Revendicare imobiliară si Daune

Sentinţă civilă 38 din 13.11.2012


Dosar nr. xxx/193/2010Revendicare imobiliară + Daune

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SEC?IA CIVILĂ

Şedinţa publică din data de Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

SENTINŢA CIVILĂ nr.

Pe rol judecarea cauzei civile ce are ca obiect revendicare imobiliară + daune, formulată de reclamantul H. G., în contradictoriu cu pârâ?ii C. A. şi C. N..

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de xxx şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă şi când instanţa, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de xxx şi ulterior pentru data de astăzi, când,

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată în data de xxx pe rolul Judecătoriei Botoşani, sub nr. xxx/193/2009, reclamantul H. G. a chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de 0,14 ha teren conform titlului de proprietate nr. xxx1993.

În motivare se arată că reclamantul este proprietarul suprafeţei de 0,14 ha teren în sat, com. M., jud. Botoşani, tarlaua 120, p.c. 925/41.

Se mai precizează că reclamantul face dovada dreptului de proprietate prin existenţa titlului de proprietate nr. xxxx/1993, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3,296 ha teren.

Reclamantul a mai precizat că terenul revendicat este ocupat de pârâtă, fără nici un drept, lipsindu-l de recoltele ce le obţinea anterior.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480 - 484 C.civ.

În susţinere s-au anexat următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr. xxxx/1993, chitanţă de plată impozit, adresa nr. xxx/2008 emisă de Instituţia Prefectului Botoşani, tabelul deţinătorilor de teren din tarlaua Sălişte, adresa nr. IX xxx/.2009 emisă de I.P.J. Botoşani şi copia rolului agricol al numitului Chisăliţă Gheorghe.

Acţiunea a fost iniţial timbrată cu timbru judiciar de 0,30 lei şi s-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 33 lei. Ulterior, s-au mai achitat o taxă de timbru în cuantum de 225 lei şi una în cuantum de 221 lei.

***

Prin sentin?a pronun?ată la data de xxx în dosarul nr. xxx/193/2009, s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei C. M. şi s-a respins ac?iunea faţă de această pârâtă, dispunându-se totodată disjungerea cauzei cu privire la pârâtul C. A..

Astfel, la data de xxx.2010 pe rolul Judecătoriei Boto?ani a fost înregistrat dosarul disjuns, sub nr. xxx/193/2010, având ca păr?i pe H. G. (reclamant) şi C. A. (pârât).

Pentru termenul de judecată din data de xxx2010 reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând a se judeca în contradictoriu şi cu pârâtul C. N., iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la ridicarea împrejmuirilor înfiinţate cu rea credinţă.

***

1. Pârâtul C. N., legal citat, s-a prezentat în faţa instanţei, nu a formulat întâmpinare, dar a răspuns la interogatoriu.

Cu această ocazie pârâtul a menţionat că nu este de acord cu admiterea acţiunii, deoarece titlul de proprietate al reclamantului a fost întocmit în mod greşit.

2. Pârâtul C. A., legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a formulat întâmpinare, dar a trimis reprezentant convenţional în faţa instanţei, solicitând respingerea acţiunii.

La termenul de judecată din data de xxx s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtului C. N., fiind depus şi titlul de proprietate nr. xxx/x2002 emis pe numele defunctei C. M..

Pentru termenul de judecată din data de xxx reclamantul şi-a precizat din nou acţiunea, solicitând obligarea pârâţilor şi la plata daunelor pentru lipsa de folosinţă a terenului, începând cu anul 2007. Pentru acelaşi termen de judecată reclamantul a mai depus concluzii scrise, faţă de interogatoriul pârâtului.

Pe parcursul desfăşurării procedurii judiciare reclamantul a continuat să depună concluzii scrise şi înscrisuri (termenele de judecată din xxxx).

La termenul de judecată din data de xxx a fost administrată proba testimonială cu martorii H. M. şi H. D., ulterior fiind audiaţi martorii B. G. (termenul din 11.02.2011) şi C. T. (termenul din 04.04.2011).

