Judecare după admiterea plângerii împotriva neînceperii urmăririi penale.Achitare conform art. 10 lit. d C.proc. pen.

SP 637/06.03.2008

Judecare după admiterea plângerii împotriva neînceperii urmăririi penale.Achitare conform art. 10 lit. d C.proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 17 Cod penal, infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală, iar art. 19 alin. 1 Cod de procedură penală prevede că vinovăţie există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.

Conform art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, fapta este săvârşită din culpă când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

Instanţa reţine din concluziile raportului de expertiză criminalistică, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi ale martorilor C. A. S. şi C. E. că partea civilă s-a angajat în traversarea străzii la circa 18 m după trecerea de pietoni, din stânga la dreapta raportat la direcţia sensului de mers al autoturismului.

Întrucât din raportul de expertiză rezultă că, în situaţia în care partea civilă a pătruns în faţa autoturismului de pe spaţiul verde, timpul în care inculpatul ar fi putut reacţiona ar fi fost inferior chiar şi duratei întârzierilor fiziologice la frânare, indiferent de viteza autoturismului, fiind astfel imposibil pentru inculpat să evite producerea accidentului, singura responsabilă pentru producerea accidentului fiind partea civilă.

Astfel, instanţa va reţine că inculpatul nu putea să prevadă rezultatul faptei sale, neavând nici o vină în producerea accidentului, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia.

Pentru aceste motive, instanţa va reţine că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală şi, în consecinţă, va dispune achitarea inculpatului.

####

Prin  procesul-verbal din data de 16.06.2004, confirmat prin rezoluţia nr. 3265/P/2004 din data de 16.06.2004 a Parchetului de pe  lânga  Judecatoria  Craiova a fost începută urmărirea penală faţă de învinuitul M O pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal.

Prin ordonanţa nr. 3265/P/2004 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova la data de 09.10.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului în baza art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 3265/II/2/2006 din data de 10.04.2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.12.2006, partea vătămată B.D. a formulat, în termen legal, plângere împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din data de 09.10.2006, motivând că situaţia de fapt a fost reţinută în mod greşit de către organele de cercetare penală şi că nu au fost administrate toate probele în vederea soluţionării cauzei sub toate aspectele.

Prin încheierea de şedinţă nr. 52 din 03.05.2007, s-a admis plângerea formulată de către petentul Bora Dumitru în contradictoriu cu învinuitul M.O. împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din data de 09.10.2006, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul nr. 3265/P/2004, s-a desfiinţat ordonanţa atacată şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă s-a dispus citarea şi audierea părţii vătămate B. D., a inculpatului M. O., a martorilor C. A. S, C. E., E. Ctin, Ş. A..

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 04.05.2007 s-a admis cererea de abţinere formulată de judecător C. P. şi s-a înaintat cauza la completul PA 9 în vederea continuării judecăţii.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de 22.03.2004, în jurul orei 10.30, inculpatul conducea autoturismul marca Dacia 1410 cu număr de înmatriculare VL-02-MJV pe Bd. 1 Mai, din direcţia Parcului Romanescu spre direcţia restaurantului “Ciupercă”, în autoturism aflându-se şi martorii C.A. S. şi C. E.

La trecerea de pietoni din zona fabricii de confecţii, inculpatul a oprit în spatele unui microbuz Bacriz pentru a acorda prioritate, după care şi-a continuat drumul, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului (fila 90) care se coroborează cu declaraţiile martorilor C A S şi C. E.

La circa 18 m după trecerea de pietoni, inculpatul a lovit pe partea civilă care, aflându-se pe spaţiul verde dintre cele două sensuri de mers, a încercat să traverseze strada din partea stângă a autoturismului, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor C A S şi C E, susţinute de raportul de expertiză criminalistică (filele 37-45 dosar de urmărire penală), care nu exclude posibilitatea ca partea civilă să se fi angajat în traversarea străzii de la stânga la dreapta faţă de direcţia de deplasare a autoturismului.

Instanţa nu poate reţine susţinerile părţii civile că ar fi traversat strada pe trecerea de pietoni, întrucât afirmaţiile sale sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat de către Laboratorul Interjudeţean de Expertiză Criminalistică Bucureşti în cursul urmăririi penale (filele 37-45) care constată că accidentarea părţii civile a avut loc la o distanţă de 17,44 m de trecerea de pietoni.

Astfel, se arată în raportul de expertiză  că, dacă accidentul s-ar fi produs pe marcajul pietonal, autoturismul ar fi parcurs până la oprire aproximativ 18 m rezultând o viteză de circa 50 km/h. La această viteză, însă, avariile autoturismului ar fi trebuit să fie mai ample, nu doar parbrizul spart, aşa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 7-10 dosar de urmărire penală) şi planşa foto (filele 11-12 dosar de urmărire penală).

Concluziile raportului de expertiză criminalistică se coroborează cu declaraţiile martorilor C A S şi C E, care au arătat că partea civilă s-a angajat în traversare la circa 20 m după trecerea de pietoni.

Mai mult decât atât, martorul Şt.  A. a declarat, în cursul urmăririi penale  că, după ce a aflat de producerea accidentului a mers la partea civilă la spital şi, întrucât acesta îşi pierduse un pantof, a mers la locul accidentului pentru a-l căuta. Pentru a afla mai multe informaţii, a mers a la o frizerie de lângă parcul Romanescu iar angajatele i-au spus că au aflat despre accident dar să meargă să caute pantoful mai departe de trecerea de pietoni.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorului E .C., instanţa constată că acesta nu a asistat la producerea accidentului şi, deşi a declarat că partea civilă se deplasa dinspre parcul Romanescu spre “Pelendava”, susţinând astfel varianta că partea civilă ar fi traversat strada din partea dreaptă a sensului de mers al autoturismului, martorul nu a văzut când partea civilă s-a angajat în traversare şi nu avea de unde să ştie dacă acesta nu a avut intenţia să se întoarcă din drum.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză criminalistică, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi ale martorilor C. A. S. şi C. E., instanţa reţine că partea civilă s-a angajat în traversarea străzii la circa 18 m după trecerea de pietoni, din stânga la dreapta raportat la direcţia sensului de mers al autoturismului, fiind imposibil pentru inculpat să evite producerea accidentului.

După producerea accidentului, inculpatul împreună cu martorii au urcat pe partea civilă în autoturism şi l-au dus la Spitalul Clinic de Urgenţă nr. 1 Craiova, pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Inculpatul s-a întors la locul producerii accidentului, unde organele de poliţie au întocmit procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 7-10 dosar de urmărire penală).

De asemenea, inculpatului i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 189/22.03.2004 (fila 17 dosar de urmărire penală) rezultând că acesta nu consumase alcool, prezentând 0,00 g‰ alcool în sânge.

Partea civilă s-a prezentat la IML Craiova, unde i s-a eliberat certificatul medico-legal nr. 995/A2/03.05.2004 (fila 24 dosar de urmărire penală) din care rezultă că prezintă leziuni care s-au putut produce în ziua de 22.03.2004 în condiţiile unui accident rutier care necesită 50-55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicaţii.

Ulterior, conform completării la certificatul de expertiză medico-legal din data de 20.05.2004 s-a constatat că partea civilă necesită prelungirea numărului de zile de îngrijiri medicale cu încă aproximativ 30 de zile, necesitând în total 80-85 de zile de îngrijiri medicale de la producere.

În perioada 22.03.2004-23.04.2004 partea civilă a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti, aşa cum rezultă din biletul de externare din spital (fila 113).

Instanţa constată că în cursul urmăririi penale s-au întocmit două rapoarte de expertiză, un raport de expertiză tehnică auto (filele 57-61) şi un raport de expertiză criminalistică (filele 37-45), cu concluzii contradictorii.

