personal didactic şi au fost angajaţi în cadrul unităţii pârâte, conform adeverinţei nr. 556/05.11.2012, emisă de pârâtă.

Calitatea de personal didactic nu o are reclamanta P.M., deoarece aceasta este administrator financiar în cadrul unităţii pârâte, după cum rezultă din aceeaşi adeverinţă, emisă de către pârâtă.

Prin două decizii date în recursuri în interesul legii, s-a stabilit modul de interpretare a dispoziţiilor legale privind salarizarea personalului didactic din învăţământ, respectiv prin Decizia nr. 3/2011 şi prin Decizia nr. 11/2012.

Astfel, prin Decizia nr. 3/2011, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a statuat că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009, ca efect al deciziilor Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009.

Prin Decizia nr. 11/2012, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa  Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, personalul didactic din învăţământ, aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei  Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

În considerentele acestei decizii, care sunt obligatorii la fel ca şi dispozitivul, se arată că: „...având în vedere succesiunea cronologică a reglementărilor legale evocate, deciziile Curţii Constituţionale şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2011, pronunţată în recursul în interesul legii, se reţine că, în perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2010, personalul didactic din învăţământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.  221/2008”.

Prin urmare, având în vedere obligativitatea deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea diferenţelor salariale, acordate în baza Legii nr.221/2008, doar pentru perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2010, aşa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 11/2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor, cu excepţia reclamantei P.M., pentru perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2010, dată fiind calitatea lor de personalul didactic, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 11/2012, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul a admis capătul de cerere având ca obiect actualizarea diferenţelor salariale cu coeficientul de inflaţie, deoarece, potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, întârzierea la plată a salariului atrage obligaţia angajatorului la plata de daune-interese. Cum diferenţele solicitate sunt drepturi salariale care sunt plătite cu întârziere, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la actualizarea diferenţelor salariale cu coeficientul de inflaţie, acestea fiind daune-interese.

Petitul privind obligarea pârâtei să consemneze în evidenţele salariale şi de muncă modificările solicitate şi acordate de către instanţa de judecată, pentru a fi avute în vedere la recalcularea punctelor de pensie, a fost respins, dat fiind că nu există un refuz al pârâtei de a consemna diferenţele salariale acordate.

Hotărârile judecătoreşti pronunţate în fond, în ceea ce priveşte litigiile de muncă, sunt definitive şi executorii de drept, iar pârâta este obligată să le execute, astfel încât evidenţierea hotărârii în evidenţele salariale ale pârâtei decurge din executarea hotărârii judecătoreşti.

Tribunalul a respins acţiunea formulată de către reclamanta P.M., ca neîntemeiată, deoarece aceasta nu are calitatea de personal didactic.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată, în sumă de 300 lei, reprezentând onorariu avocat, conform facturii nr. 4/18.01.2013.

Reclamanta P. M., reprezentată prin Sindicatul Democratic Învăţământ Arad, a declarat recurs, în termenul legal, împotriva acestei sentinţe civile, solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii reclamantei P. M. aşa cum a fost formulată şi menţinerii în rest a celorlalte dispoziţii ale sentinţei, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea şi interpretarea greşită a prevederilor legale invocate drept temei al acţiunii.

Din probele existente la dosar rezultă că reclamanta are calitatea de personal didactic auxiliar.

Instanţa a apreciat că reclamanta P. M. nu are calitatea de personal didactic, dar a omis să constate că are calitatea de personal didactic auxiliar, deoarece aceasta este administrator financiar în cadrul unităţii pârâte.

Având în vedere art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa  Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, atât personalul didactic, cât şi personalul didactic auxiliar trebuia să beneficieze de acordarea majorările salariale, prevăzute de Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009, şi, în continuare, de la 01.01.2010.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 41 alin. (5) din Constituţie, angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 312 alin. (1) – alin. (3), art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta P.M. este încadrată la pârâtă, în funcţia de secretar, conform adeverinţei nr. 556/05.11.2012, emisă de către pârâtă.

Potrivit articolului unic din Legea nr. 221/2008, s-a aprobat „Ordonanţa Guvernului nr. 15 din 30 ianuarie 2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, adoptată în temeiul art. 1 pct. V.1 din Legea nr. 373/2007 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008”, cu modificări. Astfel, acest act normativ a vizat personalul din învăţământ, inclusiv personalul didactic auxiliar, din care face parte reclamanta P.M., dată fiind calitatea de secretar al unităţii pârâte. De altfel, Anexa 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 18/2008 se referă la coeficienţii de multiplicare pentru funcţiile didactice auxiliare din învăţământ.

Prin urmare, reclamantei P.M. îi sunt aplicabile aceleaşi dispoziţii legale, în materie de salarizare, ca şi reclamanţilor care au calitatea de personal didactic, iar cererea sa se impunea fi analizată prin raportare la acestea.

La data de 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/01.02.2008.

Ordonanţa  Guvernului nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 730/28.10.2008, în sensul majorării coeficientului de multiplicare 1.000, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008, aceasta reprezentând valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare.

Prin Decizia nr. 3/2011, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la până la data de 31 decembrie 2009.

Exprimarea „diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate”, folosită de către instanţa supremă în dispozitivul acestei decizii, nu conduce la concluzia că Legea nr. 221/2008 se aplică doar personalului didactic, întrucât Legea nr. 221/2008 reglementează salarizarea întregului personal din învăţământ. De altfel, din considerentele Deciziei nr. 3/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că problema de drept dezlegată, potrivit art. 329 şi următoarele Cod de procedură civilă, a vizat chestiunea supravieţuirii în timp a efectelor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 221/2008, iar nu aplicarea lor pentru o anumită categorie de personal din învăţământ.

Astfel, începând cu luna octombrie 2008 şi până în luna decembrie 2009, reclamanta ar fi trebuit să beneficieze de un salariu de bază calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, prin utilizarea coeficientului 1.000 în valoare de 400.00 lei, la care s-ar fi adăugat celelalte sporuri şi indemnizaţii prevăzute de lege.

Conform art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, personalul aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel încât noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea, potrivit anexelor la lege.

Pe cale de consecinţă, reîncadrarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, la data de 1 ianuarie 2010, trebuia efectuată cu luarea în considerare a coeficienţilor şi salariului avut în plată la 31 decembrie 2009, stabiliţi în conformitate cu Legea nr. 221/2008, iar nu cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curţii Constituţionale, pronunţate în materia salarizării personalului din învăţământ, respectiv a Deciziei nr. 124/9.02.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272/27.04.2010, a Deciziei nr. 983/30.06.2009 şi a Deciziei nr. 989/30.06.2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531/31.07.2009.

De altfel, prin Decizia nr. 11/2012, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 172010 şi ale art. 30 din Legea nr. 330/2009, s-a statuat că personalul didactic din învăţământ, aflat în funcţie la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat nelegal că reclamanta, ce are calitatea de personal didactic auxiliar, nu este îndreptăţită la recunoaşterea drepturilor salariale în litigiu, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.

Având în vedere că, potrivit art. 329 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegările date problemei de drept ce vizează sfera de aplicare a prevederilor Legii nr. 221/2008, prin Decizia nr. 3/2011 şi prin Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt obligatorii, Curtea va face aplicarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus şi, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) – alin. (3) coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 din Codul de procedură civilă, va admite recursul formulat de către reclamanta P.M., reprezentată prin Sindicatul Democratic Învăţământ Arad, ca fiind fondat, şi va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite acţiunea formulată de către reclamanta P.M. împotriva pârâtei Şcoala Gimnazială „Aurel Sebeşan” Felnac şi va obliga pârâta la calcularea şi plata către reclamanta-recurentă P.M. a drepturilor salariale, cu utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 în cuantum de 400,000 lei, pe perioada 01 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, actualizate în funcţie de coeficientul  de inflaţie până la data plăţii efective, urmând a menţine în rest dispoziţiile hotărârii recurate.

Domenii speta

Spete similare