Pentru termenul de judecată din data de xxx s-a depus la dosar raportul de expertiză judiciară al expertului I. S., iar pentru termenul din data de xxx s-a depus răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi. De asemenea, pentru termenul din data de xxx, expertul I. S. a depus un supliment la raportul de expertiză.

Urmare a acestui fapt, pentru termenul de judecată din data de xxx reclamantul a depus la dosar un înscris prin care şi-a precizat câtimea pretenţiilor, solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.098 lei cu titlu de daune materiale pentru lipsa de folosinţă a terenului. Având în vedere acest aspect reclamantul a mai depus la dosar dovada achitării unei diferenţe de taxă de timbru în cuantum de 221 lei.

Instanţa mai constată că pentru termenul de judecată din data de xxx expertul a mai depus la dosar un răspuns la obiecţiunile părţilor.

La termenul din data de xxx s-a depus din partea Comisiei Locale de Fond Funciar a com. M. o notă de constatare, iar din partea reclamantului diferenţa de taxă de timbru până la cuantumul de 258 lei datorată pentru capătul de cerere privind daunele materiale.

Pentru justa soluţionare a cauzei au fost încuviinţate şi administrate proba cu interogatoriul pârâtului C. N., proba testimonială cu martorii H. M., H. D., B. G. şi C. T., proba cu expertiză judiciară a expertului I. S., precum şi proba cu înscrisurile depuse de părţi.

I ) Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale, sub aspectul excepţiei invocate, de fond, absolute şi peremptorii, reţine următoarele:

În legătură cu excepţia insuficientei timbrări a capătului de cerere privind daunele materiale, instanţa urmează a respinge excepţia, având în vedere mai multe considerente.

Astfel, se observă că prin acţiunea înregistrată iniţial la data de xxx pe rolul Judecătoriei Botoşani, sub nr. xxx/193/2009 şi precizată la termenele de judecată din data de xxx, reclamantul H. G. a chemat în judecată pe pârâţii C. A. şi C. N., revendicând un teren de 0,14 ha şi solicitând obligarea la plata de daune materiale pentru lipsa de folosinţă a terenului.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (în vigoare la data formulării capătului de cerere privind daunele materiale): Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: (...)

c) între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depăşeşte 500 lei.

Analizând înscrisurile de la dosar se constată că reclamantul, odată cu depunerea acţiunii, a făcut şi dovada achitării unei taxe de timbru în valoare de 33 lei şi a unui timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, acest aspect fiind consemnat şi în încheierea de şedinţă din data de 04.05.2010.

De asemenea, se mai constată că ulterior s-au mai achitat o taxă de timbru în cuantum de 221 lei şi una în cuantum de 225 lei. Cea din urmă taxă de timbru a fost achitată prin mai multe chitanţe de plată.

Prin urmare, instanţa apreciază faptul că pentru capătul de cerere având ca obiect revendicarea suprafeţei de 0,14 ha s-a timbrat în mod corespunzător cu suma de 221 lei. Pentru celălalt capăt de cerere (daune materiale) instanţa a stabilit o taxă de timbru în cuantum de 258 lei, având în vedere valoarea solicitată de reclamant de 3.098 lei. Aşa cum s-a menţionat şi anterior cea din urmă taxă de timbru a fost achitată prin mai multe chitanţe de plată.

II ) Analizând actele şi lucrările dosarului din prisma dispoziţiilor legale, reţine următoarele:

Reclamantul H. G. este proprietarul unei suprafeţe de teren de 3,296 ha situată în satul C., com. M., jud. Botoşani, conform titlului de proprietate nr. xxxx/1993 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Botoşani. Astfel, în rolul acestuia figurează şi suprafaţa de teren de 0,14 ha, categoria arabil ce reprezintă suprafaţa de teren revendicată, situată în tarlaua 120, p.c. 952/41.

