Plângere contravenţională-retragere aviz de funcţionare radare fixe.

6:- plângere contravenţională-retragere aviz de funcţionare radare fixe.

SENTINŢA CIVILĂ NR.913

Şedinţa publică din 22 octombrie  2009

Asupra plângerii de faţă constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr./198/2009, petentul C.M., în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie nr.100062734/05.05.2009, solicitând anularea acestuia .

În motivarea plângerii, petentul arată că în data de 5.05.2009 agentul constatator a reţinut că în data de 8.11.2008 a fost depistat conducând autovehiculul cu nr. SB.07. , în localitatea Cîinenii Mari cu viteza peste limita legală.

Arată petentul că potrivit art.13 din OG 2/2001, aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei iar în cazul de faţă contravenţia a fost săvârşită la 8.11.2008 şi procesul verbal i-a fost comunicat la data de 18.05.2009.

De asemenea, petentul arată că la baza procesului verbal stau măsurători efectuate cu un aparat radar fix căruia i-a fost retras avizul de funcţionare începând cu data de 24 aprilie 2009.

În final , precizează petentul că prin întocmirea procesului verbal, agentul constatator a încălcat dispoziţiile Normei de Metrologie Legală NML 021-05.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar  copie proces verbal de contravenţie.

Intimata,  a depus la dosar întâmpinare  prin care a  solicitat respingerea plângerii, arătând că aplicarea sancţiunii s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, iar aparatul radar cu care s-a făcut înregistrarea corespunde NML 021-05 şi este verificat metrologic.

A depus intimata la dosar copie proces verbal, înregistrarea video, copie dovadă de verificare metrologică, atestat operator radar, copia adresei 100154239 şi dovadă de comunicare.

Petentul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a solicitat alte probe.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Instanţa examinând procesul verbal de contravenţie nr.100062734/05.05.2009 (f.5)contestat,  constată că petentul a fost sancţionat  cu 324 lei amendă, reţinându-se în sarcina acestuia faptul că în ziua de 08.11.2008, la ora 18,00, în localitatea Cîinenii Mari, la km. 231+172, sensul de deplasare Rm.Vâlcea-Sibiu, a fost depistat conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare SB.07. cu viteza peste limita legală, fiind înregistrat de dispozitivele de măsurare a vitezei de deplasare a vehiculelor cu o viteză de 85,5. km/h , pe sector de drum cu limita de viteză 50,00 km/h.

Procesul verbal conţine menţiunea  „constatarea contravenţiei s-a făcut cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic”.

Prin plângere petentul a arătat că aplicarea sancţiunii contravenţionale s-a prescris, potrivit dispoziţiilor art. 13 din OG 2/2001, întrucât fapta a fost săvârşită la data de 8.11.2008 şi procesul verbal i-a fost comunicat la data de 18.05.2009 adică la mai mult de 6 luni.

În cauză instanţa constată că motivul invocat este neîntemeiat şi prescripţia nu operează întrucât termenul de 6 luni se calculează de la data săvârşirii faptei până la întocmirea procesului verbal şi implicit aplicarea sancţiunii şi nu până la momentul comunicării procesului verbal.

Astfel, fapta a fost săvârşită la data de 8.11.2008 şi procesul verbal s-a încheiat la data de 5.05.2009 deci înăuntrul termenului de 6 luni.

Prin plângere, petentul, deşi nu a contestat săvârşirea faptei, a invocat faptul că înregistrarea s-a făcut cu un aparat radar căruia i s-a retras avizul de funcţionare începând cu 24 aprilie 2009 şi că această înregistrare nu este conformă cu dispoziţiile NML 021-05.

În ceea ce priveşte retragerea avizului de funcţionare a aparatelor radar începând cu data de 24 aprilie 2009, instanţa reţine că această situaţie rezidă din contractele de achiziţie a acestor aparate fără nici o legătură cu funcţionarea lor ca şi aparate de măsurare a vitezei  şi cu atât mai puţin cu referire la înregistrările făcute anterior.

Analizând procesul verbal prin prisma dispoziţiilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa reţine că, deşi nepenală la nivelul legislaţiei interne,materia contravenţională este subsumată noţiunii de acuzaţie în materie penală în sens convenţional, aşa cum a arătat Curtea de la Strasbourg în mai multe decizii de speţă.

Având în vedere cele menţionate, se poate concluziona că prezenta cauză constituie o acuzaţie în materie penală în sensul art.6 din CEDO şi pe cale de consecinţă petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv să i se aplice prezumţia de nevinovăţie,întrucât paragraful 2 al articolului menţionat dispune că orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

În acest sens, apreciază Curtea, prezumţia de nevinovăţie trebuie să opereze şi în materie contravenţională, atribuirea sarcinii probei celui ce contestă săvârşirea contravenţiei fiind o încălcare a acestei garanţii procesuale fundamentale.

Astfel, prevederile art. 34 al.1 din OG 2/2001, pot fi interpretate, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene  a Drepturilor Omului, ca derogând de la dispoziţiile dreptului comun care instituie obligativitatea probării pretenţiilor de către persoana care sesizează instanţa.

Chiar dacă petentul, teoretic, trebuie să răstoarne prezumţia de legalitate a procesului verbal, instanţa are obligaţia de a administra , din oficiu, toate probele necesare în vederea stabilirii unei stări de fapt cât mai corecte, în materie contravenţională operând principiul oficialităţii la fel ca în procedura penală, spre deosebire de procedura de drept comun.

Totuşi, în cazul anumitor contravenţii, sarcina probei aparţine agentului constatator, procesul verbal făcând dovada asupra stării de fapt numai când este însoţit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârşirea contravenţiei, în lipsa acestora neputându-se dovedi săvârşirea contravenţiei.În practică s-a considerat că aceasta constituie o excepţie de la prezumţia forţei probante a procesului verbal.

Ca atare, în cauză, instanţa a solicitat intimatei să depună la dosarul cauzei înregistrarea video efectuată cu aparatul radar, dovada de verificare metrologică a acestui aparat, atestatul de operator al agentului constatator.

Din examinarea înregistrării video (f.19) instanţa reţine că aceasta  este conformă cu dispoziţiile NML 021-05, şi constituie probă pentru aplicarea legislaţiei rutiere.

Astfel, înregistrarea  cuprinde toate elementele prevăzute la art.351 din NML 021-05, adică data la care s-a făcut înregistrarea, locul, viteza de circulaţie înregistrată şi se poate identifica numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent.

Concret, din această înregistrare rezultă că petentul circula cu o viteză de 85,5 km/h într-o zonă cu limită de viteză 50 km/h.

De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar (f.13,14,16) rezultă că aparatul radar era omologat şi verificat metrologic, iar agentul constatator C.D. posedă atestat de operator radar.

 Faţă  de toate acestea instanţa reţine că din probatoriul administrat în cauză  s-a făcut dovada situaţiei de fapt reţinute în procesul verbal respectiv  s-a făcut dovada cu mijloacele tehnice omologate şi verificate metrologic că petentul circula cu autovehiculul cu nr. SB.07.  cu viteza de 85,5 km/h în interiorul localităţii.

Ca urmare, instanţa reţine că plângerea petentului este neîntemeiată şi o va respinge, menţinând procesul verbal de contravenţie ca legal şi temeinic.

Domenii speta

Spete similare