Respectarea prezumţiei de nevinovăţie

La nr.3599/207/2006 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal plângerea prealabilă formulată de partea vătămată C. I. împotriva inculpatului G.C. privind săv. infracţ. prev. de art.180 al.2 cp,

A motivat partea vătămată că în ziua de 2.06.2006 în timp ce se întorcea de la Gara Romula s-a întâlnit cu partea vătămată pe care l-a întrebat de ce fiul să a înjurat-o pe mama acestuia.

În timpul discuţiei, inculpatul l-a lovit în cap cu un ciomag pe care îl avea în mână, lovitură în urma căreia partea vătătmată a suferit leziuni, ce au necesitat internarea sa  în spital.

Partea vătămată şi-a menţinut plângerea şi s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei din care 5.000.000 lei daune morale iar 5.000.000 lei reprezentând daune materiale pentru prejudiciul produs.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei penale, precizând că nu a avut nici un conflict cu partea vătămată în ziua de 2.07.2006 şi nici în altă zi, în schimb a avut un conflict cu tatăl acestuia cu câţiva ani în urmă.

În baza probelor administrate, instanţa a dispus achitarea inculpatului G. C., în temeiul disp.art.11.pct.2 lit.a  rap. la art.10.lit.c Cpp , pentru săv. infracţ. prev. de art.180 al.2 cp prin sentinţa penală nr.24/2007.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că în ziua de 2.07.2006 p.vătămată C. I. a fost victima unei agresiunii, fiind necesară internarea acestuia în Spitalul Mun. Caracal şi 12- 13 zile îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal şi biletul de ieşire din spital , depuse la dosar.

Cu martorii audiaţi, însă, nu s-a făcut dovada că autorul agresiunii a fost inculpatul G.C. pentru ca instanţa să reţină în sarcina acestuia săvârşirea  infracţ. prev. de art.180 al.2 Cp.

Este adevărat că, unul din martori de serviciu în Staţia Romula, a declarat că în jurul orei 8,30 a intrat în birou partea vătămată plină de sânge şi i-a spus că a fost lovită de inculpat, însă nici o altă probă nu confirmă această declaraţie.

Mai mult, un alt martor a declarat că inculpatul a fost cu el în ziua de 2.07.2006 la bostani până seara la ora 20.00 iar un alt martor, care s-a aflat la circa 300 m.de gară, deşi a auzit gălăgie nu a putut relata instanţei aspecte referitoare la conflictul  ce s-a derulat între părţi.

Aceste împrejurări au creat dubii cu privire la vinovăţia inculpatului, dubii ce sunt în favoarea acestuia, vinovăţia neputând fi stabilită pe bază de presupuneri , care nu au valoare probantă şi nu pot înlătura prezumţia de nevinovăţia consacrată de art.5/2 cpp, art.23 din Constituţia României şi art.6 paragraf 2 din CEDO.

Potrivit acestor reglementări, atâta timp cât vinovăţia unei persoane nu este demonstrată în mod cert în baza unor probe concludente, pertinente şi utile , acesta se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi nu este posibilă angajarea răspunderii penale.

Împotriva sentinţei a declarat recurs p.vătămată iar Tribunalul Olt prin decizia pen. nr.186/22.03.2007 a admis recursul, a casat în parte sentinţa sub aspect penal şi civil iar în baza art.180 al2 Cp, a condamnat inculpatul G. C. la 800.000 lei amendă penală.

A fost obligat inculpatul la 500.000 lei daune morale către partea civilă C. I. şi 640 lei despăgubiri civile către Spitalul Mun.Caracal.

A reţinut instanţa de control că,  certificatul medico-legal coroborat cu declaraţia martorului A. M. au făcut dovada vinovăţiei inculpatului, astfel că se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de lovire faptă prev. şi ped. de art.180 al.2. Cp. iar prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată.

Domenii speta

Spete similare