Divorţ cu copii

DOSAR NR.  xxxxx/193/2012 Divorţ cu copii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

HOTĂRÂRE

Şedinţa publică din data de xx.xx.2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE - 

Grefier - 

SENTINŢA CIVILĂ NR.  xxxx

Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect  desfacerea căsătoriei formulată de  reclamanta O AN., în contradictoriu cu pârâtul  O AL. şi a cererii reconvenţionale, formulată de pârâtul-reclamant O AL., în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă  O AN., având ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă reclamanta – pârâtă, asistată de avocat A. M. şi  pârâtul – reclamant,  asistat de avocat  I. A..

Procedura de  citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, reprezentanta pârâtului depune la dosar împuternicire avocaţială, întâmpinare şi cerere reconvenţională, adeverinţă eliberată de la locul de muncă al pârâtului, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă acesteia.

Conform art.96 Cod pr. civilă, pentru respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al reclamantei, se înmânează apărătorului acesteia duplicatul întâmpinării şi al cererii reconvenţionale.

Avocat A. M. nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoştinţă de întâmpinare.

Părţile, prin apărători,  solicită desfacerea căsătoriei prin acord.

În temeiul art.134 Cod procedură civilă, instanţa apreciază că este prima zi de înfăţişare, iar conform art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, îşi verifică din oficiu competenţa şi constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii având în vedere dispoziţiile art. 607 Cod procedură civilă  raportat la art. 3 din Regulamentul Comunităţii Europene nr. 2201/2003.

După constatarea competenţei, instanţa dă cuvântul pe probe.

Părţile solicită proba cu înscrisuri, depuse deja la dosar.

În temeiul art. 167 Cod pr. civilă, încuviinţează proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.

Având în vedere acordul părţilor cu privire la divorţ, instanţa acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantei – pârâte solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată, desfacerea căsătoriei, prin acordul soţilor, fără motivarea hotărârii, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv H., autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinţi, domiciliul minorei să fie la mama-reclamantă, pârâtul să fie obligat la o pensie de întreţinere în raport de venitul minim pe economie, începând cu data sesizării instanţei, respectiv xx.xx.2012 şi până la majoratul  minorei, fără cheltuieli de judecată.

Cu privire la cererea reconvenţională privind stabilirea programului de  vizitare minoră, avocat A. M.precizează că reclamanta este de acord ca pârâtul să viziteze minora, însă să nu fie în stare de ebrietate, după următorul program :

- fiecare duminică, o dată la două săptămâni, între orele 09-17, până la împlinirea vârstei de 4 ani la domiciliul reclamantei, şi apoi la domiciliul pârâtului;

- pe timpul verii, două săptămâni, în fiecare zi, între orele 16-20, la domiciliul mamei, până la împlinirea vârstei de 4 ani, şi apoi la domiciliul pârâtului, neîntrerupt;

- a doua zi la sărbătorile de Paşti şi  de Crăciun, la domiciliul pârâtului, între orele 09-20.

Reprezentanta pârâtului  - reclamant este de acord cu admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată la acest termen, solicitând şi admiterea cererii reconvenţionale, iar cu privire la termenul de plată al contribuţiei de întreţinere, solicită să fie fixat la sfârşitul lunii celei în care încasează drepturile în calitate de angajat al SC N. G.SRL, invocând disp. art. 533 alin. 1 Cod civil.

Avocat I. A. învederează că  nu solicită  cheltuieli de judecată.

INSTANŢA:

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de xx.xx.2012 sub nr. xxxxx/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanta O AN. a chemat in judecată pe soţul său, O AL., solicitând desfacerea căsătoriei încheiată la data de xx.xx..2006, prin acordul de voinţă al părţilor, iar în cazul în care pârâtul nu va fi de acord cu această modalitate de desfacere a căsătoriei, din culpa sa exclusivă, să revină la numele avut anterior căsătoriei – H., să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti, în comun, de ambii părinţi asupra minorei O. A. S.şi stabilirea domiciliului acesteia la reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acesteia raportat la nevoile minorei şi posibilităţile pârâtului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de xx.xx..2006, şi-au stabilit domiciliul comun în satul Cişmea, iar la scurt timp după căsătorie au apărut neînţelegeri determinate de comportamentul necorespunzător al pârâtului.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.373 lit.a , 373 lit.b şi 379, 397, 402, 383 şi 400 Cod civil.