Raportul de expertiză tehnică auto a concluzionat că partea civilă a traversat strada pe trecerea de pietoni din dreptul fabricii de confecţii, deşi singurii martori care au asistat la producerea accidentului, respectiv C. A. S.şi C. E. au declarat contrariul, precum şi că partea civilă a traversat dinspre dreapta spre stânga raportat la direcţia de mers a autoturismului.

Pentru a concluziona astfel, expertul s-a raportat la declaraţiile martorului E. C., care a arătat că partea civilă, după ce a plecat împreună din parcul Romanescu, s-a îndreptat dinspre parc către magazinul Pelendava.

Instanţa reţine, însă, din declaraţiile martorului E. C. că acesta nu cunoaşte împrejurările producerii accidentului, întrucât, după ce a traversat împreună cu partea civilă Bd. Dunărea, el s-a întors din drum pentru a-şi cumpăra un ziar, astfel încât nu a văzut dacă partea civilă a traversat sau nu Bd. 1 Mai pe trecerea de pietoni sau dacă a intenţionat să se întoarcă din drum.

Mai mult, în concluziile raportului de expertiză tehnică auto sunt înlăturate declaraţiile martorilor C. A. S. şi C. E., singurii martori care au asistat la producerea accidentului.

Pentru aceste considerente, instanţa a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnică auto şi a reţinut, în analiza situaţiei de fapt, concluziile raportului de expertiză criminalistică, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi declaraţiile martorilor C. A. S. şi C. E.

În drept, având în vedere că, din situaţia de fapt expusă mai sus rezultă că responsabilă pentru producerea accidentului este partea civilă care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis şi într-o manieră imprudentă, fiind imposibil pentru inculpat să acţioneze sistemul de frânare pentru a evita, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, lipsind vinovăţia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 17 Cod penal, infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală, iar art. 19 alin. 1 Cod de procedură penală prevede că vinovăţie există când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.

Conform art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, fapta este săvârşită din culpă când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

Instanţa reţine din concluziile raportului de expertiză criminalistică, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi ale martorilor C. A. S. şi C. E. că partea civilă s-a angajat în traversarea străzii la circa 18 m după trecerea de pietoni, din stânga la dreapta raportat la direcţia sensului de mers al autoturismului.

Întrucât din raportul de expertiză rezultă că, în situaţia în care partea civilă a pătruns în faţa autoturismului de pe spaţiul verde, timpul în care inculpatul ar fi putut reacţiona ar fi fost inferior chiar şi duratei întârzierilor fiziologice la frânare, indiferent de viteza autoturismului, fiind astfel imposibil pentru inculpat să evite producerea accidentului, singura responsabilă pentru producerea accidentului fiind partea civilă.

Astfel, instanţa va reţine că inculpatul nu putea să prevadă rezultatul faptei sale, neavând nici o vină în producerea accidentului, lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia.

Pentru aceste motive, instanţa va reţine că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală şi, în consecinţă, va dispune achitarea inculpatului.

Pe latură civilă, instanţa reţine că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 21.877 lei, din care 6.877 lei reprezentând despăgubiri materiale, respectiv tratamentul, alimentaţia şi transportul şi 15.000 lei, despăgubiri materiale.

De asemenea, în cauză s-a constituit parte civilă şi Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti cu suma de 1054 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii civile Bora Dumitru.

În baza Legii nr. 136/1995, a fost introdus în cauză asigurătorul SC Asigurare Reasigurare ARDAF.

Având în vedere că instanţa urmează să dispună achitarea inculpatului pentru lipsa vinovăţiei, reţinând culpa exclusivă a părţii civile, în baza art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, instanţa va respinge acţiunile civile formulate atât de partea civilă B. D., cât şi de partea civilă Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti.

În temeiul art. 193 alin. 6 Cod de procedură penală instanţa va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de partea civilă B. D.

În baza art. 192 pct. 1 lit. a Cod de procedură penală instanţa  va obliga partea civilă la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare