Actiune in constatare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MEDGIDIA

Medgidia, str.Independenţei nr.14, judeţul Constanţa;

 cod poştal – 905600

Înregistrată în evidenţa A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068

Dosar nr. 3858/256/2013

SENTINŢĂ CIVILĂ NR. 394

Şedinţa publică din 11 martie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE -  S.A.I. 

GREFIER – V.I.

  S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect – acţiune în constatare – formulată de reclamanţii C.F. ŞI  şi C.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T.C.C.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns:  reclamanta C.F., asistată de avocat R.L., în baza împuternicirii avocaţiale de la dosarul cauzei seria CT nr. 0034229 din 06.06.2013 care a răspuns şi pentru reclamantul C.F., lipsind reclamantul C.F. şi pârâta U.A.T.C.C.

 Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispoziţiilor art. 154 şi urm. Cod procedură civilă.

Acţiunea timbrată cu suma de 501 lei conform chitanţei nr. 23811/03.06.2013 şi suma de 1.239 lei conform chitanţei nr. 0025596/12.02.2014, ambele emise de Primăria Comunei Castelu.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidenţiază părţile, obiectul pricinii, stadiul procesual şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Instanţa acordă cuvântul pentru formularea altor cereri.

Apărătorul reclamanţilor arată că nu mai are cereri de formulat şi nu mai sunt alte incidente de soluţionat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 244 Cod procedură civilă, instanţa declară cercetarea procesului încheiată.

Nemaifiind cereri de formulat şi incidente de soluţionat, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.

 Apărătorul reclamanţilor, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se constata dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 2106 mp, situat în --, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, fără cheltuieli de judecată.

Instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.

I N S T A N Ţ A,

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr.3858/256/2013 din 21.05.2013, reclamanţii C.F. şi C.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T.C.C. a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului-teren intravilan în suprafaţă de 2.106 m.p. teren situat în --, aferent casei de locuit dobândită cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. -- la BNP V.E., imobil neînscris în cartea funciară, cu următoarele vecinătăţi: la nord – proprietate S.A., la sud – proprietate Geamia musulmană, la est – proprietate S.S. şi la vest drum comunal.

În motivarea în fapt a cererii arată că la data de 08.08.1997 au dobândit, cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1793 la BNP V.E. imobilul situat în --, ”format în totalitatea sa din teren intravilan in suprafaţă de 2.106 m.p., o casă de locuit ....şi anexe gospodăreşti...”de la vânzătorii B.I., B.M., T.C. şi T.E.. Aceştia din urmă, la rândul lor, dobândiseră imobilul de la numiţii C.G, C.G. şi S.T. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.351/23.10.1996 la BNP V.E., care la rândul lor îl moşteniseră de la tatăl lor, S.M., în baza certificatului de moştenitor nr.23/23.10.1996.

La rândul său, S.M. stăpânise acest imobil, împreună cu soţia sa – S.C. – de la care moştenise imobilul cu certificatul de moştenitor 324/1995, începând din anul 1960 şi până la decesul său.

Reclamanţii susţin că au stăpânit întregul imobil din anul 1997 şi până în prezent în mod continuu, util, paşnic, public, netulburat şi sub nume de proprietar, achitând taxele şi impozitele aferente -  pentru teren şi construcţii – la zi.

În decursul vremii nu au existat niciodată litigii cu privire la limitele de hotar ale terenului, configuraţia acestuia a rămas neschimbată din anul 1960 şi până în prezent, gardul împrejmuitor fiind şi astăzi pe amplasamentul iniţial. Totodată, în comunitate sunt cunoscuţi ca fiind proprietari ai imobilului.

Mai arată că în anul 2013 a solicitat întabularea dreptului de proprietate asupra întregului imobil – teren şi construcţii – însă prin încheierea nr.757 le-a fost respină cererea întrucât nu au avut ”acte de proprietate cu efect constitutiv”.

În drept invocă art. 1847, art.1860 şi art.1890 Cod civil.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martorii N.C. şi C.R., precum şi proba cu expertiza topografică.

Pârâta U.A.T.C.C. nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări.

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri, proba cu martorii N.C. şi C.R. şi proba cu expertiza tehnică judiciară topografică.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1793/08.08.1997 la B.N.P. V.E., reclamanţii C.F şi C.L., soţi, au cumpărat de la B.I şi B.M., soţi şi de la T.C. şi T.E., soţi, un imobil compus în totalitatea sa din teren intravilan în suprafaţă de 2.106 m.p., o casă de locuit compusă din patru camere şi dependinţe, în suprafaţă de 58 m.p. şi anexe gospodăreşti în suprafaţă construită de 15 m.p., situat în --, cu următoarele vecinătăţi: la nord – proprietate S.A., la sud – proprietate Geamie musulmană, la est – proprietate S.S. şi la vest – drum comunal, la preţul de 5.000.000 lei (ROL), achitat integral.

Imobilul înstrăinat a fost dobândit în indiviziune de la numiţii C.G, C.G. şi S.T. cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.351/23.10.1996 la BNP V.E., rectificat prin încheierea nr.1628/27.05.1997 a aceluiaşi birou notarial

Numiţii C.G, C.G. şi S.T.au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înstrăinat conform celor menţionate anterior prin moştenire de la S.M., cu certificatul de moştenitor nr. 23/23.10.1996 eliberat de B.N.P. V.E. în dosarul nr. 23/1996.

S.M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel: cota de ½ din dreptul de proprietate asupra acestuia prin moştenire de la soţia sa, S.C., conform certificatului de moştenitor nr.324/23.08.1995 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Medgidia în dosarul nr.517/1995, iar cealaltă cotă de ½ din dreptul de proprietate a fost dobândită prin contribuţie egală şi prin stăpânire în fapt mai mult de 30 de ani.

Prin încheierea nr. 757/15.03.2013 a O.C.P.I.Constanţa - B.C.P.I. Medgidia, a fost respinsă cererea reclamanţilor de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului – teren intravilan şi construcţii – situat în -- întrucât nu au fost depuse actele care au stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1793/08.08.1997 la B.N.P. V.E., precum şi alte acte anterioare acestuia (acte de proprietate cu efect constitutiv).

Din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local eliberat cu nr. 3696/03.06.2013 de comuna Castelu rezultă că reclamanţii C.F. şi C.L. figurează în evidenţele comunei la rol nominal unic nr. 792 cu un imobil situat în --, compus din construcţie în suprafaţă de 58 m.p. – edificată în 1956 - şi anexe gospodăreşti în suprafaţă de 15 m.p., precum şi teren aferent în suprafaţă de 2.094 m.p. pentru care taxele şi impozitele aferente sunt achitate – la zi.

Conform adresei nr.4257/06.06.2014 a O.C.P.I. Constanţa, imobilul nu are alocat număr cadastral şi nici carte funciară deschisă.

Martorele N.C. şi C.R., audiate la cererea reclamanţilor, au învederat că reclamanţii au cumpărat de la familia Bularca în anul 1997 o casă de locuit cu o curte aferentă de cca. 2.000 m.p. teren, situată lângă Geamia musulmană. De la data dobândirii terenului, reclamanţii l-au stăpânit în mod continuu, nu au existat litigii pentru acest imobil, este împrejmuit şi nu şi-a schimbat configuraţia de-a lungul timpului. Reclamanţii sunt cunoscuţi în comunitate ca fiind proprietarii acestui imobil.

Din documentaţia cadastrală efectuată de executant B.M. (filele 46-47) rezultă că imobilul aflat în posesia reclamanţilor se compune din 2.094 m.p. teren şi construcţii (C1-C4 cu o suprafaţă totală construită de 197 m.p.) este situat în --.

Imobilul a fost identificat prin expertiza tehnică judiciară topografică efectuată de expertul M.A.S. (filele 68-79), din care reiese că imobilul-teren în litigiu are forma geometrică a unui poligon neregulat şi suprafaţa reală a acestuia, calculată din coordonate, este de 2.097,54 m.p., iar conform Ordinului nr.634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară ”suprafaţa totală măsurată se rotunjeşte la metru pătrat”, rezultă suprafaţa totală de 2.098 m.p., din care 675 m.p. – curţi construcţii şi 1.423 m.p. teren agricol.

 Pe suprafaţa măsurată sunt evidenţiate construcţii: C1 – locuinţa cu amprenta la sol de 80 m.p., C2-anexă gospodărească cu amprenta la sol de 53 m.p., C3-anexă gospodărească cu amprenta la sol de 51 m.p. şi construcţia C4-garaj cu amprenta la sol de 27 m.p.

Accesul în imobil se face prin partea din vest, din strada Ataturk.

Imobilul este împrejmuit astfel: la nord – cu gard şi construcţii, la sud şi est – cu gard din plasă pe spalieri şi la vest – cu gard din plasă pe spalieri şi gard metalic cu poartă de acces.

Conform planului de situaţie (anexa 2 a raportului de expertiză), imobilul are următoarele vecinătăţi: la nord – vecin S.E., la sud – alee de acces, geamie musulmană şi M.R., la est – vecin A.I. şi la vest – drum public – strada Ataturk.

Conform art. 6 alin. 1 din Noul Cod Civil „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Acesta nu are putere retroactivă.”

 Conform art.82 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Dispoziţiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.”.

În considerarea dispoziţiilor legale citate, instanţa apreciază că nu sunt aplicabile în cauză prevederile Noului cod civil.

Examinând situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă şi probată de către reclamanţi, instanţa de judecată apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile legale privitoare la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al posesiei de lungă durată, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) constituind un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra acestuia în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege, potrivit art. 1837 şi urm. Cod civil.

 Astfel, potrivit art. 1837 Cod civil: „Prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, sub condiţiile determinate prin aceasta lege.”

Conform art. 1890 Cod civil, „Toate acţiunile reale se vor prescrie în 30 de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua credinţă” .

  Potrivit art. 1846-1847 Cod civil, Orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii,pentru a putea prescrie fiind necesara o  posesiune continua, neîntreruptă, netulburata, publica şi sub nume de proprietar  .

În conformitate cu prevederile art. 1850 Cod civil, „Continuitatea şi neîntreruperea posesiunii sînt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripţia, în acest sens că posesorul actual care probează că a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără însă ca aceasta să împiedice proba contrarie”, iar potrivit art. 1854 Cod civil, „posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a început a poseda pentru altul.”

În cauză se dovedeşte începerea posesiei asupra bunului imobil-teren cu mai mult de 30 de ani în urmă, iar posesorii se bucură de prezumţiile instituite în favoarea lor de art. 1850 şi 1854 Cod civil, respectiv de continuitate a posesiei şi exercitare sub nume de proprietar, prezumţii nerăsturnate de către pârâta căreia i se opune prescripţia achizitivă, iar din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că posesia a fost exercitată în mod paşnic şi netulburat pe toată durata ei.

 Instanţa mai reţine caracterul public al posesiei care rezultă de facto din natura bunului asupra căreia s-a exercitat posesia, fiind de neconceput o posesie clandestină exercitată asupra unui imobil - teren de mare întindere.

 Instanţa de judecată apreciază că reclamanţii au făcut dovada că, împreună cu autorii lor, au exercitat asupra imobilului – teren - în cauză o posesie continuă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, cu o durată de peste 30 de ani, fiind îndeplinite în persoana acestora condiţiile dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, drept pentru care, văzând şi disp.art.35 Cod procedură civilă, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată şi va fi admisă.

În consecinţă, se va constata dreptul de proprietate al reclamanţilor  C.F. şi C.L., soţi, asupra imobilului compus din 2.098 m.p. teren intravilan pe care se află construcţii, situat în --, cu următoarele vecinătăţi:

-la nord – S.E.;

-la sud – alee de acces, Geamie musulmană şi M.R.;

-la est – A.I.;

-la vest drum public – str. Ataturk.

 Se va face aplicarea art.35 alin.5 din Legea nr.7/1996, republicată – după rămânerea definitivă a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite acţiunea civilă având ca obiect – acţiune în constatare – formulată de reclamanţii C.F. şi C.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T.C.C.

Constată dreptul de proprietate al reclamanţilor  C.F. şi C.L., soţi, asupra imobilului compus din 2.098 m.p. teren intravilan pe care se află construcţii, situat în --, cu următoarele vecinătăţi:

-la nord – S.E.;

-la sud – alee de acces, Geamie musulmană şi M.R.;

-la est – A.I.;

-la vest drum public – str. Ataturk.

 Face aplicarea art.35 alin.5 din Legea nr.7/1996, republicată – după rămânerea definitivă a hotărârii.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

 Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Medgidia.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 martie 2014.

PREŞEDINTE,

S.A.I.    GREFIER,

V.I.

Domenii speta

Spete similare