În susţinere, reclamanta a depus la dosar înscrisuri constând în copia cărţii de identitate (fila 9), copia certificatului de căsătorie seria CD nr.xxxxxx/xx.xx..2006 (fila 7), copia certificatului de naştere al minorei O. A. S.(fila 8).

Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei (fila 6) şi timbrul judiciar de 0,30 lei.

La termenul de judecată din data de xx.xx.2013, pârâtul a declarat că este de acord cu desfacerea căsătoriei prin consimţământul comun, precum şi cu celelalte capete de cerere formulate de către reclamantă.

Pârâtul, legal citat, a formulat la data de xx.xx.2013 întâmpinare şi cerere reconvenţională (fila 18), prin care a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei, prin acordul părţilor, cu revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv H., ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi, ca domiciliul minorei să fie stabilit la reclamantă şi totodată să contribuie lunar la plata cheltuielilor de creştere şi raportat la venitul pe care îl obţine, respectiv de 566 lei care să fie achitată la sfârşitul lunii, şi a solicitat stabilirea unui program de vizitare în zilele de sâmbătă şi duminică, o dată la două săptămâni, de la orele 12:00-18:00 la domiciliul său, de luni până vineri de la orele 16:00 la 18:00 la domiciliul său, pe timpul verii, două-trei zile pe săptămână, în perioada în care este în concediu, la domiciliul său, de sărbătorile de Paşti, în prima zi şi de Crăciun, în prima zi, la domiciliul său.

În motivare, pârâtul-reclamant a susţinut că interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, apreciind că este imperios necesar stabilirea unui program de vizită pentru a păstra legăturile personale cu minora, întrucât părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul minor, în mod obiectiv nu este în măsură să exercite dreptul şi îndatorirea de a îndruma şi supraveghea creşterea şi educarea copilului în condiţii asemănătoare celor anterioare desfacerii căsătoriei, fiind îndreptăţit a urmări evoluţia minorei.

Susţine pârâtul-reclamant că, pe viitor, copilul are nevoie acută de a menţine un contact constant şi des, într-o manieră echilibrată şi civilizată cu părintele la care nu are stabilit domiciliul şi întrucât nu există nici un dubiu cu privire la dovada locuinţei, în prezent ambele părţi locuind în acelaşi imobil ce urmează a fi partajat, precum şi a existenţei unei relaţii de afecţiune şi atenţie faţă de minoră, solicită ca programul de vizitare să fie unul mai larg, pentru ca minora să aibă în preajma sa şi părintele cu care nu locuieşte încă de la o vârstă fragedă.

În drept, pârâtul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 401 Cod civil.

În susţinere, pârâtul-reclamant a depus la dosar înscrisuri constând în adeverinţa eliberată de la locul de muncă al acestuia din care rezultă salariul net lunar (fila 22).

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 23)şi timbrul judiciar de 0,30 lei.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor, pentru a se verifica condiţiile de viaţă ale minorei şi comportamentul părinţilor faţă de aceştia, referatul de anchetă socială fiind depus la fila 13 dosar.

Analizând cererea principală şi cererea reconvenţională, instanţa constată următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamanta O AN. şi pârâtul O AL. s-au căsătorit la data de xx.xx..2006, căsătoria fiind înregistrată în Registrul stării civile sub nr.xx din xx.xx..2006, la Primăria com.Răchiţi, jud.Botoşani, din căsătoria acestora rezultând minora O. A. S.născută la data de xx.xx.2011 (fila 8).

Întrucât părţile au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, instanţa constată incidente dispoziţiile art.374 Cod civil şi, verificând în conformitate cu dispoziţiile art. 374 pct. 3 din Codul civil, existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ, instanţa reţine că există acordul în sensul reglementării menţionate în precedent şi ale art. 613 ind.1 al.1 Cod procedură civilă atât cu privire la desfacerea căsătoriei cât şi în ceea ce priveşte capetele de cerere accesorii, cu excepţia celei privind stabilirea programului de vizitare al minorei pentru pârâtul-reclamant.

