Obligatia de a face

Prin cererea înregistrată sub nr. 11645/212/2009 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanţii  T.L., G.S.S. şi S.C. X. C. S.R.L., au chemat în judecată pe pârâta S.C. E. CONSTANŢA S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa,

- să fie obligată pârâta să ridice stâlpii de beton destinaţi transportului de energie electrică de pe terenul proprietatea reclamanţilor, astfel încât dreptul lor de proprietate pentru acest teren să nu mai fie afectat de aceste construcţii.

În motivare, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului extravilan situat în zona oraşului O, astfel:

1.– Reclamantul T.L. – tarla 98, parcela 493/2, lot. 3/2, 3/3, 3/4 şi 3/5 în suprafaţă de 10.500 m.p.;

2.– reclamantul G.S.S. – tarla 98, parcela 493/2, lot. 1 şi 2 în suprafaţă de 8.000 m.p. şi

3.– S.C. X. C. S.R.L. – tarla 98, parcela 493/2, lot 3/1, în suprafaţă de 2.000 m.p.

Au menţionat reclamanţii că dreptul de proprietate pentru terenurile menţionate au fost dobândite astfel: reclamantul T.L., a dobândit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 asupra întregului teren, iar ulterior a înstrăinat din acest teren suprafeţele menţionate mai sus, către ceilalţi doi reclamanţi G.S.S. şi S.C. X. C. S.R.L., fără ca acest teren să fie grevat de vreo sarcină sau servitute, aşa cum reiese şi din Cartea Funciară.

Au mai menţionat reclamanţii că nu pot dispune liber şi normal de dreptul lor de proprietate, aşa cum ar fi normal, deoarece pe terenurile lor, sunt amplasaţi opt stâlpi de transport energie electrică, cu platforme de beton aferente, aceste capacităţi energetice ocupând aprox. 100 m.p. din teren.

Susţin reclamanţii că lucrătorii companiei electrice le distrug permanent culturile de pe aceste terenuri prin accesul ce şi-l permit cu autovehiculele din dotare şi materialele de depozitare, ori de câte ori execută lucrări de întreţinere la aceşti stâlpi sau la reţelele electrice ce traversează longitudinal proprietăţile lor.

Au menţionat reclamanţii că deşi au notificat această situaţie pârâtei SC E. Constanţa, propunându-i o variantă de evitare a traversării subterane a proprietăţii lor, respectiv a amplasării în subteran a reţelei electrice, răspunsul pârâtei a fost unul lipsit de respect, ce suna mai mult a ameninţare, şi anume că „dacă vor o traversare subterană, trebuie să suporte (reclamanţii) cheltuielile.

Au mai arătat reclamanţii că Legea nr. 13/2007 a energiei electrice nu prevede un drept a companiei de electricitate pe terenurile proprietate personală a altor persoane şi mai mult, acordă proprietarilor terenurilor din vecinătatea capacităţilor energetice, în măsura în care proprietatea este afectată de capacitatea energetică, dreptul de despăgubiri pentru pagubele produse.

Susţin reclamanţii că ei doresc să construiască pe terenul proprietatea lor o seră legumicolă şi să exploateze potenţialul agricol al parcelelor de teren ce le deţin, având dreptul de a uza de proprietatea lor conf. art. 480 C.civ. , dreptul de proprietate fiind ocrotit de Constituţia României, însă proprietatea lor este afectată de capacitatea electrică aşa cum au menţionat, iar pârâta a refuzat să ajungă la o rezolvare amiabilă a litigiului.

În drept, au invocat prev. art. 480, 481 şi urm. C.civ., art. 585, 586, 620 şi urm., art. 841 şi urm., art. 1001 şi 1002 C.civ.

În probaţiune, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiză tehnică şi alte mijloace de probă necesare.

În şedinţa publică din data de 16.06.2009, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamanţi ca neîntemeiată.

Totodată, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, arătând motivare că prezenta cauză este guvernată de legea comercială cu obiect „obligaţie de a face” neevaluabilă în bani şi în atare situaţie, competenţa în primă instanţă revine tribunalului – secţia comercială, conf. art. 2, pct. 1 lit. a C.pr.civ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, pentru următoarele considerente:

-Potrivit art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, pe terenurile pe care se situează reţele de distribuţie existente la intrarea în vigoare a legii sunt şi rămân în proprietatea publică a statului;

-Terenurile pe care sunt amplasate reţele de distribuţia a energiei electrice, fiind afectate unei utilităţi publice, sunt în proprietatea publică a statului, iar reclamanţii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor de sub capacitatea energetică, fiind incidente şi prev. art. 4 alin. 4 şi art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 rep., motiv pentru care reclamantul T.L. nu putea dobândi dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 rep. A fondului funciar, asupra unui teren exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate, terenul fiind afectat utilităţii publice.

