Societate comercială listată. Adunarea generală extraordinară a acţionarilor. Nerespectarea procedurii de convocare. Consecinţe

-Legea nr. 31/1990, republicată – art. 117 şi 132

-Regulamentul CNVM nr. 1/2006 – art. 113

-Legea nr. 297/2004 – art. 224

Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor şi exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenţionarea în convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularităţi ce au aptitudinea de a genera nulitatea hotărârii.

Procedura de convocare în cazul societăţilor comerciale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată trebuie să respecte prevederile art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, care impune ca raportul privind convocarea să fie publicat şi în Buletinul electronic al C.N.V.M.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 446 din 13 martie 2013

Prin sentinţa civilă nr. 103/CC din 13 noiembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 5131/115/2012 Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea de Investiţii Financiare B din Arad şi a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 2 adoptată în cadrul adunării generale extraordinare a acţionarilor pârâtei S.C. C. S.A. Caransebeş din data de 3 august 2012, dispunând menţionarea sentinţei în registrul comerţului, precum şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea IV-a, la rămânerea ei irevocabilă.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. Caransebeş, considerând soluţia tribunalului netemeinică şi nelegală, urmare a faptului că nulitatea invocată de reclamantă ca fiind datorată nelegalei convocării a adunării generale este infirmată prin aceea că societatea a convocat adunarea generală extraordinară a acţionarilor prin anunţurile de convocare publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 2476/03.07.2012, pag. 31, şi Jurnalul de Caraş-Severin nr. 6501/02.07.2012, ziar de răspândire zonală, conform art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

Prin decizia civilă nr. 446 din 13 martie 2013 Curtea de Apel Timişoara a respins ca neîntemeiat recursul societăţii pârâte.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă şi a interpretat în acelaşi fel actul juridic dedus judecăţii, pronunţând o hotărârea temeinică şi legală ca urmare a aplicării judicioase a dispoziţiilor legale în materie, criticile recurentei fiind nefondate.

Astfel, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie. Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat, hotărârea irevocabilă de anulare urmând să fie menţionată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de la data publicării ea fiind opozabilă tuturor acţionarilor.

Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor şi exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe îndeplinirea obligaţiei de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea nelegală, nemenţionarea în convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularităţi ce au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.

Obligaţia de informare a asociaţilor din partea societăţii cu privire la data şi ordinea de zi a adunării generale, precum şi modul şi durata minimă a timpului scurs între momentul convocării şi cel al ţinerii şedinţei au fost instituite de legiuitor în vederea protejării consimţământului asociaţilor şi acordării posibilităţii acestora de a-şi exercita votul în deplină cunoştinţă de cauză. Obligaţia de informare a fost statuată tocmai în scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care să se fundamenteze pe o cauză licită şi să permită identificarea obiectivului urmărit. Voinţa socială se formează în organul de deliberare care este adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor, ca organ colectiv alcătuit din totalitatea asociaţilor/acţionarilor societăţii. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societăţii îl au în viaţa acesteia, Legea nr. 31/1990 a stabilit anumite formalităţi privitoare la procedura convocării, formarea corectă a voinţei sociale fiind indiscutabil legată de respectarea principiilor care guvernează procedura informării.

Informarea corespunzătoare a asociaţilor/acţionarilor asupra datei adunării şi asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocării organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocări. Ca organ de deliberare, adunarea generală decide atât asupra problemelor obişnuite din viaţa societăţii, cât şi asupra problemelor ce vizează elemente fundamentale ale existenţei acesteia, decizia socială trebuind să respecte cerinţele valabilităţii cauzei din perspectiva prevederilor art. 1179 pct. 4 din Codul civil. Or, informarea necorespunzătoare asupra chestiunilor supuse deliberării şi convocarea defectuoasă a asociaţilor/acţionarilor nu permite identificarea motivului determinant şi a obiectivului urmărit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci când aceasta lipseşte datorită absenţei scopului imediat, ori atunci când ea este ilicită sau imorală, atrage sancţiunea nulităţii, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Nerespectarea obligaţiei de informare este în măsură să afecteze acea componentă a cauzei care vizează concordanţa acestui element cu legea şi ordinea publică societară. Formalităţile instituite pentru convocare şi care urmăresc asigurarea  formării corecte a voinţei sociale, vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaţilor/acţionarilor, ci şi ocrotirea intereselor terţilor care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcţionează organul deliberativ, şi care astfel sunt protejaţi de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune în pericol securitatea, siguranţa şi stabilitatea raporturilor juridice şi mediul de afaceri.

De aceea, Curtea apreciază că recursul pârâtei nu este întemeiat în condiţiile în care reclamanta intimată nu a fost convocată în mod legal de consiliul de administraţie al S.C. C S.A. Caransebeş la şedinţa adunării generale extraordinare a acţionarilor din 3 august 2012.

În conformitate cu art. 113 pct. A lit. a) şi b) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, „societăţile comerciale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată întocmesc, transmit şi aduc la cunoştinţa publicului următoarele rapoarte: A. Rapoarte privind informaţiile privilegiate, prevăzute la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004. Aceste rapoarte se întocmesc după modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmit C.N.V.M. şi operatorului pieţei reglementate pe care se tranzacţionează acţiunile emise de respectiva societate comercială, fără întârziere, dar fără a se depăşi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informaţie este adusă la cunoştinţa emitentului şi se publică în Buletinul electronic al C.N.V.M. Din categoria acestor informaţii fac parte, fără a se limita la, următoarele: a) hotărârea consiliului de administraţie/altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunării generale sau la ţinerea unei şedinţe a consiliului de administraţie care urmează să delibereze în vederea exercitării atribuţiilor delegate de A.G.E.A., în conformitate cu art. 114 din Legea nr. 31/1990R; b) convocarea adunării generale a acţionarilor; (…)”.

Societatea pârâtă a publicat convocatorul adunării generale extraordinare a acţionarilor pentru data de 3 august 2012 în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 2476/03.07.2012 şi într-un ziar de răspândire zonală – Jurnalul de Caraş-Severin nr. 6501/02.07.2012, aşa cum impune art. 117 din Legea societăţilor comerciale, susţinând, totodată, că a procedat la raportarea către RASDAQ – Compartimentul Redactare - Editate, cu nr. 3007, în aceeaşi zi cu hotărârea consiliului de administraţie privind convocarea A.G.E.A., respectiv 28.06.2012, a Raportului curent, conform Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, dar şi către C.N.V.M. Bucureşti – Compartimentul Redactare - Editate, cu nr. 3006/28.06.2012, raportul fiind primit de aceste instituţii, nepublicarea lui neconstituind motiv de nulitate absolută a hotărârii contestate.

Contrar susţinerilor recurentei, nerespectarea dispoziţiilor legale imperative mai sus citate atrage neregularitatea convocatorului şi constituie o cauză de nulitate a hotărârii adunării generale, în accepţiunea art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, în condiţiile în care reclamanta intimată a lipsit de la şedinţa adunării generale a acţionarilor tocmai pentru că procedura de convocare prezintă un viciu prin încălcarea prevederilor art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, care impune ca raportul privind convocarea să fie nu numai transmis Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi operatorului pieţei reglementate, dar şi publicat în Buletinul electronic al C.N.V.M. Or, tocmai această publicare nu a fost îndeplinită de către pârâta S.C. C S.A. Caransebeş, iar omisiunea este imputabilă exclusiv conducerii societăţii de vreme ce, prin adresa nr. 10852/09.07.2012 a C.N.V.M., acesteia i s-a comunicat că pentru ca raportul curent întocmit în data de 28.06.2012, transmis pe e-mail la adresa [email protected] şi înregistrat la C.N.V.M. sub nr. 19183/05.07.2012, să poată fi publicat în buletinul pieţei de capital, obligaţie prevăzută de art. 113 lit. A din Regulamentul nr. 1/2006, trebuie respectată o anumită procedură, în care se regăseşte şi obligaţia părţii de a achita taxa de publicare, menţionându-se expres faptul că „nu se pot publica rapoartele care nu sunt plătite”.

Obligaţia prevăzută de regulamentul pieţei de capital este una de „publicare”, nu doar de „transmitere spre publicare”, iar în speţă tocmai această publicare nu a fost realizată de către societatea pârâtă, invocarea adreselor nr. 3006 şi 3007 din 28.06.2012 neputând înlătura lipsa publicării, deoarece ele atestă numai transmiterea raportului, nu şi publicarea acestuia în Buletinul C.N.V.M. De asemenea, nerespectarea cerinţei de publicare a convocatorului în buletinul electronic al pieţei de capital încalcă şi dispoziţiile legislaţiei primare, art. 224 din Legea nr. 297/2004, potrivit cărora „societăţile admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sunt obligate să se înregistreze la C.N.V.M. şi să respecte cerinţele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. şi ale pieţelor reglementate pe care se tranzacţionează valorile mobiliare emise de acestea. Societatea comercială trebuie să asigure un tratament egal pentru toţi acţionarii care deţin acţiuni de aceeaşi clasă. Societatea comercială trebuie să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile, în special: a) să informeze acţionarii cu privire la organizarea adunărilor generale şi să permită acestora să-şi exercite drepturile de vot; (…)”.

În ceea ce priveşte criticile recurentei referitoare la inexistenţa abuzului de majoritate, Curtea va omite să le mai analizeze deoarece acţiunea în anulare a fost admisă de tribunal exclusiv prin prisma constatării nerespectării procedurii de convocare a şedinţei adunării generale extraordinare a acţionarilor, o menţiune în acest sens fiind făcută şi de judecătorul fondului în ultimul parag. al paginii 5 din sentinţă.

Nu în ultimul rând, excepţia de nulitate a recursului nu este întemeiată, motiv pentru care va fi respinsă, întrucât din cuprinsul cererii pârâtei rezultă care sunt nemulţumirile acesteia privitoare la soluţia pronunţată de tribunal, precum şi criticile pe care ea le-a formulat. Prin urmare, un recurs nu poate fi socotit a fi nemotivat, decât atunci când motivele sale nu se află în legătură cu hotărârea atacată, neconstituindu-se într-o critică totală sau parţială a acesteia şi netinzând la a afirma nelegalitatea ei, condiţia legală a „dezvoltării motivelor” implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, indicarea probelor pe care se bazează, cerinţe care, în speţă, sunt îndeplinite.

Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că, deşi este adevărat că alin. (1) al art. 306 din Codul de procedură civilă statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, alin. (3) al aceluiaşi text prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Esenţial este, aşadar, ca din expunerea făcută de recurent să rezulte care sunt temeiurile de modificare/casare ale hotărârii atacate. Or, din lecturarea cererii societăţii pârâte se poate deduce cu uşurinţă că toate criticile aduse sentinţei tribunalului se încadrează în cazul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă – hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. De altfel, şi instanţa de control judiciar trebuie să aibă un rol activ în determinarea exactă a motivelor de recurs cu condiţia, însă, ca faptele şi motivele de modificare/casare să fie determinate de recurent de o atare manieră încât să permită judecătorului să le încadreze într-unul din temeiurile prevăzute de art. 304 din cod.

Domenii speta

Spete similare