Pârâţii sunt moştenitorii defunctei C. M. (mama pârâţilor), pe numele acesteia fiind emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Botoşani titlul de proprietate nr. xxx/2002 pentru suprafaţa de teren de 3,8847 ha situată în satul S., com. M., jud. Botoşani. În fapt, pârâţii deţin un teren în suprafaţă de 0,22 ha, alăturat celui aparţinând reclamantului de 0,14 ha.

Instanţa reţine că temeiul de drept al acţiunii în revendicare, sunt dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C.civ., art. 1 Protocolul 1, adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 11, art. 20 şi art. 44 din Constituţia României.

Conform dispoziţiilor art. 480 C.civ.: Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege. Dreptul de proprietate este dreptul cel mai complet asupra unui lucru deoarece conferă titularului său toate cele trei atribute: posesia, folosinţa şi dispoziţia. El are un caracter absolut, în sensul că se manifestă în raporturile proprietarului cu terţii şi un caracter exclusiv, în sensul că numai proprietarul le poate exercita în deplinătatea lor.

Acţiunea în revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a acestui drept, fiind definită ca o acţiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o acţiune peţitorie ce tinde la stabilirea directă a dreptului de proprietate al reclamantului.

Condiţiile de exercitare a acţiunii (desprinse din definiţia şi caracterul revendicării) impun reclamantului să facă dovada faptului că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat şi că pârâtul exercită o posesie asupra acestui bun. În practica judiciară a fost concretizată şi situaţia în care ambele părţi produc un titlu, caz în care se face distincţie după provenienţa acestuia. Prin titlu înţelegându-se un înscris, ca mijloc de probă, indiferent că este translativ de proprietate sau declarativ, urmează a se distinge după cum părţile au îndeplinit sau nu formalităţile de publicitate imobiliară, în situaţia în care titlul provine de la acelaşi autor, urmând a avea câştig de cauză cel care are dată mai veche, iar în cazul în care s-a efectuat înscrierea, partea care a înscris mai întâi, potrivit principiului qui prior tempore, potior iure.

Dacă ambele părţi însă, au titluri ce provin de la autori diferiţi, se pune problema comparării drepturilor autorilor de la care provin titlurile părţilor, urmând a câ?tiga partea care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, soluţia apărând ca o aplicare a principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet. În?eles nu în sensul desfiinţării actului subsecvent, ci în sensul desfiinţării dreptului subdobânditorului, acest principiu îşi justifică raţiunea, ca o aplicaţie a adagiului nemo dat quod non habet (desfiinţarea dreptului transmiţătorului duce la desfiinţarea dreptului subdobânditorului), corolar consacrat prin norme cu caracter general în Codul civil, cu aplicaţii analizate judicios de către doctrină şi jurisprudenţă. Este de notat că, în cazul bunurilor imobile, legiuitorul a înţeles să facă o aplicare mai largă a principiului desfiin?ării actului juridic subsecvent, ca urmare a desfiin?ării actului juridic ini?ial, iar această situa?ie îşi găse?te pe deplin incidenţa şi în dispozi?iile lg. nr. 7/1996.

Astfel, în ce prive?te pe reclamant, prin emiterea titlului de proprietate nr. xxxx/1993 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 3,296 ha situată în satul C., com. M., jud. Botoşani. Se constată că, în rolul acestuia figurează şi suprafaţa de teren de 0,14 ha, categoria arabil ce reprezintă suprafaţa de teren revendicată, situată în tarlaua 120, p.c. 952/41.

În ce prive?te pârâţii, ace?tia sunt moştenitorii defunctei C. M., pe numele acesteia fiind emis titlul de proprietate nr. xxx/2002 pentru suprafaţa de teren de 3,8847 ha situată în satul S., com. M., jud. Botoşani.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză (expert I. S.), pârâţii stăpânesc o suprafaţă de teren de 0,3470 ha, identificată astfel: 0,22 ha în tarlaua 120 (S.) p.c. 952/42 categoria de folosinţă arabil şi 0,127 ha în tarlaua 120 (S.) p.c. 952/41 categoria de folosinţă arabil. Conform raportului de expertiză pârâţii ar fi trebuit să deţină, conform înscrisurilor de registrele agricole din anii 1959 - 1962 şi parcelarea făcută în anii 1992 - 1993 suprafaţa de teren de 0,22 ha. Expertul a concluzionat că suprafaţa de teren revendicată de reclamant este deţinută efectiv de către pârâţi.

Prin răspunsul dat la obiecţiunile formulate de către reclamant, expertul a învederat instanţei că în registrul agricol din anii 1959 - 1963 numitul C. G. (soţul lui C. M.) figura în tarlaua 120 (S.) cu suprafaţa de 0,24 ha, reconstituindu-se prin parcelarea din anii 1992 - 1993 suprafaţa de 0,22 ha, cât trebuia să fie înscris şi în titlul de proprietate nr. xxx/2002.

Reclamantul justifică, cu titlul de proprietate, ob?inerea unei diferen?e de teren care îi lipse?te din posesie faţă de titlul lui, respectiv 0,14 ha, în vreme ce pârâţii nu pot justifica cu titlu de proprietate diferen?a de teren ce o de?in în plus faţă de titlul lor, aspect pentru care, compara?ia titlurilor păr?ilor înclină în favoarea reclamantului.

Pârâţii s-au aparat în prezenta cauza, prin aceea că titlul de proprietate al reclamantului nu este corect şi că ei nu deţin teren în plus. Instan?a subliniază însă ca această apărare este insuficientă: în măsura în care pârâţii consideră că titlul de proprietate al reclamantului nu este corect, atunci ei ar trebuit să ceară şi să obţină modificarea titlului, iar nu să ceară prezentei instan?e să reţină o altă situa?ie de fapt decât cea consfin?ită prin titlu. Până la o atare modificare a titlului de proprietate, titlul produce efecte depline şi este act de proprietate ce se opune altor părţi. De altfel, chiar şi faţă de rol, pârâţii de?in mai mult cu 0,127 ha.

Nu se poate retine, astfel, nici acea apărare a pârâţilor, că de fapt aceştia nu ocupă terenul reclamantului, ci o altă persoană, motivat de faptul că expertul a identificat suprafaţa de teren de 0,14 ha în tarlaua 120 p.c. 952/41, menţionând că aceasta este deţinută în fapt de către pârâţi, care mai deţin în zonă (tarlaua 120 p.c. 952/42) suprafaţa de teren de 0,22 ha, ambele suprafeţe fiind împrejmuite cu gard.

Din declaraţiile martorilor propuşi de reclamant a rezultat faptul că aceştia au lucrat un teren aparţinând reclamantului de aproximativ 0,14 ha în tarlaua S. de la începutul anilor 1990 şi până în jurul anului 2006. Martorii au mai afirmat că la acea vreme terenul reclamantului nu era împrejmuit cu grad, dar nici proprietăţile învecinate.

Din declaraţia martorului propus de pârâţi (B. G.) a reieşit faptul că în prezent aceştia deţin în tarlaua „S.” o suprafaţă de teren împrejmuită cu gard de aproximativ 0,40 ha. Acelaşi martor a mai afirmat că terenul deţinut de pârâţi reprezintă vechiul amplasament al familiei C., iar reclamantul a deţinut teren în zonă, dar nu poate fi vorba despre terenul ocupat de pârâţi.

Analizând declaraţia martorului propus de pârâţi, se desprinde ideea că acesta a indicat cât se poate de precis suprafaţa deţinută de pârâţi, respectiv 0,40 ha, ţinând cont că în raportul de expertiză suprafaţa identificată a fost de 0,3470 ha. Având în vedere acest aspect şi ţinând cont de faptul că pârâţii ar fi trebuit să deţină suprafaţa de teren de 0,22 ha (conform parcelării din anii 1992 - 1993), este evident că aceştia ţin teren în plus.

Şi celălalt martor propus de pârâţi (C. T.) a recunoscut că reclamantul a ţinut şi a lucrat terenul ce se revendică prin prezenta acţiune, dar nu a putut menţiona cu exactitate în ce an. Cu toate acesta martorul a declarat că suprafaţa în litigiu reprezintă vechiul amplasament al familiei C.

Aşa cum s-a menţionat şi anterior în măsura în care pârâţii consideră că titlul de proprietate al reclamantului nu este corect, atunci ei ar trebuit să ceară şi să obţină modificarea titlului, iar nu să ceară prezentei instan?e să reţină o altă situa?ie de fapt decât cea consfin?ită prin titlu.

În aceste condi?ii, ac?iunea în revendicare se impune a fi admisă. Instan?a subliniază că, chiar dacă actuala stăpânire, cu lipsă pentru reclamant şi plus pentru pârâţi, datează de mult timp, aceasta nu prezintă importanţă decât în condi?iile în care ac?iunea în revendicare ar fi fost prescriptibilă (or, apărarea dreptului de proprietate prin ac?iunea în revendicare este imprescriptibilă), sau decât în condi?iile invocării unei uzucapiuni de către pârâţi (care însă nu a fost invocată şi care oricum nu poate fi re?inută dat fiind faptul că a existat cerere de reconstituire la lg. nr. 18/1991 din partea reclamantului ceea ce constituie prin ea însăşi un act de tulburare, de drept, a posesiei terenului solicitat). A?adar, faptul că hotarul actual fost mult timp acela?i, nu împiedică admiterea prezentei cereri de revendicare.

Pentru aceste motive, constatând că dreptul reclamantului este justificat prin titlu de proprietate nr. xxxx/1993, că faţă de titlu reclamantul deţine mai puţin cu 0,14 ha, în vreme ce pârâţii deţin teren în plus, faţă de titlul lor, instan?a urmează să admită ac?iunea reclamantului dispunând obligarea pârâţilor să lase reclamantului H. G. în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 0,14 ha teren situat în extravilanul satului C., comuna M., judeţul Botoşani, tarlaua „S.”, p.c. a 52/41, aşa cum a fost individualizată prin schiţă (punctele 2, 7, 8, 5) din expertiza I. Ş.

Ţinând cont că din probatoriul administrat a rezultat întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi întinderea prejudiciului suferit ca urmare a lipsei de folosinţă a terenului ocupat de pârâţi (conform expertizei de specialitate efectuată de expert I. S.), instanţa constată că în privin?a petitului în pretenţii, susţinerile reclamantului sunt susceptibile a primi eficienţă, astfel încât urmează a fi admisă cererea acestuia de obligare a pârâţilor la plata sumei de 3.089 lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea recoltei de care a fost lipsit reclamantul în perioada anilor 2006 - 2011.

Având în vedere soluţia ce urmează a se pronunţa şi reţinând culpa procesuală a pârâţilor, în temeiul art. 274 C.pr.civ. instanţa va obliga pârâţii să achite reclamantului suma de 2.442,14 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat).

Văzând că acţiunea a fost legal timbrată, conform dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din lg. nr. 146/1997,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă ? T E:

Admite acţiunea având ca obiect revendicare imobiliară + daune, formulată de reclamantul H. G., cu domiciliul în sat C., comuna M., judeţul Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii C. A., cu domiciliul în Botoşani, str.  nr. , sc. , et. , ap. , jud. Botoşani ?i C. N., cu domiciliul în Botoşani, nr. , sc. , et. , ap. , judeţul Botoşani.

Respinge excepţia insuficientei timbrări.

Obligă pârâţii C. A. şi C. N. să lase reclamantului H. G. în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 0,14 ha teren situat în extravilanul satului C., comuna M., judeţul Botoşani, tarlaua „S.”, p.c. a 52/41, aşa cum a fost individualizată prin schiţă (punctele 2, 7, 8, 5) din expertiza I. Ş.

Obligă pârâţii la plata sumei de 3.098 lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea recoltei de care a fost lipsit reclamantul în perioada 2006-2011.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. obligă pârâţii să achite reclamantului suma de 2.442,14 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, onorariu avocat).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, data dexxx.

PREŞEDINTE,GREFIER,