Art. 184 alin2,4 c.p.

Sentinţă penală 234 din 17.11.2009


Dosar nr. 1690/216/2007art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ

SENTINŢA PENALĂ Nr. 234

Şedinţa publică de la 17 Noiembrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE G.P

Grefier F.B

Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş

reprezentat prin procuror N.m.

Pe rol fiind spre soluţionare cauza penală privind pe inculpatul P.G., pe părţile civile A.G., SPITALUL JUDEŢEAN ARGEŞ şi pe asigurătorul de răspundere civilă T.A., având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 2 şi 4  Cod penal).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în data de 03.11.2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

În data de 17.07.2007, pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş a fost înregistrat sub nr. 1690/216/2007, rechizitoriul numărul 1701/P/2006 din 11.07.2007 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul P.G. se deplasa în data de 30.11.2006 la volanul unui autoturism marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare AG-810-EV pe DN 7 C pe raza comunei Băiculeşti, judeţul Argeş, în autoturism aflându-se şi partea vătămată A.G.. Datorită neatenţiei şi nerespectării dispoziţiilor legale şi măsurilor de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, la un moment dat inculpatul nu a observat şi a intrat în coliziune cu o autoutilitară marca ROCAR care era oprită şi staţiona pe partea dreaptă a carosabilului în direcţia de deplasare a inculpatului. În urma impactului dintre cele două autovehicule, a fost accidentată partea vătămată A.G. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 80 de zile de îngrijiri medicale.

În cadrul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul P.G. (filele 67-68), partea civilă A.G. (filele 69-70) care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 595.000 lei daune materiale şi 1.400.000 lei daune morale şi martorii P.G.S. (fila 96), G.R.R. (fila 97), P.V. (fila 130), C.C. (131), P.G. (fila 132), A.C.A (fila 133).

Spitalul Judeţean Argeş Piteşti s-a constituit parte civilă cu suma de 2.887,18 lei reprezentând cheltuieli spitalizare (f. 60).

În data de 13.12.2007, s-a cerut restituirea dosarului la organul de urmărire penală, cerere respinsă de instanţă.

Prin încheierea din 13.03.2008 (f. 137-138), instanţa a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş în vederea efectuării de cercetări faţă de martorul din acte P.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.

Prin încheierea de şedinţă din 17.01.2008, s-a încuviinţat proba cu expertiză medico-legală solicitată de partea civilă A.G., obiectivele expertizei fiind menţionate în dispozitivul încheierii din acea dată (f. 99 dosar).

Serviciul Medico Legal Argeş a depus în data de 16.04.2008 raportul de expertiză medico-legală nr. 68/A2+A6 din 31.03.2008 (f.143 – 145 dosar), răspunzând obiectivelor stabilite de instanţă cu concluzia că partea civilă A.G. a prezentat în accidentul de trafic rutier din 30.11.2006 leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur, pentru care a necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale de la data producerii. Aceste leziuni nu au avut drept urmare prejudiciu estetic, infirmitate, handicap sau orice altă prevedere a art. 182 Cod penal şi nu au necesitat intervenţii chirurgicale, supraalimentaţie, medicul ortoped recomandând gimnastică medicală de recuperare.

S-a mai concluzionat că internările ulterioare ale părţii civile la Spitalul Judeţean Argeş – Secţia Neurochirurgie – din cursul anului 2007, nu au legătură de cauzalitate cu accidentul de trafic rutier din 30.11.2006, fiind consecinţa unui teren patologic preexistent, nicidecum posttraumatic.

Examinarea capacităţii de muncă a relevat o deficienţă globală medie (secundară hematomului subdural subacut operat în februarie 2007) ce poate fi încadrată în gradul III, făcându-se încă o dată precizarea că afectarea capacităţii de muncă nu este urmarea leziunilor traumatice suferite în accidentul de trafic rutier mai sus menţionat (f.145).

Raportul de expertiză medico-legală mai sus menţionat a fost aprobat de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, înaintându-se instanţei avizul în data de 05.06.2008 (f. 168 dosar).

Prin încheierea de şedinţă din 11.09.2008, instanţa a încuviinţat cererea părţii civile A.G. privind efectuarea unei noi expertize medico-legale, dispunând înaintarea întregului dosar la I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti (f. 337-338 dosar).

La 18.06.2009 I.N.M.L. Mina Minovici a înaintat instanţei raportul de nouă expertiză medico-legală, însoţit de avizul Comisiei de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti întrunită în şedinţa din 10.06.2009 (f. 419-426 dosar).

Domnul profesor universitar doctor V.B., expert al părţii civile A.G. a depus opinie separată (432-442 dosar).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

În data de 30.11.2006 inculpatul P.G. se deplasa de la Curtea de Argeş la Piteşti, la volanul autoturismului marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare AG-810-EV pe DN 7 C, în autoturism aflându-se şi partea vătămată A.G., pe scaunul din dreapta faţă. Inculpatul purta centura de siguranţă, în timp ce partea vătămată nu o purta.  Pe raza comunei Băiculeşti, judeţul Argeş, având o viteză de 74 km/h, ce depăşea viteza maximă admisă de lege în localitate, datorită neatenţiei şi nerespectării dispoziţiilor legale şi măsurilor de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, la km 25+100, în satul Zigoneni, inculpatul nu a observa-o şi a intrat în coliziune cu autoutilitara marca ROCAR care era oprită şi staţiona neregulamentar pe carosabil în direcţia de deplasare a inculpatului (pe partea dreaptă a direcţiei de deplasare spre Piteşti). După impact partea vătămată a fost transportată cu salvarea la spital, fiind internată în perioada 30.11.2006-05.12.2006 în Spitalul Judeţean Argeş, cu diagnosticul „politraumatism prin AR; TCC acut, fractură-luxaţie cap-femural dr. redusă; contuzie pirmaidă nazală”. Partea vătămată A.G. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 80 de zile de îngrijiri medicale de la producere, aşa cum a rezultat din raportul întocmit pe parcursul urmăririi penale.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 68/A2+A6 din 31.03.2008 (f.143-145 dosar) întocmit pe parcursul cercetării judecătoreşti, precum şi raportul de nouă expertiză medico-legală (f. 419 şi următoarele dosar) au concluzionat că pentru vindecarea leziunilor posttraumatice survenite în condiţiile accidentului rutier, au fost necesare 80-90 zile îngrijiri medicale.

De asemenea, s-a concluzionat că în urma accidentului rutier din 30.11.2006, partea civilă A.G. nu prezintă prejudiciu estetic, infirmitate, handicap sau altă prevedere a art. 182 Cod penal şi nu se pot face aprecieri asupra încadrării într-un grad de invaliditate având în vedere refuzul continuării investigaţiilor la I.N.E.M.R.C.M. (f. 426).

Comisiile au stabilit că nu se poate face legătură de cauzalitate, de certitudine între traumatismele suferite în condiţiile accidentului rutier din 30.11.2006 şi cura hematomului subdural subacut (f. 426), domnul profesor universitar doctor V.B. (expert al părţii civile), nefiind de acord cu concluziile noii expertize medico-legale şi depunând propria opinie, în contradicţie cu cea exprimată de comisiile anterioare (f. 432-442 dosar).

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, instanţa consideră că acesta dovedeşte atât existenţa faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât şi vinovăţia inculpatului în comiterea acesteia.

În drept, fapta inculpatului P.G., care în data de 30.11.2006, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca MERCEDES BENZ cu nr. de înmatriculare AG 810 EV pe DN 7 C pe raza comunei Băiculeşti, datorită neatenţiei şi faptului că nu a respectat dispoziţiile legale şi măsurile de prevedere pentru conducerea autovehiculelor pe drumurile publice, a intrat în coliziune cu o autoutilitară marca ROCAR în urma acestui accident partea vătămată A.G. suferind leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare circa 80-90 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.

Astfel, inculpatul P.G. a încălcat dispoziţiile art. 35 din OUG nr. 195/2002, precum şi prevederile art. 1 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanţe, conform cărora participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie şi să aibă un comportament pe drumul public astfel încât să nu constituie un pericol pentru circulaţia rutieră, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice sau private. De asemenea, au fost încălcate şi prevederile art. 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 şi ale art. 154 alin. 1 şi art. 155 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a ordonanţei conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să adapteze viteza în funcţie de condiţiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă fiind obligat să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, limita maximă de viteză în localităţi fiind de 50 km/h (dispoziţiile legale menţionate mai sus, cu numerotarea respectivă, fiind în vigoare la 30.11.2006, data când s-a produs accidentul de trafic rutier).

Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi în instanţă, rezultă fără dubiu că inculpatul P.G. nu are culpă exclusivă în producerea accidentului rutier ce a determinat vătămarea corporală gravă a părţii vătămate A.G.

Astfel, din declaraţiile martorilor P.G.S., G.R.R. şi P.V. rezultă că autoutilitara marca ROCAR era staţionată în mod neregulamentar pe carosabil, nu era semnalizată, nu avea triunghi reflectorizant şi, datorită orei la care s-a produs accidentul de circulaţie, respectiv în jurul orelor 17.00, când la acea dată era aproape întuneric, nu a putut fi observată în timp util de către inculpat, cele două plăcuţe reflectorizante aplicate pe partea din spate a vehiculului nefiind practic vizibile. Este de reţinut că însăşi partea civilă a precizat în declaraţiile sale că datorită întunericului nu a putut observa vehiculul staţionat în mod neregulamentar pe carosabil.

Nu are relevanţă în speţă împrejurarea că persoana răspunzătoare de lăsare a vehiculului pe carosabil, respectiv martorul din acte P.V., nu a fost trimis în judecată, instanţa reţinând în prezenta speţă şi culpa acestuia în producerea accidentului.

Astfel, P.V. a încălcat prevederile art. 155 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 conform cărora, în cazul rămânerii în pană a unui autovehicul ori a remorcii acestuia, conducătorul ansamblului este obligat să-l scoată imediat în afara părţii carosabile sau, dacă nu este posibil, să-l deplaseze lângă bordură ori acostament, aşezându-l paralel cu axa drumului şi luând măsuri pentru remedierea defecţiunilor sau, după caz, de remorcare.

De asemenea, P.V. a încălcat şi prevederile art. 156 din HG nr. 1391/2006 conform cărora, dacă un autovehicul sau o remorcă a rămas în pană pe partea carosabilă a drumului şi nu poate fi deplasat-deplasată în afara acesteia, conducătorul autovehiculului este obligat să pună în funcţiune luminile de avarie şi să instaleze triunghiurile reflectorizante. Acestea se instalează în faţa şi în spatele vehiculului, pe aceeaşi bandă de circulaţie, la o distanţă de cel puţin 30 de metri de acesta, astfel încât să poată fi observate din timp de către participanţii la trafic care se apropie. În localităţi, atunci când circulaţia este intensă, triunghiurile reflectorizante pot fi aşezate la o distanţă mai mică sau chiar pe vehicul astfel încât să poată fi observate din timp de ceilalţi conducători de vehicule. Dacă vehiculul nu este dotat cu lumini de avarie sau acestea sunt defecte, conducătorul poate folosi pe timpul nopţii ori în condiţii de vizibilitate redusă o lampă portativă cu lumina galbenă intermitentă, care se instalează la partea din spate a vehiculului.

Se constată că numitul P.V. nu a instalat nici triunghiurile reflectorizante şi nici nu a folosit lampa portativă cu lumina galbenă intermitentă încălcând astfel prevederile legale menţionate anterior, precum şi dispoziţiile art. 141 alin. 5 din HG nr. 1391/2006 şi ale art. 105 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

Faţă de cele precizate anterior, instanţa reţine că P.V. are o culpă de 40% în producerea accidentului rutier.

Nu este de neglijat nici comportamentul părţii vătămate A.G. care avea obligaţia purtării centurii de siguranţă, mai ales că se afla pe locul din dreapta faţă, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o, încălcând astfel prevederile art. 126 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (cu numerotarea în vigoare la acea dată), reţinându-se astfel o culpă de 10% şi în sarcina părţii vătămate deoarece dacă ar fi purtat centura de siguranţă, impactul ar fi fost atenuat.

Rezultă astfel că fapta inculpatului P.G. a fost comisă în împrejurări care justifică reţinerea culpei a încă două persoane în proporţie de 50% cu consecinţă atât sub aspectul laturii penale a cauzei, cât şi sub aspectul laturii civile.

La individualizarea judiciară a pedepsei la care va fi condamnat inculpatul, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv : limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă, culpa concurentă a altor două persoane, urmările care s-au produs; persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale.

Faţă de cele de mai sus, instanţa, în baza art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, va  condamna pe inculpatul P.G., la pedeapsa închisorii, orientată la minimul prevăzut de textul de lege.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de criteriile anterior expuse şi apreciind că scopul şi funcţiile pedepsei vor putea fi atinse şi fără executarea acesteia în condiţii de detenţie, în baza art. 81 Cod penal,  va suspenda condiţionat executarea pedepsei pe durata  termenului de încercare ce se va stabili în condiţiile art. 82 Cod penal.

Conform art. 359 Cod procedură penală, se va atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Cu privire la acţiunea civilă formulată de partea civilă A.G., instanţa o va admite în parte pentru următoarele considerente:

Reţinerea culpei comune a inculpatului P.G. cu cea a numitului P.V. şi cu cea a însăşi părţii vătămate, aşa cum s-a arătat anterior, are consecinţe şi cu privire la latura civilă a cauzei, respectiv la modalitatea de suportare a despăgubirilor civile, în proporţie de 50% pentru inculpatul trimis în judecată, conform culpei proprii.

Astfel, din declaraţiile martorilor C.C., P.G. şi A.C.A. (f. 131-133) audiaţi pentru dovedirea laturii civile a cauzei coroborate cu înscrisurile depuse la filele 85 şi următoarele dosar rezultă că partea civilă A.G. a suferit ca urmare a vătămării sale corporale grave un prejudiciu material de 50.850 lei.

În consecinţă, în baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil şi cu aplic.art. 50 şi 54 din Legea nr. 136/1995 se va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.G. şi se va obliga inculpatul P.G. în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă T.A. prin S.C. „C.B.  de Asigurare”  S.A. la plata sumei de 25.425 lei daune materiale, corespunzător culpei inculpatului P.G. în producerea infracţiunii.

Acelaşi raţionament, al reducerii corespunzătoare a despăgubirilor civile, în proporţie de 50%, se va aplica şi în privinţa acordării daunelor morale, instanţa apreciind că suma de 25.000 lei la care va fi obligat inculpatul P.G. în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă T.A. prin S.C. „C.B.  de Asigurare”  S.A., reprezintă o reparaţie pecuniară justă şi echitabilă a suferinţei morale încercate de partea civilă.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi cu aplic.art. 50 şi 54 din Legea nr. 136/1995 se va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean Argeş Piteşti şi se va obliga inculpatul P.G. în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă T.A. prin S.C. „C.B.  de Asigurare” S.A. la plata sumei de 2.887,18 lei despăgubiri civile părţii civile Spitalul Judeţean Argeş Piteşti.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală se va obliga inculpatul P. G. la 1.500 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal condamnă pe inculpatul P.G., la 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

În baza art. 359 Cod procedură penală pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 şi 84 Cod penal.

În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil şi cu aplic.art. 50 şi 54 din Legea nr. 136/1995 admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.G. şi îl obligă pe inculpatul P.G. în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă T.A. prin S.C. „C.B.  de Asigurare”  S.A.,  cu la plata sumelor de 25.425 lei daune materiale şi la 25.000 lei daune morale părţii civile A.G.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi cu aplic.art. 50 şi 54 din Legea nr. 136/1995 admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean Argeş Piteşti şi îl obligă pe inculpatul P.G. în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă T.A. prin S.C. „C.B.  de Asigurare” S.A. la plata sumei de 2.887,18 lei despăgubiri civile părţii civile Spitalul Judeţean Argeş Piteşti.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul P.G. la 1.500 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu apel în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 17 Noiembrie 2009

PREŞEDINTEGREFIER

G.P.F.B.