Instanţa va lua act de stăruinţa părţilor în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi în temeiul art.383 alin.3Cod civil, va dispune revenirea reclamantei-pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, respectiv „H.”.

Apreciind că, potrivit anchetei sociale, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti de ambii părinţi este în concordanţă cu interesul superior al copilului, în temeiul art.397 Cod civil va dispune exercitarea în comun a autorităţii părinteşti de ambii părinţi, iar potrivit dispoziţiilor art. 400 Codul civil va dispune stabilirea domiciliul minorei O. A. S., la domiciliul mamei.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, instanţa constată că venitul net obţinut de pârât este identic cu cel stabilit de legiuitor prin H.G. nr.23/2013, respectiv de 566 lei şi, având în vedere pe de o parte, starea de nevoie prezumată în mod absolut în cazul minorei dar şi situaţia financiară a pârâtului, instanţa va dispune obligarea acestuia la plata către minoră a sumei de 141,5 lei lunar, cu titlu de pensie de întreţinere, aceasta sumă reprezentând ¼ din venitul net realizat de pârât, aşa cum prevede art.529 alin.2 Cod civil.

Cu privire la solicitarea pârâtului-reclamant ca instanţa să fixeze termenul de plată la sfârşitul lunii celei în care încasează drepturile salariale, reţinând prevederile art.533 alin.1 Cod civil, instanţa apreciază că intenţia legiuitorului a fost ca, în lipsa înţelegerii părţilor cu privire la perioadele la care să fie achitată pensia, instanţa să stabilească exclusiv perioada la care este plătită pensia, în cazul de faţă, aceasta fiind stabilită lunar, însă nu este atributul instanţei să stabilească o dată fixă în cursul lunii pentru plata pensiei de întreţinere, deoarece scadenţa obligaţiei de plată nu poate fi decât la finalul lunii în curs.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant prin care a solicitat stabilirea unui program de vizitare al minorei în zilele de sâmbătă şi duminică, o dată la două săptămâni, de la orele 12:00-18:00 la domiciliul său, de luni până vineri de la orele 16:00 la 18:00 la domiciliul său, pe timpul verii, două-trei zile pe săptămână, în perioada în care este în concediu, la domiciliul său, de sărbătorile de Paşti, în prima zi şi de Crăciun, în prima zi, la domiciliul său, instanţa apreciază că este în parte întemeiată.

Potrivi art.401 alin.1 Cod civil, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta şi conform art.14 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament iar părinţii nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. Acest drept trebuie să fie însă exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării copiilor, urmând a fi respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ce fac parte integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţie. În cauza Eriksson contra Suediei, Curtea Europeană a statuat cu valoare de principiu, că, în lumina drepturilor garantate de Convenţie, contactele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său constituie un element fundamental al vieţii de familie. Acelaşi principiu a fost aplicat şi în cauza Monory contra României şi în cauza Ignaccolo-Zenide contra României, subliniindu-se că, în cazul în care copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-şi exprima ei înşişi în mod clar propriile preferinţe, instanţa trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.

În cazul de faţă, instanţa a observat că între părţi există o relaţie tensionată care, deşi nu a fost exteriorizată până la acest moment de către niciuna dintre acestea, poate determina, pe viitor, apariţia unor conflicte, datorate în mare parte prezenţei pârâtului-reclamant la domiciliul reclamantei, ceea ce ar afecta în mod evident relaţia care trebuie să existe între copil şi tată, şi care trebuie să decurgă în mod firesc, fără nici o restrângere. Or, prezenţa mamei şi eventualul său amestec mai ales în condiţiile în care relaţiile sale cu tatăl sunt încordate ar îngreuna mult menţinerea unei legături normale cu pârâtul şi dimpotrivă, prin acordarea pentru pârât a dreptului de a petrece timpul încuviinţat cu minora la domiciliul său, se va obţine efectul contrar, de a evita ca minora să fie de faţă la eventuale discuţii în contradictoriu dintre părinţi.

Instanţa are însă în vedere şi vârsta fragedă a minorei O. A. S., respectiv de 2 ani şi a dependenţei sale de mamă şi apreciază că se impune ca exercitarea dreptului de către tată de a avea legături personale cu minora să se realizeze gradual, de o manieră care să permită minorei menţinerea legăturii afective cu tatăl său fără a fi afectată negativ dezvoltarea sa.

Instanţa apreciază că menţinerea legăturii afective şi a stabilităţii emoţionale a minorei se poate crea prin exercitarea de către tată a dreptului de a avea relaţii personale cu minora după cum urmează:

- în fiecare duminică, o dată la două săptămâni, între orele 09-17, până la împlinirea vârstei de 4 ani la domiciliul reclamantei şi apoi, la domiciliul pârâtului,

- pe timpul verii, două săptămâni, în fiecare zi, între orele 16-20, la domiciliul mamei, până la împlinirea vârstei de 4 ani şi apoi, la domiciliul tatălui, neîntrerupt,

- a doua zi la sărbătorile de Paşti şi de Crăciun, la domiciliul tatălui, între orele 09-20.

În acelaşi sens, instanţa precizează că este în interesul copiilor ca relaţiile personale cu ambii părinţi să se dezvolte în mod natural, fără a fi obstrucţionate de celălalt părinte şi că programul de vizită ce urmează a fi stabilit de instanţă nu înlătură dreptul acestora de a conveni asupra unor modalităţi superioare de stabilire a legăturilor personale între tată şi copii.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite acţiunea principală şi cererea reconvenţională în parte, va declara desfăcută căsătoria părţilor prin acordul acestora, va dispune revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei – H., va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi asupra minorei O. A. S., va stabili locuinţa minorei la domiciliul mamei reclamante, va obliga pârâtul să achite în favoarea minorei o pensie de întreţinere în cuantum lunar 141,5 lei, de la data înregistrării acţiunii, respectiv xx.xx.2012 şi până la majoratul minorei şi va stabili programul de vizitare al minorei astfel:

- în fiecare duminică, o dată la două săptămâni, între orele 09-17, până la împlinirea vârstei de 4 ani la domiciliul reclamantei şi apoi, la domiciliul pârâtului,

- pe timpul verii, două săptămâni, în fiecare zi, între orele 16-20, la domiciliul mamei, până la împlinirea vârstei de 4 ani şi apoi, la domiciliul tatălui, neîntrerupt,

- a doua zi la sărbătorile de Paşti şi de Crăciun, la domiciliul tatălui, între orele 09-20.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanta O AN., domiciliată în sat Cişmea, comuna Răchiţi, judeţul Botoşani,  în contradictoriu cu pârâtul O AL., domiciliat în sat Cişmea, comuna Răchiţi, judeţul Botoşani,  având ca obiect divorţ, aşa cum a fost modificată.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant O AL. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O AN., având ca obiect stabilire program vizitare minor.

Încuviinţează desfacerea căsătoriei părţilor, înregistrată la data de xx.xx..2006 în Registrul stării civile sub nr.xx al Primăriei com.  Răchiţi, jud. Botoşani, prin acordul părţilor.

Încuviinţează ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, respectiv H..

Încuviinţează ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi asupra minorei O. A. S.,  născută la data de xx.xx.2011.

Încuviinţează ca domiciliul minorei să fie la mama-reclamantă.

Dispune ca pârâtul să achite în favoarea minorei o pensie de întreţinere în cuantum de 141,5 lei lunar, de la data sesizării instanţei, respectiv xx.xx.2012 şi până la majoratul acesteia.

Stabileşte următorul program de vizitare al minorei:

- în fiecare duminică, o dată la două săptămâni, între orele 09-17, până la împlinirea vârstei de 4 ani la domiciliul reclamantei, şi apoi la domiciliul pârâtului;

- pe timpul verii, două săptămâni, în fiecare zi, între orele 16-20, la domiciliul mamei, până la împlinirea vârstei de 4 ani, şi apoi la domiciliul pârâtului, neîntrerupt;

- a doua zi la sărbătorile de Paşti şi de Crăciun, la domiciliul pârâtului, între orele 09-20.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă în ceea ce priveşte desfacerea căsătoriei şi cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cu privire la celelalte capete de cerere.

Pronunţată în şedinţa publică din data de xx.xx.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare