Cerere valoare redusa

Sentinţă civilă 7 din 15.01.2014


Dosar nr. xxxx/222/2013    - cerere valoare redusă-

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DOROHOI - JUDEŢUL BOTOŞANI

Sentinţa civilă

Şedinţa Camerei de Consiliu din 

Preşedinte – 

Grefier – 

La  ordine  judecarea acţiunii civile formulată de reclamanta SC xxx SRL cu sediul în cu sediul în Botoșani, str. / nr. /, jud. Botoşani și având sediul procesual ales în Botoșani, Str. / nr. / jud. Botoșani, CUI / în contradictoriu cu pârâtul C.R.D cu domiciliul în mun. Dorohoi, str. /, nr. /, bl. /, ap./, jud. Botoșani, având ca obiect ”cerere cu valoare redusă”.

La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de Consiliu, lipsesc părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează: obiectul cauzei „cerere cu valoare redusă”, cauza se află la primul termen de judecată.

Instanța, în baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse de părți.

Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 1029 alin. 2 Cod procedură civilă, se socotește lămurită asupra procesului și declară închisă faza cercetării judecătorești.

În temeiul art. 390 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuția părților existența unor cereri, excepții procesuale, probe și apărări care nu au fost soluționate în cursul cercetării judecătorești.

 Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa declară dezbaterile închise, conform art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 1030 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată şi  deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă raportat la art. 1030 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă  constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la data de 02 octombrie 2013, sub nr. xxxx/222/2013, reclamanta SC xxx SRL cu sediul în cu sediul în Botoșani, str./ nr./, jud. Botoşani și având sediul procesual ales în Botoșani, Str. / nr. / jud. Botoșani, CUI / a chemat în judecată pârâta C.R.D. cu domiciliul în mun. Dorohoi, str. /, nr. /, bl./, ap. / jud. Botoșani solicitând, în procedura prevăzută de art. 1025 și urm. Cod procedură civilă, la plata sumei de 1337,71 lei reprezentând contravaloarea obligației principale, 222,37lei dobânzi legale și 200 lei cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat servicii de alimentare apă canal care nu au fost achitate de către pârât.

Reclamata a formulat și o serie de precizări scrise prin care a arătat că pârâtul este un utilizator permanent al seviciilor de apă/canal și deși a fost notificat pentru a se prezenta în vederea încheierii contractului de livrare acesta nu a încheiat acest contract.

Reclamanta a mai arătat că prestarea serviciilor de livrare apă canal a fost preluată de SC xxx SA în baza HCJ Botoșani nr. 27/2010 iar obligația pârâtului de a achita serviciile prestate își au izvorul în dispozițiile art. 41 alin. 4 lit) c din Legea 51/2006.

În privința dobânzilor, reclamanta a făcut precizarea că, în temeiul art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006 și art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006, solicit obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere însă redactarea defectuoasă din formularul de cerere i-a impus să solicite suma cu titlu de dobânzi.

În privința scadenței, reclamanta a invederat instanței dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea 241/2006 prin care facturile fiscal devin scadente în termen de 15 zile de la data emiterii acestora.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1025 Cod procedură civilă, art. 1177 și 1489 C civ, Legea 51/2006, Legea 241/2006.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus în cadrul probei cu înscrisuri, în copie: chitanța onorariu avocațial, delegație avocațială, chitanța privind plata taxei judiciare de timbre, somație , calcul penalități, facturile fiscale din sold.

Pârâtul nu a depus formularul de răspuns în termenul legal deși cererea reclamantei i-a fost comunicată la data de 10.10.2013.

I. Analizând materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata serviciilor livrate instanța reține următoarele:

Potrivit art. 41 alin. 4 lit) c din Legea 51/2006, membrii comunitățiilor locale, persone fizice sau juridice, au obligația de a achita, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate sau prestate, iar în caz de întârziere în efectuarea plăţii, să plătească penalităţi în cuantum egal cu cel al obligațiilor bugetare al căror cuantum nu pot depăși cuantumul sumei la care se aplică (art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006).

Debitorul nu a probat achitarea, în termenul de plată prevăzut de art. 30 alin. 3 din Legea 241/2006, a facturilor fiscale emise de creditoare în perioada 29.04.2011 – 29.08.2013.

Pârâtul nu a depus formularul de răspuns în termenul legal deși cererea reclamantei i-a fost comunicată la data de 10.10.2013.

În privinţa forţei probante a facturilor fiscale, instanța reține că acestea fac dovada deplină împotriva emitentului şi în favoarea aceluia ce o deţine, adică a destinatarului și pe cale de consecință  sarcina probei plăţii revine debitorului.

Factura fiscală poate să facă dovada şi în favoarea emitentului dacă este acceptată de către destinatar. Acceptarea poate fi expresă, atunci când se face prin depunerea semnăturii destinatarului pe unul din exemplarele facturii, cu menţiunea „acceptat” sau tacită, când rezultă din modul de comportament al beneficiarului manifestat prin orice act de dispoziţie, neîndoielnic sub aspectul manifestării sale de voinţă în sensul acceptării acesteia.

Instanța reține că atitudinea pasivă a pârâtului este una de recunoaștere tacită a pretențiilor reclamantei.

Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, procedura privind cererile cu valoare redusă are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani în cuantum maxim de 10.000 lei.

Astfel, procedura privind cererile cu valoare redusă este o procedură specială care necesită îndeplinirea unor condiţii speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanşează această procedură: creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani în cuantum maxim de 10.000 lei; în al doilea rand, creanţa să nu-și aibă izvorul în domeniile prevăzute de art. 1025 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă; în al treilea rând, urmarea procedurii instituite de art. 1029 Cod procedură civilă.

Instanţa consideră îndeplinite în speţă condiţiile impuse de lege pentru admiterea cererii, având în vedere următoarele argumente:

Potrivit art. 41 alin. 4 lit) c din Legea 51/2006, membrii comunitățiilor locale, persone fizice sau juridice, au obligația de a achita, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate sau prestate, iar în caz de întârziere în efectuarea plăţii, să plătească penalităţi în cuantum egal cu cel al obligațiilor bugetare al căror cuantum nu pot depăși cuantumul sumei la care se aplică (art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006).

În cadrul raporturilor juridice obligaţionale, creditorului care invocă obligarea debitorului la îndeplinirea unei anume obligaţii îi revine sarcina de a dovedi existenţa creanţei, respectiv a raportului juridic care a dat naştere dreptului său subiectiv.

Odată făcută această probă, pârâtul este obligat să iasă din pasivitate şi în apărare să facă dovada fie a ineficienţei raportului juridic obligaţional în baza căruia creditorul îşi întemeiază dreptul său de creanţă, fie a executării obligaţiei invocată de către creditor.

Creditoarea a făcut dovada prestării serviciilor solicitate prin facturile fiscale emise de creditoare în perioada 31.10.2010 – 28.04.2013.

Obligarea pârâtului la plata contravalorii serviciilor livrate corespunde prevederilor art. 41 alin. 4 lit) c din Legea 51/2006, care stipulează principiul obligativităţii actelor juridice legal încheiate şi principiul dreptului creditorului la executarea întocmai a obligaţiei de către debitor.

De asemenea, condiţia referitoare la necesitatea existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile este îndeplinită cuantumul creanței fiind de 1.337,71 lei.

Art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevede că este certă creanţa „a cărei existenţă neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu”. Instanţa constată că, în cauză, creanţa a cărei valorificare se urmăreşte rezultă din contractul mai sus-menţionat, care atestă convenţia încheiată între părţi existenţa sa fiind neîndoielnică.

Cu privire la caracterul lichid al creanţei, art. 662 alin. 3 Codul de procedură civilă prevede că o creanţă „este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlu executoriu conține elemente care permit stabilirea lui”.

Instanţa constată că, în speţă, această condiţie este îndeplinită, deoarece câtimea creanţei este determinată în cuprinsul facturilor fiscale emise de creditoare în perioada 29.04.2011 – 29.08.2013.

În privinţa exigibilităţii creanţei, o creanţă este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condiţiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului. Astfel, în speţă, potrivit art. 30 alin. 3 din Legea 241/2006, pârâtul este obligat să plătească reclamantului serviciile prestate în termen de 150 de zile de la emiterea facturilor .

Faţă de această reglementare legală, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru plata serviciilor de livrare apă și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1230,45 lei.

II. Analizând materialul probator administrat în cauză în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere instanța reține următoarele:

Instanţa reţine în primul rând că, în cererea formulată, creditoarea a pretins şi calculat penalităţi în baza prevederilor art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006 şi ale art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006, respectiv 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere până la data de 30.06.2010, de 0,05 % de la 01.07.2010 şi de 0,04% de la 04.04.2011 de la data la care obligaţiile au devenit exigibile.

Cuantumul penalităților facturate și solicitate de către creditoare se ridică la suma de 222,37 lei.

Potrivit art. 1531 Cod civil creditorul are dreptul la repararea integral a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

Potrivit art. 1535 Cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul cuvenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Potrivit  art. 42 alin. 10 din Legea 51/2006 şi ale art. 30 alin. 4 din Legea 241/2006, neachitarea facturii în termen de 30 zile de la scadență atrage după sine plata de penalități de întârziere al căror cuantum este egal cu nivelul dobânzilor datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

Față de aceste dispoziții normative și având în vedere că penalitățile calculate asigură un echilibru just şi legal între drepturile şi obligaţiile părţilor, instanța va urma a obliga pârâtul la plata unor penalităţi de întârziere în cuantum de 222,37 lei .

III. În privinţa cheltuielilor de judecată instanţa reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 473 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuieli de judecata. La baza obligatiei de restituire stă culpa procesuala a partii care a cazut în pretentii.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei după cum urmează: 150 lei onorariu avocat potrivit chitanței, 50 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței.

Având în vedere culpa procesulă a pârâtului și faptul că reclamanta a dovedit cheltuielile judiciare realizate, instanța urmează a admite capătul de cerere și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta SC xxx SA cu sediul în cu sediul în Botoșani, str. / nr. /, jud. Botoşani și având sediul procesual ales în Botoșani, Str. / nr. /, jud. Botoșani, CUI /, în contradictoriu cu pârâta C.R.D. cu domiciliul în mun. Dorohoi, str. / nr. /, bl./, ap. /, jud. Botoșani, având ca obiect ”cerere cu valoare redusă” și în consecință:

Obligă pârâta C.R.D. să achite creditoarei SC xxx SA suma de 1760,08 din care 1337,71 lei reprezintă contravaloarea serviciilor, 222,37 lei reprezintă contravaloarea penalitățiilor de întârziere și 200 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor de judecată.

Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură a Judecătoriei Dorohoi.

Dată în şedinţa Camerei de Consiliul și pronunţată în şedinţă publică.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Red. 

Thred. 

Ex. 4/

Domenii speta