-Prin contractul nr. 4/2005, încheiat cu Ministerul Economiei şi Comerţului ca reprezentant al statului , societatea pârâtă a concesionat serviciul de distribuţie a energiei electrice şi beneficiază de recunoaşterea dreptului de utilizare cu titlu gratuit a terenurilor aferente capacităţilor energetice, terenuri care aparţin în baza legilor menţionate, proprietăţii publice a statului.

-Conf. art. 16 alin. 2 şi alin. 8 din Legea nr. 13/2007, pârâta ar beneficia de un drept de uz şi servitute care are ca obiect utilitatea publică, drept ce poate fi exercitat cu titlu gratuit pe toată durata existenţei capacităţii energetice.

-Reţelele de distribuţie a energiei electrice, în litigiu, existau înainte de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea primului reclamant, iar reclamanţii cunoşteau că există aceste reţele de distribuţie a energiei electrice, iar faptul că primul reclamant a acceptat punerea în posesie pe acel teren şi nu a solicitat alt teren în compensare, nu este culpa pârâtei

-Susţine pârâta că art. 20 alin. 2 din Legea nr. 13/2007, invocat de reclamanţi, nu este aplicabil în speţă, iar potrivit art. 41 alin. 7 din Legea nr. 13/2007, modificarea instalaţiei de distribuire a energiei electrice, ca urmare a eliberării unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, adică de reclamanţi în speţă şi de către pârâtă.

În drept, a invocat prev. art. 115 şi urm. C.pr.civ.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În data de 26.10.2009, pârâta a depus prin serviciul Registratură, note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamanţilor, motivat de faptul că reclamantul T.L., prin Titlul de proprietate nr. 28416/05.11.2002, a dobândit dreptul de proprietate prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2 ha şi 3300 m.p. teren situat în oraşul O., tarlaua 98, parcela 493, iar linia aeriană de distribuţie a energiei electrice exista anterior emiterii titlului de proprietate, reclamanţii cunoscând aceste aspecte, iar în conf. cu prev. art. 41 alin. 4 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi anterior art. 37 alin. 4 al Legii nr. 318/2003, arată că terenurile afectate de reţele de distribuţie a energiei electrice sunt proprietatea publică a statului, iar faţă dispoziţiile exprese ale legii reclamantul nu putea dobândi un drept de proprietate pe astfel de terenuri.

În şedinţa publică din data de 27.10.2009, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, reţinând că litigiul este un litigiu civil şi nu unul comercial, cu motivarea din acea încheiere de şedinţă, iar excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost unită cu fondul.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică judiciară, specialitatea construcţii civile industriale şi agricole, întocmită de expert tehnic judiciar ing. G.G. (filele 62-69 şi 75-77), planşe fotografice şi schiţe ş.a.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa reţine:

Prin Titlul de proprietate nr. 28416/1365/05.11.2002, codul nr. 60687, emis în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, reclamantului T.L.  i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,33 ha teren agricol situat în oraşul O, jud. Constanţa, sola 98, parcela A 493 (fila 6 din dosar).

Din acest teren, reclamantul T.L., a vândut reclamantului G.S.S, suprafaţa de 8.000 m.p., sub forma a două parcele de câte 4000 m.p., situate în sola 98, parcela 493/2, lotul 1 şi lotul 2 (după dezmebrarea din parcela în suprafaţă totală de 2,33 ha), potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1402/13.10.2008 la BNP Asociaţi O.S.D. şi B.M. (filele 11-13 din dosar).

Tot din acest teren, reclamantul T.L., a vândut şi reclamantului S.C. X.C. S.R.L. suprafaţa de 2.000 m.p. teren situat în tarlaua 98, parcela 493/2, lot 3/1, potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 3496/04.12.2008 la BNP Asociaţi M.I. şi P.I.G. (filele 16-21 din dosar), atât cumpărătorii cât şi vânzătorii cunoscând că terenul este afectat în parte de reţelele aeriene de distribuţie a energiei electrice, aşa cum rezultă din declaraţiile notariale (care nu sunt opozabile pârâtei, care nu a fost parte în acele contracte sau declaraţii) date de vânzător şi cumpărători cum că ar fi „de acord ca SC E.D.SA Constanţa, să execute o lucrare de mutare în subteran a unor instalaţii electrice” aflate pe teren, „conform documentaţiei tehnice aprobate”.

Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic judiciar ing. G.G. (filele 62-69 şi 75-77), rezultă că cei opt stâlpi de transport energie electrică, sunt situaţi pe terenul obţinut de reclamantul T.L. prin reconstituirea dreptului de proprietate conf. Legii nr. 18/1991 şi ulterior înstrăinat în parte celorlalţi doi reclamanţi prin contractele de vânzare cumpărare, pe traseul LEA de 20KV, în lungul parcelei A 493/2, suprafaţă aproximată de expert de 3.600 m.p., adică 8,0 m x 450 m = 3.600 m.p.

Astfel, reclamanţii au dovedit că au un drept de proprietate pentru terenul situat în parcela A 493, sola 98, precum şi un interes în cauză, având calitate procesuală activă.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active, urmând ca instanţa să analizeze pe fond cauza dedusă judecăţii.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine:

 Reclamanţii, în calitate de proprietari ai terenului situat în parcela A 493, sola 98, potrivit actelor de proprietate menţionate mai sus, solicită în cauza de faţă, să fie obligată pârâta să ridice stâlpii de beton destinaţi transportului de energie electrică de pe terenul proprietatea reclamanţilor, astfel încât dreptul lor de proprietate pentru acest teren să nu mai fie afectat de aceste construcţii.

La data emiterii Titlului de proprietate nr. 28416/1365/05.11.2002, codul nr. 60687, emis în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, prin reclamantului T.L. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,33 ha teren agricol situat în oraşul O., jud. Constanţa, sola 98, parcela A 493, precum şi ulterior, la data perfectării contractelor de vânzare cumpărare menţionate mai sus, prin care acest reclamant a înstrăinat o parte a acestui teren către reclamanţii S.S. (8.000 m.p.) şi S.C. X. C. S.R.L. (2.000 m.p.), toţi reclamanţii au cunoscut că terenul era grevat de sarcina de a fi afectat în parte de cei opt stâlpi şi cabluri de distribuţie a energiei electrice.

Potrivit art.  16 alin. 1 – 9 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, care prevede că:

1) Lucrarile de realizare si retehnologizare ale capacitatilor energetice pentru care se acorda autorizatii, precum si activitatile si serviciile pentru care se acorda licente sunt de interes public, cu exceptia celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizatiei sau licentei.

(2) Asupra terenurilor si bunurilor proprietate publica sau privată a altor persoane fizice ori juridice si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice în vecinatatea capacitatii energetice, titularii autorizaţiilor de infiintare si titularii licentelor beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare si retehnologizare, respectiv de functionare a capacitatii energetice, de urmatoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare realizarii sau retehnologizarii capacitatii energetice, obiect al autorizatiei;

b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii, obiect al autorizatiei de infiintare, pentru reviziile, reparatiile si interventiile necesare;

c) servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele electrice sau alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru acces la locul de amplasare a acestora, in conditiile legii;

d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;

e) dreptul de acces la utilitatile publice.

(3) Drepturile de uz si de servitute au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar continutul acestora este prevazut la art. 19 si se exercită pe toata durata existentei capacitatii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie.

(4) Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale afectate de capacitatile energetice se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora.

(5) Exercitarea drepturilor de uz si de servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a prezentei legi, se face in conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute intr-o conventie-cadru, precum si pentru determinarea cuantumului indemnizatiilor si a despagubirilor si a modului de plata a acestora, care se aproba, impreuna cu conventia-cadru, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz si de servitute de catre titularii de licente si autorizatii pot solicita incheierea de conventii, conform prevederilor alin. (5).

(7) Titularii de licente si autorizatii sunt obligati sa procedeze la incheierea conventiilor-cadru prevazute la alin. (5) in termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectati.

(8) Daca cu ocazia interventiei pentru retehnologizari, reparatii, revizii sau avarii se produc pagube proprietarilor din vecinatatea capacitatilor energetice, titularii de licenta au obligatia sa plateasca despagubiri in conditiile prezentei legi.

(9) Proprietarii terenurilor si titularii activitatilor afectati de exercitarea de catre titularii de licenta si autorizatii a drepturilor prevazute la alin. (2) vor fi despagubiti pentru prejudiciile cauzate acestora. (…), coroborate şi cu prev. art. 7, art. 18, art. 19, art. 21 alin. 2 şi art. 41 din aceeaşi lege, rezultă că pârâta, titular a licenţei şi a autorizaţiei de distribuţiei a energiei electrice, care este serviciu de interes public naţional, nu are obligaţia de a ridica stâlpii de beton destinaţi transportului de energie electric, ci numai de a achita eventuale despăgubiri sau o chirie până la realizarea procedurii de expropriere şi în niciun caz să dezafecteze stâlpii de beton destinaţi transportului de energie electrică.

Dreptul de uz şi servitute pentru amplasarea şi exploatarea reţelelor de energie electrică şi transport al energiei electrice, este prevăzut de lege (Legea nr. 13/2007, Legea nr. 18/1991 rep. art. 5, Lg. 213/1998 etc.), aceste servicii fiind de utilitate publică care nu contravin Constituţiei României, aşa cum s-a reţinut şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 300/29.03.2007 prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 7, 16, 19 şi ale art. 41 din Legea nr. 13/2007, iar pârâta nu are obligaţia de a ridica stâlpii de transport a energiei electrice prin cabluri de pe terenul proprietatea reclamanţilor, ci doar de a achita la cererea acestora eventuale chirii sau despăgubiri potrivit legii (părţile putând încheia şi convenţii în acest sens cu pârâta conf. art. 16 alin. 6 din Legea nr. 13/2007), or astfel de pretenţii băneşti nu au fost solicitate în cauză.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge pe fond acţiunea având ca obiect „obligaţia de a face”, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare